Decizie nr. 131 din 10 martie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în oraşul Piteşti, regiunea Argeş şi transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, excepţie ridicată din oficiu, de instanţa judecătorească, în Dosarul nr. 13.252/280/2013 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.072D/2015 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Cooperativă Pitmiovcom din judeţul Argeş, avocatul Ion Savu, cu împuternicire avocaţială aflată la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi precizează că, la dosar, partea Societatea Cooperativă Pitmiovcom din judeţul Argeş a transmis note scrise prin care susţine respingerea criticilor de neconstituţionalitate.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care precizează că, în realitate, critica de neconstituţionalitate formulată de judecătorul cauzei vizează aspecte legate de aplicarea legii în timp. De asemenea susţine că, pentru respectarea supremaţiei Constituţiei, constituţionalitatea actelor normative trebuie examinată în raport cu Constituţia în vigoare la momentul adoptării acestora, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 3 din 2 februarie 1993 şi nr. 14 din 10 martie 1993. Astfel, Decretul nr. 387/1967 al fostului Consiliu de Stat, care stabilea exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri, precum şi transmiterea acestora pe durată nedeterminată în folosinţa Uniunii regionale a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, aceasta având obligaţia de a plăti despăgubiri foştilor proprietari, era în concordanţă cu Constituţia Republicii Socialiste România din 1965. De asemenea precizează că, la momentul atribuirii dreptului de folosinţă asupra terenului respectiv, Uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, prin unităţile sale de producţie, prestări servicii şi comerţ, desfăşura o activitate de utilitate publică, activitate ce îşi păstrează acest caracter şi în prezent.

5.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

6.Prin Încheierea din 20 mai 2015, pronunţată în Dosarul nr. 13.252/280/2013, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în oraşul Piteşti, regiunea Argeş şi transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească, într-o cauză având obiect pretenţii (plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru o porţiune din terenul aflat în folosinţa reclamantei, societate cooperativă înfiinţată în baza Legii nr. 1/2005) şi obligaţia de a face (ridicarea instalaţiilor amplasate pe terenul aflat în folosinţa reclamantei, evacuarea mijloacelor de transport ale pârâtei aflate pe terenul aflat în folosinţa reclamantei, obligarea pârâtei la plata unor sume de bani pentru lipsa de folosinţă a terenului).

7.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa judecătorească susţine că prevederile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 sunt neconstituţionale, deoarece reglementează un drept de folosinţă cu caracteristici juridice diferite, faţă de dreptul de folosinţă reglementat de Constituţie şi legea organică, respectiv este constituit pe durată nedeterminată şi în favoarea unei persoane juridice ce nu este de utilitate publică. Astfel, Constituţia României din anul 1991 stabileşte prin art. 136 alin. (4) că bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă, în condiţiile legii organice, instituţiilor de utilitate publică. Potrivit dispoziţiilor art. 124 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, "Consiliile locale şi consiliile judeţene pot da în folosinţă gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile şi imobile proprietate publică sau privată locală ori judeţeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice". În plus, art. 874 din Codul civil prevede că dreptul de folosinţă se acordă pe termen limitat.

8.Din actul constitutiv al reclamantei rezultă că aceasta este o societate cooperativă, înfiinţată în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei. Având în vedere că reclamanta nu este o persoană juridică de utilitate publică, se pune problema dacă, în ordinea juridică actuală, poate exista un drept de folosinţă constituit în baza Decretului nr. 387 din 24 aprilie 1967 al Consiliului de Stat, în paralel cu dreptul de folosinţă reglementat de art. 136 alin. (4) din Constituţie. Prin urmare, pentru a soluţiona cauza este necesar să se stabilească dacă dispoziţiile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 sunt constituţionale şi reclamanta are un drept de folosinţă şi în noua ordine constituţională. Invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale din acte normative anterioare Constituţiei din anul 1991, instanţa judecătorească consideră că se impune sesizarea Curţii Constituţionale, deoarece aceasta este singura autoritate publică, care poate asigura, prin deciziile sale obligatorii, o jurisprudenţă unitară în materia controlului de constituţionalitate.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

10.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul nr. 387/1967 al fostului Consiliu de Stat este inadmisibilă. Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la actele normative anterioare Constituţiei din 1991, revizuită în anul 2003, spre exemplu, Decizia nr. 1 din 12 ianuarie 1993, Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993, Decizia nr. 33 din 26 mai 1993, reţinând că instanţa de contencios constituţional are competenţa de a se pronunţa exclusiv asupra excepţiilor de neconstituţionalitate a unor texte de lege apărute sau receptate expres în regimul constituţional actual. În situaţia în care Curtea Constituţională este sesizată cu o excepţie de neconstituţionalitate a unei legi anterioare Constituţiei, o competenţă subsidiară a Curţii subzistă, atunci când, verificând daca legea respectivă mai este în vigoare, Curtea constată abrogarea ei, în baza art. 154 alin. (1) din Constituţie, intervenţia Curţii în asemenea cazuri fiind corectă şi de natură să asigure uniformitate în aplicarea legilor. Arată că textul de lege supus controlului de constituţionalitate este abrogat în temeiul art. 154 alin. (1) din Constituţie, sens în care precizează că potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie, "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică." În conformitate cu dispoziţiile art. 124 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi cele ale art. 874 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, rezultă că dreptul de folosinţă cu titlu gratuit se poate constitui numai pe termen limitat, în favoarea instituţiilor de utilitate publică. Rezultă, aşadar, că, în conformitate cu cadrul legislativ constituţional şi primar în materie, dreptul de folosinţă gratuită poate fi constituit numai pe durata limitată. În aceste condiţii apreciază că dispoziţia legală supusă controlului de constituţionalitate este abrogată, întrucât aceasta contravine dispoziţiilor din Constituţie în materia constituirii dreptului de folosinţă cu titlu gratuit.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de partea Societatea Cooperativă Pitmiovcom din judeţul Argeş, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387 din 24 aprilie 1967 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în oraşul Piteşti, regiunea Argeş şi transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, care nu a fost publicat. Curtea reţine că, potrivit Decretului Consiliului de Stat nr. 387 din 24 aprilie 1967, aflat la dosarul cauzei, în copie conformă cu originalul, prevederile art. 2 au următorul cuprins: "Terenurile trecute în proprietatea statului, potrivit articolului 1, se transmit pe durată nedeterminată în folosinţa uniunii regionale a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, cu sediul în oraşul Piteşti, strada Brîncoveanu (...), regiunea Argeş."

14.În opinia instanţei judecătoreşti, autoare a excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 136 alin. (4) potrivit căruia "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică".

15.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1967 prevăd, la art. 1, exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri în suprafaţă de 6.738 mp situate în oraşul Piteşti, regiunea Argeş, iar la art. 2, criticat ca fiind neconstituţional, transmiterea pe durată nedeterminată în folosinţa uniunii regionale a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, cu sediul în oraşul Piteşti, strada Brîncoveanu (...), regiunea Argeş, a terenurilor trecute în proprietatea statului, potrivit articolului 1. Potrivit art. 3 din decret, uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti va plăti foştilor proprietari ai terenurilor expropriate despăgubiri în numerar, în condiţiile prevăzute de Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.676/1959.

16.În acord cu jurisprudenţa sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.204 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 12 decembrie 2008) Curtea reţine că Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 reprezintă un act cu forţă juridică echivalentă cu a legii, anterior Constituţiei din anul 1991, revizuite în anul 2003, şi care are un evident caracter individual.

17.Referitor la examinarea constituţionalităţii unor acte preconstituţionale, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că nu se poate aplica regimul constituţional actual asupra unor dispoziţii de lege anterioare Constituţiei, întrucât aceasta ar însemna să se încalce unul dintre principiile constituţionale de bază - neretroactivitatea legii -, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituţie, principiu care se aplică şi Legii fundamentale. În considerarea supremaţiei Constituţiei, o lege poate fi apreciată numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul căruia a fost adoptată. Legea, în înţeles de act juridic, este supusă regulii "tempus regit actum", adică regimului constituţional în timpul căruia a fost adoptată (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 3 din 2 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 mai 1993).

18.Pe de altă parte, Curtea observă că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect cererea prin care reclamanta Pitmiovcom din Piteşti, societate cooperativă înfiinţată în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, a solicitat obligarea pârâtei "Articole de Uz Casnic CA-Ma" - S.R.L. la "ridicarea instalaţiilor amplasate pe terenul aflat în folosinţa reclamantei, evacuarea mijloacelor de transport ale pârâtei aflate pe terenul aflat în folosinţa reclamantei, obligarea pârâtei la plata unor sume pentru lipsa de folosinţă, obligarea pârâtei să refacă un gard de beton şi obligarea pârâţilor să plătească contravaloarea lipsei de folosinţă pentru o porţiune din terenul aflat în folosinţa reclamantei". În acest cadru procesual, instanţa judecătorească a invocat, din oficiu, excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967, precizând că, "pentru a soluţiona cauza, este necesar să se stabilească dacă dispoziţiile art. 2 din Decretul nr. 387 din 24.04.1967 sunt constituţionale, iar reclamanta are un drept de folosinţă şi în noua ordine constituţională".

19.Curtea reţine că problema actualităţii dreptului de folosinţă al societăţii cooperative reclamante asupra terenului vizat de dispoziţiile Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1967 presupune o analiză în raport cu reglementările legale în vigoare. Astfel, Curtea precizează că, în prezent, organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, prin societăţi cooperative şi alte forme de asociere a acestora la nivel teritorial şi naţional, sunt reglementate prin Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 20 mai 2014. Acest act normativ a abrogat Decretul-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 9 februarie 1990, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 2 alin. 2 şi 3 şi a art. 6, 7, 8, art. 10 alin. 2, art. 13 şi 21 şi Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 18 octombrie 1996, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 123 şi 124, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

20.În ceea ce priveşte regimul juridic al bunurilor societăţilor cooperative, Curtea observă, de asemenea, că, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, "terenurile transmise în folosinţă pe durată nedeterminată şi fără plată în vederea realizării de construcţii pentru activitatea organizaţiilor cooperaţiei de consum şi meşteşugăreşti, precum şi a asociaţiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate şi pe care au fost realizate construcţii conform legii, îşi menţin acest regim juridic pe toată durata existenţei construcţiilor respective sau până la trecerea lor, cu plată, în proprietatea societăţii cooperative". Curtea precizează că, prin Decizia nr. 913 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 22 iulie 2009, instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 1/2005 şi a constatat că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care folosinţa terenurilor se face cu titlu gratuit. Potrivit considerentelor aceleiaşi decizii, "cooperativele şi asociaţiile de cooperative sunt persoane juridice private, care prin obiectul lor de activitate, nu sunt de utilitate publică".

21.Referitor la dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Constituţie, invocate de instanţa judecătorească în susţinerea criticii de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967, Curtea constată că normele fundamentale consacră dreptul real de folosinţă gratuită asupra bunurilor proprietate publică, având drept titular instituţiile de utilitate publică. Caracterul temporar al dreptului de folosinţă este consacrat expres de norme cu caracter infraconstituţional, spre exemplu, art. 124 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, potrivit căruia "Consiliile locale şi consiliile judeţene pot da în folosinţă gratuită, pe termen limitat, bunuri mobile şi imobile proprietate publică sau privată locală ori judeţeană, după caz, persoanelor juridice fără scop lucrativ, care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică ori serviciilor publice" şi art. 874 alin. (1) din Codul civil potrivit căruia "Dreptul de folosinţă asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituţiilor de utilitate publică".

22.Observând că, potrivit decretului criticat, transmiterea în folosinţă pe durată nedeterminată a terenurilor trecute în proprietatea statului s-a realizat către Uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, cu sediul în oraşul Piteşti, strada Brîncoveanu (...), regiunea Argeş şi că, în prezent, nu se pune problema constituirii, în temeiul art. 2 din decretul criticat, a unui drept de folosinţă în favoarea societăţii cooperative, reclamante în cauză, societate care nu este o persoană juridică de utilitate publică şi care, potrivit actelor depuse la dosarul cauzei, plăteşte o taxă pentru terenul în suprafaţă de 6.248 mp aflat în folosinţă, Curtea reţine că dispoziţiile art. 136 alin. (4) teza a treia din Constituţie, potrivit cărora bunurile proprietate publică "pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică" nu au incidenţă în cauză.

23.Fiind unanim acceptat că atribuţiile judecătorului implică identificarea normei aplicabile litigiului, analiza conţinutului său şi o necesară aplicare a acesteia la faptele juridice, Curtea subliniază că, în cauza de faţă, revine exclusiv instanţei judecătoreşti rolul să identifice şi să aplice norma incidentă în cauză, având în vedere succesiunea în timp a actelor normative cu caracter infraconstituţional, referitoare la organizarea şi funcţionarea societăţilor cooperative.

24.Astfel, Curtea precizează că este atributul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei de a stabili, în raport cu normele juridice în vigoare prin care este reglementat în prezent dreptul de folosinţă al societăţilor cooperative asupra terenurilor, regimul juridic actual al terenului vizat de dispoziţiile art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967, dacă societatea cooperativă reclamantă în cauză este sau nu succesoare în drepturi a Uniunii regionale a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, ca titular primar al dreptului de folosinţă asupra terenului şi dacă această societate are sau nu, în ordinea juridică actuală, calitatea de titular al dreptului de folosinţă asupra acestui teren.

25.Pe cale de consecinţă, Curtea reţine că efectele juridice produse de Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţei judecătoreşti, şi că existenţa dreptului de folosinţă al societăţii cooperative reclamante asupra terenului trebuie analizată în raport cu actele normative în vigoare, incidente în materia societăţilor cooperative.

26.În raport cu considerentele expuse mai sus, întrucât excepţia de neconstituţionalitate vizează aspecte referitoare la aplicarea legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei, Curtea urmează a respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată.

27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 387/1967 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor terenuri situate în oraşul Piteşti, regiunea Argeş şi transmiterea acestora către uniunea regională a cooperativelor meşteşugăreşti Argeş, excepţie ridicată de instanţa judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 13.252/280/2013 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Simina Popescu