Normă sanitară veterinară din 10 octombrie 2006 (actualizată)

*)Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 23 februarie 2010 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către ORDINUL nr. 7 din 12 februarie 2010.

Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor

Articolul 1

(1)Controalele veterinare referitoare la animalele provenite din ţări terţe, care intră pe teritoriul Comunităţii Europene prin România, se efectuează de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară.

(2)Prezenta normă sanitară veterinară nu se aplică în cazul controalelor veterinare asupra animalelor de companie, cu excepţia ecvideelor, care însoţesc călătorii în scopuri necomerciale.

Articolul 2

(1)În sensul prezentei norme sanitare veterinare, se aplică, după caz, definiţiile prevăzute de art. 2 din Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 90/425/CEE.

(2)Suplimentar, se aplică următoarele definiţii:

a)controlul documentelor - verificarea certificatelor sau a documentelor veterinare care însoţesc un animal;

b)controlul identităţii - verificarea, numai prin inspecţie vizuală, a concordanţei dintre documente sau certificate şi animale, precum şi a prezenţei şi conformităţii mărcilor de identificare ce trebuie să fie prezente pe animale;

c)control fizic - un control al animalului, inclusiv o eventuală prelevare de probe şi testare de laborator şi, atunci când este cazul, controale suplimentare în timpul carantinei;

d)importator - orice persoană fizică sau juridică ce prezintă animale destinate importului în Comunitatea Europeană;

e)lot de animale - un anumit număr de animale din aceeaşi specie, înscrise în acelaşi certificat sau document veterinar, transportate cu acelaşi mijloc de transport, şi care provine din aceeaşi ţară terţă sau din aceeaşi parte a unei astfel de ţări;

f)post de inspecţie la frontieră - orice post de inspecţie localizat în imediata apropiere a frontierei externe a României, aşa cum se menţionează în Norma sanitară veterinară care stabileşte principiile ce reglementează organizarea controalelor veterinare privind produsele ce intră în Comunitatea Europeană din ţări terţe, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 4 septembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 97/78/CE, desemnat şi aprobat în conformitate cu art. 6 al prezentei norme sanitare veterinare.

Capitolul IOrganizarea şi monitorizarea controalelor

Articolul 3

(1)Importatorii sunt obligaţi să notifice, cu o zi lucrătoare în avans, personalul veterinar de la postul de inspecţie la frontieră unde vor fi prezentate animalele, specificând numărul, specia şi ora probabilă a sosirii animalelor.

(2)Animalele sunt transportate direct, sub supraveghere oficială, la postul de inspecţie menţionat la art. 6 sau, când este cazul, la un centru de carantină menţionat la art. 10 alin. (1) lit. b).

(3)Animalele nu pot părăsi un astfel de post sau centru, în afară de cazul în care, fără a se aduce atingere prevederilor speciale care trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura comunitară, au fost furnizate dovezi:

a)sub forma certificatului menţionat la art. 7 alin. (1) lit. b) sau la art. 8, că au fost efectuate controale veterinare asupra animalelor în cauză, în conformitate cu art. 4 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi d) şi art. 8 şi 9, potrivit cerinţelor autorităţii competente;

b)că au fost plătite controalele veterinare şi că, dacă este cazul, a fost depusă o sumă care acoperă orice costuri prevăzute la art. 10 alin. (1) şi (8) şi la art. 12 alin. (4).

(4)Autoritatea vamală autorizează libera circulaţie pe teritoriul României, aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, numai dacă, fără a se aduce atingere prevederilor speciale care trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura comunitară, au fost furnizate dovezi că cerinţele menţionate la alin. (3) au fost îndeplinite.

Articolul 4

(1)Indiferent de destinaţia vamală a animalelor, fiecare lot de animale provenit dintr-o ţară terţă se supune unui control al documentelor şi al identităţii efectuat de autoritatea veterinară, la unul dintre punctele de inspecţie la frontieră situat pe teritoriul României, aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, pentru a verifica:

a)originea animalelor;

b)destinaţia ulterioară a acestora, în special în cazul tranzitului sau în cazul comerţului cu animale care nu a făcut încă obiectul unei armonizări la nivel comunitar sau care nu a fost supus unor cerinţe specifice recunoscute printr-o decizie comunitară pentru un stat membru al Uniunii Europene de destinaţie;

c)faptul că menţiunile înscrise în certificatele sau în documentele menţionate oferă garanţiile solicitate de reglementările comunitare sau, în cazul comerţului cu animale care nu a făcut încă obiectul unei armonizări la nivel comunitar, garanţiile solicitate de legislaţia naţională aplicabile în diferite cazuri, reglementate de prezenta normă sanitară veterinară;

d)faptul că lotul de animale nu a făcut obiectul unei respingeri, în baza procedurii specificate la art. 1 alin. (1) lit. a) din Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor privind computerizarea procedurilor de import veterinare (proiectul Schift), aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 86/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 14 septembrie 2005, ce transpune în legislaţia naţională Decizia Consiliului 92/438/CEE.

(2)Fără a aduce atingere excepţiilor prevăzute la art. 8, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze un control fizic al animalelor prezentate la postul de inspecţie la frontieră. Controlul trebuie să fie efectuat după consultarea bazei de date specificate la art. 1 alin. (1) lit. b) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 86/2005, ce preia în legislaţia naţională prevederile Deciziei 92/438/CEE, şi trebuie să includă în special:

a)un examen clinic al animalelor, pentru a se asigura că starea de sănătate a acestora este conformă cu informaţiile furnizate în certificatul sau documentul de însoţire şi că sunt clinic sănătoase. Se poate acorda o derogare de la principiul examinării clinice individuale a anumitor categorii şi specii de animale, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene, în anumite condiţii şi în conformitate cu regulile care vor fi stabilite potrivit aceloraşi cerinţe;

b)efectuarea anumitor teste de laborator considerate necesare sau prevăzute de legislaţia comunitară;

c)eventuale probe oficiale care trebuie să fie examinate pentru reziduuri şi analizate cât mai repede posibil;

d)verificarea conformităţii cu cerinţele stabilite de Regulamentul Consiliului nr. 1/2005/CE privind protecţia animalelor în timpul transportului.

(3)În scopul efectuării unui control ulterior privind transportul şi, atunci când este cazul, conform cerinţelor suplimentare din exploataţia de destinaţie, medicul veterinar oficial comunică informaţiile necesare autorităţilor competente ale statului membru de destinaţie, prin intermediul sistemului de schimb de informaţii stabilit la nivel comunitar. Medicul veterinar oficial poate fi asistat în îndeplinirea unora dintre aceste sarcini de personal calificat, cu pregătire specială, care lucrează sub îndrumarea sa.

(4)Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), pentru animalele care intră printr-un port sau aeroport aflat pe teritoriul României, aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, controlul identităţii şi controlul fizic pot fi efectuate în acel port sau aeroport de destinaţie, cu condiţia ca acesta să deţină un post de inspecţie la frontieră la care se referă art. 6 şi ca animalele să-şi continue călătoria, după caz, pe mare sau pe calea aerului, pe acelaşi vas sau în acelaşi avion. În astfel de cazuri, autoritatea competentă care a efectuat controlul documentelor informează fie direct, fie prin autoritatea veterinară locală medicul veterinar oficial al postului de inspecţie situat în statul membru al Uniunii Europene de destinaţie, prin sistemul de schimb de informaţii stabilit la nivel comunitar, cu privire la trecerea animalelor.

(5)Orice cheltuială pe care o implică aplicarea prezentului articol va fi suportată de expeditor, destinatar sau de agentul acestora, fără rambursare din partea României.

Articolul 5

Este interzisă intrarea pe teritoriul României, aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, atunci când controalele arată că:

a)animalele din speciile pentru care există reguli de import armonizate la nivel comunitar, fără a aduce atingere condiţiilor speciale prevăzute la art. 19 din Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate a animalelor, ce guvernează mişcarea ecvideelor şi importul lor din ţări terţe, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 30/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 8 martie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 90/426/CEE, provin dintr-un teritoriu sau dintr-o parte a teritoriului unei ţări terţe care nu se află pe listele întocmite în conformitate cu reglementările comunitare pentru speciile respective sau din care importurile sunt interzise ca urmare a unei decizii comunitare;

b)animalele, altele decât cele menţionate la lit. a), nu respectă cerinţele prevăzute de legislaţia naţională corespunzătoare diferitelor cazuri reglementate de prezenta normă sanitară veterinară;

c)animalele suferă sau sunt suspectate de a suferi sau de a fi infectate cu o boală contagioasă sau cu o boală care prezintă un risc pentru sănătatea publică ori sănătatea animalelor sau pentru orice alt motiv prevăzut de reglementările comunitare;

d)ţara terţă exportatoare nu s-a conformat cerinţelor prevăzute de reglementările comunitare;

e)animalele nu sunt apte pentru a continua călătoria;

f)certificatul sau documentul veterinar care însoţeşte animalele nu îndeplineşte condiţiile stabilite potrivit reglementărilor comunitare sau, în cazul în care reglementările nu au fost armonizate, cerinţelor prevăzute de reglementările naţionale care corespund diferitelor situaţii reglementate de prezenta normă sanitară veterinară.

Articolul 6

(1)Posturile de inspecţie la frontiera României trebuie să îndeplinească cerinţele prezentului articol.

(2)Posturile de inspecţie la frontieră trebuie să fie:

a)localizate la punctul de intrare pe teritoriul României, aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006. Se poate accepta situarea postului de inspecţie la frontieră la o anumită distanţă de punctul de intrare, atunci când este necesar datorită unor constrângeri de ordin geografic (de exemplu, chei de descărcare, staţie de cale ferată sau pasuri montane) şi cu condiţia ca, în acest caz, postul de inspecţie la frontieră să fie situat departe de exploataţii sau de locurile în care sunt ţinute animale care pot fi infectate cu boli contagioase;

b)situate într-o zonă vamală care să permită efectuarea celorlalte formalităţi administrative, inclusiv a formalităţilor vamale legate de import;

c)desemnate şi aprobate conform alin. (4);

d)plasate sub autoritatea unui medic veterinar oficial, care va fi efectiv responsabil de controale şi care poate fi asistat de personal auxiliar special instruit, care lucrează sub îndrumarea sa.

(3)Medicul veterinar oficial trebuie să se asigure că este efectuată actualizarea bazei de date prevăzute la art. 1 lit. c) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 86/2005.

(4)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor comunică Comisiei Europene lista cu posturile de inspecţie la frontieră responsabile de efectuarea controalelor veterinare asupra animalelor şi furnizează următoarele informaţii:

a)natura postului de inspecţie la frontieră: port, aeroport, punct de control rutier, punct de control feroviar;

b)natura animalelor care pot fi controlate în punctul de control la frontieră, în funcţie de echipamentul şi personalul veterinar disponibile, menţionându-se, în acest caz, animalele care nu pot fi controlate şi, în cazul ecvideelor înregistrate, programul de lucru al unui punct de control la frontieră special aprobat;

c)personalul desemnat pentru controalele veterinare:

(i)numărul de medici veterinari oficiali, cu cel puţin un medic veterinar oficial de serviciu în timpul programului de lucru al punctului de control la frontieră;

(îi) numărul de personal auxiliar sau de asistenţi cu o calificare specială;

d)descrierea echipamentului şi a spaţiilor disponibile pentru efectuarea:

(i)controlului documentelor;

(îi) controlului fizic;

(iii)prelevării probelor;

(iv)testelor generale prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. b);

(v)testelor specifice dispuse de medicul veterinar oficial;

e)capacitatea spaţiilor disponibile în cazul în care este necesară adăpostirea animalelor în aşteptarea rezultatelor testelor;

f)natura echipamentului care permite un schimb rapid de informaţii, în special cu celelalte posturi de inspecţie la frontieră;

g)volumul schimburilor comerciale (tipurile şi numărul animalelor care trec prin postul de inspecţie la frontieră).

(5)Comisia Europeană împreună cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor inspectează posturile de inspecţie la frontieră desemnate în conformitate cu prevederile alin. (4) pentru a se asigura de aplicarea uniformă a regulilor privind controalele sanitare veterinare şi de faptul că posturile de inspecţie la frontieră dispun în fapt de infrastructurile necesare şi îndeplinesc condiţiile generale stabilite în anexa nr. 1.

Articolul 7

(1)Atunci când animalele din speciile pentru care au fost armonizate condiţiile de import la nivel comunitar nu vor fi puse pe piaţă pe teritoriul României, iar Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a efectuat controalele menţionate la art. 4, medicul veterinar oficial al locului de inspecţie, fără a aduce atingere cerinţelor specifice aplicabile ecvideelor înregistrate şi însoţite de documentul de identificare prevăzut de Normele privind organizarea stud-book-ului, certificarea originii şi comerţul cu ecvidee de rasă pură, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 464/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 august 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 90/427/CEE:

a)furnizează persoanei interesate una sau, în cazul separării lotului, mai multe copii autentificate ale certificatelor originale referitoare la animalele respective. Perioada de valabilitate a acestor copii nu va depăşi 10 zile;

b)emite un certificat conform modelului stabilit de Comisia Europeană în baza procedurii comunitare, care atestă că au fost efectuate controalele menţionate la art. 4 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi d) în conformitate cu cerinţele medicului veterinar oficial şi care precizează natura probelor prelevate şi rezultatele testelor de laborator sau termenele la care se aşteaptă aceste rezultate;

c)păstrează originalul certificatului sau certificatelor care însoţesc animalele.

(2)După ce animalele au trecut prin punctul de inspecţie la frontieră şi sunt admise pe teritoriul României, aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, comerţul cu animalele menţionate la alin. (1) trebuie să fie efectuat conform regulilor privind controalele veterinare stabilite de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002.

(3)În special informaţia de la autoritatea competentă a locului de destinaţie, furnizată prin sistemul de schimb de informaţii, trebuie să precizeze dacă:

a)animalele sunt destinate unui stat membru al Uniunii Europene sau unei zone care are cerinţe specifice;

b)au fost prelevate probe, dar rezultatele nu sunt cunoscute în momentul în care mijlocul de transport părăseşte punctul de inspecţie la frontieră.

Articolul 8

(1)Controalele veterinare asupra importurilor de animale din speciile care nu sunt reglementate de anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002 se efectuează în conformitate cu următoarele prevederi:

a)când animalele sunt prezentate direct la unul dintre posturile de inspecţie la frontiera României, ca stat care urmează să le importe, vor fi supuse în acel post tuturor controalelor prevăzute la art. 4;

b)când animalele sunt prezentate la un post de inspecţie situat în alt stat membru al Uniunii Europene, cu acordul prealabil al acestuia din urmă:

(i)fie toate controalele la care se referă art. 4 trebuie să fie efectuate în acel post în numele statului de destinaţie, pentru a se asigura, în special, că au fost respectate cerinţele de sănătate animală;

(îi) fie, în cazul unui acord între autorităţile competente centrale ale României şi ale statului membru al Uniunii Europene respectiv şi, când este cazul, între cele ale statului membru al Uniunii Europene sau statelor membre ale Uniunii Europene de tranzit, se efectuează în acel post de inspecţie la frontieră numai controalele prevăzute de art. 4 alin. (1), caz în care controalele prevăzute de art. 4 alin. (2) se efectuează în statul membru al Uniunii Europene de destinaţie;

c)cu toate acestea, în cazul prevăzut de lit. b) pct. (îi), animalele pot părăsi postul de inspecţie la frontieră după ce a fost efectuat controlul documentelor şi al identităţii, numai în vehicule sigilate şi numai după ce medicul veterinar oficial:

(i)a indicat pe exemplarul sau, atunci când lotul de animale este separat în mai multe părţi, pe exemplarele certificatelor originale faptul că animalele au trecut prin postul de inspecţie şi că a fost efectuat controlul;

(îi) prin intermediul sistemului de schimb de informaţii a informat autoritatea veterinară de la locul de destinaţie sau, când este cazul, a statului sau statelor membre ale Uniunii Europene de tranzit că animalele au trecut prin postul de inspecţie la frontieră;

(iii)prin derogare de la prevederile art. 3 alin. (3), a eliberat autoritatea vamală competentă de la punctul de inspecţie la frontieră de responsabilitatea privind animalele prezentate;

d)în cazul animalelor destinate tăierii, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate recurge numai la soluţia stabilită la lit. b) pct. (i);

e)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia Europeană şi reprezentanţii celorlalte state membre ale Uniunii Europene care se întâlnesc în cadrul comitetului veterinar permanent despre cazurile în care s-a recurs la soluţia stabilită la lit. b) pct. (îi).

(2)Până la adoptarea deciziilor specifice prevăzute de reglementările comunitare, animalele pentru care comerţul a fost armonizat la nivel comunitar, dar care provin dintr-o ţară terţă pentru care încă nu au fost stabilite condiţii uniforme de sănătate a animalelor, trebuie să fie importate în următoarele condiţii:

a)animalele să fie supuse controalelor prevăzute de art. 4;

b)animalele nu pot părăsi postul de inspecţie sau centrul de carantină decât dacă aceste controale dovedesc faptul că animalul sau lotul de animale:

(i)fie, fără a aduce atingere cerinţelor specifice aplicabile ţărilor terţe în cauză cu privire la bolile exotice pentru Comunitatea Europeană, se conformează cerinţelor privind sănătatea animalelor, aplicabile în comerţul cu speciile în cauză stabilite de legislaţia naţională, prevăzute de anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, sau cerinţelor de sănătate a animalelor, stabilite de Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 854/2004/CE ce stabileşte reguli specifice pentru organizarea de controale oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman;

(îi) fie, în privinţa uneia sau mai multor boli specifice, îndeplinesc condiţiile de echivalenţă recunoscute potrivit procedurii comunitare, pe bază de reciprocitate între cerinţele ţării terţe şi cele ale Comunităţii Europene;

c)să corespundă cerinţelor relevante stabilite cu privire la comerţul intracomunitar, dacă sunt destinate unui stat membru al Uniunii Europene care beneficiază de garanţiile suplimentare prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. e) pct. 3 şi 4 din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002;

d)să fie transportate direct către abatorul de destinaţie sau, în cazul animalelor pentru producţie şi reproducţie ori al animalelor de acvacultură, să fie transportate la exploataţia de destinaţie, după ce au trecut prin postul de inspecţie la frontieră, în cazul animalelor destinate tăierii; (3) dacă controalele prevăzute la alin. (1) şi (2) dovedesc faptul că animalul sau lotul de animale nu îndeplineşte cerinţele stabilite de acestea, animalul sau lotul de animale nu poate părăsi postul de inspecţie la frontieră ori centrul de carantină, caz în care se aplică prevederile art. 12; (4) atunci când animalele la care se referă alin. (1) nu sunt destinate a fi puse pe piaţă pe teritoriul României, ca stat ce a efectuat controalele veterinare, se aplică prevederile art. 7 şi, în special, cele referitoare la eliberarea certificatului; (5) la locul de destinaţie, animalele pentru reproducţie şi producţie rămân sub supravegherea oficială a autorităţilor veterinare competente. După o perioadă de observaţie, care va fi determinată în conformitate cu procedura comunitară, animalele pot face obiectul comerţului intracomunitar, în condiţiile prevăzute de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002. În abatorul de destinaţie, animalele pentru tăiere trebuie să fie supuse regulilor comunitare privind tăierea animalelor aparţinând speciei în cauză.

Articolul 9

(1)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor autorizează tranzitul de animale dintr-o ţară terţă către o altă ţară terţă sau către aceeaşi ţară terţă, cu condiţia ca:

a)tranzitul respectiv să fi fost autorizat anterior de către medicul veterinar oficial de la postul de inspecţie la frontieră din România la care animalele au fost prezentate pentru a intra pe teritoriul României spre a fi supus controalelor prevăzute la art. 4 şi, când este cazul, autorizat de autoritatea veterinară centrală a statului sau statelor membre ale Uniunii Europene, de tranzit;

b)partea interesată furnizează dovezi că prima ţară terţă către care animalele sunt trimise după tranzitarea teritoriului României, aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, se obligă să nu respingă sub nicio formă sau să nu reexpedieze animalele al căror import sau tranzit l-a autorizat şi se obligă, de asemenea, ca pe teritoriul României să se conformeze regulilor comunitare referitoare la protecţia animalelor în timpul transportului;

c)în fapt, controlul menţionat la art. 4 să fi demonstrat, în cazul în care s-a efectuat după ce animalele au trecut printr-un centru de carantină, că acestea îndeplinesc cerinţele medicului veterinar, în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară, sau, în cazul animalelor la care se referă anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, că oferă garanţii de sănătate recunoscute potrivit cerinţelor comunitare ca fiind cel puţin echivalente cerinţelor în cauză;

d)autoritatea veterinară competentă de la postul de inspecţie la frontieră notifică, prin intermediul sistemului de schimb de informaţii, autorităţilor competente ale statului sau statelor membre ale Uniunii Europene, de tranzit, şi ale postului de inspecţie la frontiera de ieşire din România faptul că animalele au trecut prin acel post;

e)în cazul trecerii pe teritoriul României, aşa cum se menţionează în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, un astfel de tranzit se efectuează potrivit procedurii comunitare de tranzit (tranzit extern) sau potrivit oricărei alte proceduri vamale de tranzit prevăzute de reglementările comunitare. Singurele manipulări autorizate în timpul tranzitului sunt cele efectuate la punctul de intrare sau de ieşire de pe teritoriul României, precum şi operaţiunile care asigură bunăstarea animalelor.

(2)Orice cheltuială ocazionată de aplicarea prevederilor prezentului articol este suportată de expeditor, destinatar sau de reprezentantul acestora, fără nicio compensare din partea României.

Articolul 10

(1)În cazul în care reglementările comunitare sau reglementările naţionale ale locului de destinaţie prevăd ca animalele vii să fie plasate în carantină sau izolare, această carantină sau izolare poate avea loc:

a)pentru boli, altele decât febra aftoasă, rabia şi boala de Newcastle, la un centru de carantină situat în ţara terţă de origine, cu condiţia ca acesta să fie aprobat conform procedurii comunitare şi să fie inspectat periodic de către experţii veterinari ai Comisiei Europene;

b)la un centru de carantină situat pe teritoriul Comunităţii Europene, care respectă condiţiile generale stabilite în anexa nr. 2;

c)la exploataţia de destinaţie.

(2)Măsurile speciale de protecţie care trebuie respectate în timpul transportului între centrele de carantină, fermele de origine şi de destinaţie şi între posturile de inspecţie la frontieră, precum şi în centrele de carantină menţionate la lit. a) pot fi stabilite în conformitate cu procedura comunitară.

(3)Dacă medicul veterinar oficial responsabil pentru inspecţia la postul de frontieră dispune plasarea animalelor în carantină, aceasta trebuie să fie efectuată în funcţie de riscul diagnosticat de medicul veterinar oficial:

a)fie la postul de inspecţie la frontieră sau în imediata sa vecinătate;

b)fie la exploataţia de destinaţie;

c)fie la un centru de carantină situat în vecinătatea exploataţiei de destinaţie.

(4)Condiţiile generale care trebuie să fie îndeplinite de centrele de carantină menţionate la alin. (1) lit. a) şi b) sunt stabilite în anexa nr. 2. (5) Condiţiile speciale de aprobare aplicabile diferitelor specii de animale trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura comunitară.

(6)În vederea autorizării şi actualizării ulterioare a listei unităţilor de carantină menţionate la alin. (1) lit. a), trebuie să fie respectată procedura comunitară.

Alin. (6) al art. 10 a fost modificat de pct. 2 al art. VIII din ORDINUL nr. 7 din 12 februarie 2010 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 23 februarie 2010.

(6^1)Unităţile de carantină menţionate la alin. (1) lit. b) şi la alin. (3) lit. a) şi care îndeplinesc condiţiile stabilite în anexa nr. 2 se aprobă de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, atribuindu-i-se fiecăreia un număr de autorizare. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor întocmeşte şi actualizează o listă a unităţilor de carantină autorizate şi a numerelor de înregistrare ale acestora şi pune această listă la dispoziţia celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi a publicului. Aceste unităţi de carantină sunt supuse inspecţiei prevăzute la art. 17.

Alin. (6^1) al art. 10 a fost introdus de pct. 2 al art. VIII din ORDINUL nr. 7 din 12 februarie 2010 publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 23 februarie 2010.

(7)Prevederile alin. (1) lit. b) şi ale alin. (4)-(6) nu se aplică în cazul centrelor de carantină destinate numai animalelor la care se referă art. 8 alin. (1).

(8)Toate cheltuielile ocazionate de aplicarea prevederilor prezentului articol sunt suportate de expeditor, destinatar sau de reprezentanţii acestora, fără nicio compensare din partea României.

Articolul 11

(1)Fără a aduce atingere prevederilor prezentului capitol, medicul veterinar oficial sau autoritatea veterinară competentă efectuează orice controale veterinare pe care le consideră necesare, dacă suspectează faptul că legislaţia veterinară nu a fost respectată sau dacă există dubii privind identitatea unui animal.

(2)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia măsurile administrative sau penale corespunzătoare pentru a sancţiona orice încălcare a legislaţiei veterinare de către persoanele fizice sau juridice atunci când se descoperă că au fost încălcate reglementările comunitare, în special când se dovedeşte că certificatele sau documentele întocmite nu corespund cu starea reală a animalelor, că mărcile de identificare nu sunt conforme cu aceste reglementări comunitare, că animalele nu au fost prezentate pentru inspecţie la un post de frontieră sau că nu au fost trimise spre destinaţia prevăzută iniţial.

Articolul 12

(1)Atunci când controalele la care se referă prezenta normă sanitară veterinară dovedesc faptul că un animal nu corespunde cerinţelor stabilite de reglementările comunitare sau că domeniile nu au fost încă armonizate în legislaţia naţională ori atunci când aceste controale arată o neregularitate, autoritatea competentă, după consultarea cu importatorul sau cu reprezentantul acestuia, decide dacă:

a)adăposteşte, adapă şi furajează şi, dacă este necesar, tratează animalele; sau b) după caz, le plasează în carantină ori izolează lotul de animale;

c)reexpediază lotul de animale în afara teritoriilor la care se referă anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 206/2006, într-o perioadă de timp limită, stabilită de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, atunci când cerinţele privind sănătatea animalelor sau bunăstarea lor permit acest lucru. În acest caz, medicul veterinar oficial de la postul de inspecţie la frontieră trebuie:

(i)să activeze procedura de informare prevăzută la art. 1 alin. (1) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 86/2005.

(îi) să anuleze certificatul veterinar sau documentul care însoţeşte lotul de animale respins, în baza aranjamentelor care trebuie să fie definite în conformitate cu procedura comunitară.

(2)Dacă reexpedierea este imposibilă, în special din motive legate de bunăstarea animalelor, medicul veterinar oficial:

a)poate să autorizeze tăierea animalelor pentru consum uman în condiţiile stabilite de reglementările comunitare, după acordul autorităţii veterinare competente şi după inspecţia antemortem;

b)în alte situaţii, trebuie să dispună tăierea animalelor pentru alte destinaţii decât consumul uman sau să dispună distrugerea carcaselor, specificând condiţiile privind controlul utilizării produselor obţinute.

(3)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană referitor la cazurile în care s-a recurs la acest tip de derogări, în conformitate cu prevederile alin. (6).

(4)Importatorul sau reprezentantul acestuia suportă costurile ocazionate de măsurile prevăzute la alin. (1), de procesul de distrugere a lotului de animale sau de utilizarea cărnii în alte scopuri.

(5)Suma rezultată în urma vânzării produselor la care se referă alin. (2) lit. a) şi b) trebuie să revină proprietarului animalelor sau reprezentantului acestuia, după decontarea costurilor menţionate mai sus.

(6)Se aplică prevederile normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 86/2005.

(7)Atunci când este cazul, autorităţile veterinare competente comunică orice informaţie pe care o au la dispoziţie în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind asistenţa mutuală între autorităţile administrative ale statelor membre ale Uniunii Europene şi cooperarea acestora cu Comisia Europeană în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei din domeniile veterinar şi zootehnic, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 41/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 3 martie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 89/608/CEE.

Articolul 13

(1)În scopul efectuării controalelor la care se referă art. 7 alin. (2), identificarea şi înregistrarea prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002 trebuie să fie efectuate la locul de destinaţie al animalelor, cu excepţia animalelor destinate tăierii şi a ecvideelor înregistrate, iar atunci când este cazul, după perioada de observaţie prevăzută la art. 8 alin. (5).

(2)Procedurile pentru identificarea şi marcarea animalelor pentru tăiere trebuie să fie determinate în conformitate cu procedura comunitară.

Articolul 14

Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor percepe o taxă pentru controalele veterinare şi de sănătate la importul animalelor la care se referă prezenta normă sanitară veterinară, în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, precum şi al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 82/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 96/23/CE.

Articolul 15

Dreptul de contestaţie existent în legislaţia naţională împotriva deciziilor luate de autorităţile competente nu va fi afectat de prezenta normă sanitară veterinară. Deciziile luate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, ca autoritate competentă a României, ca ţară de destinaţie, şi motivele ce au stat la baza acestor decizii sunt notificate importatorului în cauză sau reprezentantului legal al acestuia. Dacă importatorul în cauză sau reprezentantul legal al acestuia solicită acest lucru, deciziile menţionate şi motivele îi vor fi transmise în scris, împreună cu detaliile privind dreptul de contestaţie pe care îl are la dispoziţie conform legislaţiei în vigoare în România şi privind procedura şi termenul limită aplicabile.

Capitolul IIMăsuri de protecţie

Articolul 16

Dacă unul dintre controalele prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară indică faptul că un lot de animale poate constitui un pericol pentru sănătatea oamenilor sau animalelor, autoritatea veterinară competentă ia imediat următoarele măsuri:

a)confiscă şi dispune lotul de animale;

b)informează imediat celelalte posturi de inspecţie la frontieră şi Comisia Europeană asupra constatărilor efectuate şi asupra originii animalelor, conform prevederilor art. 12 alin. (6).

Capitolul IIIInspecţie

Articolul 17

(1)Experţii veterinari ai Comisiei Europene, în colaborare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în măsura în care este necesar pentru aplicarea uniformă a cerinţelor prezentei norme sanitare veterinare, pot verifica dacă posturile de inspecţie la frontieră aprobate conform art. 6 şi centrele de carantină aprobate conform art. 10 îndeplinesc condiţiile enumerate în anexele nr. 1 şi 2. (2) Experţii veterinari ai Comisiei Europene, în colaborare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, pot efectua controale la faţa locului.

(3)Atunci când au loc inspecţii pe teritoriul României, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să furnizeze experţilor veterinari ai Comisiei Europene tot sprijinul necesar pentru realizarea sarcinilor acestora.

Articolul 18

(1)Atunci când, pe baza controalelor efectuate la punctul unde sunt comercializate animalele, autoritatea competentă a unui stat membru al Uniunii Europene consideră că Directiva Consiliului 91/496/CEE, transpusă prin prezenta normă sanitară veterinară, nu este respectată la postul de inspecţie la frontieră al altui stat membru al Uniunii Europene, trebuie să contacteze fără întârziere autoritatea naţională competentă a celuilalt stat membru.

(2)Statul membru al Uniunii Europene care a fost contactat potrivit alin. (1) trebuie să ia toate măsurile necesare şi să informeze autoritatea competentă a primului stat membru al Uniunii Europene asupra controalelor efectuate, deciziei luate, precum şi asupra motivelor acestor decizii.

(3)Dacă autoritatea competentă a primului stat membru al Uniunii Europene consideră că măsurile sunt insuficiente, examinează, împreună cu autoritatea competentă a celuilalt stat membru al Uniunii Europene în cauză, căile şi mijloacele prin care se poate remedia situaţia, dacă este necesar, prin vizitarea statului membru al Uniunii Europene în cauză.

(4)Când controalele menţionate la alin. (1) arată că prevederile Directivei Consiliului 91/496/CEE, transpusă prin prezenta normă sanitară veterinară, nu sunt respectate în mod regulat, autoritatea competentă a statului membru al Uniunii Europene de destinaţie informează Comisia Europeană şi autorităţile competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene.

Articolul 19

(1)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să elaboreze un program pentru schimbul de personal desemnat să efectueze controalele veterinare pentru animalele care provin din ţări terţe.

(2)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să ia în considerare experienţa câştigată, pentru a îmbunătăţi şi a dezvolta programele de schimb.

(3)Poate fi acordată o contribuţie financiară din partea Comunităţii Europene, pentru a promova dezvoltarea eficientă a programelor de schimb.

Articolul 20

Prezenta normă sanitară veterinară se aplică fără a se aduce atingere obligaţiilor ce decurg din reglementările vamale.

Articolul 21

Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.

Anexa 1

la norma sanitară veterinară

CONDIŢII GENERALE

pentru aprobarea posturilor de inspecţie la frontieră

Pentru a obţine aprobarea Comisiei Europene, posturile de inspecţie la frontieră trebuie să dispună de:

a)o linie de acces special destinată transportului de animale vii, pentru a scuti animalele de aşteptare inutilă;

b)instalaţii uşor de curăţat şi dezinfectat, pentru descărcarea şi încărcarea diferitelor mijloace de transport, pentru inspecţia, furajarea, adăparea şi tratamentul animalelor, cu spaţiu, iluminare şi ventilaţie adecvate numărului de animale care trebuie să fie inspectate;

c)un număr suficient, proporţional cu numărul animalelor prezentate pentru control la postul de inspecţie la frontieră, de veterinari şi personal auxiliar special instruit să efectueze controale asupra documentelor însoţitoare şi controalele clinice la care se referă art. 4, 5, 8 şi 9 din norma sanitară veterinară;

d)spaţii suficient de încăpătoare la dispoziţia personalului responsabil pentru efectuarea controalelor veterinare, inclusiv vestiare, duşuri şi toalete;

e)spaţii corespunzătoare şi instalaţii pentru prelevarea şi procesarea probelor pentru controale de rutină stabilite de legislaţia comunitară;

f)serviciile unui laborator specializat, capabil să efectueze teste speciale pe probele recoltate la postul de inspecţie la frontieră;

g)serviciile unei unităţi aflate în imediata vecinătate a postului de inspecţie la frontieră, care să dispună de instalaţii şi echipamente necesare pentru adăpostirea, hrănirea, adăparea, tratarea şi, dacă este necesar, tăierea animalelor;

h)în cazul în care aceste posturi sunt utilizate ca puncte de oprire sau de transfer al animalelor în timpul transportului, instalaţii corespunzătoare pentru descărcarea, adăparea, furajarea şi, dacă este cazul, adăpostirea animalelor, unde să poată fi tratate corespunzător sau, dacă este necesar, să fie tăiate pe loc printr-o metodă care să evite suferinţa inutilă;

i)echipamente corespunzătoare care să permită schimbul rapid de informaţii cu celelalte puncte de inspecţie la frontieră şi cu autorităţile veterinare competente;

j)echipamente şi instalaţii pentru curăţare şi dezinfectare.Anexa 2

la norma sanitară veterinară

CONDIŢII GENERALE

de aprobare a centrelor de carantină

1.Se aplică cerinţele lit. b), d), e), g), i) şi j) din anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară.

2.În plus, centrele de carantină trebuie:

a)să fie plasate sub controlul permanent şi sub responsabilitatea medicului veterinar oficial;

b)să fie situate la distanţă de exploataţii sau de alte locuri în care sunt adăpostite animale şi care ar putea fi infectate cu boli contagioase;

c)să deţină un sistem de control eficient care să asigure supravegherea adecvată a animalelor.