Decizie nr. 541 din 7 iunie 2007

Ion Predescu - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "CET Govora" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 8.836/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca şi Grigore Luca în Dosarul nr. 27.272/245/2006 al Judecătoriei Iaşi şi Societatea Comercială "IFOR" - S.A. din Oradea în dosarul nr. 249/35/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 25D/2007, nr. 92D/2007 şi nr. 320D/2007 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 320D/2007 şi nr. 92D/2007 la Dosarul nr. 25D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 1 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.836/2006, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea comercială "CET Govora" - S.A. din Râmnicu Vâlcea.

Prin Încheierea din 8 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 27.272/245/2006, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca şi Grigore Luca.

Prin Încheierea din 5 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 249/35/2007, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "IFOR" - S.A. din Oradea.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prin instituirea obligativităţii achitării unor cauţiuni în cuantum foarte ridicat se împiedică liberul acces la justiţie prevăzut de art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, se susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 16 şi 24 din Constituţie, deoarece se creează o stare de inegalitate între creditori şi debitori, precum şi o stare de incertitudine pentru recuperarea creanţelor de către creditori. Partea împotriva căreia se ia măsura suspendării provizorii a executării este lipsită de exerciţiul dreptului la apărare, deoarece nu este citată, neputând lua cunoştinţă de conţinutul cererii de suspendare.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea arată că textul de lege criticat încalcă dreptul la apărare al creditorului şi implicit dreptul acestuia la un proces echitabil, prin lipsirea de posibilitatea de a participa la proces şi de a exercita o cale de atac împotriva încheierii irevocabile ce se pronunţă fără citarea părţilor.

Judecătoria Iaşi arată că măsura instituită de dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă ia în considerare natura urgentă a cauzei, iar nu persoanele care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii. De asemenea, procedura prevăzută de textul de lege criticat nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece legiuitorul, în temeiul art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice.

Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că dispoziţiile de lege criticate sunt o expresie a competenţei legiuitorului de a stabili, în considerarea unor situaţii speciale, reguli de procedură speciale. Astfel, suspendarea executării reglementată de textul legal contestat se dispune ca o măsură provizorie numai în cazurile care reclamă o intervenţie imediată a justiţiei, absolut necesară pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. În considerarea acestor raţiuni faptul că părţile nu urmează să fie citate apare ca fiind o măsură justificată, fără a fi de natură a aduce atingere drepturilor constituţionale ale părţilor. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 16 din Legea fundamentală, se arată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât reglementarea dedusă controlului este aplicabilă fără discriminare tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale.

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. De asemenea, posibilitatea suspendării provizorii a executării silite nu aduce atingere liberului acces la justiţie, deoarece ori de câte ori se ivesc dificultăţi în cursul executării silite ori una dintre părţi este nemulţumită de felul cum sunt întocmite actele de executare, instanţa va fi sesizată cu rezolvarea contestaţiilor la executare.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitatea îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Alin. 4 al art. 403 a fost modificat prin art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

–Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 128 din 1 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 24 mai 2005, Curtea a statuat că art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu conţine măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii în faţa legii, întrucât măsura instituită prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 21 din Legea fundamentală, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 236 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2006, că dispoziţiile art. 403 alin. 4 prevăd posibilitatea ca preşedintele instanţei să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Aşadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. Împrejurarea că împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus o asemenea suspendare provizorie nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea căilor de atac şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a reţinut prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, că aceste susţineri sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de-o parte, urgenţa care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgenţă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanţei -, iar, pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de preşedintele instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauţiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cauţiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea comercială "CET Govora" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 8.836/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Magda Cristina Chiosac, Rodica Pop Luca şi Grigore Luca în Dosarul nr. 27.272/245/2006 al Judecătoriei Iaşi şi Societatea Comercială "IFOR" - S.A. din Oradea în Dosarul nr. 249/35/2007 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu