Decizia nr. 224 din 2 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 444 alin. (1) și (3) și ale art. 712 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mariana Stan în Dosarul nr. 15.367/94/2013** al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.795D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Termenul de judecată a fost inițial fixat pentru data de 7 aprilie 2020, termen pe care Curtea l-a preschimbat, în mod succesiv, pentru datele de 7 mai 2020 și 2 iunie 2020.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că în privința dispozițiilor art. 444 din Codul de procedură civilă Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 563 din 26 septembrie 2019, iar în privința dispozițiilor art. 713 din Codul de procedură civilă apreciază că sunt puse în discuție aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii de către instanța de judecată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 13 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 15.367/94/2013**, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 444 alin. (1) și (3) și art. 712 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mariana Stan într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe civile a Judecătoriei Buftea prin care s-a respins excepția puterii de lucru judecat și contestațiile la executare conexate prin care s-a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite, precum și anularea dosarului de executare. Ulterior, Judecătoria Buftea a admis cererea de completare a acestei sentințe civile.

6.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că art. 712 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă nu este suficient de clar, întrucât nu definește cu exactitate actul care reprezintă prima contestație, neavând un punct de referință cert. Astfel, sintagma „motive care au existat la data primei contestații“ nu definește actul juridic în sine care poate fi contestat. De asemenea, este imposibil de dedus cu exactitate care este prima contestație avută în vedere de legiuitor în contextul în care pot fi atacate cu contestație toate actele efectuate de executor sau dacă „prima contestație“ se referă la contestația împotriva somației imobiliare propriu-zise, având în vedere că în acel moment se contestă practic titlul executoriu. Se mai arată că acest text de lege este criticat, întrucât a fost invocat în susținerea autorității de lucru judecat, iar instanța de judecată nu a observat că este vorba de contestarea unui act de executare din cadrul unui dosar conexat prezentei cauze.

7.În ceea ce privește dispozițiile art. 444 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă autoarea excepției de neconstituționalitate arată că acestea trebuie raportate la dispozițiile art. 429 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora instanța se dezînvestește după pronunțarea hotărârii. Așadar, dacă o hotărâre se completează de către același judecător, de la aceeași instanță, se ajunge la situația în care acesta ar putea să completeze orice sentință sau decizie. În acest mod se încalcă dreptul la un proces echitabil și principiul imparțialității justiției de către instanța chemată să se pronunțe asupra cauzei.

8.Tribunalul Ilfov - Secția civilă apreciază că textele legale criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil și sunt suficient de precise și clare pentru a putea fi aplicate și nici nu restrâng drepturile și libertățile garantate de Legea fundamentală, ci doar garantează exercitarea acestora.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl reprezintă dispozițiile art. 712 alin. (3) și ale art. 444 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă. Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că aceasta se referă la dispozițiile legale menționate în redactarea anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și a unor acte normative conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 4 februarie 2016. Curtea urmează să stabilească obiectul excepției de neconstituționalitate, având în vedere că, pe de o parte, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, executarea silită a început la data de 7 noiembrie 2013, iar, pe de altă parte, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 nu a operat nicio modificare cu privire la dispozițiile legale criticate. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2016 a modificat Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, iar textele pretins neconstituționale și al căror conținut normativ a fost precizat de autoarea excepției se regăseau în forma anterioară republicării Codului de procedură civilă. Astfel, în privința art. 712 - Condiții de admisibilitate Curtea reține că, după renumerotarea textelor legale în urma republicării Codului de procedură civilă, acesta a devenit art. 713, păstrând conținutul normativ. Ținând cont de motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate, Curtea va reține ca obiect al acesteia dispozițiile art. 713 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă.

13.Referitor la art. 444 - Completarea hotărârii, Curtea observă că, în urma republicării Codului de procedură civilă, acesta și-a păstrat atât numerotarea, cât și conținutul normativ. În ceea ce privește alin. (1) al art. 444 Curtea reține faptul că, ulterior sesizării sale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, acesta a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanța constituțională a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 alin. (1) și al art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispoziții din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor în vigoare, Curtea va analiza art. 444 alin. (1) în forma avută anterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018.

14.Așadar, obiect al excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 444 alin. (1) și (3), precum și ale art. 713 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:

–Art. 444 alin. (1) și (3):

(1)Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

[...]

(3)Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor.

–Art. 713 alin. (3) teza întâi: „(3) Nu se poate face o nouă contestație de către aceeași parte pentru motive care au existat la data primei contestații. Cu toate acestea, contestatorul își poate modifica cererea inițială adăugând motive noi de contestație dacă, în privința acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestației la executare.“15. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 - Accesul liber la justiție, astfel cum acesta se interpretează potrivit art. 20 din Constituție și prin prisma art. 6 - Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și ale art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Din motivarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că în susținerea acesteia este invocat și art. 124 alin. (2) din Constituție în componenta sa referitoare la imparțialitatea justiției.

16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prin Decizia nr. 597 din 20 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 11 noiembrie 2016, paragraful 15, a statuat că prin procedura cuprinsă în art. 444 din Codul de procedură civilă nu se completează motivarea, ci dispozitivul hotărârii, care, potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, trebuie să cuprindă soluția dată tuturor cererilor deduse judecății, urmărindu-se, așadar, remedierea unei omisiuni constând în răspunsul la una sau mai multe cereri formulate de părțile din proces. Aceasta este concluzia ce se desprinde din interpretarea literală a prevederilor criticate, în care se precizează expres că procedura prevăzută de textul criticat este aplicabilă în cazul în care „prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale“. Astfel, de pildă, poate fi vorba despre absența soluției cu privire la cererea reconvențională, la o cerere de intervenție sau la o cerere de chemare în garanție. Tot astfel, mai poate viza cereri de acordare a cheltuielilor de judecată sau privitoare la drepturi ale martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor. La toate cererile formulate în cauză, indiferent că sunt principale, accesorii sau incidentale, instanța trebuie să răspundă prin dispozitivul hotărârii care este reflectat în minută. Aceasta devine publică din momentul pronunțării, fiind accesibilă tuturor părților, care pot constata de îndată dacă instanța a omis să se pronunțe asupra uneia sau mai multora dintre cererile formulate.

17.Prin urmare, având în vedere considerentele deciziei anterior menționate, nu poate fi primită critica autoarei excepției de neconstituționalitate care susține că dispozițiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă permit instanței care s-a dezînvestit după ce a tranșat litigiul prin hotărârea deja pronunțată să completeze orice decizie sau sentință ajungând să se pronunțe de două ori. Instanța de judecată nu reîncepe o nouă judecată pe fond a cauzei în întregul său și nici nu pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecății, ci, în scopul finalizării judecății anterioare, vine în completarea acesteia prin soluționarea cererilor cu care a fost inițial învestită, dar a omis să le soluționeze.

18.Dispozițiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă asigură echilibrul procesual al tuturor părților din litigiu care, prin intermediul acestei proceduri, pot corecta o omisiune a instanței de judecată, cu consecința că aceasta va analiza toate cererile cu care a fost învestită inițial. Echilibrul procesual al părților este asigurat prin respectarea legii de către instanța de judecată și se reflectă în hotărârea judecătorească pronunțată ca urmare a desfășurării activității judiciare. Pronunțarea unei hotărâri în numele legii nu poate pune în discuție imparțialitatea justiției, iar faptul că judecătorul are posibilitatea legală de a completa hotărârea în cazul în care nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de către părți nu este de natură să încalce normele constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și nici pe cele ale art. 124 alin. (2) în componenta referitoare la imparțialitatea justiției.

19.Referitor la art. 444 alin. (3) din Codul de procedură civilă, Curtea observă că, deși autoarea excepției de neconstituționalitate indică textul pretins neconstituțional și redă conținutul său normativ, iar textele de referință sunt cele menționate în susținerea întregii excepții de neconstituționalitate nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, atât din cauza generalității acestora, cât și a lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. Prin urmare, simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța constituțională s-ar substitui autoarei acesteia, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). Pentru aceste considerente, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 444 alin. (3) din Codul de procedură civilă urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

20.În continuare, în legătură cu neclaritatea dispozițiilor art. 713 alin. (3) teza întâi din Codul de procedură civilă dedusă de autoarea excepției de neconstituționalitate din lipsa definirii actului juridic în sine care poate fi contestat, Curtea reține că această critică nu poate fi primită, întrucât normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte. Or, contestația la executare este un mijloc procedural de apărare prin intermediul căruia justițiabilii pot invoca vicii și neregularități ale actelor de executare, iar sub aspectul obiectului acesteia, dispozițiile art. 712 și ale art. 715 din Codul de procedură civilă permit contestarea separată a oricărui act de executare dintr-o executare silită. Așa fiind, o contestație la executare poate privi anularea anumitor acte de executare, iar o altă contestație la executare poate privi alte acte efectuate în cadrul aceleiași executări.

21.Dispoziția legală criticată reglementează doar o condiție de admisibilitate care vizează situația în care, dacă motivele au existat la data formulării contestației la executare, însă nu au fost invocate prin intermediul acesteia, nu mai pot fi invocate pe calea unei noi contestații la executare. În exercitarea mandatului său constituțional conferit de art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție legiuitorul a reglementat această normă de procedură prin care a urmărit să asigure desfășurarea cu celeritate a procesului civil, precum și să garanteze evitarea introducerii cererilor repetitive și șicanatoare de părți.

22.De asemenea, opțiunea legiuitorului este justificată de necesitatea respectării principiului autorității de lucru judecat și, implicit, a raporturilor juridice civile deja stabilite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1620 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 8 martie 2012), fără ca prin această să se fi încălcat în vreun fel prevederile Constituției sau ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

23.În jurisprudența sa referitoare la accesul liber la justiție (a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 439 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, Decizia nr. 718 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 8 iulie 2010, sau Decizia nr. 1.007 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 20 septembrie 2011), Curtea a reținut că acesta nu este un drept absolut, a cărui exercitare nu ar putea fi condiționată prin lege de îndeplinirea unor cerințe prealabile și de respectarea unor termene de prescripție sau de decădere. Important este ca persoana care se consideră lezată în drepturile, libertățile sau interesele sale legitime să aibă efectiv posibilitatea să se adreseze instanței judecătorești competente, iar, în cadrul judecării cauzei sale, să beneficieze de toate garanțiile și mijloacele procedurale prevăzute, care condiționează desfășurarea unui proces echitabil.

24.Prin urmare, dispozițiile de lege criticate nu limitează, ci, din contră, reglementează dreptul de a contesta actele de executare în condițiile stabilite de legiuitor și dau expresie dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

25.Având în vedere că nu a putut fi reținută încălcarea vreunui drept sau unei libertăți fundamentale, dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză.

26.Nici dispozițiile art. 22 din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât textele legale criticate nu conțin dispoziții prin care să încalce dreptul la viață sau cel la integritate fizică sau psihică al persoanelor.

27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 444 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Mariana Stan în Dosarul nr. 15.367/94/2013** al Tribunalului Ilfov - Secția civilă.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași parte în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 713 alin. (3) teza întâi și art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 iunie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Andreea Costin