Decizie nr. 741 din 16 decembrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Stelian Gheldiu în Dosarul nr. 38.651/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 566D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar au fost depuse note scrise atât de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi de către partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

4.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 705D/2014 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Stelian Gheldiu în Dosarul nr. 38.651/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

5.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

6.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că la dosar au fost depuse note scrise atât de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi de către partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

7.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 566D/2014 şi nr. 705D/2014.

8.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.

9.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 705D/2014 la Dosarul nr. 566D/2014, care este primul înregistrat.

10.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care consideră că din notele autorului, depuse în motivarea criticii, reiese că excepţia ridicată priveşte şi dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013 şi pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 395/2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

11.Prin încheierile din 2 aprilie 2014 şi 4 iulie 2014, pronunţate în Dosarul nr. 38.651/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Stelian Gheldiu într-o cauză având ca obiect anulare act Legea nr. 165/2013 - obligaţia de a face.

12.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei, în esenţă, apreciază că "prevederile legale invocate nu fac distincţie şi nu ţin cont de faptul că există dosare soluţionate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a legii, nesocotind astfel principiul potrivit căruia legea dispune doar pentru viitor".

13.Susţine că principiul securităţii juridice impune ca cererile prezentate instanţelor de judecată să fie finalizate conform legii aplicabile la data promovării acţiunii. Or, prin aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 şi cauzelor în care există hotărâri judecătoreşti pentru emiterea unui titlu de despăgubire conform titlului VII din Legea nr. 247/2005, hotărâri rămase definitive la data adoptării acestei legi, hotărârile respective sunt practic desfiinţate.

14.De asemenea, consideră că Legea nr. 165/2013 este neconstituţională prin faptul că art. 41 alin. (5) prevede că obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21. Consideră că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care pârâta are obligaţia de a emite în favoarea sa un titlu de despăgubire, are autoritate de lucru judecat, iar o lege nu poate modifica sau desfiinţa raporturi juridice consfinţite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile anterioare intrării ei în vigoare, întrucât s-ar înfrânge atât principiul separaţiei puterilor, cât şi principiul neretroactivităţii legii.

15.Apreciază că, prin normele legale supuse controlului de constituţionalitate, "legiuitorul obligă la parcurgerea unei noi proceduri administrative, necunoscută la data promovării cererii de chemare în judecată, respectiv despăgubirea prin puncte", încălcându-se astfel principiul neretroactivităţii legii.

16.Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Astfel, arată că, raportat la modalitatea de despăgubire reglementată de noua lege, sunt garantate creanţele asupra statului.

17.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

18.Avocatul Poporului, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 566D/2014, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă. Invocă în acest sens Decizia nr. 177/2014. De asemenea, în Dosarul nr. 705D/2014, apreciază că dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale.

19.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei şi cele ale părţii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 4 şi ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Însă având în vedere considerentele încheierii de sesizare, precum şi notele autorului, depuse în motivarea excepţiei, rezultă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza întâi raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, cu următorul cuprins:

–Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, [...].";

–Art. 41 alin. (5): "Obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21."

22.Dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 165/2013, la care face trimitere acest din urmă text legal, reglementează procedura prin care entităţile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naţionale dosarele, conţinutul lor, cât şi modalitatea de verificare a acestora. De asemenea, aceste norme prevăd şi procedura de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei şi de stabilire a numărului de puncte.

23.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

24.Curtea, analizând înscrisurile aflate la dosar, reţine că, prin Decizia nr. 5.927 din 8 decembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 247/2005. Această obligaţie nu a fost executată imediat, întrucât emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie şi a titlurilor de plată a fost succesiv suspendată, în perioada 15 martie 2012-15 mai 2013, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012.

25.De asemenea, Curtea reţine că la data de 23 septembrie 2013, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a emis Decizia nr. 47/23 septembrie 2013 de compensare prin puncte, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, iar autorul excepţiei a contestat-o, susţinând că dosarul său trebuie soluţionat aşa cum a decis Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv prin emiterea unui titlu de despăgubire, în temeiul Legii nr. 247/2005, şi nu a unei decizii de compensare prin puncte, potrivit Legii nr. 165/2013.

26.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că, în esenţă, criticile de neconstituţionalitate vizează pretinsa retroactivitate a dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, fapt ce determină, în opinia autorului, încălcarea prevederilor constituţionale privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi dreptul de proprietate privată.

27.Faţă de aceste critici, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, a constatat că, în acest domeniu, este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea Constituţională a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 566 din 16 octombrie 2014*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, prin care Curtea a statuat că ipoteza avută în vedere de legiuitor, prin dispoziţiile supuse controlului de constituţionalitate, este aceea a unei obligaţii neexecutate, deci a unei situaţii juridice în curs, faţă de care noua reglementare este de imediată aplicabilitate.

28.În legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că modul de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecută ţine de opţiunea exclusivă a legiuitorului, iar prevederile de lege criticate sunt în acord cu cele ale art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege (a se vedea în acest sens Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013).

29.De asemenea, prin Decizia nr. 595 din 21 octombrie 2014**), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunţării prezentei decizii, Curtea analizând, din perspectiva prevederilor art. 44 din Legea fundamentală, constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 41 din Legea nr. 165/2013, a reiterat jurisprudenţa sa (Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010) prin care a statuat că executarea eşalonată a unor titluri executorii ce au ca obiect drepturi băneşti nu este interzisă în niciun mod de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura şi unica posibilă modalitate de executare pe care Guvernul o poate aplica. Totodată, s-a precizat că statul nu contestă existenţa unui bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie, nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor constatate şi nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenţiei, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile necesităţii plăţii unor sume mari de bani de la bugetul de stat. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010.

30.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

31.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Stelian Gheldiu în Dosarul nr. 38.651/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi raportat la art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici