Decizie nr. 180 din 1 aprilie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu în Dosarul nr. 32.183/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă, şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din aceeaşi lege, ridicată de Varujan Muradian şi Silvia Muradian în Dosarul nr. 48.133/3/2012 al aceleiaşi instanţe, care constituie obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 596D/2013 şi, respectiv, nr. 695D/2013.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 18 martie 2014, în prezenţa apărătorului ales al autorului excepţiei ce formează obiectul Dosarului nr. 596D/2013 şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, a dispus, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 695D/2013 la Dosarul nr. 596D/2013, care a fost primul înregistrat. La aceeaşi dată, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea la data de 1 aprilie 2014, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 13 septembrie 2013 şi 25 iunie 2013, pronunţate în dosarele nr. 32.183/3/2010 şi, respectiv, nr. 48.133/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, respectiv a prevederilor art. 4 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu şi, respectiv, de Varujan Muradian şi Silvia Muradian, în cauze civile având ca obiect soluţionarea unor cereri de restituire a unor imobile, întemeiate pe Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în care instanţa, din oficiu, a ridicat excepţia prematurităţii cererii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, că este nesocotit principiul neretroactivităţii legii civile, ajungându-se ca aplicarea într-un litigiu pendinte a unor norme legale nou-intrate în vigoare să conducă la respingerea ca inadmisibilă a acţiunii, fără să se mai examineze fondul cauzei, sau la pronunţarea unei soluţii diferite de cea previzibilă la introducerea acţiunii. Se mai arată că sunt nesocotite dreptul de acces liber la justiţie, egalitatea armelor şi dreptul la un proces echitabil. Se invocă şi încălcarea independenţei justiţiei, prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la folosirea legislaţiei cu efect retroactiv, care poate influenţa soluţionarea judiciară a unui litigiu în care statul este parte, transformând litigiul în unul imposibil de câştigat. Se susţine că aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013 ar însemna şi încălcarea art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale din perspectiva creanţei contra statului calculată la o altă valoare decât cea care s-ar stabili sub imperiul legii noi.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă apreciază că textele legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate. Arată că Legea nr. 165/2013 cuprinde norme care reglementează procedura restituirii imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România şi care sunt de imediată aplicare, cu efecte pentru viitor, nu pentru trecut. Totodată, prevederile art. 4 din legea menţionată nu creează nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, întrucât se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără discriminări pe considerente arbitrare.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, în baza acestora, coroborate cu cele ale art. 33 din aceeaşi lege, se ridică din oficiu excepţia prematurităţii acţiunilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 şi se modifică în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum. Consideră că prevederile art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere şi accesului liber la justiţie, prin raportare la art. 4, întrucât legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiţiei, determinând respingerea acţiunii ca prematur introdusă, iar reluarea procedurilor cu caracter administrativ după respingerea acţiunii, din cauza noilor termene legale de soluţionare a notificărilor, contravine şi principiului soluţionării cauzei într-un termen optim şi previzibil. Apreciază că art. 4 din Legea nr. 165/2013 încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât impune un tratament diferit între persoanele care se află în aceeaşi situaţie, şi anume au introdus cereri de chemare în judecată pentru a solicita instanţei soluţionarea pe fond a notificărilor. Referitor la critica referitoare la pretinsa încălcare a art. 44 din Constituţie, precum şi la celelalte critici de neconstituţionalitate, consideră că nu pot fi reţinute.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Din motivarea scrisă a excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că în Dosarul nr. 596D/2013 au fost criticate prevederile art. 4 teza a doua coroborate cu art. 33 şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, acestea urmând să fie examinate de Curtea Constituţională. În plus, Curtea observă că din cuprinsul motivării excepţiei se deduce că este contestată şi constituţionalitatea prevederilor art. 50 lit. b) coroborat cu art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013. Ca atare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 teza a doua raportate la art. 33 şi art. 50 lit. b), precum şi ale art. 33 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

–Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

–Art. 33: "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a)în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b)în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c)în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2)Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014. (3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4)Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).";

–Art. 35 alin. (2): "(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.";

–Art. 50 lit. b): "La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...)

b)orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă".

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse la art. 15 alin. (2) care instituie principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 44 alin. (1) care garantează dreptul de proprietate privată şi creanţele asupra statului. Prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului se invocă, de asemenea, art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la aceeaşi convenţie referitor la protecţia proprietăţii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014*), nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Prin decizia menţionată, Curtea a constatat că, într-o interpretare contrarie, s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii civile, dreptul la un proces echitabil, sub aspectul egalităţii armelor în procesul civil şi dreptul de acces liber la justiţie al persoanelor îndreptăţite la măsurile consacrate prin legile reparatorii.

Notă *) Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în cazul în care a fost constatată constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, rezultată direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale" (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, şi Decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014). În schimb, poate forma obiect al controlului de constituţionalitate textul în acea interpretare care nu a fost declarată neconstituţională. Or, în cauza de faţă, este criticată aceeaşi interpretare pe care Curtea a avut-o în vedere atunci când a pronunţat Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014. În consecinţă, faţă de momentul intervenirii acestei cauze de inadmisibilitate, ulterior sesizării Curţii Constituţionale de către instanţa judecătorească, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

În considerarea acestei soluţii şi având în vedere cele statuate în jurisprudenţa sa din perspectiva efectelor deciziilor Curţii Constituţionale, astfel cum acestea sunt reglementate în art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, Curtea subliniază că, în temeiul deciziei de admitere menţionate, prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, potrivit art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz, dacă procesul în cadrul căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate a fost judecat definitiv în timp ce aceasta se afla, spre soluţionare, pe rolul Curţii Constituţionale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2013, sau Decizia nr. 7 din 16 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 4 martie 2014).

În continuare, Curtea reţine că prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 sunt criticate şi prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Motivarea excepţiei cuprinde însă afirmaţii generale referitoare la necesitatea respectării principiului egalităţii, fără a fi evidenţiate aspecte de natură să circumscrie în mod rezonabil critica de neconstituţionalitate şi fără să se contureze argumente care să facă posibilă compararea reală a textului de lege criticat cu reperul constituţional invocat. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a teoretizat existenţa unei anumite structuri a excepţiei de neconstituţionalitate. Este vorba despre 3 elemente, inerente şi intrinseci oricărei excepţii de neconstituţionalitate, şi anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Curtea a observat că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, soluţia pronunţată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei cuprinse în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Având în vedere cele arătate, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 va fi respinsă ca inadmisibilă.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că acestea se referă la căile de atac care pot fi introduse împotriva deciziilor emise potrivit art. 33 şi art. 34 din aceeaşi lege, adică după scurgerea termenelor prevăzute de acestea. Aşadar, în etapa procesuală în care a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, acest text de lege nu este incident în cauză, neavând legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 apare ca inadmisibilă.

În fine, Curtea observă că din motivarea scrisă a excepţiei rezultă că sunt criticate şi prevederile art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, prin prisma abrogării dispoziţiilor referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Curtea constată că este neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect, întrucât textul de lege nu face altceva decât să dea expresie celor reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, referitoare la obligaţia statului român de a implementa proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi de a adopta reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită. Or, textul de lege criticat reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înţeles să transpună în legislaţia naţională exigenţele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum rezultă din expunerea de motive a Legii nr. 165/2013. În plus, Curtea Constituţională observă că este aplicabil principiul tempus regit actum, fiind firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea a statuat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu în Dosarul nr. 32.183/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi, respectiv, de Muradian Varujan şi Muradian Silvia în Dosarul nr. 48.133/3/2012 al aceleiaşi instanţe.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu în Dosarul nr. 32.183/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

III. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandra Cristina Gheorghiu în Dosarul nr. 32.183/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 aprilie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu