Decizie nr. 186 din 3 aprilie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6), (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Asociaţia "Composesoratul Iuşuri Vălişoara" în Dosarul nr. 1.557/328/2013 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 439D/2013.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 18 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.557/328/2013, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6), (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997.

5.Excepţia a fost ridicată de Asociaţia "Composesoratul Iuşuri Vălişoara" într-o cauză având ca obiect "modificări acte constitutive persoane juridice".

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate supun dreptul de proprietate unor limitări neconstituţionale şi îl golesc de conţinut prin aceea că interzic membrilor formelor asociative, aflaţi în devălmăşie sau indiviziune, dispoziţia juridică asupra terenurilor forestiere obţinute în urma procedurilor de reconstituire, această interdicţie operând atât în cazul înstrăinării cotelor părţi, cât şi a terenurilor în materialitatea lor. În opinia autorului excepţiei, prohibiţia impusă de legiuitor nu este justificată de dispoziţiile art. 53 din Constituţie, dat fiind că "reglementarea legislativă în statul român este în sensul reconstituirii dreptului de proprietate şi nu în sensul exproprierii membrilor composesori", iar "finalitatea textelor de lege criticate nu este reconstituirea dreptului de proprietate ci, mai degrabă, exproprierea, dar fără despăgubirile cuvenite".

7.De asemenea, apreciază că prin reglementarea legală criticată se încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 care consacră nu doar egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ci şi faptul că nimeni nu este mai presus de lege, inclusiv statul român. În acest context, arată că prin art. 28 alin. (5), (6), (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 se creează un tratament preferenţial pentru statul român, având în vedere că acesta este, în cele din urmă, dobânditorul dreptului de proprietate asupra imobilelor - terenuri ale asociaţiilor, fără o contraprestaţie.

8.Tribunalul Cluj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6), (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul a reglementat în mod deosebit categoria de bunuri ce face obiectul dreptului de proprietate al composesoratelor - subiecte colective de drept, sub condiţia exploatării terenurilor forestiere în forme asociative şi cu respectarea regimului silvic actual. Instanţa consideră că un astfel de drept a fost stabilit în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora "conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere, arată că, în cazul suprafeţelor forestiere reconstituite formelor asociative de proprietate, regimul special al dreptului de dispoziţie juridică se explică, pe de o parte, prin statutul acestor subiecte de drept, iar, pe de altă parte, prin particularităţile regimului juridic al coproprietăţii în general. Aşadar, întrucât situaţia particulară a acestor bunuri este cea care determină reglementarea specială, nu se poate susţine caracterul discriminatoriu al prevederilor de lege criticate.

11.De asemenea, apreciază că este nefondată şi critica privind golirea de conţinut a dreptului de proprietate câtă vreme membrii formelor asociative pot să le înstrăineze între ei, cu singura condiţie ca prin aceste operaţiuni să nu se ajungă la dizolvarea formei asociative. Având în vedere că limitarea dreptului de dispoziţie juridică vizează menţinerea stării de coproprietate pe toată durata existenţei bunului, dar şi păstrarea formei asociative, ca titular al dreptului de proprietate, Guvernul apreciază că această reglementare respectă toate condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie.

12.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 28 alin. (5), (6), (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 31 din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 28: "(5) Suprafeţele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenţei lor.

(6)Membrii formelor asociative aflaţi în devălmăşie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părţi unor persoane din afara acestora.

(7)Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în niciun mod, în întregime sau în parte.

(8)În cazul dizolvării formelor asociative proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective."

15.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1), (2), (3) şi (4) referitor la dreptul de proprietate privată, precum şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi

16.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 28 alin. (5), (6), (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare.

17.În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 173 din 12 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, Decizia nr. 521 din 31 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 15 august 2007, sau Decizia nr. 634 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 17 august 2011, prin care Curtea a reţinut că legiuitorul reglementează, în mod deosebit, această categorie de bunuri, ce fac obiectul dreptului de proprietate al composesoratelor - subiecte colective de drept, sub condiţia exploatării terenurilor forestiere în forme asociative şi cu respectarea regimului silvic. Limitele şi conţinutul acestui drept au fost stabilite însă în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora "Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

18.Faţă de criticile autorului excepţiei de constituţionalitate, Curtea reţine că o formă atipică a proprietăţii comune pe cote-părţi forţate o reprezintă aceea asupra unor bunuri imobile asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate în beneficiul unor subiecte colective de drept specifice, şi anume composesoratele, obştile de moşneni sau de răzeşi ori alte forme asociative ale lor. Această coproprietate perpetuă şi forţată este reglementată prin art. 46 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, art. 26-28 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, şi art. 63 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005. Textele de lege evocate reglementează dreptul foştilor composesori, moşneni sau răzeşi, ori al moştenitorilor acestora de a cere reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri cu vegetaţie forestieră, păşuni, fâneţe împădurite, zăvoaie şi alte asemenea terenuri, care au avut ca titulari ai dreptului de proprietate composesorate, obşti de răzeşi, "păduri grănicereşti", "păduri urbariale" şi alte forme asociative asimilate acestora.

19.Formelor asociative specifice prevăzute de lege li se va restitui în întregime suprafaţa pe care au avut-o în proprietate; deşi în aceste cazuri se eliberează un singur titlu de proprietate, în care este precizată forma asociativă căreia i-au aparţinut terenurile şi localitatea în care ele se află, totuşi aceste bunuri nu formează obiectul unui drept de proprietate comună devălmaşă.

20.Curtea constată că, potrivit art. 28 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, suprafeţele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în "proprietatea indiviză" a subiectelor colective cărora li s-a restituit dreptul de proprietate, "pe toată durata existenţei lor", deşi suprafeţele restituite se împart în cote-părţi egale între membrii formelor asociative. De altfel, art. 26 alin. (2^1) din aceeaşi lege dispune că în cazul în care forma asociativă a fost în devălmăşie, fără specificarea cotei-părţi pentru fiecare asociat deposedat, suprafaţa ce se restituie se stabileşte în cote-părţi egale.

21.Curtea reţine că, de principiu, proprietatea, în majoritatea cazurilor, este pură şi simplă. Sunt situaţii însă când proprietatea este afectată de modalităţi şi prezintă forme speciale. O astfel de modalitate o reprezintă proprietatea comună, cu cele 3 forme: coproprietatea, indiviziunea şi devălmăşia.

22.În această situaţie particulară, a reconstituirii dreptului de proprietate în beneficiul unor subiecte colective de drept specifice, în speţă composesoratele, Curtea observă că este vorba despre o formă de proprietate comună, pe cote-părţi, forţată şi perpetuă. Caracterul forţat al acestui tip de proprietate comună este accentuat şi de prevederile art. 28 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, care prevede că "Suprafeţele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenţei lor".

23.Bunurile care formează obiectul acestei proprietăţi comune pe cote-părţi pot fi divizate în materialitatea lor, însă, spre a li se asigura destinaţia lor economică de terenuri forestiere, legiuitorul le-a declarat nepartajabile, iar transmiterea cotelor-părţi ale formei asociative se poate face numai către alţi membri ai acesteia.

24.Mai mult, Curtea reţine că existenţa acestui caz de coproprietate este condiţionată de existenţa formei asociative care administrează bunul comun. Dacă aceasta se dizolvă, bunul comun va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective. [art. 28 alin. (8) din Legea nr. 1/2000].

25.În acest context, Curtea constată că, în cazul terenurilor forestiere restituite, potrivit legii, către persoanele îndreptăţite, membre ale formelor asociative (obşti de moşneni în devălmăşie, obşti răzeşeşti nedivizate, composesorate, obşti de cumpărare), regimul juridic stabilit imperativ are, în principiu, următoarele particularităţi:

a)suprafeţele forestiere se restituie celor îndreptăţiţi, în proprietate comună, în cadrul formelor asociative - subiecte colective de drepturi - ce se constituie ca persoane juridice în temeiul art. 28 din Legea nr. 1/2000, în vederea administrării şi exploatării terenurilor cu respectarea regimului silvic, care au scop patrimonial şi îşi desfăşoară activitatea cu sprijinul şi sub controlul organizaţiilor din sistemul silvic;

b)înstrăinarea de către titulari a cotei-părţi din proprietate nu se poate face către persoane din afara formei asociative;

c)în cazul în care încetează existenţa formelor asociative, proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.

26.Aceste elemente definesc dreptul de proprietate comună în indiviziune forţată şi perpetuă, sub condiţia exploatării terenurilor forestiere în forme asociative şi cu respectarea regimului silvic impus de reglementările legale în materie, ceea ce determină unitatea indisolubilă între teren şi vegetaţia forestieră care se găseşte pe suprafaţa lui. Limitele şi conţinutul acestui drept au fost stabilite, însă, în acord cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."

27.În jurisprudenţa sa anterior citată, Curtea a reţinut că, în concepţia legiuitorului, reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafeţelor forestiere aflate, la data dobândirii lor de către stat, în proprietatea comună a formelor asociative (obşti de moşneni în devălmăşie, obşti răzeşeşti nedivizate, composesorate, obşti de cumpărare) nu poate fi concepută decât tot în cadrul acelor forme; dreptul de proprietate urmează să aibă configurarea, prerogativele şi, în general, regimul juridic avute din epoca respectivă. În aceste condiţii, regimul juridic al proprietăţii privind terenurile forestiere restituite foştilor proprietari, în cadrul formelor asociative menţionate, este determinat de legiuitor în mod special, în considerarea particularităţilor economice şi sociale ale formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularităţi cuprind anumite limitări ale unor prerogative ale dreptului de proprietate, în speţă a dreptului de dispoziţie, decurgând din faptul că acest drept poartă asupra unei proprietăţi aflate într-o perpetuă indiviziune forţată; bunurile respective sunt administrate şi exploatate exclusiv în formele asociative prevăzute de lege, corespunzător situaţiei existente în momentul trecerii terenurilor forestiere în proprietatea statului.

28.Aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 237 din 27 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 8 martie 2000, "proprietatea comună, sub toate formele pe care sistemul juridic românesc le cunoaşte, inclusiv atunci când îmbracă forma «indiviziunii forţate şi perpetue [...]», nu este o formă de proprietate al cărei exerciţiu ar fi supus unor îngrădiri. Indiviziunea, ca formă a proprietăţii comune, are în vedere pluralitatea subiectelor dreptului de proprietate, iar nu conţinutul acestuia, şi anume prerogativele pe care le conferă. Atunci când există diferenţe între formele de proprietate comună ori între acestea şi proprietatea exclusivă, în ceea ce priveşte exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferenţe corespund particularităţilor regimului juridic al acelei forme de proprietate, neputând fi considerate ca îngrădiri ale exerciţiului dreptului de proprietate, în sensul la care se referă art. 53 din Constituţie. [..] Regimul juridic al coproprietăţii forţate nu are, aşadar, nicio legătură cu restrângerea exerciţiului unor drepturi, la care se referă art. 53 din Constituţie."

29.În contextul celor expuse mai sus, Curtea apreciază că este neîntemeiată critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit căreia "finalitatea textelor de lege criticate nu este reconstituirea dreptului de proprietate ci, mai degrabă, exproprierea, dar fără despăgubirile cuvenite". Având în vedere că dreptul asupra terenurilor la care se referă reglementarea legală criticată este condiţionat de existenţa formelor asociative, încetarea acestora nu poate avea alt efect decât acela prevăzut de lege, respectiv trecerea în proprietatea publică a consiliilor locale.

30.De asemenea, Curtea consideră că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia prin art. 28 alin. (5), (6), (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 se creează un tratament preferenţial pentru statul român, determinat de faptul că, drept urmare a dizolvării formelor asociative, dobânditorul final al proprietăţii indivize a acestor forme asociative devine statul. Având în vedere că situaţia particulară a acestor bunuri este cea care determină reglementarea specială, Curtea apreciază că nu se poate reţine caracterul discriminatoriu al prevederilor de lege criticate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Asociaţia "Composesoratul Iuşuri Vălişoara" în Dosarul nr. 1.557/328/2013 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 28 alin. (5), (6), (7) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 aprilie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora