OrdonanţăFormă consolidată
Ordonanţă nr. 10 din 22 ianuarie 2004 (actualizată)
privind falimentul instituţiilor de credit (actualizată până la data de 1 februarie 2013
- Emitent
- Guvernul
privind falimentul instituţiilor de credit (actualizată până la data de 1 februarie 2013
*)Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 1 februarie 2013 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010; ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011; LEGEA nr. 207 din 15 noiembrie 2011; ORDONANŢA nr. 12 din 14 august 2012; LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012.
Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor
**)Titlul ordonanţei a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. II.9 din Legea nr. 559/2003 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.
Procedura falimentului instituţiilor de credit
Denumirea Titlul I a fost modificată de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Procedura falimentului, reglementată prin prezenta ordonanţă, se aplică instituţiilor de credit, persoane juridice române, inclusiv sucursalelor acestora cu sediul în străinătate.
Alin. (1) al art. 1 a fost modificat de pct. 3 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(2)Cooperativelor de credit li se aplică prevederile prezentei ordonanţe în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată şi modificată prin Legea nr. 200/2002.
(1)În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)administrator interimar - persoană fizică sau juridică desemnată de Banca Naţională a României, iar, în cazul cooperativelor de credit, şi comitetul de administrare specială desemnat de casa centrală a cooperativelor de credit, abilitate să ia măsuri conservatorii, în scopul prevenirii diminuării activului şi a creşterii pasivului instituţiei de credit, de la momentul depunerii unei cereri de deschidere a procedurii falimentului şi până la data numirii lichidatorului;
Litera a) a alin. (1) al art. 2 a fost modificată de pct. 4 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Litera b) a alin. (1) al art. 2 a fost abrogată de pct. 5 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Litera c) a alin. (1) al art. 2 a fost abrogată de pct. 5 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Litera d) a alin. (1) al art. 2 a fost abrogată de pct. 5 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Litera e) a alin. (1) al art. 2 a fost abrogată de pct. 5 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
f)instrumente financiare - valori mobiliare, titluri de participare ale organismelor de plasament colectiv, instrumente ale pieţei monetare, contracte futures, inclusiv contracte care implică plata unor diferenţe în numerar, contracte forward pe rata dobânzii, swap-uri pe rata dobânzii, cursul de schimb şi acţiuni, opţiuni pe orice instrument financiar prevăzut în aceste categorii, inclusiv contracte care implică plata unor diferenţe în numerar, precum şi opţiuni pe cursul de schimb, rata dobânzii şi instrumente financiare derivate pe mărfuri şi orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat membru sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de piaţă;
g)pieţe reglementate - reprezintă piaţa instrumentelor financiare reglementate şi supravegheate şi care: funcţionează regulat, este caracterizată de faptul că reglementările emise sau supuse aprobării definesc condiţiile de funcţionare, de acces pe piaţă, condiţii ce guvernează listarea instrumentelor financiare şi condiţiile ce trebuie îndeplinite de un instrument financiar înainte de a fi tranzacţionat pe piaţă şi respectă cerinţele de raportare şi transparenţă stabilite de reglementări în vederea asigurării protecţiei investitorilor;
h)insolvenţă - reprezintă acea stare a instituţiei de credit aflate în una dintre următoarele situaţii:
1.incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu disponibilităţile băneşti;
2.scăderea sub 2% a indicatorului de solvabilitate a instituţiei de credit;
3.retragerea autorizaţiei de funcţionare a instituţiei de credit, în conformitate cu prevederile legale, ca urmare a imposibilităţii de redresare financiară a unei instituţii de credit;
Pct. 3 al literei h) a alin. (1) al art. 2 a fost modificat de pct. 6 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
i)contract de compensare bilaterală - oricare dintre următoarele:
1.orice contract sau clauză cuprinsă într-un contract încheiat între instituţia de credit debitoare şi orice altă entitate, inclusiv persoane fizice, având ca obiect operaţiuni cu instrumente financiare derivate realizate pe pieţele reglementate, pieţele asimilate sau prin pieţele la buna înţelegere, prin care se stipulează compensarea unor obligaţii de plată sau obligaţii de a face, prezente sau viitoare, decurgând din sau având legătură cu unul sau mai multe astfel de contracte, inclusiv orice garanţie accesorie ori având legătură cu acestea; sau
2.orice contract sau clauză, de natura celor prevăzute la pct. 1, prin care se stipulează compensarea unor obligaţii de plată sau obligaţii de a face, prezente sau viitoare, decurgând din unul sau mai multe contracte de compensare bilaterală, inclusiv orice garanţie accesorie ori având legătură cu acestea, în temeiul cărora compensarea bilaterală contractuală se poate realiza prin una sau mai multe dintre următoarele modalităţi:
a)stingerea şi/sau devansarea scadenţei oricărei obligaţii de plată sau obligaţii de a face decurgând din unul sau mai multe contracte din categoria celor prevăzute mai sus;
b)calcularea sau estimarea unei valori de compensare, valori de piaţă, valori de lichidare ori valori de înlocuire a oricărei obligaţii care a fost stinsă sau a cărei scadenţă a fost devansată potrivit prevederilor lit. a);
c)conversia într-o singură monedă a oricărei valori calculate potrivit prevederilor lit. b);
d)compensarea, până la obţinerea unei sume nete, a oricăror valori calculate potrivit prevederilor lit. b), aşa cum au fost convertite potrivit prevederilor lit. c).
(2)Termenii: <>, <>, <>, <>, <> şi <> au înţelesul prevăzut la art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006
privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007
, cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (2) al art. 2 a fost modificat de pct. 1 al art. 17 din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.
Denumirea Cap. II din Titlul I a fost modificată de pct. 8 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic şi lichidatorul.
(2)Procedurile prevăzute de prezenta ordonanţă, cu excepţia apelului, sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul social al instituţiei de credit debitoare, astfel cum acesta figurează în registrul comerţului, şi sunt îndeplinite de un judecător-sindic
Alin. (2) al art. 3 a fost modificat de pct. 1 al art. 47 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
(3)Desemnarea judecătorilor sindici se realizează prin aplicarea prevederilor art. 53 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată, în mod aleatoriu, în sistem informatizat.
Alin. (3) al art. 3 a fost modificat de pct. 2 al art. 17 din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.
(4)Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, potrivit prezentei ordonanţe, sunt:
a)emiterea hotărârii de deschidere a procedurii;
b)judecarea contestaţiei instituţiei de credit debitoare împotriva cererii introductive formulate de Banca Naţională a României sau de creditori, pentru deschiderea procedurii;
c)desemnarea, prin hotărâre, a lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestuia, controlul activităţii sale şi, dacă este cazul, înlocuirea sa;
d)judecarea acţiunilor introduse de lichidator ori de comitetul creditorilor pentru anularea unor constituiri de garanţii sau a unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare hotărârii de deschidere a procedurii;
e)judecarea contestaţiilor formulate de reprezentantul acţionarilor instituţiei de credit debitoare sau de creditori împotriva măsurilor luate de lichidator;
f)luarea măsurilor care se impun din analiza rapoartelor prezentate de lichidator şi soluţionarea obiecţiilor la acestea;
g)confirmarea planului de distribuire a sumelor obţinute din lichidare;
h)autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este necesară forma autentică;
i)aprobarea modalităţii de lichidare şi a tranzacţiilor de cumpărare de active şi asumare de pasive;
j)stabilirea răspunderii civile a organelor de conducere, a cenzorilor şi a personalului de execuţie sau cu atribuţie de control din instituţia de credit ajunsă în stare de insolvenţă;
k)emiterea hotărârii de închidere a procedurii.
(5)Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii. Ele pot fi atacate separat, numai cu apel.
Alin. (5) al art. 3 a fost modificat de pct. 1 al art. 47 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
Art. 3 a fost modificat de pct. 9 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Pentru hotărârile date de judecătorul-sindic în baza prevederilor art. 3, curtea de apel va fi instanţa de apel. Hotărârile curţii de apel sunt definitive.
(2)Apelul va fi judecat în termen de 15 zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel, citarea părţilor urmând să fie făcută în condiţiile Codului de procedură civilă, în cazul Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar şi al lichidatorului, şi în condiţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul celorlalte părţi. Atunci când Banca Naţională a României a făcut cererea pentru declanşarea procedurii, aceasta va fi citată în condiţiile Codului de procedură civilă.
(3)Prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă cu privire la suspendarea executării provizorii, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de apel. Instanţa de apel va putea suspenda următoarele hotărâri:
a)hotărârea de respingere a contestaţiei instituţiei de credit debitoare, făcută în condiţiile art. 16 alin. (2);
b)hotărârea prin care se soluţionează obiecţiunile la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare, în condiţiile art. 26 alin. (2).
(4)Apelul împotriva hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii se declară în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii. Apelul se judecă în 48 de ore de la înregistrarea acestuia. Hotărârea atacată nu poate fi suspendată de instanţa de apel.
Art. 4 a fost modificat de pct. 2 al art. 47 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
Potrivit prezentei ordonanţe, principalele atribuţii ale lichidatorului sunt:
a)în momentul primirii hotărârii judecătoreşti privind deschiderea procedurii falimentului va deschide la o bancă, persoană juridică română sau sucursală a unei bănci străine autorizată să funcţioneze pe teritoriul României, două conturi, unul în lei şi altul în valută, cu menţiunea cont tip instituţie de credit în faliment, cu drept exclusiv de dispoziţie în interesul procedurii falimentului. În conturile tip instituţie de credit în faliment vor fi virate la ordinul lichidatorului sumele existente în conturi la alte instituţii financiar-bancare. Lichidatorul va comunică imediat Băncii Naţionale a României denumirea băncii comerciale şi conturile deschise la aceasta, după care Banca Naţională a României va transfera imediat în aceste conturi disponibilităţile instituţiei de credit aflate în evidenţele sale. Operaţiunile instituţiei de credit în faliment se vor desfăşura în continuare prin aceste conturi;
b)inventarierea bunurilor instituţiei de credit debitoare şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor, aplicarea sigiliilor la deschiderea procedurii falimentului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare.
Litera b) a art. 5 a fost modificată de pct. 2 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
c)examinarea activităţii instituţiei de credit debitoare în raport cu situaţia de fapt, întocmirea unui raport iniţial amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la starea de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi supunerea acestui raport judecătorului-sindic spre aprobare, în termen de cel mult 30 de zile de la deschiderea procedurii falimentului; la cererea lichidatorului, judecătorul-sindic va putea prelungi această perioadă, pentru motive temeinice, prin încheiere irevocabilă;
d)angajarea, cu respectarea prevederilor legale, a personalului necesar în vederea lichidării şi conducerea activităţii acestuia, angajarea putându-se face şi din cadrul personalului existent al instituţiei de credit debitoare;
e)conducerea activităţii instituţiei de credit debitoare, respectiv efectuarea de operaţiuni în interesul procedurii falimentului, inclusiv reeşalonări de credite şi stabiliri de noi rate ale dobânzilor aferente activelor instituţiei de credit debitoare, cu condiţia ca orice nou nivel al ratei dobânzilor să nu fie mai mic decât nivelul ultimei dobânzi de referinţă comunicat de Banca Naţională a României, precum şi participări la piaţa valutară interbancară, luarea tuturor măsurilor, cum ar fi redimensionarea personalului angajat în scopul reducerii permanente a cheltuielilor de funcţionare şi lichidare;
f)menţinerea, rezilierea sau denunţarea unor contracte încheiate de instituţia de credit debitoare, precum şi încheierea de noi contracte în interesul procedurii falimentului;
g)încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale, sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;
h)încheierea oricărui document în numele instituţiei de credit debitoare, iniţierea şi coordonarea, în numele acesteia, a oricărei acţiuni sau proceduri legale;
i)introducerea de acţiuni pentru anularea constituirilor de garanţii sau a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de instituţia de credit debitoare în dauna intereselor creditorilor, prin:
1.acte de transfer cu titlu gratuit, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; sunt exceptate sponsorizările în scop umanitar, derulate conform prevederilor legale;
2.operaţiuni comerciale în care prestaţia instituţiei de credit debitoare o depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;
3.acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în aceasta de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile;
4.acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 180 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al instituţiei de credit debitoare este mai mică decât valoarea actului de transfer;
5.constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
6.plăţi anticipate ale datoriilor efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii;
7.acte încheiate, în anul anterior deschiderii procedurii, cu persoane aflate într-o legătură specială cu instituţia de credit debitoare, aşa cum sunt stabilite la pct. 8-11 din <>, prevăzută în anexa la Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996
privind înfiinţarea şi funcţionarea Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
Pct. 7 al lit. i) a art. 5 a fost modificat de pct. 3 al art. 17 din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.
j)examinarea creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea; nu sunt supuse examinării creanţele bugetare, în cazul cărora se vor observa dispoziţiile legale speciale;
k)primirea sumelor în lei şi în valută pe seama instituţiei de credit debitoare şi consemnarea acestora, în termen de 24 de ore, în noile conturi ale instituţiei de credit debitoare şi plata cheltuielilor curente necesare pentru conservarea şi administrarea averii instituţiei de credit debitoare, inclusiv cheltuielile personalului angajat în conformitate cu lit. d), plata efectuată anterior definitivării tabelului creditorilor, cu excepţia remuneraţiei cuvenite lichidatorului şi persoanelor angajate de acesta;
l)luarea măsurilor corespunzătoare privind conturile în valută ale instituţiei de credit debitoare, deschise la instituţii de credit corespondente, prin:
1.notificarea corespondenţilor asupra declarării în stare de faliment a instituţiei de credit debitoare, precum şi asupra blocării disponibilităţilor din conturile respective în valută;
2.transferarea ulterioară, în termenul cel mai scurt, a disponibilităţilor în noul cont deschis în valută la banca comercială, ce se dezvoltă pe analitice pentru fiecare valută; sumele aflate în contul în valută vor fi convertite în lei şi transferate în contul deschis în lei;
3.efectuarea de plăţi pentru operaţiunile în curs ale instituţiei de credit debitoare, precum şi administrarea eficientă a disponibilităţilor;
m)urmărirea încasării creanţelor din averea instituţiei de credit debitoare, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de aceasta înainte de deschiderea procedurii;
n)lichidarea bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare - ansamblul procedeelor, măsurilor şi tehnicilor pentru realizarea activelor instituţiei de credit în faliment, cu respectarea principiului costului minim presupus, respectiv al valorificării optime a acestora, în scopul achitării datoriilor către creditori, prin:
1.tranzacţii privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive, prin care o instituţie de credit cu o situaţie financiară bună achiziţionează, parţial sau total, activele instituţiei de credit debitoare şi îşi asumă, parţial sau total, pasivele acesteia, incluzând totalitatea depozitelor garantate. Tranzacţiile privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive pot fi efectuate la vedere sau la termen, cu opţiune. Pentru tranzacţiile prevăzute la prezentul punct, lichidatorul poate să perceapă de la instituţia de credit achizitoare o primă negociată, în funcţie de calitatea activelor cumpărate şi a pasivelor asumate, plătibilă la momentul transferului proprietăţii, precum şi o primă pentru exercitarea opţiunii, în funcţie de termenul opţiunii, plătibilă la momentul negocierii. După cumpărare, pentru activele care fac obiectul unor operaţiuni frauduloase, pentru care se probează că au la bază fraude sau că provin din furturi de instrumente financiare, părţile pot modifica tranzacţia iniţială, urmând ca instituţia de credit achizitoare să primească de la lichidator, în contravaloare, alte active ori sume de bani;
2.vânzarea de bunuri, cum ar fi: clădiri, terenuri, valori mobiliare, operaţiuni de lichidare ce se realizează cu respectarea prevederilor secţiunii a 7-a "Falimentul" a cap. III din Legea nr. 85/2006
, cu modificările şi completările ulterioare;
Pct. 2 al literei n) a art. 5 a fost modificat de pct. 3 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
3.alte tehnici de realizare a activelor, cum ar fi cesiuni de creanţă ori novaţii, realizate în interesul procedurii falimentului la o valoare negociată;
o)convocarea primei şedinţe a adunării creditorilor şi stabilirea programului şedinţelor comitetului creditorilor, ori de câte ori se consideră necesar, şi prezidarea şedinţelor;
p)întocmirea unui raport lunar asupra evoluţiei procedurii falimentului, respectiv asupra stadiului îndeplinirii atribuţiilor sale, pe care îl va prezenta judecătorului-sindic spre aprobare; un astfel de raport va include informaţii referitoare la valoarea totală a creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare şi la valoarea totală a activelor acesteia care au fost valorificate, la sumele obţinute din lichidarea şi încasarea de creanţe, la planul de distribuire între creditori, la cheltuielile efectuate;
q)întocmirea bilanţului final de lichidare; dacă lichidarea se prelungeşte peste durata unui exerciţiu financiar, lichidatorul este obligat să întocmească situaţiile financiare anuale şi să le depună la organele şi la termenele prevăzute de lege;
r)sesizarea judecătorului-sindic despre orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta, în conformitate cu atribuţiile conferite prin prezenta ordonanţă;
s)efectuarea oricăror acte de procedură cerute de lege.
Art. 5 a fost modificat de pct. 11 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)În îndeplinirea atribuţiilor lor, judecătorul-sindic şi lichidatorul pot cere şi punctul de vedere al Băncii Naţionale a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere prudenţială, privitor la orice aspecte de natură prudenţială. Banca Naţională a României poate transmite judecătorului-sindic şi lichidatorului, pe tot parcursul procedurii falimentului, punctul său de vedere sau informaţiile pe care le consideră relevante, ori de câte ori consideră necesar.
Alin. (1) al art. 6 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 207 din 15 noiembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 18 noiembrie 2011, care modifică pct. 4 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
Alin. (2) al art. 6 a fost abrogat de pct. 5 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(3)Comitetul creditorilor poate introduce acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial făcute de instituţia de credit debitoare în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de lichidator.
(4)După deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor numeşte un reprezentant, care va acţiona în numele ei până la închiderea procedurii.
Art. 6 a fost modificat de pct. 12 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Prin hotărârea judecătorească privind deschiderea procedurii falimentului, judecătorul-sindic desemnează lichidatorul şi stabileşte atribuţiile acestuia. Prin derogare de la prevederile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 86/2006
privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 254/2007
, cu modificările şi completările ulterioare, Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar va putea fi desemnat lichidator.
Alin. (1) al art. 7 a fost modificat de pct. 4 al art. 17 din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.
(2)La momentul deschiderii procedurii falimentului prin hotărâre judecătorească, drepturile şi atribuţiile adunării generale, ale consiliului de administraţie şi ale conducerii executive a instituţiei de credit încetează de plin drept.
(3)Judecătorul-sindic va stabili prin hotărârea de deschidere a procedurii falimentului cuantumul remuneraţiei lichidatorului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006
, cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (3) al art. 7 a fost modificat de pct. 6 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
Art. 7 a fost modificat de pct. 13 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Reprezentantul acţionarilor instituţiei de credit debitoare şi comitetul creditorilor pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de lichidator.
(2)Contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 5 zile de la depunerea rapoartelor prevăzute la art. 5 lit. c) şi p).
(3)Judecătorul-sindic va soluţiona contestaţia, în termen de 10 zile de la înregistrarea ei, în Camera de consiliu, cu citarea contestatorului şi a lichidatorului, putând, dacă va considera necesar, să suspende executarea măsurii contestate. Judecătorul-sindic va cita şi Banca Naţională a României, dacă cererea introductivă a fost formulată de aceasta.
Art. 8 a fost modificat de pct. 14 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)În orice stadiu al procedurii, pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate înlocui lichidatorul, prin încheiere dată în Camera de consiliu.
(2)Pe data stabilirii atribuţiilor noului lichidator vor înceta atribuţiile celui numit anterior. Lichidatorul nou-numit va prelua activitatea de la lichidatorul înlocuit, sub controlul judecătorului-sindic.
Art. 9 a fost modificat de pct. 15 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Art. 10 a fost abrogat de pct. 16 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Procedura falimentului începe pe baza unei cereri introduse de către instituţia de credit debitoare sau de creditorii acesteia ori de Banca Naţională a României.
(2)Cererea instituţiei de credit debitoare sau a creditorilor acesteia va fi însoţită de aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale a României.
Alin. (2) al art. 11 a fost introdus de pct. 7 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(3)Banca Naţională a României poate respinge solicitarea instituţiei de credit debitoare sau a creditorilor acesteia atunci când apreciază că aceasta nu se află în stare de insolvenţă, astfel cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. h) pct. 1 sau/şi 2. În acest caz, Banca Naţională a României poate decide instituirea administrării speciale, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile legale pentru instituirea acestei proceduri.
Alin. (3) al art. 11 a fost introdus de pct. 7 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(4)Hotărârea Băncii Naţionale a României de aprobare sau de respingere a solicitării va fi motivată şi poate fi contestată în instanţă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006
, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007
, cu modificările şi completările ulterioare.
Alin. (4) al art. 11 a fost modificat de pct. 5 al art. 17 din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.
Art. 11 a fost modificat de pct. 17 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Instituţia de credit debitoare aflată în stare de insolvenţă, astfel cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. h) pct. 1 sau/şi 2, este obligată să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supusă prevederilor prezentei ordonanţe, în termen de maximum 30 de zile de la data la care a intervenit starea de insolvenţă.
(2)În prealabil, instituţia de credit debitoare este obligată să solicite Băncii Naţionale a României, în termen de maximum 10 zile de la data la care a intervenit starea de insolvenţă, aprobarea prealabilă pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului.
(3)Banca Naţională a României se pronunţă asupra solicitării în termen de 10 zile de la data primirii acesteia, prin hotărâre motivată.
(4)În termen de 10 zile de la data primirii aprobării prealabile de la Banca Naţională a României pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii falimentului, instituţia de credit debitoare este obligată să adreseze tribunalului cererea pentru a fi supusă prevederilor prezentei ordonanţe.
Alin. (4) al art. 12 a fost modificat de pct. 3 al art. unic din LEGEA nr. 207 din 15 noiembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 18 noiembrie 2011, care modifică pct. 8 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(5)Prevederile paragrafului 1 "Cererea debitorului" al secţiunii 1 din cap. III "Procedura" din Legea nr. 85/2006
, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător instituţiei de credit debitoare. În cazul în care Banca Naţională a României respinge solicitarea instituţiei de credit debitoare nu vor fi aplicabile prevederile art. 143 alin. 1 din Legea nr. 85/2006
, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 12 a fost modificat de pct. 8 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(1)Orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă poate introduce la tribunal o cerere, în condiţiile prevăzute la art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 85/2006
, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva unei instituţii de credit debitoare care nu a onorat integral o astfel de creanţă pe o perioadă de cel puţin 30 de zile lucrătoare de la scadenţă, în cazul caselor centrale ale cooperativelor de credit, inclusiv în cazul cooperativelor de credit afiliate la acestea, respectiv pe o perioadă de cel puţin 7 zile lucrătoare de la scadenţă, în cazul celorlalte instituţii de credit.
(2)Creditorul nu va putea introduce cererea fără să facă dovada aprobării prealabile de către Banca Naţională a României a introducerii cererii de deschidere a procedurii falimentului. Banca Naţională a României se pronunţă asupra solicitării creditorului în termen de 10 zile de la data primirii acesteia, prin hotărâre motivată.
Art. 13 a fost modificat de pct. 9 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(1)Banca Naţională a României, în calitatea sa de autoritate de supraveghere bancară, va introduce cerere pentru deschiderea procedurii falimentului împotriva instituţiei de credit aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. h).
(2)Cererea Băncii Naţionale a României va fi însoţită de hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României de retragere a autorizaţiei instituţiei de credit respective şi de orice alte documente necesare justificării actului de sesizare a tribunalului.
Art. 14 a fost modificat de pct. 18 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)În urma înregistrării cererii, introdusă conform art. 12, 13 şi 14, judecătorul-sindic va notifica imediat despre aceasta părţilor menţionate la aceste articole.
(2)Banca Naţională a României va desemna un administrator interimar şi îi va stabili remuneraţia la data depunerii cererii sale sau la data primirii notificării menţionate la alin. (1). Dacă instituţia de credit se află în procedură de administrare specială la acea dată, atribuţiile administratorului interimar vor fi exercitate de administratorul special, în condiţiile prezentei ordonanţe.
Alin. (2) al art. 15 a fost modificat de pct. 6 al art. 17 din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.
(3)Cheltuielile legate de administrarea interimară se suportă de către instituţia de credit debitoare. Administratorul interimar poate fi revocat de Banca Naţională a României.
(4)Dacă instituţia de credit nu s-a aflat în administrare specială, atribuţiile consiliului de administraţie al instituţiei de credit debitoare se suspendă de plin drept la data numirii administratorului interimar până la expirarea mandatului acestuia. Consiliul de administraţie poate contesta cererea introdusă, conform art. 13 şi 14, şi pe durata suspendării sale.
(5)Administratorul interimar nu poate lua decât acele măsuri care sunt necesare pentru a împiedica diminuarea activului şi sporirea pasivului.
(6)De la data depunerii cererii de către un creditor sau de către instituţia de credit debitoare, în condiţiile art. 12 şi 13, şi a numirii administratorului interimar, autorizaţia instituţiei de credit se consideră acordată numai pentru luarea măsurilor conservatorii şi pentru derularea operaţiunilor curente. Administratorul interimar nu va putea accepta noi depozite şi nu va putea acorda noi credite. Contractele în curs se vor executa conform termenilor acestora ori potrivit acordului părţilor.
(7)În cazul unei instituţii de credit aflate în situaţia prevăzută la alin. (4), conducerea executivă a acesteia este subordonată administratorului interimar. În cazul în care preşedintele consiliului de administraţie este şi preşedintele instituţiei de credit, acesta păstrează funcţia de preşedinte şi după suspendarea consiliului de administraţie, în condiţiile alin. (4), până la expirarea mandatului administratorului interimar.
(8)La data numirii lichidatorului, atribuţiile administratorului interimar încetează de plin drept.
Art. 15 a fost modificat de pct. 19 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)La primul termen de judecată, judecătorul-sindic va analiza cererea şi, în situaţia în care instituţia de credit debitoare nu contestă starea de insolvenţă în cazul cererilor introduse de părţile prevăzute la art. 13 şi 14, va emite hotărârea privind deschiderea procedurii falimentului.
(2)Contestaţia împotriva cererii de deschidere a procedurii falimentului se poate face în termen de 5 zile de la data comunicării cu privire la depunerea acestei cereri.
(3)Judecătorul-sindic se va pronunţa asupra contestaţiei în termen de 10 zile de la înregistrarea contestaţiei.
(4)În urma pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, judecătorul-sindic va comunică aceasta de îndată persoanelor prevăzute la art. 12 şi 13, lichidatorului, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, precum şi oficiului registrului comerţului la care instituţia de credit debitoare este înregistrată, pentru efectuarea menţiunii instituţie de credit în faliment. Comunicarea va fi făcută publică în două ziare de circulaţie naţională.
(5)În situaţia în care instituţia de credit are deschise sucursale în alte ţări, Banca Naţională a României va comunică de îndată autorităţii de supraveghere bancară din ţara gazdă a sucursalei respective despre deschiderea procedurii falimentului, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanţe.
(6)Judecătorul-sindic va comunică Băncii Naţionale a României hotărârea sa privind deschiderea procedurii falimentului instituţiei de credit debitoare, de îndată, în ziua pronunţării acesteia, prin fax, e-mail sau prin telefon. Banca Naţională a României va închide imediat, după finalizarea decontării plăţilor din ziua respectivă, în conformitate cu reglementările în vigoare, conturile instituţiei de credit debitoare deschise în evidenţele sale. Disponibilităţile vor fi transferate în conturile tip instituţie de credit în faliment, deschise la o bancă comercială, conform art. 5. (7) De la data deschiderii procedurii toate actele instituţiei de credit debitoare vor purta menţiunea prevăzută la alin. (4).
Art. 16 a fost modificat de pct. 20 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)De la data deschiderii procedurii falimentului se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare sau bunurilor sale, dacă legea nu prevede altfel.
Alin. (1) al art. 17 a fost modificat de pct. 21 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(2)Deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la alin. (1). Termenele vor reîncepe să curgă după 30 de zile de la închiderea procedurii.
(3)Acţiunile introduse de lichidator în aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe sunt scutite de taxe de timbru.
(4)Abrogat.
Alin. (4) al art. 17 a fost abrogat de pct. 7 al art. 17 din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.
(5)În afara cazurilor prevăzute de lege sau a celor autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de instituţia de credit debitoare, ulterior deschiderii procedurii falimentului, sunt nule.
Alin. (5) al art. 17 a fost modificat de pct. 21 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Alin. (6) al art. 17 a fost abrogat de pct. 22 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Nici o dobândă, penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare de la data deschiderii procedurii falimentului.
Art. 18 a fost modificat de pct. 23 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)După ce s-a dispus deschiderea procedurii falimentului potrivit art. 16 alin. (1), este interzis, sub sancţiunea nulităţii, persoanelor care au deţinut funcţii de conducere, precum şi acţionarilor semnificativi ai instituţiei de credit debitoare să înstrăineze fără acordul judecătorului-sindic acţiunile sau, după caz, părţile sociale deţinute la instituţia de credit debitoare.
Alin. (1) al art. 19 a fost modificat de pct. 24 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(2)Judecătorul-sindic va dispune indisponibilizarea acţiunilor, respectiv a părţilor sociale, potrivit prevederilor alin. (1), în registrele speciale de evidenţă sau în conturile înregistrate electronic.
Salariaţii instituţiei de credit aflate în procedura falimentului vor desemna două persoane care să îi reprezinte în cursul procedurii pentru recuperarea creanţelor reprezentând salariile şi alte drepturi băneşti.
Art. 20 a fost modificat de pct. 25 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Articolul 25
Secţiunea a 2-a din Cap. III, Titlul I a fost abrogată de pct. 26 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Prevederile cap. III secţiunea a 7-a "Falimentul" din Legea nr. 85/2006
, cu modificările şi completările ulterioare, se vor aplica în mod corespunzător şi procedurii falimentului instituţiilor de credit, cu excepţia art. 123.
Alin. (1) al art. 26 a fost modificat de pct. 10 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(2)Remuneraţia lichidatorului va fi plătită trimestrial numai după prezentarea de către acesta a rapoartelor prevăzute la art. 5 lit. c) şi p) privind fondurile obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi a calculului privind onorariul cuvenit şi după aprobarea acestuia de către judecătorul-sindic. Judecătorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lună termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuţie. Planul de distribuţie va fi înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul va notifica aceasta fiecărui creditor. Câte o copie după raport şi după planul de distribuţie vor fi afişate la uşa tribunalului. Oricare dintre creditori poate formula obiecţiuni la raportul lichidatorului, la plan şi la remuneraţia de plată, în termen de 10 zile de la afişarea raportului. În astfel de situaţii, judecătorul-sindic va ţine cu lichidatorul şi cu creditorii, în termen de 10 zile de la notificarea de către creditori, o şedinţă în care va soluţiona deodată, prin sentinţă, toate obiecţiunile.
(3)Toate cheltuielile vor fi suportate din averea instituţiei de credit debitoare.
Art. 26 a fost modificat de pct. 27 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
După darea hotărârii judecătoreşti privind deschiderea procedurii falimentului unei instituţii de credit, lichidatorul întocmeşte raportul prevăzut la art. 5 lit. c), care trebuie să includă, între altele, şi propuneri privind modalitatea de lichidare a bunurilor şi drepturilor din averea instituţiei de credit debitoare, potrivit art. 5 lit. n).
Art. 27 a fost modificat de pct. 8 al art. 17 din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.
După aprobarea de către judecătorul-sindic a modalităţii de lichidare prevăzute la art. 5 lit. n) pct. 1, lichidatorul organizează imediat, în situaţia în care modalitatea de lichidare aprobată prevede, negocierea privind tranzacţia de cumpărare de active şi asumare de pasive; în acest scop, lichidatorul organizează o şedinţă de informare cu toate instituţiile de credit considerate eligibile pe baza evaluării prealabile a Băncii Naţionale a României care va avea în vedere efectele tranzacţiei asupra situaţiei financiare a instituţiei de credit achizitoare şi a capacităţii sale de a se conforma cerinţelor prudenţiale, în vederea prezentării condiţiilor şi termenilor negocierii. Prealabil şedinţei de informare, lichidatorul semnează cu toate instituţiile de credit prezente la şedinţă un acord de confidenţialitate, prin care acestea se angajează să păstreze, în condiţiile legii, secretul profesional cu privire la informaţiile din cererea de ofertă referitoare la instituţia de credit aflată în stare de faliment ce urmează a face obiectul negocierii.
Art. 28 a fost modificat de pct. 11 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
În funcţie de interesul manifestat de instituţiile de credit participante la şedinţă, lichidatorul redactează o cerere de ofertă privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive, care cuprinde, în principal, următoarele elemente:
a)categoriile de active şi pasive ce urmează a face obiectul tranzacţiei şi volumul acestora, încadrate în funcţie de gradul de lichiditate şi exigibilitate;
b)valoarea de lichidare pentru fiecare categorie de active;
c)prima ce poate fi stabilită de către lichidator şi care va fi plătită de instituţiile de credit ofertante şi care se stabileşte în funcţie de mai multe elemente, între care calitatea activelor şi pasivelor, celeritatea operaţiunii;
d)termenul de înaintare către lichidator a ofertelor instituţiilor de credit respective.
Lichidatorul transmite, în regim de confidenţialitate, cererea de ofertă privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive instituţiilor de credit ofertante, stabilite de acesta, participante la şedinţa de informare şi care şi-au manifestat interesul pentru o astfel de tranzacţie.
În cadrul termenului pentru primirea ofertelor prevăzut în cererea de ofertă, care nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice, instituţiile de credit ofertante transmit lichidatorului, în plic închis, ofertele privind tranzacţiile propuse de cumpărare de active şi asumare de pasive.
În cel mai scurt timp, lichidatorul analizează ofertele primite şi alege, pe principiul costului minim presupus şi cu aprobarea Băncii Naţionale a României care va avea în vedere şi criteriul prevăzut la art. 28, oferta instituţiei/instituţiilor de credit ofertante cu care urmează să se încheie convenţia de cumpărare de active şi asumare de pasive.
Art. 32 a fost modificat de pct. 12 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
În funcţie de calitatea activelor instituţiei de credit aflate în stare de faliment, instituţiile de credit achizitoare pot să îşi asume, conform legii, pasivele, în mod diferenţiat, respectiv numai depozite garantate, în accepţiunea art. 2 alin. (3) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/1996
, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori depozitele, în totalitate, atât garantate, cât şi negarantate, ajungându-se până la preluarea în întregime a instituţiei de credit declarate în stare de faliment.
Art. 33 a fost modificat de pct. 9 al art. 17 din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.
În cazul în care nu se primesc oferte în termenul stabilit în cererea de ofertă ori ofertele primite nu se încadrează în cerinţele de fezabilitate ale unei astfel de tranzacţii sau dacă judecătorul-sindic nu aprobă tranzacţia, lichidarea urmează a se efectua prin celelalte metode prevăzute în prezenta ordonanţă.
Art. 34 a fost modificat de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 207 din 15 noiembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 18 noiembrie 2011, care introduce pct. 12^1 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
În situaţia în care tranzacţia privind cumpărarea de active şi asumarea de pasive este aprobată de către judecătorul-sindic, acesta va stabili şi remuneraţia lichidatorului.
Art. 35 a fost modificat de pct. 30 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Art. 36 a fost abrogat de pct. 13 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(1)Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea instituţiei de credit debitoare, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:
a)taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestora, precum şi plata remuneraţiei lichidatorului şi a persoanelor angajate de acesta;
Litera a) a alin. (1) al art. 37 a fost modificată de pct. 32 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
b)creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile.
Litera b) a alin. (1) al art. 37 a fost modificată de pct. 32 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(2)În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri vor fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea pentru diferenţă creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor prevăzute la art. 38. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii instituţiei de credit debitoare.
Alin. (2) al art. 37 a fost modificat de pct. 33 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(3)Un creditor cu creanţă garantată este îndreptăţit să participe la orice distribuire de sumă, făcută înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesar pentru a împiedica un astfel de creditor să primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii.
Creanţele vor fi plătite în lei, în cazul falimentului, în următoarea ordine:
1.taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii falimentului, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea instituţiei de credit debitoare, precum şi plata remuneraţiei persoanelor angajate în condiţiile legii, inclusiv a lichidatorului;
Pct. 1 al art. 38 a fost modificat de pct. 34 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
2.creanţele rezultate din depozitele garantate, inclusiv cele ale Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar rezultate din plata compensaţiilor către deponenţii garantaţi şi/sau din finanţarea, inclusiv prin emiterea de garanţii, a unor operaţiuni care au implicat transferul de depozite garantate ale instituţiei de credit debitoare, precum şi creanţele izvorâte din raporturi de muncă pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;
Pct. 2 al art. 38 a fost modificat de pct. 10 al art. 17 din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.
3.creanţele rezultând din activitatea debitorului după deschiderea procedurii;
Pct. 3 al art. 38 a fost modificat de pct. 14 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
4.creanţele bugetare, creanţele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, altele decât cele menţionate la pct. 2, precum şi creanţele Băncii Naţionale a României decurgând din credite acordate de aceasta instituţiei de credit;
Pct. 4 al art. 38 a fost modificat de pct. 14 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
5.creanţele decurgând din operaţiuni de trezorerie, din operaţiuni interbancare, din operaţiuni cu clientelă, din operaţiuni cu titluri, din alte operaţiuni bancare, precum şi din cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, din chirii, precum şi alte creanţe chirografare;
6.creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit;
Pct. 6 al art. 38 a fost modificat de pct. 1 al art. unic din ORDONANŢA nr. 12 din 14 august 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 20 august 2012.
6^1.creanţele decurgând din instrumente de datorie şi din împrumuturi, având la bază convenţii care prevăd o clauză de subordonare potrivit căreia, în caz de lichidare sau faliment al instituţiei de credit, astfel de creanţe urmează să fie plătite după creanţele tuturor creditorilor chirografari nesubordonaţi şi, după caz, ale altor creditori chirografari subordonaţi; în cadrul acestei categorii de creanţe, plata acestora se va efectua cu respectarea ordinii de preferinţă stabilite prin clauza de subordonare aferentă fiecărei creanţe;
Pct. 6^1 al art. 38 a fost introdus de pct. 2 al art. unic din ORDONANŢA nr. 12 din 14 august 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 20 august 2012.
7.creanţele acţionarilor instituţiei de credit în faliment, respectiv creanţele membrilor cooperatori ai cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de credit în faliment, derivând din dreptul rezidual al calităţii lor, în conformitate cu prevederile legale şi statutare.
(1)Judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul instituţiei de credit ajunse în stare de insolvenţă să fie suportată de către membrii organelor de conducere, cenzori, auditori financiari, personalul de execuţie şi/sau cu atribuţii de control, care au deţinut funcţiile respective în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, dacă au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvenţă prin una dintre următoarele fapte:
Partea introductivă a alin. (1) al art. 39 a fost modificată de pct. 35 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
a)au folosit bunurile sau creditele instituţiei în folosul propriu;
b)au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea instituţiei de credit;
c)au dispus în interesul personal continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit instituţia de credit la încetarea de plăţi;
d)au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e)au deturnat sau au ascuns o parte din activul instituţiei de credit ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f)au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura instituţiei de credit fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi;
g)au acordat credite cu încălcarea cerinţelor prudenţiale aprobate prin normele în vigoare, precum şi cu nerespectarea normelor interne în vigoare;
h)în luna precedentă deschiderii procedurii au plătit sau au dispus să se plătească, cu preferinţă, unui creditor în dauna celorlalţi creditori;
i)au întocmit situaţii financiare, alte situaţii contabile ori raportări cu nerespectarea prevederilor legale;
j)în cadrul acţiunilor interne de verificare nu au identificat şi nu au sesizat, prin nerespectarea atribuţiilor de serviciu, faptele care au condus la fraude şi gestiune defectuoasă a patrimoniului.
(2)Aplicarea dispoziţiilor alin. (1) nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infracţiune.
Sumele plătite potrivit art. 39 alin. (1) vor intra în averea instituţiei de credit debitoare şi vor fi destinate plăţii datoriilor.
În vederea luării măsurilor prevăzute la art. 39 alin. (1), judecătorul-sindic poate fi sesizat de către lichidator, de un acţionar sau de oricare dintre creditori, de Banca Naţională a României ori se poate sesiza din oficiu, pe baza datelor din dosarul cauzei, şi va putea dispune măsuri asigurătorii.
Art. 41 a fost modificat de pct. 36 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 39 alin. (1) se efectuează potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, cu excepţia cazurilor în care legea specială dispune altfel.
(1)Procedura falimentului va fi închisă de judecătorul-sindic, la solicitarea lichidatorului, printr-o hotărâre de închidere, atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea instituţiei de credit în faliment au fost distribuite şi când fondurile nereclamate de către cei îndreptăţiţi, în termen de 90 de zile de la data raportului final, au fost depuse de lichidator la Trezoreria Statului, iar extrasul de cont va fi depus la judecătorul-sindic. Hotărârea va fi comunicată în scris sau în presă, în cel puţin două ziare de circulaţie naţională, tuturor părţilor implicate.
Alin. (1) al art. 43 a fost modificat de pct. 5 al art. unic din LEGEA nr. 207 din 15 noiembrie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 18 noiembrie 2011, care modifică pct. 15 al art. unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 37 din 14 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(2)După intrarea în faliment a instituţiei de credit debitoare, lichidatorul va depune spre păstrare la direcţia arhivelor naţionale judeţeană sau, după caz, a municipiului Bucureşti documentele instituţiei de credit debitoare, arhivate conform Legii Arhivelor Naţionale nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare. În termen de 60 de zile lucrătoare de la pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii falimentului, lichidatorul va depune la direcţia arhivelor naţionale judeţeană sau, după caz, a municipiului Bucureşti restul de documente ale instituţiei de credit debitoare.
În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic va putea pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există active în averea instituţiei de credit debitoare ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele creditoare.
Art. 44 a fost modificat de pct. 38 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Art. 45 a fost abrogat de pct. 39 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Cap. I din Titlul II a fost abrogat de pct. 40 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Denumirea Cap. II din Titlul II a fost modificată de pct. 41 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Tribunalul competent conform art. 3 alin. (2) este singura autoritate împuternicită să decidă aplicarea unei proceduri a falimentului cu privire la o instituţie de credit, persoană juridică română, inclusiv la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre.
(2)Tribunalul competent va informa de îndată, prin intermediul Băncii Naţionale a României, autorităţile competente din statele membre gazdă asupra deciziei de a deschide procedura falimentului, inclusiv asupra efectelor practice pe care o astfel de procedură le poate avea. Dacă nu este posibilă informarea înainte de adoptarea deciziei, aceasta va fi făcută imediat după aceea.
(3)Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu aduc atingere prevederilor referitoare la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorului-sindic.
Art. 47 a fost modificat de pct. 42 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Deschiderea unei proceduri a falimentului cu privire la o instituţie de credit autorizată în România şi la sucursalele acesteia stabilite în alte state membre este guvernată de legea română în ceea ce priveşte regimul şi aplicarea procedurii falimentului, inclusiv cu privire la:
a)bunurile care fac obiectul procedurii falimentului şi regimul bunurilor dobândite de instituţia de credit după deschiderea procedurii;
b)atribuţiile instituţiei de credit şi ale lichidatorului;
c)condiţiile în care poate fi invocată compensarea legală;
d)efectele procedurii falimentului asupra contractelor în derulare în care este parte instituţia de credit;
e)efectele procedurii falimentului asupra procedurilor individuale de executare silită promovate de creditori, cu excepţia proceselor aflate pe rolul instanţelor din alte state membre, caz în care se aplică dispoziţiile alin. (2);
f)creanţele care trebuie să fie declarate asupra instituţiei de credit şi regimul creanţelor care iau naştere după deschiderea procedurii falimentului;
g)regulile privind declararea, verificarea şi admiterea creanţelor;
h)regulile privind distribuirea veniturilor obţinute din realizarea activelor, ordinea de prioritate a achitării creanţelor şi drepturile creditorilor care au obţinut o plată parţială după deschiderea procedurii falimentului în temeiul unui drept real sau prin invocarea compensării legale;
i)condiţiile şi efectele închiderii procedurii falimentului;
j)drepturile creditorilor după închiderea procedurii falimentului;
k)cine suportă costurile şi cheltuielile aferente procedurii falimentului;
l)regulile privind nulitatea, anularea sau inopozabilitatea actelor juridice care prejudiciază drepturile tuturor creditorilor.
Alin. (1) al art. 48 a fost modificat de pct. 43 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(2)Fac excepţie de la dispoziţiile alin. (1):
a)actele juridice, drepturile şi procedurile prevăzute la art. 37-40, 42, 43 şi 45-47 din Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolvenţei, caz în care se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile legii respective;
b)exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra unor instrumente financiare a căror existenţă ori transmitere este supusă înregistrării într-un registru, într-un cont sau într-un sistem centralizat de depozitare, ţinut ori localizat într-un stat membru, care va fi guvernată de legea statului membru respectiv;
c)contractele de report şi contractele care stau la baza tranzacţiilor desfăşurate pe o piaţă reglementată, care vor fi guvernate de legea aplicabilă contractelor respective, dacă nu sunt încălcate dispoziţiile lit. b);
Litera c) a alin. (2) al art. 48 a fost modificată de pct. 44 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
d)compensarea contractuală, caz în care se aplică legea care guvernează contractele respective.Secţiunea a 2-a Publicarea hotărârii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului şi desemnarea administratorilor sau lichidatorilor
Publicarea hotărârii de deschidere a procedurii falimentului şi desemnarea lichidatorilor
Denumirea Secţiunii a 2-a din Cap. II, Titlul II a fost modificată de pct. 45 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Judecătorul-sindic va lua de îndată măsurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea de deschidere a procedurii falimentului în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene şi în două ziare de circulaţie naţională din fiecare stat membru gazdă.
Alin. (1) al art. 49 a fost modificat de pct. 46 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(2)Conţinutul extrasului din hotărârea care face obiectul publicării va trebui să menţioneze, în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statelor membre în cauză, obiectul şi temeiul juridic al hotărârii adoptate. Conţinutul extrasului va trebui să menţioneze clar termenul de introducere a recursului, inclusiv data la care expiră acest termen, precum şi adresa instanţei competente.
(3)Procedura falimentului se aplică indiferent de efectuarea publicităţii prevăzute la alin. (1) şi produce efecte depline asupra creditorilor.
Alin. (3) al art. 49 a fost modificat de pct. 46 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Judecătorul-sindic are dreptul de a solicita înregistrarea în registrul imobiliar, în registrul comerţului şi în orice alt registru public ţinut în celelalte state membre a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului faţă de o instituţie de credit.
Alin. (1) al art. 50 a fost modificat de pct. 47 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(2)Judecătorul-sindic va lua măsurile necesare pentru a asigura înregistrarea ori de câte ori aceasta este obligatorie, conform legii statului membru respectiv.
Alin. (2) al art. 50 a fost modificat de pct. 47 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(3)Cheltuielile de înregistrare vor fi considerate cheltuieli ale procedurii.
(1)Lichidatorul desemnat conform legii va putea acţiona fără altă formalitate, pe teritoriul statelor membre gazdă, în baza unei copii certificate de pe hotărârea instanţei competente care l-a numit, emisă de aceasta.
(2)Lichidatorul va putea exercita pe teritoriul statelor membre gazdă toate competenţele care îi revin potrivit legii române. El va putea să numească alte persoane care să îl sprijine sau să îl reprezinte în derularea procedurii pe teritoriul acestor state, în special în scopul de a surmonta dificultăţile întâmpinate eventual de creditorii din aceste state.
(3)În exercitarea competenţelor sale lichidatorul va respecta legislaţia statului membru pe teritoriul căruia acţionează, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor instituţiei de credit din statul membru respectiv. Lichidatorul nu poate utiliza forţa şi nu poate soluţiona litigii sau dispute.
Art. 51 a fost modificat de pct. 48 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Persoana care execută o obligaţie într-un stat în beneficiul unei instituţii de credit fără personalitate juridică supuse unei proceduri de insolvenţă deschise într-un alt stat, în loc să o execute în beneficiul lichidatorului desemnat în cadrul acelei proceduri, este liberată dacă nu a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii.
(2)Persoana care execută obligaţia respectivă anterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prevăzute la art. 49 este prezumată, până la proba contrarie, că nu a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii de insolvenţă; executarea obligaţiei ulterior îndeplinirii măsurilor de publicitate prezumă, până la proba contrarie, că persoana a avut cunoştinţă de deschiderea procedurii.Secţiunea a 3-a Informarea şi drepturile creditorilor
(1)După deschiderea procedurii falimentului unei instituţii de credit, persoană juridică română, având sucursale deschise în alte state membre, lichidatorul îi va informa de îndată şi în mod individual pe creditorii cunoscuţi care au reşedinţa obişnuită, domiciliul ori sediul social în celelalte state membre.
Alin. (1) al art. 53 a fost modificat de pct. 49 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(2)Informarea sub forma unei notificări scrise trebuie să se refere, în special, la termenele limită, sancţiunile prevăzute pentru nerespectarea acestor termene şi cerinţele legale pentru luarea în considerare a creanţelor de către instanţa competentă să înregistreze cererile de admitere a acestora sau observaţii în legătură cu aceste creanţe, precum şi cu celelalte măsuri ori proceduri prevăzute. Notificarea va indica şi dacă creanţele preferenţiale sau cele pentru care au fost constituite garanţii reale sunt sau nu sunt supuse verificării.
(1)Orice creditor al instituţiei de credit debitoare, având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social într-un alt stat membru decât România, inclusiv autorităţile publice, au dreptul să îşi declare creanţele sau să formuleze observaţii scrise în legătură cu creanţele lor asupra instituţiei de credit, care vor fi adresate lichidatorului. Declaraţia de creanţe sau, după caz, observaţiile formulate pot fi înaintate în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru, dar trebuie să poarte menţiunea în limba română: "Declaraţie de creanţe" sau, după caz, "Observaţii privind creanţele".
(2)Creanţele creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în afara teritoriului României vor fi tratate în acelaşi mod şi vor avea acelaşi rang de preferinţă ca şi creanţele de aceeaşi natură ale creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social pe teritoriul României.
(3)Creditorii care îşi exercită dreptul prevăzut la alin. (1) vor transmite copii de pe actele care atestă creanţele lor, dacă există, şi vor indica natura creanţei, data la care aceasta a luat naştere şi valoarea acesteia, dacă există privilegii, garanţii reale şi alte asemenea drepturi în legătură cu creanţele respective şi care sunt creanţele garantate astfel.
(4)La solicitarea lichidatorului, creditorii trebuie să furnizeze şi traducerea în limba română a "Declaraţiei de creanţe" sau, după caz, a "Observaţiilor privind creanţele" şi a documentelor prezentate.
(5)Lichidatorul va asigura informarea periodică a creditorilor, în modalitatea considerată corespunzătoare, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor instituţiei de credit debitoare.
Denumirea Cap. III din Titlul II a fost modificată de pct. 50 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Autorităţile administrative sau judiciare ale statului membru de origine sunt singurele împuternicite să decidă cu privire la aplicarea uneia sau mai multor măsuri de reorganizare ori deschiderea unei proceduri de lichidare cu privire la o instituţie de credit, inclusiv în sucursalele acesteia stabilite în alte state membre. Legea statului membru de origine se va aplica în conformitate cu dispoziţiile art. 48 alin. (1). Dispoziţiile art. 48 alin. (2) se vor aplica şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit din alte state membre.
(2)Autorităţile administrative sau judiciare sunt autorităţile stabilite conform legii naţionale, care decid cu privire la luarea măsurilor de reorganizare sau de începere a procedurilor de lichidare.
Alin. (2) al art. 55 a fost introdus de pct. 51 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(3)Măsurile de reorganizare sunt măsurile adoptate de autorităţile administrative sau judiciare, destinate să menţină ori să restabilească situaţia financiară a unei instituţii de credit şi care ar putea afecta drepturile preexistente ale unor terţi, inclusiv măsurile care implică posibilitatea unei suspendări a plăţilor, a unei suspendări a măsurilor de executare sau a unei reduceri a creanţelor; persoanele care sunt implicate în activitatea internă a instituţiilor de credit, administratorii şi acţionarii nu sunt consideraţi terţi.
Alin. (3) al art. 55 a fost introdus de pct. 51 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(4)Procedura de lichidare este procedura colectivă iniţiată şi controlată de autorităţile administrative sau judiciare, cu scopul de a valorifica activele unei instituţii de credit sub supravegherea acestor autorităţi, inclusiv în cazul în care procedura se închide printr-un concordat sau altă măsură similară.
Alin. (4) al art. 55 a fost introdus de pct. 51 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Dacă asupra unei instituţii de credit dintr-un stat membru, care desfăşoară activitate pe teritoriul României, au fost dispuse măsuri de reorganizare sau o procedură de lichidare, acestea se vor aplica fără alte formalităţi pe teritoriul României şi vor produce efecte în condiţiile şi de la data prevăzute în legislaţia statului membru respectiv.
Alin. (1) al art. 56 a fost modificat de pct. 52 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(2)Măsurile de reorganizare sau procedura de lichidare se va aplica în conformitate cu legislaţia statului membru de origine şi ţinând seama de prevederile art. 48.
Alin. (2) al art. 56 a fost modificat de pct. 52 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(3)La primirea notificării corespunzătoare de la autoritatea competentă a statului membru de origine, Banca Naţională a României va informa de îndată, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, despre decizia de deschidere a unei proceduri de reorganizare judiciară sau de faliment.
(4)Autorităţile administrative sau judiciare competente din statul membru de origine, administratorul sau lichidatorul va comunică oficiului registrului comerţului la care sucursala instituţiei de credit respectivă este înregistrată decizia privind măsurile de reorganizare sau de deschidere a procedurii de lichidare, în vederea efectuării menţiunilor corespunzătoare. De asemenea, comunicarea va fi transmisă de autorităţile menţionate la două ziare de circulaţie naţională din România, în vederea publicării.
Alin. (4) al art. 56 a fost modificat de pct. 52 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(4^1)Prin administrator se înţelege persoana ori organismul desemnat de autorităţile administrative sau judiciare, a cărui sarcină este de a administra măsurile de reorganizare.
Alin. (4^1) al art. 56 a fost introdus de pct. 53 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(4^2)Lichidator este persoana ori organismul desemnat de autorităţile administrative sau judiciare, a cărui sarcină este de a administra procedurile de lichidare.
Alin. (4^2) al art. 56 a fost introdus de pct. 53 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(5)Persoanele împuternicite să pună în aplicare măsurile dispuse de autoritatea administrativă sau judiciară din statul membru de origine vor putea acţiona, fără altă formalitate, pe teritoriul României în baza unei copii certificate de pe actul de numire sau a unui certificat emis de respectiva autoritate, însoţite de o traducere în limba română.
(6)Persoanele prevăzute la alin. (5) vor putea exercita pe teritoriul României toate competenţele care le revin potrivit legislaţiei din statul membru de origine. Aceste persoane vor putea să numească alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul de a acorda asistenţă creditorilor pe parcursul aplicării măsurilor în cauză.
(7)În exercitarea competenţelor sale pe teritoriul României, persoanele prevăzute la alin. (5) vor respecta legislaţia română, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajaţilor din România ai instituţiei de credit străine. Competenţele nu pot include utilizarea forţei sau dreptul de a soluţiona litigii ori dispute.
(1)Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Legii nr. 85/2006
, cu modificările şi completările ulterioare, cu cele ale Codului civil şi ale Codului de procedură civilă.
Alin. (1) al art. 57 a fost modificat de pct. 3 al art. 47 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
(2)Banca Naţională a României va informa fără întârziere autorităţile competente din statele membre gazdă asupra
măsurilor de reorganizare sau asupra hotărârii de deschidere a procedurii lichidării, luată într-un stat nemembru cu privire la o instituţie de credit şi la sucursala acesteia din România, atunci când instituţia de credit are sediul în alt stat decât un stat membru şi are deschise sucursale şi pe teritoriul altor state membre.
(3)Informarea va fi făcută imediat după ce Banca Naţională a României a retras autorizaţia de funcţionare a sucursalei ca urmare a deschiderii procedurii de lichidare sau de îndată ce a luat cunoştinţă despre luarea măsurilor de reorganizare cu privire la sucursală. În comunicare se va menţiona şi faptul că autorizaţia de funcţionare a sucursalei din România a fost retrasă.
Art. 57 a fost modificat de pct. 54 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
Persoanele care trebuie să primească sau să transmită informaţii în legătură cu procedurile de informare ori de consultare prevăzute în prezenta ordonanţă au obligaţia de a păstra secretul profesional în conformitate cu prevederile art. 3 şi 52 din Legea nr. 312/2004
privind Statutul Băncii Naţionale a României şi cu cele cuprinse în titlul II, cap. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006
, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007
, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia oricăror autorităţi judiciare cărora li se aplică prevederile naţionale în vigoare.
Art. 58 a fost modificat de pct. 11 al art. 17 din ORDONANŢA nr. 13 din 24 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 29 august 2011.
În cazul intrării în faliment, pentru scopuri statistice, instituţiile de credit vor fi considerate ca aparţinând în continuare sectorului bancar. Raportările care trebuie întocmite şi transmise de către lichidator Băncii Naţionale a României, periodicitatea şi modalitatea de transmitere a acestora vor fi stabilite prin norme de către Banca Naţională a României.
Art. 60 a fost abrogat de pct. 55 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Orice contract de compensare bilaterală, astfel cum este prevăzut la art. 2 lit. i), încheiat de instituţia de credit debitoare este valabil şi poate fi executat şi/sau este opozabil acesteia, debitorului sau oricărui garant al acestuia, conform condiţiilor rezultând din înţelegerea părţilor, şi nu va putea fi suspendat, anulat ori limitat în orice alt mod printr-un act al organelor care aplică procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.
(2)Singura obligaţie care poate fi datorată, respectiv pretinsă a fi executată în contul averii instituţiei de credit debitoare, în baza unui contract de compensare bilaterală, este aceea de a executa, respectiv de a pretinde să fie executată, obligaţia netă rezultată din compensarea realizată în baza contractului de compensare, obligaţie care poate consta în plata unei sume nete şi/sau în executarea unei obligaţii de a face.
(3)Nici o atribuţie conferită prin prezenta ordonanţă organelor care aplică procedura nu va avea ca efect înlăturarea aplicării contractului de compensare bilaterală prin stingerea şi/sau devansarea scadenţei, în baza contractului, a obligaţiilor de plată sau obligaţiilor de a face decurgând din unul sau mai multe contracte din categoria celor prevăzute la art. 2 lit. i) pct. 1 şi 2, aceste atribuţii putând fi exercitate numai asupra sumei nete care rezultă din aplicarea contractului de compensare bilaterală.
(4)În sensul prezentului articol, un contract de compensare bilaterală şi toate contractele care fac obiectul acestuia vor fi considerate un singur contract şi, în acest sens, cu excepţia cazurilor în care se dovedeşte intenţia frauduloasă a părţilor, organele care aplică procedura nu vor putea împiedica, cere anularea ori decide desfacerea, după caz, a operaţiunilor cu instrumente financiare derivate, realizate în baza contractelor care fac obiectul unui contract de compensare bilaterală, pe motiv că aceste operaţiuni instituie un tratament preferenţial în favoarea unor creditori în perioada de 180 de zile anterioară datei deschiderii procedurii.
(5)Nici o procedură de urgenţă nu poate fi utilizată pentru a limita, a întârzia sau a suspenda executarea unui contract de compensare bilaterală potrivit prezentului articol.
Alin. (5) al art. 61 a fost modificat de pct. 56 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
În actele normative în vigoare, sintagma procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit se înlocuieşte cu sintagma procedura falimentului instituţiilor de credit, corespunzător prevederilor prezentei ordonanţe.
Art. 62 a fost modificat de pct. 57 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(1)Prevederile prezentei ordonanţe vor intra în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor titlului II şi a prevederilor art. 57 alin. (2) şi (3), care vor intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.
Alin. (1) al art. 63 a fost modificat de pct. 58 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
(2)România va informa, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Comisia Europeană cu privire la intrarea în vigoare a dispoziţiilor exceptate.
Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică numai procedurilor deschise după data intrării în vigoare a acesteia, cu excepţia prevederilor art. 43 alin. (2), care se aplică şi procedurilor aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
Articolul 82^3 din Legea nr. 58/1998
*)privind activitatea bancară, cu modificările şi completările ulterioare, va avea următorul cuprins:
Art. 82^3. – În cazul în care Banca Naţională a României constată că redresarea financiară a instituţiei de credit nu este posibilă, aceasta hotărăşte retragerea autorizaţiei instituţiei de credit şi sesizarea instanţei competente în vederea declanşării procedurii falimentului.
Art. 64^1 a fost introdus de pct. 59 al articolului unic din LEGEA nr. 278 din 23 iunie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 579 din 30 iunie 2004.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Legea nr. 58/1998 a fost republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 24 ianuarie 2005 şi ulterior abrogată prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 99 din 6 decembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.027 din 27 decembrie 2006.
Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă Legea nr. 83/1998 privind procedura falimentului instituţiilor de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 22 aprilie 1998, cu modificările şi completările ulterioare.
PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE
Contrasemnează:
Ministrul finanţelor publice,
Mihai Nicolae Tănăsescu
Bucureşti, 22 ianuarie 2004.
Nr. 10.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.