Decizie nr. 1.626 din 20 decembrie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Vernescu în Dosarul nr. 861/2/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.161D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.165D/2011 şi nr. 1.182D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Florin Negoiţă în Dosarul nr. 10.986/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi de Radu Costin în Dosarul nr. 1.597/279/2011 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală.

La apelul nominal răspunde, în Dosarul nr. 1.165D/2011, autorul excepţiei, Florin Negoiţă, personal, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în Dosarul nr. 1.182D/2011 autorul excepţiei a depus note scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.165D/2011 şi nr. 1.182D/2011 la Dosarul nr. 1.161D/2011.

Partea Florin Negoiţă şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.165D/2011 şi nr. 1.182D/2011 la Dosarul nr. 1.161D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii Florin Negoiţă, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, aşa cum acestea au fost modificate prin prevederile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, încalcă dispoziţiile art. 20 şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie şi pe cele ale art. 6, art. 13 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, autorul excepţiei susţine că imposibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală încalcă liberul acces la justiţie şi reprezintă o discriminare a potenţialilor titulari ai dreptului la o astfel de cale de atac în raport cu persoanele ale căror drepturi procesuale intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora sentinţele pronunţate de judecătorii pot fi atacate cu recurs. Se susţine, de asemenea, că suprimarea căii de atac a recursului prin textele criticate nu are ca finalitate accelerarea soluţionării proceselor, ci menţinerea unor soluţii juridice greşite pronunţate în primă instanţă de complete formate dintr-un singur judecător. Autorul invocă în sprijinul acestor susţineri hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, din 28 octombrie 1999 şi 16 decembrie 2008, pronunţate în cauzele Brumărescu împotriva României şi Rupa împotriva României. În acest sens, autorul excepţiei depune note scrise.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că, în cazul de faţă, împrejurarea inadmisibilităţii recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă nu este de natură a încălca liberul acces la justiţie şi nici normele de drept european invocate de autor, întrucât acestea nu obligă la asigurarea accesului la toate căile de atac pentru toate categoriile de hotărâri judecătoreşti pronunţate în primă instanţă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 15 septembrie 2011, 26 septembrie 2011 şi 11 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 861/2/2011, nr. 10.986/2/2010 şi nr. 1.597/279/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi Tribunalul Neamţ - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Vernescu, Florin Negoiţă şi Radu Costin în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva unor sentinţe penale pronunţate potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate de judecătorie în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, ca urmare a modificării art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, sunt încălcate prevederile art. 6, art. 13 şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul de acces la o primă instanţă, independentă şi imparţială, precum şi accesul la o instanţă de recurs în vederea efectuării unui control asupra hotărârii pronunţate în primă instanţă, şi interzic abuzul de drept, textul criticat contravenind astfel şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 148 alin. (2). Se susţine, totodată, că aplicarea prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală poate duce la măsuri arbitrare, că, potrivit dispoziţiilor art. 385^1 din Codul de procedură penală, sentinţele pronunţate de judecători nu sunt definitive, putând fi atacate cu recurs, şi că efectul acestora constă în încălcarea cu rea-voinţă a drepturilor privind exercitarea căilor de atac şi în limitarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, precum şi în menţinerea unor soluţii juridice greşite pronunţate în primă instanţă. Se susţine, de asemenea, încălcarea principiului egalităţii armelor, potrivit căruia statele sunt obligate să asigure, atât persoanelor condamnate, cât şi persoanelor vătămate prin săvârşirea unor infracţiuni, accesul la o instanţă superioară. Sunt invocate, în acest sens, hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, din 28 octombrie 1999 şi 16 decembrie 2008, pronunţate în cauzele Brumărescu împotriva României şi Rupa împotriva României, prin care instanţa europeană a sancţionat încălcarea de către România a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un recurs efectiv.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu îngrădeşte liberul acces la justiţie.

Tribunalul Neamţ - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală contravenind prevederilor constituţionale ale art. 20, 21 şi 53, precum şi dispoziţiilor art. 13 din Convenţie şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie. Astfel, instanţa arată că imposibilitatea părţilor de a ataca soluţii greşite pronunţate de procuror, determinate de eventuale interpretări eronate ale probelor administrate în cursul urmăririi penale, încalcă dreptul la un proces echitabil, prin eliminarea dreptului la un recurs efectiv, încălcând, totodată, principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală, consacrat prin normele europene anterior enunţate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituţionale, făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006, prin care Curtea a statuat că în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de către procuror şi că, în consecinţă, prin încheierile pronunţate conform dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală instanţa nu soluţionează fondul cauzei şi nu se pronunţă cu privire la vinovăţia învinuitului, ci verifică legalitatea actului atacat. Or, dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie asigură accesul la un grad superior de jurisdicţie persoanelor declarate vinovate de săvârşirea unor infracţiuni. Se arată, de asemenea, că textele criticate nu încalcă nici dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, inculpatul având posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale ce caracterizează acest drept fundamental, de posibilitatea de a solicita administrarea de noi probe şi de a exercita căile de atac prevăzute de lege, precum şi că aceste dispoziţii legale sunt aplicabile tuturor persoanelor, fără privilegii şi fără discriminări. Totodată, se apreciază că textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, întrucât reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care pentru asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor a eliminat calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate conform dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală. Se mai arată că întreaga procedură de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor constituţionale consacrate la art. 124 alin. (2) şi că judecarea cauzei după desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată se face cu participarea procurorului, nefiind încălcate nici prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere trimise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susţinerile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă.".

Se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi prevederilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Decizia nr. 753 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, şi Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011.

Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, statuând că, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de fond, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite neîngrădit dreptul de acces liber la justiţie.

De asemenea, prin Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere accesului liber la justiţie, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, întrucât, potrivit art. 129 din Constituţie, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

Întrucât faţă de cele examinate de Curtea Constituţională nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Curtea reţine, totodată, că susţinerea autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi este neîntemeiată, reglementarea de la art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală fiind una unitară, toate persoanele supunându-se aceluiaşi regim juridic, fără deosebiri şi fără excepţie.

Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinută nici încălcarea prin prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală a dispoziţiilor art. 6, 13 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De asemenea, Curtea reţine că prevederile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu au incidenţă în cauză, întrucât nu se referă la o acuzaţie în materie penală, ci doar la legalitatea şi temeinicia sa, date de procedura aplicată. Prin urmare, nu poate fi reţinută nici încălcarea normelor constituţionale ale art. 11, art. 20 şi art. 148 alin. (2).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Vernescu în Dosarul nr. 861/2/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, Florin Negoiţă în Dosarul nr. 10.986/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi de Radu Costin în Dosarul nr. 1.597/279/2011 al Tribunalului Neamţ - Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din 20 decembrie 2011.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop