Decizia nr. 632 din 7 octombrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Sectorul 4 al Municipiului București, prin primar Daniel Băluță, în Dosarul nr. 7.519/3/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.354D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Curtea de Conturi - Comisia de soluționare a contestațiilor a comunicat note scrise prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.

4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2021.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.Prin Încheierea din 24 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 7.519/3/2019, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sectorul 4 al Municipiului București, prin primar Daniel Băluță, într-o cauză având ca obiect o acțiune în contencios administrativ (anularea Încheierii nr. VI din 21 februarie 2019 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României și admiterea contestației reclamantului, cu consecința anulării măsurii nr. 5 dispuse prin Decizia nr. 71 din 28 noiembrie 2018 a Camerei de Conturi a Municipiului București).

6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate impun o limitare nejustificată a veniturilor salariale la nivelul indemnizației viceprimarului, care afectează întregul personal al administrației publice locale. Aceste prevederi au un caracter vădit inechitabil față de salariații care își desfășoară activitatea în cadrul administrației publice locale, fiind de natură a-i împiedica pe aceștia să beneficieze de drepturi salariale de tipul sporurilor și indemnizațiilor, dat fiind că aplicarea lor ar conduce, în unele cazuri, la venituri salariale care depășesc indemnizația viceprimarului. Astfel, prin aplicarea în mod strict a acestor dispoziții, unii salariați ar putea ajunge în ipoteza în care să presteze munca ulterior neremunerată, în eventualitatea în care s-ar depăși plafonul mai sus indicat. Cu toate acestea, la nivel constituțional, dreptul la salariu este protejat, acesta fiind considerat că derivă din dreptul la muncă, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (Decizia nr. 294 din 1 noiembrie 2001 sau Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008).

7.Limitarea cuprinsă în art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 face ca valoarea drepturilor salariale în discuție să fie imprevizibilă, având în vedere că acestea pot fi oricând ajustate, în minus (nu și în sens pozitiv), în mod automat, dacă se decide reducerea nivelului indemnizației viceprimarului; or, în condițiile în care valoarea drepturilor salariale se poate modifica, se creează o discrepanță față de situațiile în care se află celelalte categorii de salariați care sunt remunerați din fonduri publice.

8.Personalul din administrația publică locală este singurul vizat de acest tip de plafonare, reglementarea putând fi considerată discriminatorie față de celelalte categorii de salariați plătiți din fonduri publice și chiar neconstituțională, încălcând dispozițiile art. 15, 16, 41 și 53 din Constituție, precum și principiile nediscriminării, egalității, stimulării personalului din sectorul bugetar, stabilite de art. 6 lit. b), c) și e) din Legea-cadru nr. 153/2017. Plafonarea veniturilor lunare este de natură a conduce la nerespectarea vădită a principiilor enunțate, prin privarea numai a anumitor categorii de personal de orice tip de indemnizație ori spor la care ar fi fost îndrituite potrivit dispozițiilor legale aplicabile, pentru participare la activități suplimentare, în ipoteza în care acestea ar conduce la depășirea indemnizației lunare a viceprimarului, fără ca o astfel de măsură să se aplice și celorlalți salariați din sectorul bugetar. Are loc astfel o discriminare, deoarece, în ipoteza în care personalul administrației publice locale este angrenat într-o serie de activități profesionale, pentru desfășurarea cărora se poate atribui o indemnizație, în majoritatea situațiilor, aceste drepturi salariale nu vor putea fi exercitate.

9.Principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală, reglementat de art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu poate fi respectat în forma actuală a legii-cadru, deoarece atributul exclusiv al fiecărui ordonator de credite de a decide nivelul indemnizației viceprimarului conduce în mod evident la stabilirea unor niveluri distincte ale indemnizației viceprimarului. Principalul efect al acestor diferențe în indemnizațiile viceprimarilor este reprezentat de crearea unor plafoane inegale la care vor trebui să se raporteze veniturile de natură salarială ale personalului din administrația publică locală. Drept urmare, probabilitatea ca, pentru aceleași categorii de atribuții și activități îndeplinite, anumite categorii de salariați din domeniul administrației publice locale să aibă un nivel de salarizare redus față de alții este foarte mare, aspect care nu poate fi explicat decât de faptul că există dispoziții legale neunitare, inechitabile și neconstituționale. De asemenea, plafonarea salariului personalului care își desfășoară activitatea în administrația publică locală la nivelul indemnizației viceprimarului este de natură a restrânge drepturile acestei categorii, încălcând dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție.

10.Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile de lege criticate sunt conforme dispozițiilor constituționale invocate. În opinia instanței judecătorești, art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu încalcă de nicio manieră art. 15 din Constituție, întrucât acesta nu se aplică retroactiv, ci lasă neatinse drepturile salariale dobândite anterior intrării sale în vigoare de personalul din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora. De asemenea, instanța judecătorească nu găsește vreo incompatibilitate a dispozițiilor criticate cu prevederile art. 41 din Constituție, care garantează dreptul la salariu, sens în care reține că, în privința drepturilor de natură salarială, Curtea Constituțională a stabilit, prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, că legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Mai mult, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, Curtea a reținut că teza întâi a art. 41 alin. (2) din Constituție are un conținut normativ flexibil tocmai pentru a putea fi adaptat la schimbările social-economice la care este supusă societatea de-a lungul timpului. Această concluzie este susținută și de faptul că teza a doua a aceluiași text constituțional, pentru a defini elementele componente ale dreptului la măsuri de protecție socială a muncii, dezvoltă teza întâi a art. 41 alin. (2) din Constituție, printr-o trimitere generică la lege. Totodată, reglementarea din art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu poate fi privită ca aducând atingere principiului egalității în drepturi, care, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, nu semnifică uniformitate, astfel că situații obiectiv diferite justifică și chiar impun un tratament juridic diferențiat. Or, diferența de tratament ce poate rezulta din aplicarea art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 este determinată de situațiile diferite în care se află destinatarii, unii dintre aceștia beneficiind deja de drepturi salariale la nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar.

11.În final, referitor la afirmata încălcare a art. 53 din Constituție, instanța reține că prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, Curtea a decis că, sub aspect formal, textul constituțional al art. 53 nu se referă la restrângerea întinderii sau suprimarea unor drepturi, ci la restrângerea exercițiului drepturilor sau libertăților prevăzute de titlul II, capitolul II din Constituție. Or, de vreme ce instanța judecătorească nu consideră că textul criticat constituie o ingerință în exercițiul vreunuia dintre drepturile prevăzute de titlul II, capitolul II din Constituție, rezultă că iese din discuție încălcarea acestuia.

12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, având următorul cuprins: „Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.“16. În opinia autorului excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 au mai format obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 370 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1308 din 30 decembrie 2020, sau Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 28 aprilie 2021).

18.Referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituție, prin prisma unei pretinse discriminări salariale existente în cadrul personalului din aparatul propriu al diferitelor autorități ale administrației publice locale la nivel național, precum și între această categorie de personal și alte categorii de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reținut, în esență, că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare în aparatul propriu al unor autorități ale administrației publice diferite, ceea ce permite, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferențieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi. Curtea a mai arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă - salariul minim brut pe țară și limita maximă - indemnizația lunară corespunzătoare funcției de viceprimar/vicepreședinte al consiliului județean), este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de responsabilitatea, complexitatea și riscurile funcțiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice.

19.Astfel, criticile formulate, prin care se afirmă că plafonarea cuantumului brut al salariului de bază care nu poate depăși indemnizația viceprimarului este discriminatorie, sunt neîntemeiate. Viceprimarii ocupă funcții de demnitate publică, iar opțiunea legiuitorului a fost aceea de a corela salariile personalului din cadrul organelor administrației publice locale cu indemnizația funcției de viceprimar. Legea-cadru nr. 153/2017 prevede repere clare în raport cu care se stabilește indemnizația viceprimarului. Astfel, coeficienții corespunzători indemnizațiilor pentru primari și viceprimari se regăsesc în anexa nr. IX lit. C - Funcții de demnitate publică alese din cadrul organelor autorității publice locale la Legea-cadru nr. 153/2017. Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, „Indemnizațiile lunare pentru funcțiile de demnitate publică se determină prin înmulțirea coeficienților din anexa nr. IX cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare.“ În același timp, ordonatorii de credite trebuie să respecte legea și să o aplice ca atare.

20.Scopul legiuitorului a fost acela de a institui un sistem prin care să se asigure o anumită coerență și previzibilitate în ceea ce privește cheltuielile cu personalul din cadrul autorităților administrației publice locale, cu alte cuvinte, pentru a se asigura că aplicarea art. 120 din Constituție privind principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale se va putea face în condiții de funcționare optimă a autorităților menționate.

21.În raport cu cele enunțate, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție. Prin urmare, întrucât nu s-a constatat restrângerea exercițiului unui drept fundamental, Curtea a precizat că dispozițiile art. 53 din Constituție nu au relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate.

22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.

23.Distinct, referitor la invocarea încălcării dispozițiilor art. 15 din Constituție, Curtea constată că dispozițiile legale nu exclud de la beneficiul dreptului fundamental la salariu funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora. În consecință, prevederile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu încalcă principiul universalității drepturilor și libertăților fundamentale, sub cele două aspecte, și anume cel privind vocația fiecărui cetățean la toate drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și alte legi, precum și cel referitor la faptul că toți cetățenii, fără excepție, se bucură de toate drepturile și libertățile prevăzute de acestea.

24.În ceea ce privește modul concret de stabilire a veniturilor salariale ale funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul administrației publice locale, Curtea constată că acest aspect ține de modul de interpretare și aplicare a Legii-cadru nr. 153/2017 de către organele abilitate, iar în caz de litigiu, de către instanțele judecătorești, excedând competenței Curții Constituționale.

25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sectorul 4 al Municipiului București, prin primar Daniel Băluță, în Dosarul nr. 7.519/3/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 octombrie 2021.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin