Lege
Lege nr. 273 din 21 iunie 2004 (republicată) (actualizată)
privind procedura adopţiei (aplicabilă începând cu data de 1 februarie 2013
- Emitent
- Parlamentul
Textul actului · 100 de articole
100%
privind procedura adopţiei (aplicabilă începând cu data de 1 februarie 2013
**)Republicată în temeiul dispoziţiilor art. X din Legea nr. 233/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 7 decembrie 2011, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 19 noiembrie 2009 şi ulterior a fost modificată prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, cu modificările şi completările ulterioare.
***)Titlul legii a fost modificat de pct. 1 al art. 50 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
Dispoziţii generale
Următoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adopţiei:
a)principiul interesului superior al copilului;
b)principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial;
c)principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică;
d)principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate;
e)principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei;
f)principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce priveşte datele de identificare ale adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum şi în ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti.
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)adoptat - persoana care a fost sau urmează să fie adoptată, în condiţiile prezentei legi;
b)adoptator - persoana care a adoptat sau doreşte să adopte, în condiţiile prezentei legi;
c)adopţie internă - adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în România;
d)adopţie internaţională - adopţia în care adoptatorul sau familia adoptatoare şi copilul ce urmează să fie adoptat au reşedinţa obişnuită în state diferite, iar, în urma încuviinţării adopţiei, copilul urmează să aibă aceeaşi reşedinţă obişnuită cu cea a adoptatorului;
e)atestat - documentul eliberat, în condiţiile prezentei legi, care certifică existenţa abilităţilor parentale ale solicitantului, precum şi îndeplinirea garanţiilor morale şi condiţiilor materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului;
f)Convenţia de la Haga - Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993 şi ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994, cu modificările ulterioare;
g)copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii;
h)direcţia - direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, instituţie publică, cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile legii;
i)familie adoptatoare - soţul şi soţia care au adoptat sau doresc să adopte, în condiţiile prezentei legi;
j)familie - părinţii şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora;
k)familie extinsă - rudele copilului până la gradul al patrulea inclusiv;
l)familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, care, în condiţiile legii, asigură creşterea şi îngrijirea copilului;
m)Oficiu**) - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, înfiinţat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii, cu atribuţii de supraveghere şi coordonare a activităţilor referitoare la adopţie;
**)A se vedea Legea nr. 274/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Adopţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 17 februarie 2010, cu modificările şi completările ulterioare.
n)părinte firesc - persoana faţă de care copilul are stabilită filiaţia firească, în condiţiile legii;
o)planul individualizat de protecţie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
p)stat primitor - statul în care are reşedinţa obişnuită adoptatorul sau familia adoptatoare, în cazul adopţiei internaţionale, şi în care se deplasează adoptatul în urma încuviinţării adopţiei.
În înţelesul prezentei legi, prin reşedinţă obişnuită în România a adoptatorului/familiei adoptatoare se înţelege situaţia:
a)cetăţenilor români sau cetăţenilor români cu multiplă cetăţenie, după caz, care au domiciliul în România, care au locuit efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de atestare; la stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele temporare care nu depăşesc 3 luni şi nici cele determinate de şederea pe teritoriul altui stat ca urmare a existenţei unor contracte de muncă impuse de derularea unor activităţi desfăşurate în interesul statului român, precum şi ca urmare a unor obligaţii internaţionale asumate de România;
b)cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European sau străinilor care au drept de rezidenţă permanentă ori, după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României.
În înţelesul prezentei legi, prin reşedinţă obişnuită în România a copilului se înţelege situaţia:
a)copiilor cetăţeni români cu domiciliul în România care au locuit efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviinţare a adopţiei;
b)copiilor cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene şi ai statelor membre ale Spaţiului Economic European sau străini care au drept de rezidenţă permanentă ori, după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României şi care au locuit în mod efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviinţare a adopţiei.
Pe tot parcursul procedurii de adopţie direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să ofere copilului informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de adopţie, la efectele acesteia, precum şi la adoptator sau familia adoptatoare şi rudele acestora.
Condiţiile de fond ale adopţiei
(1)Două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan şi nici succesiv, cu excepţia cazului în care sunt soţ şi soţie.
(2)Cu toate acestea, o nouă adopţie poate fi încuviinţată atunci când:
a)adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în acest caz, adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii;
b)adopţia anterioară a încetat din orice alt motiv;
c)copilul adoptat are un singur părinte, necăsătorit, iar acesta se află într-o relaţie stabilă şi convieţuieşte cu o persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este rudă cu acesta până la gradul al patrulea, şi declară prin act autentic notarial că noul adoptator a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani.
(3)În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. c), dispoziţiile legale privitoare la adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, precum şi cele privitoare la nume, domiciliu, drepturile şi obligaţiile dintre părinţi şi copii, exercitarea autorităţii părinteşti, drepturile succesorale, actele de identitate aplicabile pentru copilul născut în afara căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi se aplică în mod corespunzător.
(4)Ori de câte ori prin prezenta lege sau prin alte dispoziţii legale se face trimitere la situaţia copilului adoptat de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, trimiterea se consideră a fi făcută şi la situaţia prevăzută la alin. (2) lit. c).
(5)Condiţia vizând existenţa relaţiei stabile şi a convieţuirii se verifică de către instanţa judecătorească învestită cu judecarea cererii privind încuviinţarea adopţiei şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
(1)Persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri nu poate adopta.
(2)Persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti nu poate adopta.
(3)Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).
(4)Copilul din afara căsătoriei, recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi copilul a cărui paternitate a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii, pot fi adoptaţi de către soţia tatălui numai dacă filiaţia este confirmată prin rezultatul expertizei realizate prin metoda serologică ADN.
(5)În cazul adopţiei copilului de către soţia celui care a recunoscut copilul născut în afara căsătoriei, instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă paternitatea este confirmată prin rezultatul expertizei filiaţiei prevăzute la alin. (4). Cheltuielile determinate de efectuarea expertizei sunt suportate de către adoptator. În situaţia în care adoptatorul nu dispune de resursele financiare necesare, acestea vor fi suportate din bugetul de stat.
(1)Instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să îşi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia dată în condiţiile legii, cu motivarea expresă a hotărârii în această privinţă.
(2)Se poate considera refuz abuziv de a consimţi la adopţie şi situaţia în care, deşi legal citaţi, părinţii fireşti sau, după caz, tutorele nu se prezintă în mod repetat la termenele fixate pentru exprimarea consimţământului.
Părinţii fireşti ai copilului sau, după caz, tutorele acestuia trebuie să consimtă la adopţie în mod liber şi necondiţionat, numai după ce au fost informaţi în mod corespunzător asupra consecinţelor exprimării consimţământului şi asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului cu familia sa de origine, ca urmare a încuviinţării adopţiei. Direcţia în a cărei rază teritorială locuiesc în fapt părinţii fireşti sau, după caz, tutorele este obligată să asigure consilierea şi informarea acestora înaintea exprimării consimţământului la adopţie şi să întocmească un raport în acest sens.
Nu poate fi adoptat copilul ai cărui părinţi fireşti nu au împlinit 14 ani.
Părintele minor care a împlinit 14 ani îşi exprimă consimţământul asistat de către ocrotitorul său legal.
(1)Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale, precum şi condiţiile materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului.
(2)Îndeplinirea garanţiilor şi condiţiilor prevăzute la alin. (1), precum şi existenţa abilităţilor parentale se certifică de către autorităţile competente prin eliberarea atestatului prevăzut la art. 16 alin. (4), cu ocazia evaluării realizate potrivit prevederilor prezentei legi.
(1)Consimţământul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei.
(2)În cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui său, consimţământul părintelui firesc se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
(3)Odată cu solicitarea consimţământului prevăzut la alin. (1) şi (2), instanţa solicită direcţiei raportul de consiliere şi informare care confirmă îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 9.
(1)Consimţământul la adopţie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în faţa instanţei judecătoreşti, în faza încuviinţării adopţiei.
(2)Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.
(3)Anterior exprimării consimţământului, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui şi informa pe acesta, ţinând seama de vârsta şi de maturitatea sa, în special asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie, şi va întocmi un raport în acest sens.
Consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
Procedura adopţiei interne
Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare în vederea obţinerii atestatului
(1)Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare reprezintă procesul prin care se realizează identificarea abilităţilor parentale, se analizează îndeplinirea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare, precum şi pregătirea acestora pentru asumarea, în cunoştinţă de cauză, a rolului de părinte.
(2)Odată cu evaluarea prevăzută la alin. (1) vor fi analizate şi caracteristicile psihologice, sociale şi medicale ale celorlalţi membri ai familiei sau altor persoane care locuiesc împreună cu solicitantul, precum şi opinia acestora cu privire la adopţie.
(3)Evaluarea se realizează pe baza solicitării adoptatorului sau familiei adoptatoare de către direcţia de la domiciliul acestora şi trebuie să aibă în vedere:
a)personalitatea şi starea sănătăţii adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de creştere şi educare a unui copil;
b)situaţia economică a persoanei/familiei, analizată din perspectiva surselor de venit, a continuităţii acestora, precum şi a cheltuielilor persoanei/familiei;
c)motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreşte să adopte;
d)motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei 2 soţi solicită să adopte un copil, celălalt soţ nu se asociază la cerere;
e)impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.
(4)În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcţia va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, care se constituie ca anexă la dispoziţia directorului general/executiv al direcţiei.
(5)Modelul-cadru al atestatului de persoană sau familie aptă să adopte, precum şi modelul şi conţinutul unor formulare, instrumente şi documente utilizate în procedura adopţiei se aprobă prin ordin al preşedintelui Oficiului.
(6)Atestatul eliberat de direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an. Valabilitatea acestui atestat se prelungeşte de drept până la încuviinţarea adopţiei, în situaţia în care a fost introdusă pe rolul instanţei judecătoreşti cererea de încredinţare în vederea adopţiei, precum şi în situaţia în care persoana/familia atestată are deja încredinţaţi, în vederea adopţiei, unul sau mai mulţi copii.
(7)Valabilitatea atestatului se prelungeşte la solicitarea persoanei/familiei, prin dispoziţia directorului general/executiv al direcţiei, până la încuviinţarea adopţiei, în situaţia în care s-a finalizat procedura de potrivire şi a fost întocmit raportul privind potrivirea practică dintre copil şi familia adoptatoare.
(8)Atestatul poate fi retras în următoarele situaţii:
a)în situaţia în care se constată faptul că persoana/familia adoptatoare a ascuns sau a furnizat informaţii false cu ocazia realizării evaluării;
b)când se constată faptul că nu mai sunt îndeplinite condiţiile în baza cărora a fost eliberat atestatul;
c)în situaţia în care se constată implicarea directă a persoanei/familiei atestate în identificarea unui copil potenţial adoptabil; această dispoziţie nu se aplică în situaţia în care se constată că persoana/familia atestată este rudă până la gradul al patrulea cu copilul;
d)la propunerea Oficiului, atunci când constată că eliberarea atestatului a fost în mod vădit netemeinică sau nelegală;
e)la cererea motivată a persoanei sau familiei atestate.
(9)Valabilitatea atestatului încetează de drept:
a)ca urmare a expirării;
b)ca urmare a modificării configuraţiei familiei atestate, prin decesul unuia dintre membrii familiei sau prin divorţ;
c)în cazul căsătoriei sau decesului persoanei atestate;
d)după încuviinţarea adopţiei, odată cu rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, când atestatul şi-a produs în integralitate efectele pentru care a fost eliberat.
(1)În situaţia în care solicitantul locuieşte în fapt la adresa de reşedinţă, soluţionarea cererii de evaluare se realizează de către direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază acesta.
(2)Direcţia în a cărei rază teritorială îşi are stabilită reşedinţa solicitantul are obligaţia de a furniza direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază solicitantul datele necesare în vederea realizării evaluării, la solicitarea acesteia.
(1)Rezultatele evaluării prevăzute la art. 16 se consemnează într-un raport final de evaluare a capacităţii de a adopta a solicitantului, care conţine şi propunerea privind eliberarea sau neeliberarea atestatului. Raportul se întocmeşte în maximum 120 de zile de la depunerea cererii de evaluare şi se comunică solicitantului.
(2)În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcţia emite dispoziţia privind eliberarea atestatului.
(3)În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul sau familia adoptatoare poate formula contestaţie în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea raportului prevăzut la alin. (1).
(4)În cazul în care rezultatul evaluării nu este contestat în termenul prevăzut la alin. (3), direcţia emite dispoziţia privind neeliberarea atestatului.
(1)Contestaţia prevăzută la art. 18 alin. (3) se depune şi se înregistrează la direcţia care a realizat evaluarea, aceasta având obligaţia ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea contestaţiei, să o transmită spre soluţionare Oficiului. Contestaţia se transmite însoţită de copia dosarului persoanei/familiei în cauză.
(2)Contestaţia se soluţionează de către Oficiu în termen de 30 de zile de la înregistrare.
(1)În soluţionarea contestaţiei, Oficiul analizează documentaţia transmisă de către direcţie, solicită orice alte date/documente suplimentare relevante pentru soluţionarea acesteia de la direcţie, contestatar sau de la alte persoane fizice ori juridice sau poate dispune efectuarea unor verificări proprii asupra cazului.
(2)În situaţia în care Oficiul apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, formulează în atenţia direcţiei următoarele recomandări şi propuneri:
a)completarea procesului de evaluare cu noi informaţii sau documente relevante;
b)realizarea unei noi evaluări sociale şi/sau psihologice de către cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi profesionale care au încheiat convenţii cu Oficiul;
c)eliberarea atestatului în situaţiile în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile legale de eliberare a acestuia şi propunerea cuprinsă în raportul prevăzut la art. 18 alin. (1) este în mod vădit netemeinică sau nelegală.
(3)Oficiul poate respinge contestaţia formulată ca fiind nefondată, tardivă sau introdusă de o persoană fără calitate ori neîmputernicită să formuleze contestaţie.
(4)Rezultatul soluţionării contestaţiei se comunică atât direcţiei, cât şi contestatarului.
(1)În urma comunicării rezultatului soluţionării contestaţiei de către Oficiu, direcţia poate decide următoarele:
a)menţinerea propunerii formulate în raportul prevăzut la art. 18 alin. (1) şi emiterea dispoziţiei privind neeliberarea atestatului;
b)completarea procesului de evaluare cu noi informaţii sau documente relevante;
c)realizarea unei noi evaluări sociale şi/sau psihologice, în condiţiile prevederilor art. 20 alin. (2) lit. b);
d)eliberarea atestatului.
(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), în emiterea dispoziţiei privind eliberarea/neeliberarea atestatului se vor lua în considerare concluziile rezultate ca urmare a noilor evaluări sociale sau psihologice realizate.
În cazul în care se realizează o nouă evaluare în condiţiile art. 21 alin. (1) lit. c), costurile implicate de aceasta se suportă de către contestatar.
Dispoziţia privind neacordarea/retragerea atestatului de persoană/familie aptă pentru adopţie poate fi atacată, în termen de 15 zile de la data comunicării, la instanţa competentă în materia adopţiei de la domiciliul adoptatorului.
Obţinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:
a)pentru adopţia persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu;
b)pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.
Pe parcursul procesului de evaluare, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este obligată să asigure acestora serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-şi asuma în cunoştinţă de cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte.
Deschiderea procedurii adopţiei interne
(1)Planul individualizat de protecţie, astfel cum este acesta reglementat de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare, are ca finalitate adopţia internă dacă:
a)după instituirea măsurii de protecţie specială a trecut un an şi părinţii fireşti ai copilului şi rudele până la gradul al patrulea ale acestuia nu pot fi găsite ori nu colaborează cu autorităţile în vederea realizării demersurilor pentru reintegrarea sau integrarea copilului în familie;
b)după instituirea măsurii de protecţie specială, părinţii şi rudele copilului până la gradul al patrulea care au putut fi găsite declară în scris că nu doresc să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului şi în termen de 60 de zile nu şi-au retras această declaraţie. Direcţia are obligaţia înregistrării acestor declaraţii, precum şi a celor prin care părinţii şi rudele până la gradul al patrulea revin asupra declaraţiilor iniţiale;
c)copilul a fost înregistrat din părinţi necunoscuţi. În acest caz, adopţia ca finalitate a planului individualizat de protecţie se stabileşte în maximum 30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere al acestuia.
(2)În termenul prevăzut la alin. (1) lit. a), direcţia are obligaţia să facă demersurile necesare identificării şi contactării părinţilor fireşti/rudelor copilului până la gradul al patrulea, să îi informeze periodic pe aceştia asupra locului în care se află efectiv copilul şi asupra modalităţilor concrete în care pot menţine relaţii personale cu copilul, precum şi asupra demersurilor necesare în vederea reintegrării sau integrării.
(1)În situaţia copilului pentru care s-a instituit plasamentul la o rudă până la gradul al patrulea, planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia internă numai în situaţia în care a trecut minimum un an de la data instituirii măsurii de protecţie şi managerul de caz apreciază că este în interesul copilului deschiderea procedurii adopţiei interne.
(2)În situaţia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani, planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia internă numai dacă există acordul expres al copilului în acest sens şi interesul copilului justifică deschiderea procedurii de adopţie internă.
(1)Dosarul copilului pentru care s-a stabilit adopţia internă, ca finalitate a planului individualizat de protecţie, se transmite compartimentului de adopţii şi postadopţii din cadrul direcţiei, în vederea luării în evidenţă a cazului şi sesizării instanţei judecătoreşti de la domiciliul copilului, pentru deschiderea procedurii adopţiei interne.
(2)Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul va sesiza instanţa judecătorească de la domiciliul copilului pentru încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne în termen de 30 de zile de la luarea în evidenţă a cazului de către compartimentul de adopţii şi postadopţii.
(3)Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului se face cu citarea părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, a tutorelui şi a direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului.
(1)Încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face numai dacă:
a)planul individualizat de protecţie are ca finalitate adopţia internă;
b)sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 26 sau, după caz, cele prevăzute la art. 27;
c)părinţii copilului sau, după caz, tutorele, îşi exprimă consimţământul la adopţie, în condiţiile legii. Dispoziţiile art. 8, precum şi prevederile legale care reglementează situaţiile speciale privind consimţământul părinţilor se aplică în mod corespunzător.
(2)Direcţia are obligaţia să facă dovada efectuării corespunzătoare a demersurilor prevăzute la art. 26 alin. (2).
(3)În situaţia copilului pentru care s-a instituit tutela, încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face la solicitarea direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul, numai dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. c) şi apreciază că deschiderea procedurii adopţiei interne este în interesul superior al copilului.
(4)În cazul admiterii cererii de deschidere a procedurii adopţiei interne, în dispozitivul hotărârii judecătoreşti se va face menţiune despre constatarea existenţei consimţământului ambilor părinţi, al unui singur părinte, al tutorelui sau, după caz, despre suplinirea consimţământului în condiţiile art. 8 şi se va încuviinţa deschiderea procedurii adopţiei interne.
(5)Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care instanţa admite cererea direcţiei produce următoarele efecte:
a)drepturile şi obligaţiile părinteşti ale părinţilor fireşti sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice ori juridice se suspendă şi vor fi exercitate de către preşedintele consiliului judeţean sau, după caz, de către primarul sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul;
b)drepturile şi obligaţiile părinteşti exercitate la momentul admiterii cererii de către preşedintele consiliului judeţean, primarul sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul sau, după caz, de tutore se menţin.
(6)Efectele hotărârii judecătoreşti prevăzute la alin. (5) încetează de drept dacă, în termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, direcţia nu a identificat o persoană sau familie corespunzătoare pentru copil.
(7)Prin excepţie de la prevederile alin. (6), efectele hotărârii se prelungesc până la încuviinţarea adopţiei, în cazul copiilor cu părinţi necunoscuţi, precum şi în cazul în care s-a finalizat procedura de potrivire practică şi a fost întocmit raportul de potrivire practică.
(8)În situaţia prevăzută la alin. (6), direcţia este obligată să revizuiască planul individualizat de protecţie a copilului şi să solicite instanţei judecătoreşti, în funcţie de finalitatea acestuia, încuviinţarea unei noi proceduri de deschidere a adopţiei.
(1)Dacă, ulterior rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii adopţiei, dispare cauza care, potrivit legii, a făcut imposibilă exprimarea de către unul dintre părinţi a consimţământului la adopţie, împotriva hotărârii se poate face cerere de revizuire.
(2)Cererea de revizuire se poate introduce până la data pronunţării hotărârii de încuviinţare a adopţiei de oricare dintre părinţii fireşti ai copilului sau de către direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne.
(3)Cererea de revizuire se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea părinţilor fireşti, a direcţiei care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne şi, dacă este cazul, a direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul adoptatorului sau al familiei adoptatoare. Participarea procurorului este obligatorie.
(1)Cererea de revizuire suspendă soluţionarea cererii de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, după caz, de încuviinţare a adopţiei, dacă vreuna dintre acestea se află pe rolul instanţei judecătoreşti.
(2)Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne are obligaţia de a informa de îndată instanţa prevăzută la alin. (1) despre depunerea cererii de revizuire.
(3)Măsura de protecţie a copilului sau, după caz, încredinţarea în vederea adopţiei se prelungeşte de drept pe perioada soluţionării revizuirii. Dispoziţiile art. 45 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4)Dacă instanţa judecătorească dispune revocarea măsurii încredinţării, va hotărî, la propunerea direcţiei generale în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul copilului, o măsură provizorie de protecţie a copilului, până la soluţionarea revizuirii.
(1)În cazul în care încuviinţează cererea de revizuire, instanţa va solicita consimţământul părintelui care nu şi l-a dat anterior, numai după depunerea de către direcţia în a cărei rază teritorială locuieşte acesta a unui raport de consiliere şi informare în conformitate cu prevederile art. 9. (2) Efectuarea unei noi anchete sociale care să vizeze situaţia actuală a părinţilor fireşti, precum şi potenţialul de reintegrare a copilului în familia biologică este obligatorie. Efectuarea anchetei sociale şi întocmirea raportului sunt de competenţa direcţiei în a cărei rază teritorială locuieşte părintele firesc.
(3)Dispoziţiile art. 8 sunt aplicabile în mod corespunzător.
În cazul în care, după suspendarea prevăzută la art. 31, părintele care s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima consimţământul se opune adopţiei şi nu sunt motive pentru aplicarea prevederilor art. 8, cererea de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, după caz, de încuviinţare a adopţiei se repune pe rol la solicitarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului şi se respinge.
Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne are obligaţia de a formula de îndată cerere de revizuire sau, după caz, de a solicita suspendarea oricărei proceduri judiciare, precum şi a oricărui alt demers privind adopţia, dacă ia cunoştinţă, până la data pronunţării hotărârii de încuviinţare a adopţiei, despre încetarea cauzei care a determinat imposibilitatea părintelui de a-şi exprima voinţa cu privire la adopţie.
Dispoziţiile prezentei secţiuni nu sunt aplicabile în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv şi în cazul adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu.
Potrivirea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare
(1)Potrivirea este o etapă premergătoare încredinţării în vederea adopţiei prin care se identifică şi selectează cea mai potrivită persoană/familie atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde nevoilor identificate ale copilului şi se stabileşte compatibilitatea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare.
(2)Potrivirea se realizează acordându-se prioritate rudelor copilului din cadrul familiei extinse şi altor persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
(3)Procesul de potrivire include o componentă teoretică şi una practică.
(1)Potrivirea teoretică se iniţiază de Oficiu pentru copiii aflaţi în evidenţa sa şi care urmează să fie încredinţaţi în vederea adopţiei, prin identificarea şi selectarea din Registrul naţional pentru adopţii a persoanelor/familiilor atestate care răspund în cea mai mare măsură nevoilor copiilor.
(2)Lista persoanelor/familiilor prevăzute la alin. (1) se transmite de Oficiu pentru continuarea demersurilor de potrivire direcţiei de la domiciliul copilului.
(3)Selecţia celei mai potrivite persoane/familii care urmează să parcurgă etapa potrivirii practice se realizează de către compartimentul de adopţii şi postadopţii din structura direcţiei, numai din lista prevăzută la alin. (2).
(1)Metodologia de potrivire teoretică şi practică dintre copil şi persoana/familia atestată ca aptă să adopte se elaborează de către Oficiu şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(2)Criteriile pe baza cărora se realizează potrivirea teoretică se elaborează de către Oficiu şi se aprobă prin ordin al preşedintelui acestuia.
(1)La finalul procedurii de potrivire, compartimentul de adopţii şi postadopţii din cadrul direcţiei întocmeşte un raport de potrivire, în care sunt consemnate concluziile referitoare la constatarea compatibilităţii dintre copil şi persoana/familia adoptatoare, precum şi propunerea vizând sesizarea instanţei judecătoreşti pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.
(2)După întocmirea raportului de potrivire, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului sesizează, în maximum 5 zile, instanţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei. Cererea de încredinţare în vederea adopţiei adresată instanţei va fi însoţită în mod obligatoriu de lista prevăzută la art. 37 alin. (2).Secţiunea a 4-a Încredinţarea în vederea adopţiei
Încredinţarea în vederea adopţiei
(1)Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să îl adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată.
(2)Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a copilului la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socioprofesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei.
(1)Judecarea cererilor de încredinţare a copilului în vederea adopţiei interne se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare şi a persoanei ori familiei adoptatoare.
(2)Încredinţarea în vederea adopţiei se dispune de către instanţa judecătorească de la domiciliul copilului pentru o perioadă de 90 de zile.
(3)Hotărârile prin care se soluţionează cererile de încredinţare în vederea adopţiei sunt executorii de la data pronunţării.
(4)Direcţia de la domiciliul adoptatorilor are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la punerea în executare a hotărârii prin care s-a dispus încredinţarea în vederea adopţiei, să transmită o copie a acestei hotărâri autorităţilor competente să elibereze documentele de călătorie pentru adoptat.
(1)Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în următoarele cazuri:
a)pentru adopţia persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu;
b)pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv;
c)pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta se află în plasament la unul dintre soţii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puţin 2 ani;
d)pentru adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data instituirii tutelei.
(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) persoana sau familia care doreşte să adopte va putea solicita în mod direct instanţei judecătoreşti încuviinţarea adopţiei, în condiţiile prezentei legi.
(1)Pe durata încredinţării copilului în vederea adopţiei, domiciliul acestuia se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat. Efectuarea actelor obişnuite necesare exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti, cu excepţia celor care conduc la încheierea unui act juridic, se realizează de către persoana sau familia căreia acesta i-a fost încredinţat.
(2)Dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice sau, după caz, de a încuviinţa actele pe care acesta le încheie, precum şi dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către preşedintele consiliului judeţean sau primarul sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat copilul în vederea adopţiei. Dreptul de administrare poate fi delegat, în mod excepţional, către persoana sau familia căreia i s-a încredinţat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, în interesul copilului, care vor fi expres menţionate în cuprinsul documentului prin care se acordă delegarea.
(1)În perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, direcţia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmăreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare.
(2)La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, direcţia întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei.
(3)În situaţiile prevăzute la art. 42 alin. (1) lit. c) şi d), direcţia are obligaţia să realizeze un raport cu privire la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, ce va fi transmis instanţei de judecată învestită cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
(4)Cererea de încuviinţare a adopţiei adresată instanţei judecătoreşti prelungeşte de drept perioada de încredinţare până la soluţionarea cererii prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
(1)Dacă pe durata perioadei de încredinţare în vederea adopţiei direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenţa oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopţie, sesizează de îndată instanţa judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredinţării.
(2)Dispoziţiile privind procedura de judecată a cererilor referitoare la încredinţare se aplică în mod corespunzător şi în cazul cererilor prevăzute la alin. (1). Hotărârea prin care instanţa de fond dispune revocarea sau prelungirea încredinţării este executorie de drept.
Dacă, în situaţia prevăzută la art. 45 alin. (1), instanţa judecătorească dispune revocarea măsurii încredinţării, se reia procesul de potrivire.
Încuviinţarea adopţiei
Încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
(1)Cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare, în situaţia adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, şi, în cazul adopţiei copilului, de către soţul părintelui firesc sau adoptiv. În toate celelalte cazuri cererea de încuviinţare a adopţiei va fi introdusă fie de către adoptator sau familia adoptatoare, fie de către direcţia de la domiciliul acestora la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei sau, după caz, la împlinirea termenelor prevăzute pentru adopţia copilului aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 42 alin. (1) lit. c) şi d).
(2)Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţită de următoarele acte:
a)certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;
b)certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică;
c)atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
d)hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei;
e)certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată;
f)certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;
g)cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;
h)certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
i)hotărârea judecătorească irevocabilă de deschidere a procedurii adopţiei interne a copilului;
j)raportul de consiliere şi informare a părinţilor fireşti în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc;
k)documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru confirmarea filiaţiei faţă de tată, realizată prin metoda serologică ADN, în cazul adopţiei copilului de către soţia părintelui firesc atunci când copilul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi în cazul în care paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;
l)declaraţia notarială pe propria răspundere, prevăzută la art. 6 alin. (2) lit. c).
(1)Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a direcţiei care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne şi a persoanei ori familiei adoptatoare.
(2)Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu se face cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi a adoptatului, iar judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv se face cu citarea adoptatorului şi a părinţilor fireşti ai adoptatului.
(3)Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază persoana sau familia adoptatoare va avea obligaţia de a depune rapoartele finale prevăzute la art. 44 alin. (2) sau, după caz, art. 44 alin. (3), până cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citată pentru judecarea cauzei, precum şi, după caz, de a da instanţei judecătoreşti orice relaţii necesare pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
(1)Instanţa poate solicita din nou consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti, dacă există indicii că după data la care consimţământul a devenit irevocabil au intervenit elemente noi, de natură să determine revenirea asupra consimţământului iniţial. Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne are obligaţia să aducă la cunoştinţa instanţei, prin intermediul direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul adoptatorului/familiei adoptatoare, dacă este cazul, existenţa oricăror elemente noi cu privire la situaţia părintelui firesc ori a familiei extinse, care ar putea determina modificarea finalităţii planului individualizat de protecţie.
(2)Chemarea părinţilor fireşti în faţa instanţei competente să încuviinţeze adopţia se face prin invitaţie adresată acestora, în camera de consiliu, fără a se indica date cu privire la dosar sau alte date care ar permite, în orice fel, divulgarea identităţii sau a altor informaţii cu privire la persoana ori familia adoptatoare.
(3)Instanţa poate invita, la aceeaşi dată, direcţia competentă potrivit art. 28 alin. (2) şi direcţia competentă potrivit art. 48 alin. (1).
(4)În cazul în care părinţii se prezintă personal în faţa instanţei şi îşi exprimă refuzul de a mai consimţi la adopţie, instanţa suspendă soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. Declaraţia părinţilor fireşti împreună cu încheierea de suspendare se comunică direcţiei competente potrivit art. 28 alin. (2), care va formula cerere de revizuire a hotărârii de deschidere a procedurii adopţiei. Dispoziţiile art. 30 şi 31 se aplică în mod corespunzător.
(1)Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.
(2)În termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului va înştiinţa, în scris, părinţii fireşti despre aceasta, precum şi autorităţile române competente să elibereze documentele de identitate sau de călătorie pentru adoptat.
Procedura adopţiei internaţionale
Dispoziţii generale
(1)Adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa Oficiului şi numai în următoarele situaţii:
a)adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne;
b)adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român;
c)adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită.
(2)Adopţia prevăzută la alin. (1) lit. b) este permisă numai pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne şi nu a putut fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în România sau una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), într-un termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne.
Cererea de încuviinţare a adopţiei se transmite instanţei judecătoreşti de către Oficiu după finalizarea demersurilor administrative prealabile prevăzute în prezentul capitol.
(1)Adopţia internaţională are efectele prevăzute de lege şi presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviinţării adopţiei de către instanţa judecătorească română.
(2)Efectele adopţiei internaţionale, precum şi efectele în cazul anulării adopţiei internaţionale asupra cetăţeniei adoptatului sunt prevăzute de Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată.
(1)În cazul adopţiilor internaţionale în care adoptatul are reşedinţa obişnuită în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are reşedinţa obişnuită în România, cererile de adopţie ale solicitanţilor se transmit autorităţilor străine competente, numai prin intermediul Oficiului.
(2)Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare în situaţia prevăzută la alin. (1) se realizează potrivit prevederilor secţiunii 1 a cap. III.Secţiunea a 2-a Atestarea adoptatorului sau familiei adoptatoare din statul de primire
Atestarea adoptatorului sau familiei adoptatoare din statul de primire
(1)Cererile persoanelor sau familiilor care au reşedinţa obişnuită pe teritoriul altui stat, parte a Convenţiei de la Haga, şi care doresc să adopte un copil din România sunt transmise Oficiului prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv sau al organizaţiilor sale acreditate.
(2)În cazul statelor care nu sunt părţi la Convenţia de la Haga, cererile prevăzute la alin. (1) se transmit Oficiului prin intermediul autorităţii desemnate cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale sau prin intermediul organizaţiilor acreditate în acest sens în statul de primire.
(3)Organizaţiile acreditate prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să fie autorizate şi de Oficiu, în conformitate cu metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului*).
*)A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în domeniul adopţiei internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 24 septembrie 2004.
Cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare este luată în evidenţă de Oficiu numai dacă autoritatea centrală competentă din statul primitor sau organizaţiile sale acreditate şi autorizate în condiţiile legii atestă că:
a)adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi este apt să adopte în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul primitor;
b)adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adopţiei în statul primitor;
c)este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani;
d)sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor.
(1)Cererile transmise Oficiului trebuie însoţite de următoarele documente:
a)un raport întocmit de autorităţile competente din statul primitor, cuprinzând informaţii cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială, materială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România, precum şi cu privire la copiii pe care ar putea să-i primească spre adopţie; concluziile raportului vor fi susţinute prin documentele eliberate de autorităţile competente din statul primitor;
b)certificatele de naştere şi căsătorie şi actele de identitate ale persoanelor care doresc să adopte, în copie legalizată şi însoţite de traducerea lor legalizată în limba română;
c)cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să adopte şi al soţului care nu se asociază la adopţie;
d)raportul medical întocmit separat pentru fiecare adoptator şi, după caz, raportul medical privind bolile psihice ale soţului care nu se asociază la adopţie;
e)actul din care să rezulte că există garanţiile că adoptatul are posibilitatea să între şi să locuiască permanent în statul primitor, precum şi că adoptatul are faţă de adoptator şi rudele acestuia aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului.
(2)Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d) şi e) vor fi prezentate în original şi însoţite de traducerea legalizată în limba română.
(1)Selecţia şi potrivirea copilului cu adoptatorul sau familia adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în străinătate se realizează de către Oficiu, în conformitate cu metodologia elaborată de acesta şi aprobată prin hotărâre a Guvernului.
(2)Persoana sau familia selectată are obligaţia să se deplaseze în România şi să locuiască efectiv pe teritoriul ţării pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile consecutive, care vor fi utilizate în scopul relaţionării cu copilul.
(3)La expirarea termenului prevăzut la alin. (2), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului va întocmi şi va transmite Oficiului un raport cu privire la relaţionarea dintre copil şi persoana sau familia selectată.
Oficiul va notifica autorităţilor centrale competente sau organizaţiilor acreditate din statul primitor selectarea adoptatorului sau familiei adoptatoare.
Odată cu notificarea prevăzută la art. 60, Oficiul va solicita autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate din statul primitor să-i comunice următoarele:
a)acordul adoptatorului sau al familiei adoptatoare cu privire la selecţia prevăzută la art. 59;
b)acordul cu privire la continuarea procedurii de adopţie.
Prevederile art. 60 şi 61 lit. a) nu se aplică în situaţiile prevăzute la art. 52 alin. (1) lit. a) şi c).
Încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţă
(1)Cererea de încuviinţare a adopţiei, însoţită de documentele prevăzute la art. 56-58 şi art. 59 alin. (3), se înaintează de către Oficiu instanţei judecătoreşti.
(2)Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, al persoanei sau al familiei adoptatoare, precum şi a Oficiului.
(3)Prevederile cap. VII se aplică în mod corespunzător.
(4)Oficiul are obligaţia de a se asigura că adoptatul va beneficia în ţara străină de aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului; la pronunţarea asupra cererii de încuviinţare a adopţiei instanţa judecătorească va avea în vedere şi documentul care atestă îndeplinirea acestei obligaţii.
Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, Oficiul eliberează, la cererea adoptatorului/familiei adoptatoare, în termen de 5 zile, un certificat care atestă că adopţia este conformă cu normele Convenţiei de la Haga.
Deplasarea adoptatului din România în statul în care adoptatorul sau familia adoptatoare are reşedinţa obişnuită este posibilă numai atunci când hotărârea de încuviinţare a adopţiei este irevocabilă. Adoptatul se deplasează numai însoţit de adoptator sau de familia adoptatoare, în condiţii de siguranţă corespunzătoare nevoilor adoptatului.
Efectele adopţiei
Persoanele adoptate au dreptul de a-şi cunoaşte originile şi propriul trecut şi beneficiază de sprijin în realizarea demersurilor vizând contactarea părinţilor fireşti sau a rudelor biologice.
(1)Persoanele adoptate au dreptul să solicite şi să obţină informaţii care atestă adopţia, precum şi informaţii cu caracter general vizând traseul instituţional şi istoricul personal care nu dezvăluie identitatea părinţilor fireşti. Dezvăluirea adopţiei poate fi făcută numai în cazul persoanelor care au dobândit capacitate deplină de exerciţiu.
(2)Părinţii fireşti sau rudele biologice ale persoanelor adoptate pot obţine informaţii cu caracter general vizând persoana adoptată numai dacă există acordul expres al acesteia sau, după caz, al persoanei sau familiei adoptatoare.
(3)Furnizarea informaţiilor prevăzute la alin. (1) se realizează de către Oficiu.
(1)Adoptatorii sunt obligaţi să informeze gradual copilul că este adoptat, începând de la vârste cât mai mici, cu sprijinul specialiştilor din cadrul compartimentului de adopţii şi postadopţii al direcţiei.
(2)Adoptatorii şi adoptatul au dreptul să obţină din partea autorităţilor competente extrase din registrele publice al căror conţinut atestă faptul, data şi locul naşterii, dar nu dezvăluie în mod expres adopţia şi nici identitatea părinţilor fireşti.
(3)Identitatea părinţilor fireşti ai adoptatului poate fi dezvăluită înainte de dobândirea de către acesta a capacităţii depline de exerciţiu numai pentru motive medicale, de către Oficiu, la cererea oricăruia dintre adoptatori, a adoptatului, soţului sau descendenţilor acestuia ori a reprezentantului unei instituţii medicale sau a unui spital.
(4)După dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, adoptatul poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul său ori, în cazul în care el nu are domiciliul în România, Tribunalului Bucureşti, să-i autorizeze accesul la informaţiile aflate în posesia oricăror autorităţi publice cu privire la identitatea părinţilor săi fireşti.
(5)Instanţa citează direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatului, Oficiul, precum şi orice altă persoană a cărei ascultare poate fi utilă pentru soluţionarea cererii şi va putea admite cererea dacă, potrivit probelor administrate, constată că accesul la informaţiile solicitate nu este dăunător integrităţii psihice şi echilibrului emoţional ale solicitantului şi dacă adoptatul în cauză a beneficiat de consiliere adecvată.
(6)Persoanele adoptate care deţin informaţii asupra identităţii părinţilor fireşti se pot adresa direct Oficiului pentru realizarea demersurilor vizând contactarea părinţilor fireşti sau a rudelor biologice.
Metodologia privind accesul adoptatului la informaţii vizând originile sale şi propriul trecut, precum şi accesul părinţilor fireşti sau al rudelor biologice ale persoanelor adoptate la informaţii cu caracter general vizând persoana adoptată se elaborează de Oficiu şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Informaţiile relevante referitoare la adopţie, la originea copilului, în special cele cu privire la identitatea părinţilor fireşti, precum şi datele asupra istoricului medical al copilului şi familiei sale se păstrează minimum 50 de ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de încuviinţare a adopţiei.
Încetarea adopţiei
Adopţia încetează prin desfacere sau ca urmare a anulării ori a constatării nulităţii sale, în condiţiile legii.
Cauzele privind încetarea adopţiei se judecă cu citarea:
a)adoptatorului sau, după caz, a familiei adoptatoare;
b)adoptatului care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu;
c)direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatului şi a Oficiului.
Hotărârile judecătoreşti privitoare la încetarea adopţiei, rămase irevocabile, se comunică Oficiului de către direcţie în vederea efectuării menţiunilor necesare în Registrul naţional pentru adopţii.
Dispoziţii procedurale comune
(1)Instanţele judecătoreşti române sunt competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă cel puţin una dintre părţi are reşedinţa obişnuită în România.
(2)Instanţele judecătoreşti române sunt exclusiv competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă copilul care urmează a fi adoptat are reşedinţa obişnuită în România şi este cetăţean român sau apatrid.
(3)Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.
(4)Cererile de deschidere a procedurii adopţiei interne, cererile de încredinţare a copilului în vederea adopţiei şi cererile de încuviinţare a adopţiei se judecă în primă instanţă, potrivit regulilor prevăzute de Cartea III - Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.
(5)Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege sunt supuse numai apelului.
Alin. (5) al art. 74 a fost modificat de pct. 2 al art. 50 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
Cererile prevăzute la art. 74 alin. (3) sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi se soluţionează cu celeritate.
(1)Cererile prevăzute la art. 74 alin. (3) se soluţionează de complete specializate ale instanţei judecătoreşti, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. Prezentarea de către direcţie a raportului de anchetă socială privind copilul este obligatorie.
(2)Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile. Hotărârea judecătorească se redactează şi se comunică părţilor în maximum 10 zile de la pronunţare.
Oficiul acţionează pentru apărarea drepturilor şi interesului superior al copiilor ce fac obiectul procedurilor de adopţie, scop în care poate introduce cereri şi poate formula apărări în toate cauzele ce intră sub incidenţa prezentei legi.
(1)Instanţa poate administra orice probe admise de lege.
(2)La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului, a cererii de încredinţare în vederea adopţiei, a cererii de desfacere a adopţiei, precum şi a cererii privind nulitatea adopţiei, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, iar la încuviinţarea adopţiei copilului care a împlinit vârsta de 10 ani acestuia i se va solicita consimţământul.
(3)În cazul în care ascultarea copilului nu este obligatorie, acestuia i se solicită opinia, în măsura în care este posibil.
(4)Opinia copilului exprimată la judecarea cererilor prevăzute de prezenta lege va fi luată în considerare şi i se va acorda importanţa cuvenită, avându-se în vedere vârsta şi gradul acestuia de maturitate. În situaţia în care instanţa hotărăşte în contradictoriu cu opinia exprimată de copil, aceasta este obligată să motiveze raţiunile care au condus la înlăturarea opiniei copilului.
Registrul naţional pentru adopţii
(1)În scopul întocmirii şi organizării la nivel naţional a evidenţei în materia adopţiei, Oficiul are obligaţia de a întocmi şi de a ţine la zi Registrul naţional pentru adopţii.
(2)Registrul conţine datele referitoare la adoptatorul sau familia adoptatoare, cu cetăţenie fie română, fie străină, precum şi cele referitoare la copiii pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne, pentru cei pentru care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei, de încuviinţare a adopţiei, de desfacere a adopţiei sau de declarare a nulităţii acesteia.
(1)În scopul întocmirii şi organizării de către Oficiu a evidenţei prevăzute la art. 79, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului transmite Oficiului copii ale următoarelor documente:
a)hotărârea judecătorească prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei naţionale;
b)hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei;
c)hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei;
d)hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii sau, după caz, de desfacere a adopţiei;
e)dispoziţia privind eliberarea/neeliberarea atestatului şi, după caz, atestatul;
f)raportul final de evaluare a capacităţii de a adopta a solicitantului;
g)raportul final de închidere a cazului prevăzut la art. 82 alin. (3);
h)alte documente necesare organizării evidenţei prevăzute la art. 79, care se stabilesc prin ordin al preşedintelui Oficiului.
(2)Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) se transmit în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, cele prevăzute la lit. e) şi f), în termen de 5 zile de la data emiterii dispoziţiei, iar raportul final prevăzut la lit. g), în termen de 5 zile de la întocmire.
Alin. (2) al art. 80 a fost modificat de pct. 3 al art. 50 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
(3)Documentul prevăzut la alin. (1) lit. e) va fi însoţit de toate informaţiile cu privire la persoanele sau familiile pentru care s-a emis atestatul.
(4)În cazul adopţiei persoanei majore, precum şi în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, sentinţele de încuviinţare a adopţiei se comunică din oficiu de către instanţa competentă şi Oficiului.
Monitorizare şi activităţi postadopţie
Monitorizarea postadopţie reprezintă etapa ulterioară încuviinţării adopţiei prin care se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori în vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această perioadă.
(1)În cazul adopţiei interne, monitorizarea postadopţie se realizează de către direcţia de la domiciliul copilului, care are obligaţia întocmirii unor rapoarte trimestriale pe o perioadă de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei.
(2)În perioada de monitorizare postadopţie, adoptatorii au obligaţia de a colabora cu direcţia pentru a înlesni realizarea rapoartelor trimestriale şi de a o informa cu privire la schimbarea domiciliului ori la modificările intervenite în structura familiei.
(3)La încheierea perioadei de monitorizare postadopţie, direcţiile întocmesc un raport final de închidere a cazului, pe care au obligaţia să îl transmită Oficiului. În situaţia în care, ulterior încuviinţării adopţiei, prenumele copilului adoptat este schimbat pe cale administrativă, raportul va fi însoţit şi de copia actului care a stat la baza schimbării prenumelui.
(1)În situaţia în care adoptatorul/familia adoptatoare îşi stabileşte domiciliul/reşedinţa în raza teritorială a altei direcţii decât cea care a iniţiat procedura de monitorizare, aceasta are obligaţia de a notifica direcţiei în a cărei rază teritorială se află noul domiciliu/noua reşedinţă a adoptatorului/familiei adoptatoare necesitatea preluării obligaţiei de monitorizare postadopţie.
(2)În situaţia în care adoptatorul/familia adoptatoare, împreună cu copilul adoptat, îşi stabileşte domiciliul/reşedinţa în altă ţară, direcţia de la domiciliul acestuia/acesteia realizează continuarea monitorizării postadopţie cu sprijinul Oficiului. În aceste cazuri, la solicitarea direcţiei, Oficiul facilitează obţinerea rapoartelor trimestriale prin contactarea serviciilor sociale competente publice sau private din statul în care adoptatorul/familia adoptatoare şi-a stabilit domiciliul/reşedinţa.
(1)În cazul adopţiei internaţionale a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate, Oficiul are obligaţia să urmărească evoluţia acestuia şi a relaţiilor lui cu părintele sau cu părinţii săi adoptivi cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate din statul primitor.
(2)În scopul îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (1), Oficiul trebuie să solicite realizarea monitorizării postadopţie şi transmiterea de rapoarte trimestriale autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate şi autorizate din statul primitor.
(3)În cazul adopţiei internaţionale a unui copil cu reşedinţa obişnuită în străinătate de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în România, obligaţia monitorizării postadopţie revine direcţiei în a cărei rază teritorială locuiesc adoptatorii. Durata perioadei de monitorizare postadopţie poate fi mai mare de 2 ani, dacă legea ţării de provenienţă a copilului o cere. Rapoartele întocmite în această perioadă se vor înainta Oficiului.
(1)Activităţile postadopţie se realizează planificat şi vizează acordarea de suport şi asistenţă de specialitate adoptatului şi adoptatorilor, care să răspundă nevoilor identificate în timpul perioadei de monitorizare postadopţie sau semnalate direct de către cei adoptaţi ori de către persoana/familia adoptatoare.
(2)Obligaţia realizării activităţilor prevăzute la alin. (1) revine direcţiei de la domiciliul solicitantului. Aceste activităţi pot fi realizate şi de către organisme private, precum şi de către cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială şi/sau de psihologie, care au încheiat convenţii cu Oficiul.
(3)Modelul-cadru al convenţiilor prevăzute la alin. (2), precum şi la art. 20 alin. (2) lit. b) se aprobă prin ordin al preşedintelui Oficiului.
(4)Activităţile postadopţie pot consta în:
a)informare şi consiliere pentru copii şi părinţi;
b)organizarea de cursuri pentru dezvoltarea capacităţilor parentale;
c)constituirea de grupuri de suport pentru copii şi părinţi;
d)sprijinirea adoptatorilor în vederea informării copilului cu privire la adopţia sa.
(1)Pe perioada monitorizării postadopţie, participarea la activităţile prevăzute la art. 85 alin. (4) este obligatorie pentru adoptatori dacă rapoartele întocmite pe această perioadă consemnează o propunere motivată în acest sens. O astfel de propunere poate fi formulată în situaţiile în care se apreciază că există riscul compromiterii relaţiei dintre părinţi şi copilul/copiii adoptaţi ori ar putea determina, în timp, eşecul adopţiei.
(2)În situaţia în care adoptatorii, în mod nejustificat, refuză să dea curs propunerii formulate potrivit alin. (1) sau refuză să informeze copilul cu privire la adopţia sa, responsabilul de caz propune prelungirea perioadei de monitorizare postadopţie peste termenul minim prevăzut la art. 82 alin. (1).
Dispoziţii finale, tranzitorii şi sancţiuni
Oficiul ia toate măsurile ce se impun, conform prevederilor Convenţiei de la Haga, în vederea prevenirii câştigurilor necuvenite, financiare sau de altă natură, ce ar putea fi realizate cu prilejul adopţiei şi descurajării oricăror practici contrare obiectivelor acestei convenţii şi prezentei legi.
Sunt interzise donaţiile şi sponsorizările, precum şi oferirea de către adoptator sau familia adoptatoare, în nume propriu ori prin persoane interpuse, în mod direct sau indirect, de orice foloase materiale necuvenite Oficiului, direcţiilor implicate sau persoanelor fizice din cadrul instituţiilor publice implicate în procesul de adopţie.
(1)Este interzisă participarea organismelor private în procedura adopţiei internaţionale desfăşurată în România. Interdicţia se aplică şi membrilor sau personalului acestora, cu excepţia situaţiei în care au calitatea de adoptator.
(2)Autorităţile române pot colabora în ceea ce priveşte adopţia internaţională cu organisme private care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul statului primitor, numai dacă acestea sunt acreditate de statul respectiv şi autorizate conform prevederilor art. 56 alin. (3).
(3)În situaţia în care se constată nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), Oficiul este obligat să solicite instanţei judecătoreşti dizolvarea persoanei juridice implicate.
(4)Serviciile şi activităţile care pot fi derulate de către organismele private în cadrul adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
Constituie abatere disciplinară şi se sancţionează, potrivit legii, nerespectarea prevederilor art. 9 teza a II-a, art. 18 alin. (1) teza a II-a, art. 39 alin. (2), art. 51 alin. (2), art. 79 alin. (1), art. 82 alin. (3) teza I, precum şi neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor prevăzute la art. 44 alin. (1)-(3) şi art. 82 alin. (1).
(1)Constituie contravenţii următoarele fapte:
a)nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (3);
b)nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (1);
c)nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 26 alin. (2);
d)nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 31 alin. (2);
e)nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 34;
f)neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 45 alin. (1);
g)nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 82 alin. (2).
(2)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:
a)cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei cele prevăzute la lit. a), b) şi g);
b)cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei cele prevăzute la lit. c)-f).
(3)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoane anume desemnate din cadrul Oficiului.
(4)Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
(1)Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopţiei copilului se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta persoanei care, fără drept, intermediază sau înlesneşte adoptarea unui copil, în scopul obţinerii de foloase materiale sau de altă natură.
(1)Atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, eliberat anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi, este valabil pentru o perioadă de un an de la data eliberării lui.
(2)Prevederile art. 25 se aplică în mod corespunzător persoanelor sau familiilor prevăzute la alin. (1).
(1)Cererile pentru încuviinţarea adopţiei aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei legi se soluţionează, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, la data introducerii cererii.
(2)Persoanele şi familiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, aveau copii încredinţaţi în vederea adopţiei, vor putea introduce cereri pentru încuviinţarea adopţiei, care vor fi soluţionate potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)În toate celelalte cazuri, întreaga procedură a adopţiei va trebui să se conformeze dispoziţiilor prezentei legi.
(4)În scopul aplicării dispoziţiilor prezentei legi, Oficiul va renegocia acordurile bilaterale şi multilaterale în domeniul adopţiei, încheiate de România cu alte state, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În situaţia copiilor cu privire la care s-au făcut comunicări de către comisiile pentru protecţia copilului în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi aflaţi în evidenţa Comitetului Român pentru Adopţii la data intrării în vigoare a prezentei legi, dispoziţiile art. 26 şi 29-35 se aplică în mod corespunzător.
(1)În situaţia copiilor declaraţi judecătoreşte abandonaţi în temeiul prevederilor Legii nr. 47/1993*) cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii, direcţia are obligaţia să reevalueze împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie pentru aceşti copii şi să întocmească planul individualizat de protecţie.
*)Legea nr. 47/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 8 iulie 1993 a fost abrogată prin Legea nr. 273/2004.
(2)Dacă planul individualizat de protecţie are ca finalitate reintegrarea copilului în familie sau în familia extinsă, direcţia solicită instanţei judecătoreşti redarea exerciţiului drepturilor părinteşti sau, după caz, delegarea acestora membrilor familiei extinse unde copilul urmează să fie plasat.
(3)Instanţa competentă să soluţioneze cererile privind redarea sau, după caz, delegarea drepturilor părinteşti este tribunalul de la domiciliul copilului.
(4)Judecarea cererii se face cu citarea părinţilor sau, după caz, a membrilor familiei extinse, a direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul şi cu participarea obligatorie a procurorului. Cererea va fi însoţită de raportul de anchetă socială întocmit de direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul.
(1)Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepţia prevederilor art. 56 alin. (3), art. 89 alin. (4) şi art. 99*), care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
*)Foste art. 43 alin. (3), art. 75 alin. (4) şi art. 83. Textul originar se referea şi la alin. (3) al fostului art. 73 (devenit art. 87 în forma republicată), alineat care a fost abrogat prin pct. 58 al art. I din Legea nr. 233/2011.
(2)Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor art. 56 alin. (3), art. 89 alin. (4) şi art. 99*) se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie**).
*)Foste art. 43 alin. (3), art. 75 alin. (4) şi art. 83. Textul originar se referea şi la alin. (3) al fostului art. 73 (devenit art. 87 în forma republicată), alineat care a fost abrogat prin pct. 58 al art. I din Legea nr. 233/2011.
**)Oficiul Român pentru Adopţii preia atribuţiile în domeniul adopţiei ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 274/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Oficiului Român pentru Adopţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă următoarele acte normative:
a)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările şi completările ulterioare;
b)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 9 octombrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 347/2002, cu modificările ulterioare;
c)Hotărârea Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului prin adopţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 5 iunie 1997;
d)orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
(4)La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I***), se abrogă următoarele acte normative:
***)Legea nr. 273/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004.
a)Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 8 iulie 1993;
b)Hotărârea Guvernului nr. 1.315/2000 privind unele măsuri pentru protecţia drepturilor copilului prin adopţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 19 decembrie 2000.
Autorizaţiile emise de Comitetul Român pentru Adopţii în baza Hotărârii Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului prin adopţie îşi încetează valabilitatea de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi, după caz, ale Codului de procedură civilă.
Art. 98^1 a fost introdus de pct. 4 al art. 50 din LEGEA nr. 76 din 24 mai 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 365 din 30 mai 2012.
În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului****).
****)A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.435/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 23 septembrie 2004.
2.La articolul 8, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:
Art. 8. – (1) Oficiul este condus de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea Consiliului. Durata mandatului preşedintelui Oficiului este de 5 ani, acesta putând fi reînnoit o singură dată.
Art. IX. - Prezenta lege intră în vigoare la 4 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia dispoziţiilor art. 19 alin. (5), art. 29^3, art. 72^5 alin. (3) şi ale art. 75 alin. (4)***) din Legea nr. 273/2004, republicată, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare în 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I."
***)Art. 19, 29^3, 72^5 şi 75 au devenit prin renumerotare art. 16, 38, 85, respectiv 89.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.