Decizie nr. 344 din 24 septembrie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romastru Trading" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.489/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 284D/2013.

La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Simona Neagu, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi, pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, consilier juridic Ionela Dina, cu delegaţie depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care arată că în materia taxei de clawback Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, iar în unele cauze procurorul de şedinţă a pus concluzii de admitere în raport cu art. 16 din Constituţia României.

Totodată, susţine că, astfel cum a menţionat şi instanţa de contencios constituţional în Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, contribuţia clawback este o taxă, iar cuantumul taxei clawback se stabileşte la sfârşitul trimestrului în raport cu "deficitul bugetar".

Or, într-o atare situaţie, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu pot previziona de la începutul trimestrului care este suma datorată, ceea ce are consecinţe negative în privinţa deciziilor de management asupra activităţii companiei.

Consideră că textul este neconstituţional în măsura în care cuantumul taxei clawback este calculată post factum, fiind determinată retroactiv pe baza unor valori care excedează controlului contribuabilului şi care depinde de valoarea totală a vânzărilor tuturor plătitorilor de contribuţie. O atare reglementare este lipsită de previzibilitate şi stabilitate. Totodată, depune note scrise.

Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate susţine că modalitatea de stabilire a taxei clawback a mai făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Totodată, arată că, în contextul măsurilor luate pentru suplimentarea surselor de venit la bugetul Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, a fost instituită taxa clawback, măsura legislativă fiind justificată obiectiv de un scop legitim în considerarea unui interes major, respectiv pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamente. De asemenea, depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că textul criticat, raportat la argumentele autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate, nu conţine fine de neconstituţionalitate. În acest sens arată că, astfel cum reiese şi din concluziile orale, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă faptul că formula de calcul pentru contribuţia pe care o datorează cu titlu de taxă de clawback conţine elemente de referinţă care nu sunt previzibile.

Or, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum au fost modificate şi completate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, conţin mai multe variabile, având în vedere elemente care ţin de dinamica socială, de fluxul consumului de medicamente etc., fără a fi imprevizibile. Dimpotrivă, alta ar fi situaţia în ceea ce priveşte lipsa previzibilităţii dacă s-ar stabili la începutul trimestrului o anumită sumă de plată iar la sfârşitul acestuia s-ar constata că suma datorată ar fi, în realitate, cu mult mai mare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.489/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost modificată şi completată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romastru Trading" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 au reglementat în mod expres, dar neconstituţional, includerea taxei pe valoarea adăugată în baza de calcul a taxei de tip clawback instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, ceea ce conduce la o plată dublă către bugetul de stat pentru vânzarea aceloraşi produse şi la o îmbogăţire fără justă cauză a statului.

Totodată, taxa pe valoarea adăugată nu ar trebui supusă unei alte taxe sau inclusă în baza de calcul a altei taxe, întrucât această situaţie ar reprezenta aplicarea unei taxe la o altă taxă, ceea ce ar înfrânge principiile care guvernează întreaga materie fiscală la nivel comunitar.

Or, această modalitate de calcul a taxei de clawback, astfel cum a fost prevăzută de dispoziţiile criticate, este profund neconstituţională, aducând o vădită vătămare principiului constituţional al legalităţii, principiului priorităţii şi obligativităţii normelor de drept comunitar şi dreptului de proprietate privată.

Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate mai arată următoarele:

–Prin instituirea obligaţiei de plată a taxei clawback, deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor trebuie să plătească din propriul patrimoniu o sumă de bani deja achitată către bugetul de stat, ceea ce echivalează cu o micşorare nelegală a patrimoniului;

–Din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 reiese că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 conţine anumite prevederi discriminatorii prin modul în care era prezentată formula de calcul a taxei clawback, ceea ce este contrar prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2);

–Modul în care a fost stabilită şi percepută taxa de clawback, chiar şi ulterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, a generat numeroase probleme în practică, ceea ce a determinat legiuitorul să revină asupra formulei de calcul a taxei clawback, însă numai pentru viitor - "începând cu trimestrul IV al anului 2012".

–Se permite, astfel, îmbogăţirea fără justă cauză a statului cu sumele colectate cu titlu de taxă de clawback pentru trimestrele I şi II ale anului 2012, "sume eronat calculate".

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal arată următoarele:

–Având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 39 din 5 februarie 2013 [prin care Curtea a admis excepţia şi a constatat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3^1 alin. (5) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, este neconstituţională], precum şi prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa nu mai poate sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei sub aspectul criticilor care vizează includerea taxei pe valoarea adăugată în baza de calcul a taxei clawback.

–Instanţa sesizează Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, prin prisma criticilor referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1), art. 47 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) din Constituţie, invocate în raport de menţiunile din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011.

–Faţă de acestea din urmă, instanţa apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Menţionează, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

–Se mai arată că, de fapt, criticile autoarei prezentei excepţii au în vedere modul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum se arată în finalul notelor scrise, respectiv excepţia este invocată la sume eronat calculate, cu titlu de taxă de clawback, care permit îmbogăţirea fără justă cauză a statului, iar, în opinia instanţei, o eventuală aplicare eronată a prevederilor actului normativ cu privire la care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate nu constituie un argument în sensul că respectivul act normativ este contrar prevederilor constituţionale în raport de care excepţia a fost invocată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, în punctul său de vedere, arată următoarele:

–Argumentele invocate de autoarea prezentei excepţii în susţinerea criticii pornesc de la premisa că menţiunile justificative cuprinse în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 atestă, de plano, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 conţine dispoziţii discriminatorii. Or, aceste menţiuni nu evidenţiază, în sine, existenţa unui regim care, sub aspectul cuantumului contribuţiei trimestriale calculate pe baza consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor al acestei contribuţii, ar contraveni principiului egalităţii, prevederilor referitoare la nivelul de trai sau celor privind obligaţiile statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale. Totodată, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012 şi Decizia nr. 52 din 12 februarie 2013.

–Din încheierea instanţei de judecată şi din cererea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate nu reiese faptul că aceasta ar fi contestat în faţa instanţei de contencios administrativ şi acte administrative cu caracter individual emise în aplicarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011. Într-o asemenea situaţie, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, precum şi dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor criticate devine inadmisibilă.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 7 decembrie 2011.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 47 alin. (1) referitor la obligativitatea statului de a lua măsuri pentru dezvoltare economică şi de protecţie socială, art. 135 alin. (2) privind economia, bazată pe liberă iniţiativă şi concurenţă şi art. 148 alin. (2) referitor la prioritatea reglementărilor obligatorii ale Uniunii Europene. De asemenea, este invocată Directiva 2006/112 CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, publicată în Jurnalul Oficial seria L nr. 347 din 11 decembrie 2006.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Din notele autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate reiese, pe de o parte, că aceasta vizează, în principal, dispoziţiile art. 3^1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, respectiv faptul că aceste prevederi cuprind în mod expres includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul a taxei clawback. Pe de altă parte, se critică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 prin prisma faptului că din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 reiese că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 conţinea anumite prevederi discriminatorii prin modul în care era prezentată formula de calcul a taxei clawback, aspect care a generat numeroase probleme în practică. Totodată, se mai reţine că autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate este nemulţumită de modul de calcul al taxei clawback, întrucât acestea sunt "sume eronat calculate".

II. Se observă că, deşi autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată ridică excepţia de neconstituţionalitate raportat la anumite critici şi prevederi constituţionale, respectiv la includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul a taxei de clawback, instanţa de judecată (Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal) nu sesizează instanţa de contencios constituţional cu privire la acestea, având în vedere faptul că, la momentul pronunţării încheierii de sesizare, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3^1 alin. (5) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, este neconstituţională.

III. În ceea ce priveşte celelalte aspecte învederate de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, atât în forma sa iniţială, cât şi în forma modificată şi completată de actele normative ulterioare, Curtea statuând că, în ceea ce priveşte presupusa discriminare sau calcularea greşită a taxei de clawback, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. De referinţă, în acest sens, este Decizia nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012, Decizia nr. 52 din 12 februarie 2013, sau Decizia nr. 263 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013.

Prin deciziile menţionate, Curtea a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate. Pentru a ajunge la această soluţie, Curtea a întreprins o analiză minuţioasă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 în ansamblul său, precum şi asupra textelor contestate efectiv, respectiv art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 în forma sa nemodificată, reţinând în esenţă următoarele:

1.Subiecţii obligaţi la plata taxei de clawback sunt circumscrişi în sfera deţinătorilor de autorizaţii de punere pe piaţă a medicamentelor, care pot fi atât producătorii de medicamente (români sau străini), cât şi comercianţii de medicamente (români sau străini), dar numai pentru medicamentele comercializate care se plătesc din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, neavând relevanţă dacă medicamentele comercializate sunt incluse în programele naţionale de sănătate ori folosite în tratamentul ambulatoriu prin farmaciile cu circuit deschis, potrivit art. 1 din ordonanţa de urgenţă.

2.În ce priveşte individualizarea concretă a medicamentelor comercializate pentru care se datorează taxa, Curtea a reţinut, potrivit art. 4 alin. (1) şi (2) din ordonanţa de urgenţă, că acestea figurează în lista pe care deţinătorii de autorizaţii de punere pe piaţă sunt obligaţi să o depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prevederilor ordonanţei de urgenţă.

3.În ce priveşte întinderea şi modul de calcul al taxei, Curtea a reţinut că aceasta este datorată trimestrial şi se raportează la consumul de medicamente comercializate aferent vânzărilor fiecărui plătitor prin aplicarea unui procent "p" asupra acestora, potrivit art. 3 din ordonanţa de urgenţă.

4.Având în vedere cele arătate, Curtea a constatat că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, şi în mod special ale art. 1 şi 3 vizau probleme ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii la cauzele deduse judecăţii, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, iar excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca inadmisibilă.

5.Dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, în forma sa iniţială, aplicabile în anul 2011, nu prevedeau expressis verbis că în baza de calcul asupra căreia se aplică procentul "p" se include şi taxa pe valoarea adăugată, însă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 ce completează Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, respectiv prin introducerea art. 3^1, s-a prevăzut în mod expres că formula de calcul include şi taxa pe valoarea adăugată.

Prin urmare, în cazul notificărilor transmise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate întemeiate pe dispoziţiile art. 3, şi nu pe art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, numai instanţele de judecată aveau competenţa legală să facă interpretarea şi aplicarea legii şi să stabilească în ce măsură, potrivit dispoziţiilor art. 3 din ordonanţa de urgenţă, procentul "p" urmează a fi aplicat şi asupra taxei pe valoarea adăugată.

6.Prin Decizia nr. 39 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 20 februarie 2013, Curtea, fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, a declarat neconstituţională sintagma "care include şi taxa pe valoarea adăugată", chiar dacă prin art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012, anterioară pronunţării acestei decizii, s-a prevăzut cu claritate că procentul "p" nu se mai aplică şi asupra taxei pe valoarea adăugată.

Prin aceeaşi decizie, analizând evoluţia prevederilor legale ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, Curtea a constatat că iniţial nu era prevăzut că procentul "p" se aplică şi asupra taxei pe valoarea adăugată; ulterior, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 s-a prevăzut că "începând cu trimestrul I al anului 2012 contribuţia trimestrială (...) se calculează astfel: [...]", iar "prin valoarea vânzărilor (...) se înţelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, care include şi taxa pe valoarea adăugată", pentru ca apoi, potrivit ultimei completări apărute prin Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012, să fie clarificată această problemă, în sensul că în valoarea vânzărilor asupra căreia se aplică procentul "p" nu se include şi taxa pe valoarea adăugată, respectiv că, "începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuţiei trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 (...), unde CTt şi BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată (...)".

În tot acest interval, instanţele de judecată erau chemate să facă aplicarea prevederilor legale potrivit principiului tempus regit actum.

Cum, potrivit jurisprudenţei sale constante, forţa obligatorie ce însoţeşte dispozitivul se aplică şi considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale, instanţele judecătoreşti urmează să aplice prevederile legale potrivit deciziilor Curţii Constituţionale, în sensul că în baza de calcul a taxei clawback nu se include şi taxa pe valoarea adăugată, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 263 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 10 iulie 2013.

7.Totodată, Curtea a reţinut, pe de o parte, că taxa de clawback este o taxă parafiscală, stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituţie, în virtutea cărora "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Aşadar, taxele parafiscale reprezintă o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituţiilor şi/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare.

Ca atare, este dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească plătitorii taxelor parafiscale, în speţă ai taxei de clawback, respectiv agenţii economici care sunt vizaţi în mod expres de reglementările Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011.

Pe de altă parte, Curtea a observat că prevederile criticate au fost edictate în virtutea prevederilor art. 61 din Constituţie, potrivit cărora "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţării", coroborate cu cele ale art. 115 referitoare la delegarea legislativă, astfel încât modificarea, completarea ori abrogarea normelor juridice constituie atribuţii exclusive ale acestuia.

IV. În ceea ce priveşte consideraţiile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la menţiunile cuprinse în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011, respectiv în expunerea de motive, Curtea reţine că acestea nu pot fi considerate veritabile critici de neconstituţionalitate, întrucât preambulul ordonanţei de urgenţă fundamentează îndeplinirea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) şi raţiunea care a stat la baza adoptării actului normativ pe calea delegării legislative.

V. Referitor la invocarea de către autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, în motivarea acesteia, a prevederilor Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, Curtea observă, pe de o parte, că acesta nu are incidenţă în cauză, întrucât includerea taxei pe valoarea adăugată în formula de calcul a taxei clawback a fost considerată neconstituţională prin decizia mai sus menţionată. Pe de altă parte, aceasta nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, a cărei soluţionare revine judecătorului învestit cu soluţionarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, sens în care este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 219 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 27 aprilie 2010.

VI. În ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la cuantumul taxei clawback, care se stabileşte la sfârşitul trimestrului în raport de "deficitul bugetar", Curtea reaminteşte că taxa clawback se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii "consumului de medicamente" suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor (deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor).

În această situaţie, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor nu sunt dezavantajaţi, întrucât taxa clawback, respectiv contribuţia rezultată în urma aplicării procentul "p", depinde de valoarea propriilor vânzări şi în funcţie de valoarea vânzărilor totale trimestriale de referinţă. Potrivit art. 3^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, "valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referinţă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, este de 1.425 milioane lei.(...)."

VII. Având în vedere evoluţia legislativă în materia taxei clawback, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv faptul că aspectele invocate de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate au fost soluţionate prin numeroase decizii ale instanţei de contencios constituţional, critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată şi completată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, în raport cu criticile formulate, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Romastru Trading" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.489/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, astfel cum a fost completată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 24 septembrie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu