Decizie nr. 634 din 12 mai 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (2^1)-(2^3), (3) şi (3^1), art. 27, art. 28 şi art. 31 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale acestei legi, excepţie ridicată de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, reprezentată de prefectul judeţului Mureş, în Dosarul nr. 2.680/289/2008 al Judecătoriei Reghin.

La apelul nominal răspund, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales Ioan Sabău-Pop, precum şi avocatul Mihai Dragoş Bejenaru, pentru partea Banffy Ioska Imre Laszlo, cu împuterniciri avocaţiale depuse la dosar. Lipseşte partea Domeniul Silvic Gudeamestrehaza - S.A. din Târgu Mureş, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Domeniul Silvic Gudeamestrehaza - S.A. din Târgu Mureş a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, pentru aceleaşi argumente invocate şi în concluziile scrise aflate la dosarul cauzei. Astfel, susţine că textele de lege sunt neconstituţionale deoarece contravin tratatelor internaţionale la care România este parte, şi anume Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944 şi Tratatul de pace din 10 februarie 1947, în contradicţie cu dispoziţiile art. 20 din Constituţie. De asemenea, arată că prin reglementările criticate sunt încălcate valorile supreme ale statului român, fiind desfiinţate retroactiv raporturi juridice formate şi consolidate anterior.

Avocatul părţii Banffy Ioska Imre Laszlo solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care depune şi note scrise la dosar. Astfel, arată că întregul conţinut al legilor fondului funciar reprezintă însăşi expresia dispoziţiilor constituţionale pretins încălcate. În ceea ce priveşte pretinsa neconcordanţă între tratate şi convenţii internaţionale postbelice şi prevederi ale dreptului intern, având ca obiect reglementarea regimului actual al proprietăţilor funciare, apreciază că acest aspect nu poate face obiect al controlului de constituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1^2), (1^4) şi (3) din Legea nr. 1/2000, având în vedere că prin deciziile nr. 605/2009 şi nr. 652/2009 Curtea a constatat că acestea sunt neconstituţionale.

În ceea ce priveşte celelalte prevederi de lege criticate, arată că acestea sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.680/289/2008, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (2^1)-(2^3), (3) şi (3^1), art. 27, art. 28 şi art. 31 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale acestei legi, excepţie ridicată de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, reprezentată de prefectul judeţului Mureş, într-o cauză civilă având ca obiect o plângere la Legea nr. 247/2005.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin textele de lege criticate sunt încălcate valorile supreme ale statului român şi acestea contravin spiritului tradiţiilor democratice ale poporului român, statuate prin art. 1 alin. (3) din Constituţie. Astfel, arată că legiuitorul trebuie să aibă în vedere măsuri de reparare a unor abuzuri şi nedreptăţi ale regimului politic trecut, prin legiferarea reconstituirii unor drepturi care au fost supuse acelor abuzuri. Or, prin prevederile criticate se depăşeşte acest cadru, fiind revendicate proprietăţi forestiere cu privire la care s-au luat măsuri cu mult înainte de instaurarea regimului comunist, şi care, puse în practică, dezechilibrează pe termen lung societatea românească şi afectează grav situaţia economică a zonei. De asemenea, consideră că prin legile nr. 18/1991, nr. 1/2000 şi nr. 247/2005 se anihilează practic prevederile din Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944 şi Tratatul de pace din 10 februarie 1947 şi se revine la situaţia anterioară, ca şi cum consecinţele generate de evenimentele de război şi faptele celor vizaţi ca inamici ai statului nu ar fi existat, astfel încât aceste prevederi legale sunt neconstituţionale.

Autorul excepţiei arată că Legea reformei agrare din anul 1921, care a dus la exproprieri ale foştilor latifundiari cu mari suprafeţe de pădure, urmată de împroprietărirea unor categorii de persoane după cerinţele legii, a vizat şi proprietăţile care sunt revendicate în prezenta cauză, lege care este ignorată prin articolele din legile fondului funciar apreciate a fi neconstituţionale. Totodată, arată că raporturile juridice formate şi consolidate printr-o serie de acte normative, precum Decretul-lege nr. 9/1945, Legea nr. 498/1942 şi Legea nr. 443/1944, prin care se reglementa regimul juridic al bunurilor "supuşilor statelor cu care România se afla în stare de război" şi care vizau categoria de foşti proprietari, sunt anulate prin textele de lege criticate şi se încalcă principiul neretroactivităţii legii, consacrat prin art. 15 din Constituţie.

În final, apreciază că prevederile art. 31 din Legea nr. 1/2000, modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 privind proprietatea publică şi privată, deoarece, prin predarea gratuită către pretinşii foşti proprietari, fără plată, a tuturor sediilor ocoalelor silvice şi a altor obiective realizate din investiţiile statului, nu mai există acces egal la valorile pe care le produc aceste bunuri. Acestea trec în proprietatea pretinşilor foşti proprietari pe criterii preferenţiale, ceea ce dezavantajează interesele generale ale societăţii şi ale fiecărui cetăţean în parte, instaurând inegalitatea.

Judecătoria Reghin consideră că prevederile art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (2^1)-(2^3), (3) şi (3^1), art. 27, art. 28 şi art. 31 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005, nu operează vreo încălcare a valorilor supreme ale statului român sau a dreptului de proprietate al acestuia, după cum aceste texte de lege nu instituie restrângeri ale exercitării unor drepturi sau a unor libertăţi fundamentale şi nici nu afectează vreuna din componentele dreptului de proprietate, astfel încât nu contravin art. 1 alin. (3) sau art. 136 din Legea fundamentală. De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa contrarietate cu art. 15 din Constituţie, instanţa apreciază că prevederile invocate sunt constituţionale, de vreme ce reconstituirea dreptului de proprietate, în forma prevăzută de lege, are consecinţe numai pentru viitor, fără a retroactiva. Instanţa consideră că aceste prevederi legale ar putea fi însă neconstituţionale, în măsura în care ar aduce atingere tratatelor internaţionale la care România este parte, având în vedere că, potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie, "Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale [...]".

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, ale art. 24, art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (2^1)-(2^3), (3) şi (3^1), art. 27, art. 28 şi art. 31 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, astfel cum aceste prevederi au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale acestei legi, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991: "(1) Persoanele fizice sau, după caz, moştenitorii acestora, ale căror terenuri cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, tufărişuri, păşuni şi fâneţe împădurite au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative speciale, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa de peste 1 ha, dar nu mai mult de 30 ha, de familie.

(2)Dacă pe suprafeţele de teren ce urmează a fi atribuite în condiţiile alineatului precedent se află construcţii sau amenajări forestiere, ori sunt în curs de execuţie sau în fază de proiectare, sau terenurile sunt defrişate, se vor atribui alte suprafeţe de teren, cu respectarea aceloraşi condiţii, în imediata apropiere.

(3)Persoanele prevăzute la alin. (1) vor formula cererile în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3)-(9).

(4)Terenurile prevăzute la alin. (1), precum şi la art. 46 şi 47 vor fi gospodărite şi exploatate în regim silvic, potrivit legii. Regimul silvic pentru pădurile proprietate privată se va elabora şi se va aproba în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prin grija Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Punerea în posesie a pădurilor, zăvoaielor, tufărişurilor, a păşunilor şi fâneţelor împădurite se va face numai după stabilirea regimului silvic al acestora.";

Textele criticate din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, au următorul cuprins:

–Art. 24: "(1) Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, pentru diferenţa dintre suprafaţa primită prin aplicarea legilor fondului funciar şi cea avută în proprietate, persoanelor fizice şi juridice sau, după caz, moştenitorilor acestora, se face pe vechile amplasamente.

(1^1)În cazul în care validarea s-a făcut pe alt amplasament decât cel avut în proprietate, iar pentru respectiva suprafaţă nu s-a făcut punerea în posesie, titlul de proprietate se emite pe numele fostului proprietar sau al moştenitorilor acestuia.

(1^2)Terenurile din ariile naturale protejate, constituite şi declarate astfel potrivit legii, arboretele constituite ca unităţi-sursă pentru producerea materialelor forestiere de reproducere, plantajele, culturile de plante-mamă pentru producţia de butaşi, înscrise în catalogul naţional al materialelor de bază, se restituie foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, cu obligaţia de a le păstra destinaţia şi de a le asigura administrarea prin structuri silvice autorizate. Fostul proprietar poate opta pentru atribuirea unei suprafeţe echivalente din fondul forestier proprietate de stat.

(1^3)În cazul terenurilor defrişate după data de 1 ianuarie 1990 fostul proprietar poate opta pentru restituirea pe vechiul amplasament.

(1^4)În cazul în care pe vechiul amplasament se află păduri încadrate în grupa I funcţională conform prevederilor Legii nr. 26/1996 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare, fostul proprietar sau moştenitorii acestuia trebuie să respecte destinaţia acestora şi să permită lucrările de intervenţie necesare sau pot opta pentru restituirea unui alt teren, situat în apropierea vechiului amplasament.

(2)Se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente terenurile atribuite foştilor proprietari, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, pentru care s-au eliberat titluri de proprietate sau procese-verbale de punere în posesie.

(3)Pentru cazurile prevăzute la alin. (2) punerea în posesie se va face pe alte terenuri, situate în apropierea vechilor amplasamente, acceptate de proprietar.

(4)Unităţile şi subunităţile silvice din subordinea Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, precum şi ceilalţi deţinători actuali ai terenurilor forestiere solicitate de foştii proprietari sau de moştenitorii lor, vor pune la dispoziţie comisiilor locale de aplicare a prevederilor prezentei legi suprafeţele de teren pentru care cererile de reconstituire a dreptului de proprietate au fost validate, pe categorii de deţinători prevăzute în prezenta lege, în condiţiile prevăzute la alin. (1)-(3). Trecerea efectivă a terenurilor în proprietatea privată se va face cu ocazia punerii în posesie, potrivit prezentei legi.

(5)Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură va lua măsuri ca fiecare ocol silvic să delimiteze perimetrele cu terenuri ce rămân în proprietatea statului de terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată.

(6)Terenurile proprietate de stat, administrate de Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice, destinate activităţii de cercetare, rămân în administrarea acestuia, cu excepţia terenurilor forestiere preluate de la foştii proprietari şi solicitate de persoanele îndreptăţite la reconstituire. Terenurile forestiere destinate cercetării care fac obiectul retrocedării se vor delimita în trupuri compacte, începând de la marginea perimetrului.";

–Art. 25: "(1) Reconstituirea dreptului de proprietate şi punerea în posesie a titularilor, în cazul terenurilor forestiere, precum şi eliberarea titlurilor de proprietate se fac de comisiile locale şi, respectiv, comisiile judeţene, în condiţiile, şi cu procedura stabilite de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, de Legea nr. 169/1997, de Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.172/2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi conform prezentei legi.

(2)Gospodărirea terenurilor forestiere atribuite în condiţiile prezentei legi se face în regim silvic, potrivit legii.

(3)Pentru persoanele prevăzute la art. 24 alin. (1) din prezenta lege se va emite un titlu de proprietate suplimentar. Dacă nu a fost emis încă un titlu de proprietate pentru suprafaţa de teren forestier primită prin aplicarea legilor fondului funciar, se va emite un singur titlu pentru întreaga suprafaţă rezultată din aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, a Legii nr. 169/1997 şi a prezentei legi.";

–Art. 26: "(1) Formelor asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor, obşti de moşneni în devălmăşie, obşti răzeşeşti nedivizate, composesorate, obşti de cumpărare, păduri grănicereşti, păduri urbariale, comune politice, cooperative, alte comunităţi şi forme asociative cu diferite denumiri, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu menţiunea la titular, după caz: «obşte de moşneni», «obşte de răzeşi», «composesorat», «păduri grănicereşti», alte asociaţii şi forme asociative cu denumirea localităţii respective.

(2)Formelor asociative li se va restitui în întregime suprafaţa avută în proprietate.

(2^1)În cazul în care forma asociativă a fost în devălmăşie, fără specificarea cotei-părţi pentru fiecare asociat deposedat, suprafaţa ce se restituie se stabileşte în cote-părţi egale, în limitele prevăzute la alin. (2).

(2^2)Suprafaţa restituită formelor asociative cuprinde numai terenurile pentru care s-au formulat cereri.

(2^3)Suprafaţa restituită membrilor formelor asociative nu se cumulează cu suprafaţa dobândită conform prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (1).

(3)Titlul de proprietate va fi însoţit de o schiţă de amplasament a suprafeţei de teren forestier care a aparţinut obştii de moşneni, obştii de răzeşi, composesoratului şi altora asemenea, ce urmează a fi restituit.

(3^1)Punerea în posesie în cazul suprafeţelor reconstituite pe raza mai multor comune se face de către comisiile locale sub coordonarea şi cu avizul oficiilor judeţene ale Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, iar în cazul suprafeţelor reconstituite pe raza mai multor judeţe de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Titlul de proprietate se va emite de comisia judeţeană în a cărei rază teritorială se afla sediul formei asociative.";

–Art. 27: "Administrarea şi exploatarea terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislaţia statului român în perioada anilor 1921-1946, în măsura în care nu contravin legislaţiei în vigoare.";

–Art. 28: "(1) În vederea organizării administrării terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege şi a determinării responsabilităţilor cu privire la administrarea lor, persoanele îndreptăţite se vor reorganiza, în baza acestei legi, în formele asociative iniţiale.

(2)În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi un comitet ad-hoc va solicita judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile recunoaşterea formelor asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere.

(3)Comitetul ad-hoc va prezenta judecătoriei, odată cu cererea, un statut în formă autentică sau certificată de avocat, în care se vor stabili structura acestora, organele de conducere, modul de administrare a terenurilor forestiere, în condiţiile legii, drepturile şi obligaţiile membrilor, răspunderi, sancţiuni, modul de dizolvare, precum şi alte prevederi specifice.

(4)Prin hotărâre judecătorească formele asociative de administrare în comun, constituite în condiţiile şi cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, redobândesc calitatea de persoană juridică. Hotărârea judecătorească va fi înscrisă într-un registru special ţinut de judecătorie.

(5)Suprafeţele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenţei lor.

(6)Membrii formelor asociative aflaţi în devălmăşie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părţi unor persoane din afara acestora.

(7)Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în niciun mod, în întregime sau în parte.

(8)În cazul dizolvării formelor asociative proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective.";

–Art. 31: "(1) Construcţiile de pe terenurile forestiere care se retrocedează prin efectul prezentei legi şi care au făcut parte din exploataţia forestieră la data trecerii în proprietatea statului se restituie foştilor proprietari sau, după caz, moştenitorilor acestora.

(2)În cazul în care astfel de bunuri imobile nu mai există, se vor acorda despăgubiri. [...] (5) Bunurile prevăzute la alin. (3) trec în proprietate privată cu obligaţia păstrării destinaţiei acestora, exploatarea şi întreţinerea acestora fiind efectuate de către ocolul silvic care asigură administrarea pădurii.

(6)În situaţia în care persoanele cărora li se reconstituie dreptul de proprietate nu îndeplinesc condiţia prevăzută la alin. (4) reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente, stabilite cu acordul proprietarilor."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la Convenţia de armistiţiu din 12 septembrie 1944 şi Tratatul de pace din 10 februarie 1947, precum şi celor ale art. 136 privind proprietatea.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la prevederile art. 24 alin. (1^2), (1^4) şi (3) din Legea nr. 1/2000, Curtea constată că, prin deciziile nr. 605 şi nr. 652 din 28 aprilie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 17 iunie 2009, a statuat că acestea sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte dreptul foştilor proprietari de a opta pentru atribuirea unei suprafeţe echivalente din fondul forestier proprietate de stat.

Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", astfel încât excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect este inadmisibilă.

Cu privire la prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 şi la cele ale art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, prin Decizia nr. 184 din 27 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 11 iunie 2004, Curtea a statuat următoarele: "Chiar dacă naţionalizarea sau alte moduri prin care, sub imperiul unor legi anterioare, a luat naştere dreptul de proprietate al statului nu sunt corespunzătoare prevederilor Constituţiei, dreptul subiectiv de proprietate al statului, constituit potrivit reglementărilor legale anterioare actualei legi fundamentale, nu este stins ca efect al intrării în vigoare a acesteia, independent de modificările aduse regimului juridic al proprietăţii. Aşa fiind, [... ] dreptul fostului proprietar de a i se restitui imobilul se naşte în viitor, prin aplicarea prevederilor legale care îi reconstituie acest drept."

Totodată, prin Decizia nr. 154 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, referitor la prevederile art. 24 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 247/2005, Curtea a constatat că "prin măsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate din domeniul funciar, stabilite de Legea nr. 247/2005, legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevăzute de lege. Aceste măsuri au ca finalitate, aşa cum rezultă din expunerea de motive la această lege, «soluţionarea definitivă a problemei proprietăţii în sensul reparării unei mari nedreptăţi istorice». Prin instituirea acestor reglementări, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio în integrum, în deplină concordanţă cu principiul garantării proprietăţii prevăzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit căruia: «Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.»"

Prin Decizia nr. 148 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 4 aprilie 2011, Curtea a reţinut că excepţia expres prevăzută de lege privind reconstituirea dreptului de proprietate pe vechile amplasamente o constituie situaţia în care terenurile au fost atribuite în mod legal altor persoane, aşa cum reglementează şi prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, care fac trimitere la prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare. Această excepţie reprezintă transpunerea în plan normativ a principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile şi consacrarea prin lege a adagiului tempus regit actum.

Cu privire la prevederile art. 26 din Legea nr. 1/2000, modificate şi completate prin Legea nr. 247/2005, prin Decizia nr. 269 din 22 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 6 decembrie 2002, Curtea a statuat că acest text de lege nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv. Aspectele criticate de autorul excepţiei se referă la o soluţie legislativă care corespunde unei opţiuni politice ce ţine de competenţa legiuitorului.

Prin aceeaşi decizie, referitor la prevederile art. 28 din acelaşi act normativ, Curtea a statuat că, atunci când există diferenţe între formele de proprietate comună ori între acestea şi proprietatea exclusivă, în ceea ce priveşte exercitarea unora dintre atributele dreptului de proprietate, aceste diferenţe corespund particularităţilor regimului juridic al acelei forme de proprietate, neputând fi considerate ca îngrădiri ale exerciţiului dreptului de proprietate.

Totodată, prin Decizia nr. 584 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.143 din 19 decembrie 2005, cu privire la aceeaşi reglementare legală, Curtea a constatat că, "În concepţia legiuitorului, reconstituirea dreptului de proprietate în cazul suprafeţelor forestiere aflate în proprietatea comună a formelor asociative enumerate nu poate fi concepută decât tot în cadrul acelor forme. Dreptul de proprietate urmează să aibă configurarea şi prerogativele avute în perioada respectivă. În aceste condiţii regimul juridic al proprietăţii privind terenurile forestiere restituite foştilor proprietari, în cadrul acestor forme asociative, este determinat de legiuitor, în mod special, în considerarea particularităţilor economice şi sociale ale formelor de exploatare anterioare trecerii terenurilor în proprietatea statului. Aceste particularităţi cuprind anumite limitări ale exercitării dreptului de proprietate, decurgând din faptul că acesta se referă la proprietatea unor astfel de forme asociative.

De altfel, foştii proprietari urmează să fie despăgubiţi ca în toate celelalte situaţii privind restituirea bunurilor preluate abuziv.

Legiuitorul reglementează, în mod deosebit, această categorie de bunuri, ce fac obiectul dreptului de proprietate al composesoratelor - subiecte colective de drept, sub condiţia exploatării terenurilor forestiere în forme asociative şi cu respectarea regimului silvic."

Cât priveşte prevederile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, prin Decizia nr. 761 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Curtea a constatat că soluţia de restituire către foştii proprietari sau, după caz, către moştenitorii acestora a construcţiilor de pe terenurile forestiere ce se retrocedează în temeiul acestei legi este justificată de faptul că acestea au făcut parte din exploataţia forestieră la data trecerii terenurilor forestiere în proprietatea statului. Autorul excepţiei susţine că "prin predarea gratuită către pretinşii foşti proprietari, fără plată, a sediilor ocoalelor silvice şi a altor obiective realizate din investiţiile statului", "pe criterii preferenţiale care dezavantajează interesele generale ale societăţii şi ale fiecăruia în parte", se aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 privind proprietatea.

Curtea apreciază că nu poate fi primită această critică, întrucât construcţiile realizate ulterior trecerii în proprietatea statului a terenurilor şi efectuate din investiţiile acestuia nu pot fi retrocedate, fapt ce rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 1/2000.

De asemenea, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica de neconstituţionalitate potrivit căreia textele legale criticate încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, deoarece aceste texte nu încalcă valorile supreme ale statului român. Legiuitorul a urmărit tocmai repararea unor abuzuri şi nedreptăţi din regimul trecut, legiferând reconstituirea unor drepturi, cum a fost şi cazul reglementărilor criticate de autorul excepţiei.

Şi, în sfârşit, cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea unor dispoziţii din tratatele internaţionale invocate de autorul excepţiei, cu raportare la prevederile art. 11 alin. (1) şi art. 20 din Constituţie, Curtea constată că prevederile criticate sunt în concordanţă cu acestea. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis în jurisprudenţa sa că statele contractante sunt îndrituite să reglementeze exercitarea dreptului de proprietate în concordanţă cu interesul general, adoptând în acest sens legile necesare.

Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1^2), (1^4) şi (3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, reprezentată de prefectul judeţului Mureş, în Dosarul nr. 2.680/289/2008 al Judecătoriei Reghin.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, a celor ale art. 24 alin. (1), (1^1), (1^3), (2), (4), (5) şi (6), art. 25, art. 26 alin. (1), (2), (2^1)- (2^3), (3) şi (3^1), art. 27, art. 28 şi art. 31 alin. (1), (2), (5) şi (6) din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin art. I din titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, precum şi ale acestei legi, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2011.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ingrid Alina Tudora