privind regimul juridic al adopţiei (actualizată până la data de 27 martie 2008
*)Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 557 din 23 iunie 2004. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ până la data de 27 martie 2008, cu modificările şi completările aduse de DECIZIA nr. 369 din 20 martie 2008.
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
Următoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adopţiei:
a)principiul interesului superior al copilului;
b)principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial;
c)principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică;
d)principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate;
e)principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei.
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)adoptat - persoana care a fost sau urmează să fie adoptată în condiţiile prezentei legi;
b)adoptator - persoana care a adoptat sau doreşte să adopte, în condiţiile prezentei legi;
c)adopţie internă - adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au domiciliul în România;
d)adopţie internaţională - adopţia care, în condiţiile prezentei legi, nu este adopţie internă;
e)atestat - documentul întocmit în condiţiile prezentei legi, care face dovada capacităţii de a adopta rezultate din îndeplinirea garanţiilor morale şi condiţiilor materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului;
f)Convenţia de la Haga - Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993 şi ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994;
g)copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii;
h)direcţia - direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, instituţie publică, cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile legii;
i)familie adoptatoare - soţul şi soţia care au adoptat sau doresc să adopte, în condiţiile prezentei legi;
j)familie - părinţii şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora;
k)familie extinsă - părinţii, copilul şi rudele fireşti ale acestuia, până la gradul IV inclusiv;
l)familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, care, în condiţiile legii, asigură creşterea şi îngrijirea copilului;
m)Oficiu - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, înfiinţat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii, cu atribuţii de supraveghere şi coordonare a activităţilor referitoare la adopţie;
n)părinte firesc - persoana faţă de care copilul are stabilită filiaţia firească, în condiţiile legii;
o)planul individualizat de protecţie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa, într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
p)stat primitor - statul în care domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare în cazul adopţiei internaţionale şi în care se deplasează adoptatul în urma încuviinţării adopţiei.
Pe tot parcursul procedurii de adopţie direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să ofere copilului informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de adopţie, la efectele acesteia, precum şi la adoptator sau familia adoptatoare şi rudele acestora.
(1)Adopţia se încheie numai dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
(2)Copilul poate fi adoptat până la împlinirea vârstei majoratului civil.
(3)Persoana majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorităţii sale.
(1)În cadrul procedurii de adopţie se iau măsurile necesare pentru ca fraţii să fie încredinţaţi împreună.
(2)Încredinţarea separată a fraţilor în vederea adopţiei, precum şi adopţia acestora de către persoane sau familii diferite se pot face numai dacă acest lucru este în interesul lor superior.
(1)Copilul, respectiv majorul avut în vedere la art. 5 alin. (3), nu poate fi adoptat de mai mulţi adoptatori nici simultan, nici succesiv.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), poate fi încuviinţată, după caz, adopţia simultană sau adopţii succesive, atunci când adoptatorii sunt soţi şi soţie.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), poate fi încuviinţată o nouă adopţie atunci când:
a)adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în acest caz, adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii;
b)adopţia anterioară a încetat din orice alt motiv.
(1)Adopţia între fraţi este interzisă.
(2)Adopţia a doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi adoptator sau familie adoptatoare, precum şi adopţia între soţi sau foşti soţi sunt interzise.
(3)Persoanele cu boli psihice şi handicap mintal nu pot adopta.
(1)Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte.
(2)Pentru motive temeinice, instanţa judecătorească poate încuviinţa adopţia chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptatori este mai mică de 18 ani, dar în nici o situaţie, mai puţin de 15 ani.
(1)Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului.
(2)Îndeplinirea garanţiilor şi condiţiilor prevăzute la alin. (1) se atestă de către autorităţile competente, potrivit prevederilor prezentei legi.
(1)Persoanele care trebuie să consimtă la adopţie sunt următoarele:
a)părinţii fireşti sau, după caz, tutorele copilului ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii;
b)copilul care a împlinit vârsta de 10 ani;
c)adoptatorul sau, după caz, familia adoptatoare.
(2)Nu este valabil consimţământul dat în considerarea promisiunii sau efectuării unei contraprestaţii, indiferent de natura acesteia, fie ea anterioară sau ulterioară.
(1)Consimţământul la adopţie trebuie să fie dat de către părinţii fireşti ai copilului. În cazul adopţiei copilului şi de către soţul adoptatorului, consimţământul trebuie exprimat de către soţul care este deja părinte adoptator al copilului.
(2)Părintele sau părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti păstrează dreptul de a consimţi la adopţia copilului. Consimţământul reprezentantului legal este obligatoriu.
(3)Dacă unul dintre părinţii fireşti este decedat, necunoscut, declarat, în condiţiile legii, mort sau dispărut, pus sub interdicţie, precum şi dacă se află, din orice împrejurare, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător.
(4)Consimţământul părinţilor fireşti ai copilului nu este necesar dacă ambii se găsesc în oricare dintre situaţiile prevăzute la alin. (3), precum şi în cazul adopţiei prevăzute la art. 5 alin. (3).
În mod excepţional, instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia dată în condiţiile art. 11 alin. (1) lit. b), cu motivarea expresă a hotărârii în această privinţă.
Părinţii fireşti ai copilului sau, după caz, tutorele acestuia trebuie să consimtă la adopţie în mod liber, necondiţionat, şi numai după ce au fost informaţi în mod corespunzător asupra consecinţelor adopţiei, în special asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului. Direcţia în a cărei rază teritorială locuiesc părinţii fireşti sau, după caz, tutorele este obligată să asigure consilierea şi informarea acestora înaintea exprimării de către aceştia a consimţământului la adopţie şi să întocmească un raport în acest sens.
(1)Consimţământul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui se dă în faţa instanţei judecătoreşti o dată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei.
(2)În cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui său, consimţământul părintelui firesc se dă în formă autentică prin act notarial.
(3)O dată cu solicitarea consimţământului prevăzut la alin. (1), instanţa solicită direcţiei raportul care confirmă îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 14.
(1)Consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului înscrisă în certificatul de naştere.
(2)Părintele firesc sau, după caz, tutorele poate revoca consimţământul în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condiţiile legii.
(1)Consimţământul la adopţie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în faţa instanţei judecătoreşti, în faza încuviinţării adopţiei.
(2)Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.
(3)Anterior exprimării consimţământului, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui şi informa pe acesta, ţinând seama de vârsta şi de maturitatea sa, în special asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie, şi va întocmi un raport în acest sens.
(1)Consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare se dă în faţa instanţei judecătoreşti o dată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
(2)Dacă persoana care doreşte să adopte este căsătorită, este necesar şi consimţământul soţului său, cu excepţia cazurilor în care acesta este în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa. Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
(1)Evaluarea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare se face, pe baza solicitării lor, de către direcţia de la domiciliul acestora şi trebuie să aibă în vedere:
a)personalitatea, starea sănătăţii şi situaţia economică a adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de educare a unui copil;
b)motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreşte să adopte;
c)motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei doi soţi solicită să adopte un copil, celălalt soţ nu se asociază la cerere;
d)impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.
(2)Pe baza rezultatelor evaluării prevăzute la alin. (1), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare decide, în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de evaluare de către adoptator sau familia adoptatoare, dacă acesta sau aceştia sunt sau nu apţi să adopte. În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcţia va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte.
(3)Atestatul eliberat de direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an. Valabilitatea acestui atestat poate fi prelungită anual, cu condiţia respectării aceloraşi condiţii prevăzute la alin. (1) şi în urma unei solicitări de reînnoire din partea adoptatorului sau familiei adoptatoare.
(4)În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul sau familia adoptatoare au dreptul să solicite direcţiei, în termen de 30 de zile de la comunicarea rezultatului, reevaluarea.
(5)Rezultatul nefavorabil al reevaluării poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la instanţa competentă în materia adopţiei de la domiciliul adoptatorului.
Obţinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:
a)pentru adopţia prevăzută la art. 5 alin. (3);
b)pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.
Pe parcursul procesului de evaluare, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este obligată să asigure acestora serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-şi asuma în cunoştinţă de cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte.
(1)Pe baza planului individualizat de protecţie, astfel cum este acesta reglementat de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersuri pentru reintegrarea copilului în familie sau, după caz, pentru plasamentul copilului în familia extinsă sau substitutivă.
(2)Planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia internă dacă demersurile pentru reintegrarea copilului în familie sau în familia lărgită au eşuat.
(3)Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul va sesiza, în termen de 30 de zile de la finalizarea demersurilor prevăzute la alin. (2), instanţa judecătorească de la domiciliul copilului, pentru a se încuviinţa deschiderea procedurii adopţiei interne.
(1)Încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face numai dacă:
a)planul individualizat de protecţie stabileşte necesitatea adopţiei interne;
b)părinţii copilului sau, după caz, tutorele îşi exprimă consimţământul la adopţie, în condiţiile prezentei legi; dispoziţiile art. 12 alin. (2), (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplică în mod corespunzător.
(2)Direcţia face dovada efectuării corespunzătoare a demersurilor prevăzute la art. 22 alin. (1) şi (2). În situaţia copilului pentru care s-a instituit tutela, încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne se face la solicitarea direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul, numai dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. b) şi apreciază că deschiderea procedurii adopţiei interne este în interesul superior al copilului.
(3)Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care instanţa admite cererea direcţiei produce următoarele efecte:
a)drepturile şi obligaţiile părinteşti ale părinţilor fireşti sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice sau juridice se suspendă;
b)drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt exercitate de către consiliul judeţean sau, după caz, consiliul local al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul.
(4)Prin excepţie, efectele hotărârii judecătoreşti prevăzute la alin. (3) încetează de drept dacă, în termen de un an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, direcţia nu a identificat o persoană sau familie corespunzătoare pentru copil şi nu a iniţiat procedurile prevăzute de prezenta lege în vederea realizării unei adopţii interne.
(5)În situaţia prevăzută la alin. (4), direcţia este obligată să revizuiască planul individualizat de protecţie a copilului şi să solicite instanţei judecătoreşti, în funcţie de finalitatea acestuia, următoarele:
a)menţinerea, modificarea sau încetarea măsurii de protecţie a copilului;
b)încuviinţarea unei noi proceduri de deschidere a adopţiei.
Dispoziţiile prezentei secţiuni nu sunt aplicabile în cazul adopţiilor prevăzute la art. 5 alin. (3) şi art. 20 lit. b).
(1)Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată.
(2)Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a copilului, la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socioprofesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei.
(1)În termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersurile necesare identificării celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru copil.
(2)În termenul prevăzut la alin. (1), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului analizează cu prioritate posibilitatea încredinţării copilului în vederea adopţiei cu prioritate unei rude din familia extinsă, cu excepţia cazului prevăzut la art. 8 alin. (1), asistentului maternal profesionist la care se află copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se află în plasament.
(3)Dacă nu există solicitări din partea persoanelor sau familiilor prevăzute la alin. (2), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersuri în vederea identificării pe raza sa administrativ-teritorială a unei persoane sau familii atestate şi aflate în evidenţa Oficiului.
(4)Dacă, după expirarea termenului prevăzut la alin. (1), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului nu a identificat o persoană sau o familie adoptatoare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) şi (3), solicită Oficiului ca în termen de 5 zile să-i transmită lista centralizată la nivel naţional a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate şi înscrise în Registrul naţional pentru adopţii.
(5)Alegerea adoptatorului sau a familiei adoptatoare potrivite pentru copil se face în termen de 60 de zile de la primirea listei centralizate, de către direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, ţinând cont de interesul superior al acestuia, informaţiile cuprinse în atestatul adoptatorului şi, respectiv, de evoluţia situaţiei copilului până la acea dată.
(6)Selectarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare se notifică, în termen de 3 zile, direcţiei de la domiciliul acestora.
(1)În urma procesului de selecţie, direcţia de la domiciliul copilului verifică şi constată compatibilitatea acestuia cu adoptatorul sau cu familia adoptatoare.
(2)Determinarea compatibilităţii se realizează luându-se în considerare nevoile copilului, dorinţele şi opiniile exprimate de acesta, acordându-le importanţa cuvenită. Interesul superior al copilului trebuie luat în considerare cu prioritate.
(3)În situaţia în care, în urma efectuării verificării prevăzute la alin. (1) şi (2), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului constată compatibilitatea acestuia cu persoana sau familia adoptatoare selectată, sesizează de îndată instanţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.
Încredinţarea în vederea adopţiei se dispune de către instanţa judecătorească de la domiciliul copilului pentru o perioadă de 90 de zile.
(1)Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în următoarele cazuri:
a)pentru adopţia prevăzută la art. 5 alin. (3);
b)pentru adopţia prevăzută la art. 20 lit. b);
c)pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta a fost plasat la adoptator sau la familia adoptatoare, iar măsura plasamentului durează de cel puţin 90 de zile;
d)pentru adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puţin 90 de zile de la data instituirii tutelei.
(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) persoana sau familia care doreşte să adopte va putea solicita în mod direct instanţei judecătoreşti încuviinţarea adopţiei, în condiţiile prezentei legi.
(1)Pe durata încredinţării copilului în vederea adopţiei, domiciliul acestuia se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat. Efectuarea actelor obişnuite necesare exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti, cu excepţia celor care conduc la încheierea unui act juridic, se realizează de către persoana sau familia căreia acesta i-a fost încredinţat.
(2)Dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice sau, după caz, de a încuviinţa actele pe care acesta le încheie, precum şi dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către consiliul judeţean sau local al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat copilul în vederea adopţiei. Dreptul de administrare poate fi delegat, în mod excepţional, către persoana sau familia căreia i s-a încredinţat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, în interesul copilului, care vor fi expres menţionate în cuprinsul documentului prin care se acordă delegarea.
(1)În perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, direcţia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmăreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare.
(2)La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, direcţia întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei.
(3)Întocmirea şi comunicarea raportului prevăzut la alin. (2) sunt obligatorii şi în cazul adopţiei copilului aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. c) şi d).
(4)Cererea de încuviinţare a adopţiei adresată instanţei judecătoreşti prelungeşte de drept perioada de încredinţare până la soluţionarea cererii prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
(1)Dacă pe durata perioadei de încredinţare în vederea adopţiei direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenţa oricăror alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopţie, sesizează de îndată instanţa judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredinţării.
(2)Dispoziţiile privind procedura de judecată a cererilor referitoare la încredinţare se aplică în mod corespunzător şi în cazul cererilor prevăzute la alin. (1). Hotărârea prin care instanţa de fond dispune revocarea sau prelungirea încredinţării este executorie de drept.
Dacă, în situaţia prevăzută la art. 32 alin. (1), instanţa judecătorească dispune revocarea măsurii încredinţării, direcţia este obligată să reia procedura prevăzută la art. 26 şi 27.
Încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţelor judecătoreşti.
(1)Cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare în situaţia adopţiei prevăzute la art. 5 alin. (3) şi art. 20 lit. b), în toate celelalte cazuri cererea de încuviinţare a adopţiei putând fi introdusă fie de către adoptator sau familia adoptatoare, fie de către direcţia de la domiciliul acestora, la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei sau, după caz, la împlinirea termenelor prevăzute pentru adopţia copilului aflat în una dintre situaţiile indicate la art. 29 alin. (1) lit. c) şi d).
(2)Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţită de următoarele acte:
a)certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;
b)certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică;
c)atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
d)hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei;
e)certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată;
f)certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;
g)cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;
h)certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
i)documentele doveditoare cu privire la exprimarea consimţământului părinţilor fireşti*), în măsura în care nu s-a pronunţat anterior o hotărâre judecătorească de încuviinţare a deschiderii procedurii adopţiei interne a copilului; dispoziţiile art. 12 alin. (3) sau (4) ori ale art. 13 se aplică în mod corespunzător.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 369 din 20 martie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 27 martie 2008 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 35 alin. (2) lit. i) teza întâi, constatându-se că aceste prevederi contravin art. 20 din Constituţie, raportat la art. 5 paragraful 1 lit. a) şi art. 9 paragraful 1 din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, în măsura în care nu prevăd luarea consimţământului părinţilor fireşti, în faţa instanţei, odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
Conform art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, începând cu data de 27 martie 2008, dispoziţiile invocate mai sus sunt suspendate de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice, incepând cu data de 12 mai 2008, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.
Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază persoana sau familia adoptatoare va avea obligaţia de a depune rapoartele finale prevăzute la art. 31 alin. (2) sau, după caz, art. 31 alin. (3), până cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citată pentru judecarea cauzei, precum şi, după caz, de a da instanţei judecătoreşti orice relaţii necesare pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
(1)Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.
(2)În termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, direcţia care a participat la judecarea cererii de încuviinţare a adopţiei va înştiinţa în scris părinţii fireşti despre aceasta.
(1)Direcţia de la domiciliul copilului va urmări şi va întocmi rapoarte trimestriale cu privire la evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii săi adoptivi pe o perioadă de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei.
(2)Direcţia de la domiciliul copilului are obligaţia să asigure părinţilor adoptivi servicii postadopţie.
Adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne.
(1)Cererea de încuviinţare a adopţiei se transmite instanţei judecătoreşti de către Oficiu.
(2)Instanţa judecătorească se va pronunţa, în condiţiile prezentei legi, numai după analizarea raportului direcţiei referitor la existenţa altor solicitări similare din partea rudelor copilului până la gradul IV, cu domiciliul în România.
Adopţia internaţională are efectele prevăzute la art. 50-53 şi presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviinţării adopţiei de către instanţa judecătorească română.
Adopţia internaţională, în cazul în care adoptatul are domiciliul în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are domiciliul în România, este supusă dispoziţiilor art. 30-33 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
(1)Cererile persoanelor sau familiilor care au domiciliul pe teritoriul altui stat, parte a Convenţiei de la Haga, şi care doresc să adopte un copil din România sunt transmise Oficiului prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv sau al organizaţiilor sale acreditate.
(2)În cazul statelor care nu sunt părţi la Convenţia de la Haga, cererile prevăzute la alin. (1) se transmit Oficiului prin intermediul autorităţii desemnate cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale sau prin intermediul organizaţiilor acreditate în acest sens în statul de primire.
(3)Organizaţiile acreditate prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să fie autorizate şi de Oficiu, în conformitate cu metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului.
Cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare este luată în evidenţă de Oficiu numai dacă autoritatea centrală competentă din statul primitor sau organizaţiile sale acreditate şi autorizate în condiţiile legii atestă că:
a)adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi este apt să adopte în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul primitor;
b)adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adopţiei în statul primitor;
c)este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani;
d)sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor.
(1)Cererile transmise Oficiului trebuie însoţite de următoarele documente:
a)un raport întocmit de autorităţile competente din statul primitor, cuprinzând informaţii cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială, materială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România, precum şi cu privire la copiii pe care ar putea să-i primească spre adopţie; concluziile raportului vor fi susţinute prin documentele eliberate de autorităţile competente din statul primitor;
b)certificatele de naştere şi căsătorie şi actele de identitate ale persoanelor care doresc să adopte, în copie legalizată şi însoţite de traducerea lor legalizată în limba română;
c)cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să adopte;
d)raport medical întocmit separat pentru fiecare adoptator;
e)actul din care să rezulte că există garanţia că adoptatul are posibilitatea să între şi să locuiască permanent în statul primitor.
(2)Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a), c), d) şi e) vor fi prezentate în original şi însoţite de traducerea legalizată în limba română.Secţiunea a 3-a Încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţă
(1)Cererea de încuviinţare a adopţiei, însoţită de documentele prevăzute la art. 43-45, se înaintează de către Oficiu instanţei judecătoreşti.
(2)Prevederile cap. VII se aplică în mod corespunzător.
(3)Oficiul are obligaţia de a se asigura că adoptatul va beneficia în ţara străină de garanţiile şi normele echivalente acelora existente în cazul unei adopţii naţionale; la pronunţarea asupra cererii de încuviinţare a adopţiei instanţa judecătorească va avea în vedere şi documentul care atestă îndeplinirea acestei obligaţii.
Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, Oficiul eliberează, în termen de 3 zile de la data comunicării acesteia, un certificat care atestă că adopţia este conformă cu normele Convenţiei de la Haga.
Deplasarea adoptatului din România în statul de domiciliu al adoptatorului sau al familiei adoptatoare este posibilă numai atunci când hotărârea de încuviinţare a adopţiei este irevocabilă. Adoptatul se deplasează numai însoţit de adoptator sau de familia adoptatoare, în condiţii de siguranţă corespunzătoare nevoilor adoptatului.
(1)Oficiul are obligaţia să urmărească evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi părintele sau părinţii săi adoptivi cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate din statul de domiciliu al părinţilor adoptivi.
(2)În scopul îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (1), Oficiul trebuie să solicite transmiterea de rapoarte trimestriale autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate şi autorizate din statul primitor.
(3)În cazul în care, ulterior adopţiei internaţionale, adoptatorul sau familia adoptatoare îşi stabileşte domiciliul în România, urmărirea evoluţiei copilului cade în sarcina direcţiei în a cărei rază teritorială adoptatul îşi are domiciliul.
(1)Adopţia produce efecte numai de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care a fost încuviinţată.
(2)Prin adopţie se stabilesc filiaţia între adoptat şi cel care adoptă, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.
(3)În momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie, rudenia firească dintre adoptat şi descendenţii săi, pe de o parte, şi părinţii săi fireşti şi rudele acestora, pe de altă parte, încetează, cu excepţia adopţiei prevăzute la art. 20 lit. b), caz în care încetarea raporturilor de rudenie se aplică numai în raport cu părintele firesc şi rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.
(4)Impedimentul la căsătorie izvorât din rudenie există, potrivit legii, atât între adoptat şi descendenţii acestuia, pe de o parte, şi rudele sale fireşti, pe de altă parte, cât şi între adoptat şi descendenţii acestuia, pe de o parte, şi persoanele cu care a devenit rudă prin efectul adopţiei, pe de altă parte.
(5)Efectele adopţiei internaţionale, precum şi efectele în cazul anulării adopţiei internaţionale asupra cetăţeniei adoptatului sunt cele prevăzute de Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(1)Adoptatorul are faţă de copilul adoptat drepturile şi îndatoririle părintelui firesc faţă de copilul său.
(2)În cazul în care adoptatorul este soţul părintelui firesc al adoptatului, drepturile şi îndatoririle părinteşti se exercită de către adoptator şi părintele firesc căsătorit cu acesta.
(3)Adoptatul are faţă de adoptator drepturile şi îndatoririle de orice natură pe care le are o persoană faţă de părinţii săi fireşti.
(1)Adoptatorii vor informa copilul că este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitate ale acestuia o permit.
(2)Adoptatorii şi adoptatul au dreptul să obţină din partea autorităţilor competente extrase din registrele publice al căror conţinut atestă faptul, data şi locul naşterii, dar nu dezvăluie în mod expres adopţia şi nici identitatea părinţilor fireşti.
(3)Identitatea părinţilor fireşti ai adoptatului poate fi dezvăluită înainte de dobândirea de către acesta a capacităţii depline de exerciţiu numai pentru motive medicale, cu autorizarea instanţei judecătoreşti, la cererea oricăruia dintre adoptatori, a adoptatului, soţului sau descendenţilor acestuia ori a reprezentantului unei instituţii medicale sau unui spital.
(4)După dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, adoptatul poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul său ori, în cazul în care el nu are domiciliul în România, Tribunalului Bucureşti, să-i autorizeze accesul la informaţiile aflate în posesia oricăror autorităţi publice cu privire la identitatea părinţilor săi fireşti.
(5)Instanţa citează direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, Oficiul, precum şi orice altă persoană a cărei ascultare poate fi utilă pentru soluţionarea cererii şi va putea admite cererea dacă, potrivit probelor administrate, constată că accesul la informaţiile solicitate nu este dăunător integrităţii psihice şi echilibrului emoţional ale solicitantului şi dacă adoptatul în cauză a beneficiat de consiliere din partea direcţiei.
(1)Adoptatul dobândeşte prin adopţie numele adoptatorului.
(2)Dacă adopţia se face de către 2 soţi ori de către soţul care adoptă copilul celuilalt soţ, iar soţii au nume comun, adoptatul va purta acest nume. În cazul în care soţii nu au nume de familie comun, ei sunt obligaţi să declare instanţei judecătoreşti care încuviinţează adopţia numele pe care adoptatul urmează să-l poarte.
(3)Pentru motive temeinice, instanţa, încuviinţând adopţia, la cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare şi cu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat.
(4)În cazul adopţiei unei persoane căsătorite care poartă un nume comun în timpul căsătoriei, soţul adoptat poate primi în timpul căsătoriei numele adoptatorului, cu consimţământul celuilalt soţ, acordat în faţa instanţei care încuviinţează adopţia.
(5)Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent întocmeşte, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţii săi fireşti. Vechiul act de naştere se va păstra, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
Adopţia încetează prin desfacere sau ca urmare a declarării nulităţii acesteia.
Adopţia se desface în cazul prevăzut la art. 7 alin. (3) lit. a).
(1)Adopţia este nulă, dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu încălcarea oricăror condiţii de fond sau de formă prevăzute de lege.
(2)Cu toate acestea, instanţa va putea respinge cererea de declarare a nulităţii adopţiei, dacă va constata că menţinerea adopţiei este în interesul celui adoptat.
Acţiunea în declararea nulităţii adopţiei aparţine oricărei persoane interesate. După dobândirea de către adoptat a capacităţii depline de exerciţiu, acţiunea aparţine numai acestuia.
(1)Cauzele privind declararea nulităţii adopţiei se judecă cu citarea:
a)adoptatorului sau, după caz, a familiei adoptatoare;
b)adoptatului care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu;
c)direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului sau, în cazul adopţiilor internaţionale, a Oficiului.
(2)Copilul care a împlinit vârsta de 10 ani va fi întotdeauna ascultat.
(1)În situaţia încetării adopţiei ca urmare a declarării nulităţii acesteia, adoptatul redobândeşte numele de familie avut înainte de încuviinţarea adopţiei.
(2)Părinţii fireşti ai copilului redobândesc drepturile şi îndatoririle părinteşti dacă instanţa nu decide instituirea tutelei sau a altor măsuri de protecţie specială a copilului, în condiţiile legii.
Hotărârile judecătoreşti privitoare la nulitatea adopţiei, rămase irevocabile, se comunică Oficiului de către direcţie, în vederea efectuării menţiunilor necesare în Registrul naţional pentru adopţii.
(1)Instanţele judecătoreşti române sunt competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă cel puţin una dintre părţi are domiciliul în România.
(2)Instanţele judecătoreşti române sunt exclusiv competente să judece procesele privind încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne, încredinţarea în vederea adopţiei şi încuviinţarea adopţiei dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România şi este cetăţean român sau străin fără cetăţenie.
(3)Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.
(4)Cererile de deschidere a procedurii adopţiei interne, cererile de încredinţare a copilului în vederea adopţiei şi cererile de încuviinţare a adopţiei se judecă în primă instanţă, potrivit regulilor prevăzute de Cartea III Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.
(5)Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege nu sunt supuse apelului. Exercitarea recursului suspendă executarea.
Cererile prevăzute la art. 61 alin. (3) sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi se soluţionează cu celeritate.
(1)Cererile prevăzute la art. 61 alin. (3) se soluţionează de complete specializate ale instanţei judecătoreşti, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. Prezentarea de către direcţie a raportului de anchetă socială privind copilul este obligatorie.
(2)Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului se face cu citarea părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, a tutorelui şi a direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului.
(3)Judecarea cererilor de încredinţare a copilului în vederea adopţiei interne, precum şi a celor de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare şi a persoanei sau familiei adoptatoare*).
(4)Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum şi a Oficiului*).
(5)Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei prevăzute la art. 5 alin. (3) se face cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi a adoptatului, iar judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei prevăzute la art. 20 lit. b) se face cu citarea adoptatorului şi a părinţilor fireşti ai adoptatului.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Prin DECIZIA CURŢII CONSTITUŢIONALE nr. 369 din 20 martie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 27 martie 2008 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 63 alin. (3) şi (4), constatându-se că aceste prevederi contravin art. 20 din Constituţie, raportat la art. 5 paragraful 1 lit. a) şi art. 9 paragraful 1 din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, în măsura în care nu prevăd luarea consimţământului părinţilor fireşti, în faţa instanţei, odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
Conform art. 147 din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI republicată în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
Prin urmare, începând cu data de 27 martie 2008, dispoziţiile invocate mai sus sunt suspendate de drept, urmând să-şi înceteze efectele juridice, incepând cu data de 12 mai 2008, dacă legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.
(1)Instanţa poate administra orice probe admise de lege.
(2)La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului, precum şi a cererii de încredinţare în vederea adopţiei, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, iar la încuviinţarea adopţiei copilului care a împlinit vârsta de 10 ani i se va solicita consimţământul.
(3)Opinia copilului exprimată la judecarea cererilor prevăzute de prezenta lege va fi luată în considerare şi i se va acorda importanţa cuvenită, avându-se în vedere vârsta şi gradul acestuia de maturitate. În situaţia în care instanţa hotărăşte în contradictoriu cu opinia exprimată de copil, aceasta este obligată să motiveze raţiunile care au condus la înlăturarea opiniei copilului.
(1)În scopul întocmirii şi organizării la nivel naţional a evidenţei în materia adopţiei, Oficiul are obligaţia de a întocmi şi de a ţine la zi Registrul naţional pentru adopţii.
(2)Registrul conţine datele referitoare la adoptatorul sau familia adoptatoare, române şi străine, precum şi cele referitoare la copiii pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne, pentru cei pentru care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei, de încuviinţare a adopţiei sau de declarare a nulităţii acesteia.
(1)În scopul întocmirii şi organizării de către Oficiu a evidenţei prevăzute la art. 65, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului transmite Oficiului copii ale următoarelor documente:
a)hotărârea judecătorească prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei naţionale;
b)hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei;
c)hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei;
d)hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii adopţiei;
e)atestatul eliberat potrivit art. 19 alin. (2).
(2)Documentele prevăzute la alin. (1) se transmit în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti sau, respectiv, în termen de 5 zile de la data emiterii atestatului.
(3)Documentul prevăzut la alin. (1) lit. e) va fi însoţit de toate informaţiile cu privire la persoanele sau familiile pentru care s-a emis atestatul.
(1)Oficiul ia toate măsurile ce se impun, conform prevederilor Convenţiei de la Haga, în vederea prevenirii câştigurilor necuvenite, financiare sau de altă natură, ce ar putea fi realizate cu prilejul adopţiei şi descurajării oricăror practici contrare obiectivelor acestei convenţii şi prezentei legi.
(2)Oficiul stabileşte o taxă unică şi fixă, determinată pe baza costurilor maxime corespunzătoare tuturor serviciilor aferente îndeplinirii procedurii adopţiei internaţionale, cu excepţia celor reglementate în legi speciale.
(3)Taxa prevăzută la alin. (2) este defalcată pe categorii de cheltuieli şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(4)Plata taxei este efectuată de către adoptator sau familia adoptatoare prin transfer bancar către Oficiu şi autoritatea centrală ori organizaţia acreditată sau autorizată din statul de domiciliu al părinţilor adoptatori. Taxele percepute de Oficiu se fac venit la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrătoare de la încasarea lor.
Sunt interzise donaţiile şi sponsorizările, precum şi oferirea de către adoptator sau familia adoptatoare, în nume propriu ori prin persoane interpuse, în mod direct sau indirect, de orice foloase materiale necuvenite Oficiului, direcţiilor implicate sau persoanelor fizice din cadrul instituţiilor publice implicate în procesul de adopţie.
(1)Este interzisă participarea organismelor private în procedura adopţiei internaţionale desfăşurată în România. Interdicţia se aplică şi membrilor sau personalului acestora, cu excepţia situaţiei în care au calitatea de adoptator.
(2)Autorităţile române pot colabora în ceea ce priveşte adopţia internaţională cu organisme private care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul statului primitor, numai dacă acestea sunt acreditate de statul respectiv şi autorizate conform prevederilor art. 43 alin. (3).
(3)În situaţia în care se constată nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului este obligată să solicite instanţei judecătoreşti dizolvarea persoanei juridice implicate.
(4)Serviciile şi activităţile ce pot fi derulate de către fundaţii, asociaţii sau federaţii în cadrul procedurilor adopţiei naţionale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(1)Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopţiei copilului se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta persoanei care, fără drept, intermediază sau înlesneşte adoptarea unui copil, în scopul obţinerii de foloase materiale sau de altă natură.
(1)Atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, eliberat anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi, este valabil pentru o perioadă de un an de la data eliberării lui.
(2)Prevederile art. 21 se aplică în mod corespunzător persoanelor sau familiilor prevăzute la alin. (1).
(1)Cererile pentru încuviinţarea adopţiei aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei legi se soluţionează, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, la data introducerii cererii.
(2)Persoanele şi familiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, aveau copii încredinţaţi în vederea adopţiei, vor putea introduce cereri pentru încuviinţarea adopţiei, care vor fi soluţionate potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)În toate celelalte cazuri, întreaga procedură a adopţiei va trebui să se conformeze dispoziţiilor prezentei legi.
(4)În scopul aplicării dispoziţiilor prezentei legi, Oficiul va renegocia acordurile bilaterale şi multilaterale în domeniul adopţiei, încheiate de România cu alte state, care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În situaţia copiilor cu privire la care s-au făcut comunicări de către comisiile pentru protecţia copilului în baza prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările şi completările ulterioare, şi aflaţi în evidenţa Comitetului Român pentru Adopţii la data intrării în vigoare a prezentei legi, dispoziţiile art. 22-24 se aplică în mod corespunzător.
(1)În situaţia copiilor declaraţi judecătoreşte abandonaţi în temeiul prevederilor Legii nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii, direcţia are obligaţia să reevalueze împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie pentru aceşti copii şi să întocmească planul individualizat de protecţie.
(2)Dacă planul individualizat de protecţie are ca finalitate reintegrarea copilului în familie sau în familia extinsă, direcţia solicită instanţei judecătoreşti redarea exerciţiului drepturilor părinteşti sau, după caz, delegarea acestora membrilor familiei extinse unde copilul urmează să fie plasat.
(3)Instanţa competentă să soluţioneze cererile privind redarea sau, după caz, delegarea drepturilor părinteşti este tribunalul de la domiciliul copilului.
(4)Judecarea cererii se face cu citarea părinţilor sau, după caz, a membrilor familiei extinse, a direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul şi cu participarea obligatorie a procurorului. Cererea va fi însoţită de raportul de anchetă socială întocmit de direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul.
(1)Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2005, cu excepţia prevederilor art. 43 alin. (3), art. 67 alin. (3), art. 69 alin. (4) şi art. 77, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor art. 43 alin. (3), art. 67 alin. (3), art. 69 alin. (4) şi art. 77 se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie.
(3)La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă următoarele acte normative:
a)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 12 iunie 1997, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările şi completările ulterioare;
b)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2001 pentru suspendarea temporară a tuturor procedurilor referitoare la adopţiile internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 9 octombrie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 347/2002, cu modificările ulterioare;
c)Hotărârea Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului prin adopţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 5 iunie 1997;
d)orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
(4)La 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se abrogă următoarele acte normative:
a)Legea nr. 47/1993 cu privire la declararea judecătorească a abandonului de copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 8 iulie 1993;
b)Hotărârea Guvernului nr. 1.315/2000 privind unele măsuri pentru protecţia drepturilor copilului prin adopţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 19 decembrie 2000.
Autorizaţiile emise de Comitetul Român pentru Adopţii în baza Hotărârii Guvernului nr. 245/1997 cu privire la criteriile de autorizare a organismelor private care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei drepturilor copilului prin adopţie îşi încetează valabilitatea de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a prezentei legi, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Bucureşti, 21 iunie 2004.
Nr. 273.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 27 mar. 2008 și 12 mai 2008.
Deschide forma actuală