Decizie nr. 571 din 16 octombrie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4, art. 13 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Daniel Cană în Dosarul nr. 10.045/108/2013 al Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 400D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 23 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 10.045/108/2013, Tribunalul Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 4, art. 13 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Daniel Cană într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii prin care se solicită anularea deciziei privind eliberarea din funcţia publică pe care o ocupa, decizie care a fost emisă în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, precum şi numirea într-o altă funcţie publică echivalentă şi plata unor despăgubiri.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (2), art. 41 şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României, precum şi celor ale art. 99 şi art. 100 din Legea nr. 188/1999, art. 3 şi art. 6 din Legea nr. 329/2009 şi art. 68-79 din Legea nr. 53/2003. Astfel, arată că în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 sunt invocate premisele unei situaţii extraordinare care impune adoptarea unor măsuri imediate în vederea stabilirii cadrului normativ pentru modernizarea administraţiei fiscale prin reorganizarea Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală, conform angajamentului asumat de România cu organismele financiare internaţionale, şi că neadoptarea acestor măsuri ar avea consecinţe negative asupra bugetului consolidat. Însă această situaţie extraordinară este invocată de Guvern fără a avea un conţinut concret şi verosimil.

7.Modalitatea de adoptare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 şi reglementările aduse domeniului de activitate prin reorganizarea Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală încalcă flagrant regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie în favoarea funcţionarilor publici. În acest sens arată că, din analiza comparativă a atribuţiilor specifice prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare (desfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013) şi cele ale Direcţiei generale antifraudă fiscală (înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013), se poate observa că sunt identice în proporţie de 95%.

8.În acest context, pe de o parte, prin desfiinţarea Gărzii Financiare şi, pe de altă parte, prin înfiinţarea Direcţiei generale antifraudă fiscală, personalul nu a fost preluat, ci a fost eliberat din funcţie. Or, conform dispoziţiilor art. 99 şi art. 100 din Legea nr. 188/1999, instituţia publică avea obligaţia de a pune la dispoziţia personalului Gărzii Financiare funcţii publice echivalente din cadrul oricărei structuri a Autorităţii Naţionale de Administrare Fiscală şi numai în caz de refuz se putea proceda la eliberarea din funcţie. Totodată, art. 3 şi art. 6 din Legea nr. 329/2009 prevăd preluarea personalului instituţiei desfiinţate, în limita numărului de posturi aprobate, pe noile funcţii constituite. Însă, deşi în cadrul noii structuri, Direcţia generală antifraudă fiscală, Guvernul a aprobat un număr mai mare de posturi decât cel existent la Garda Financiară, nu a stabilit preluarea personalului instituţiei desfiinţate. Totodată, susţine că dispoziţiile criticate, transpuse şi în Hotărârea Guvernului nr. 520/2013, instituie arbitrar o derogare de la prevederile, principiile şi obiectul de reglementare statuate prin Legea nr. 188/1999, ceea ce este contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la "calitatea legii".

9.De asemenea, susţine, pe de o parte, că atât Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cât şi Garda Financiară - instituţie publică de control, cu personalitate juridică în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, sunt instituţii fundamentale ale statului, prevăzute la art. 117 alin. (2) din Constituţie. Pe de altă parte, arată că, deşi Garda Financiară nu este expres prevăzută de Constituţie ca instituţie fundamentală a statului, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceasta este inclusă în categoria instituţiilor cu acest rang, respectiv a serviciilor deconcentrate (Comisariatul General reprezentând aparatul central, secţiile judeţene şi cea a Municipiului Bucureşti ca unităţi subordonate). Afectarea regimului instituţiilor fundamentale ale statului vizează toate componentele care definesc regimul juridic al acestora: structura organizatorică, funcţionarea, competenţele, resursele materiale şi financiare, numărul şi statutul personalului, salarizarea etc. Aşadar, prevederile art. 1 şi art. 19 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 sunt de natură a contraveni art. 115 alin. (6) din Constituţie.

10.Totodată, susţine că măsura eliberării din funcţie a personalului Gărzii Financiare, adoptată prin ordonanţă de urgenţă, este de natură a afecta statutul funcţiei publice, în măsura în care, potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003, comisarii acestei instituţii sunt funcţionari publici cu statut special, cu consecinţa încălcării dreptului fundamental la muncă prevăzut de art. 41 din Constituţie. În plus, sunt aplicabile prevederile art. 94 alin. (3) din Legea nr. 161/2003 care statuează că funcţionarii publici cu atribuţii de control nu au dreptul să se angajeze timp de 3 ani la societăţile comerciale controlate şi monitorizate. Or, prin eliberarea din funcţie şi nepreluarea personalului Gărzii Financiare în noile structuri, este încălcat şi dreptul la protecţie socială prevăzut de art. 41 din Constituţie, realizându-se prin această reorganizare, în fapt, o concediere colectivă (peste 1.000 de funcţionari publici ai instituţiei desfiinţate), fără însă a se asigura protecţia socială (formare profesională, măsuri compensatorii etc.) necesară într-o astfel de ipoteză.

11.În continuare, se susţine că în cadrul procesului de reorganizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală s-a creat o discriminare evidentă între diferitele categorii de funcţionari publici, în defavoarea personalului Gărzii Financiare.

12.De asemenea, arată că prin Programul multianual de modernizare a administraţiei fiscale, întocmit şi aprobat în contextul negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială, ca parte a condiţionalităţilor discutate cu Banca Mondială în vederea accesării unui împrumut, Guvernul şi-a asumat angajamentul de a adopta un plan de modernizare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care prevedea fuzionarea structurilor de administrare fiscală, vamă şi celor aparţinând Gărzii Financiare pentru eficientizarea activităţii lor. Prin Legea nr. 205/2012, Parlamentul a ratificat 5 scrisori de intenţie cu Fondul Monetar Internaţional, iar statul român se obligă să modernizeze şi să restructureze sistemul administrativ, lege care se regăseşte menţionată în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013. Or, din cuprinsul acestor scrisori rezultă intenţia statului român de a menţine Garda Financiară, eventual într-o nouă structură, şi nicidecum desfiinţarea ei. Din această perspectivă, consideră că prin desfiinţarea Gărzii Financiare sunt încălcate prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern, iar statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce îi revin.

13.Tribunalul Arad - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

15.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, nr. 1.195 din 20 septembrie 2011, nr. 1.229 din 20 septembrie 2011, nr. 1.623 din 20 decembrie 2011 şi nr. 97 din 7 februarie 2012.

16.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:

17.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

18.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 4, art. 13 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013. Din analiza dosarului cauzei reiese că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 4, art. 13 şi art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi ale ordonanţei de urgenţă în ansamblul său. Dispoziţiile criticate punctual au următorul cuprins:

–Art. 1: "Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenţia, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie şi preluarea activităţii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publică care se desfiinţează.";

–Art. 4: "(1) Funcţiile utilizate de Direcţia generală antifraudă fiscală în realizarea atribuţiilor stabilite de lege sunt funcţii publice specifice de inspector antifraudă şi funcţii publice generale.

(2)Personalul care ocupă funcţii publice de inspector antifraudă are drepturi şi îndatoriri specifice de serviciu care se stabilesc prin statut special, aprobat prin lege.

(3)Personalul care ocupă funcţii publice de inspector antifraudă beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici.

(4)Poate fi numită în funcţia de inspector antifraudă persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. (5) şi (7).

(5)Numirea personalului antifraudă se face pe bază de concurs sau examen, începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 13 alin. (1), organizat potrivit regulamentului aprobat prin hotărâre a Guvernului. Preşedintele şi vicepreşedintele comisiilor de concurs sau de examen vor fi vicepreşedintele Agenţiei care coordonează Direcţia generală antifraudă fiscală şi inspectorul general antifraudă.

(6)Numirea personalului antifraudă se face potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(7)Ocuparea funcţiilor publice în cadrul structurii antifraudă se face cu respectarea următoarelor condiţii minime:

a)absolvirea de studii universitare de licenţă cu diplomă, respectiv studii superioare, juridice sau economice, de lungă durată, cu diplomă de licenţă ori echivalentă;

b)promovarea evaluărilor psihologice complexe, organizate prin intermediul unităţilor specializate acreditate în condiţiile legii;

c)promovarea evaluărilor de integritate, inclusiv prin evaluarea personalului Direcţiei generale antifraudă fiscală din punct de vedere psihologic şi al comportamentului simulat, de către personal sau cabinete de specialitate, autorizate în condiţiile legii.

(8)Funcţionarilor publici care ocupă funcţii publice în cadrul structurii antifraudă li se consideră vechime în specialitatea studiilor absolvite întreaga perioadă în care îşi desfăşoară activitatea în structura antifraudă.

(9)În scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor economico-financiare, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală, inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor îşi vor desfăşura activitatea în cadrul parchetelor, prin detaşare.

(10)Inspectorii antifraudă prevăzuţi la alin. (9) îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea exclusivă a conducătorului parchetului în cadrul căruia funcţionează.

(11)Numirea inspectorilor antifraudă în cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor se face prin ordin al preşedintelui Agenţiei, cu avizul vicepreşedintelui Agenţiei care conduce Direcţia generală antifraudă fiscală şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar detaşarea acestora în funcţii se face prin ordin comun al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al preşedintelui Agenţiei.

(12)Inspectorii antifraudă sunt detaşaţi în interesul serviciului pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii detaşării în funcţie, cu acordul acestora.

(13)Detaşarea încetează înaintea împlinirii perioadei prevăzute la alin. (12) prin revocarea din funcţie dispusă prin ordin comun motivat al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al preşedintelui Agenţiei.

(14)Pe durata detaşării la parchet inspectorii antifraudă din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală nu pot primi de la organele ierarhic superioare din cadrul Agenţiei nicio însărcinare.

(15)Modul de exercitare a atribuţiilor privind cariera inspectorilor antifraudă pe durata detaşării la parchete se stabileşte prin legea privind statutul acestei categorii de funcţionari publici.

(16)Cheltuielile de personal, precum şi cheltuielile de cazare şi transport aferente deplasărilor efectuate în condiţiile legii, pentru inspectorii antifraudă detaşaţi potrivit prezentului articol, se suportă de către Ministerul Finanţelor Publice, din bugetul anual aprobat.

(17)Modalitatea de acordare a drepturilor personalului detaşat, prevăzute la alin. (16), se stabileşte prin norme metodologice care se aprobă prin ordin comun al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.";

–Art. 13: "(1) Organizarea, modul de funcţionare, numărul de posturi al Agenţiei, inclusiv cele aferente structurii antifraudă, precum şi alte aspecte determinate de aplicarea măsurilor de reorganizare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se reglementează prin hotărâre a Guvernului în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(2)Încadrarea personalului Agenţiei în numărul maxim de posturi aprobat şi în noua structură organizatorică se face în termenele şi cu respectarea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare." ;

–Art. 19: "(1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1) se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 1.324/2009 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 24 noiembrie 2009, cu modificările şi completările ulterioare.

(2)Cu data prevăzută la alin. (1), Garda Financiară se desfiinţează.

(3)Eliberarea din funcţie a personalului se va realiza cu respectarea procedurilor prevăzute de lege pentru fiecare categorie de personal.

(4)Patrimoniul, arhiva, prevederile bugetare, execuţia bugetară până la data desfiinţării şi orice alte bunuri ale Gărzii Financiare sunt preluate de Agenţie, pe baza de protocol, încheiat în termenul prevăzut la alin. (1).

(5)Procedurile aflate în derulare la nivelul Gărzii Financiare vor fi continuate de Agenţie, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.

(6)Pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată, Agenţia se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile Gărzii Financiare şi dobândeşte calitatea procesuală a acesteia."

19.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 referitor la muncă şi protecţia socială a muncii şi art. 115 alin. (4) şi (6) privind limitele delegării legislative în materia ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, sunt menţionate dispoziţiile art. 99 şi art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, ale art. 3 şi art. 6 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, precum şi ale art. 68-78 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011.

20.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

21.Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi dispoziţii constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, şi Decizia nr. 457 din 16 septembrie 2014 (nepublicată la data pronunţării prezentei decizii), prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

22.Cu acele prilejuri, analizând preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, Curtea a apreciat că elemente cuprinse în acesta vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, în cauză fiind o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voinţa Guvernului, care punea în pericol un interes public, astfel încât nu a putut fi reţinută critica privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie. Referitor la critica de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, precum şi cu dispoziţiile art. 16 şi 41 din Constituţie, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, reiterând jurisprudenţa sa în materia interdicţiei şi limitelor de reglementare pe calea ordonanţelor de urgenţă cu privire la sensul juridic al noţiunii "a afecta" (Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008), la regimul instituţiilor fundamentale ale statului (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014), precum şi cu privire la înţelesul sintagmei "afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului" (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 iunie 2013, sau Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010) raportată la obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, Curtea a apreciat că măsurile prevăzute de actul normativ criticat nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât, pe de o parte, deşi vizează structura organizatorică a unor instituţii fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă şi nici funcţionarea acestora, iar, pe de altă parte, în ceea ce priveşte Garda Financiară, deşi se prevede desfiinţarea acestei instituţii, cu consecinţa directă a afectării regimului său juridic, aceasta nu reprezintă o instituţie fundamentală a statului, care să cadă sub incidenţa protecţiei prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie.

23.O altă interdicţie prevăzută de dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie este aceea ca prin ordonanţa de urgenţă să nu fie afectate "drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie", respectiv, în cauza de faţă, egalitatea în drepturi a cetăţenilor - art. 16, dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii - art. 41 din Legea fundamentală.

24.Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, Curtea a observat că neconstituţionalitatea prevederilor criticate se deduce dintr-un pretins tratament discriminatoriu aplicat personalului încadrat în structurile administraţiei fiscale, determinat de modalitatea diferită în care legiuitorul reglementează încadrarea în noile structuri: prima categorie, cea a personalului Autorităţii Naţionale a Vămilor, al direcţiilor generale ale finanţelor publice, precum şi a personalului direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale, a fost preluată de noile structuri create în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în vreme ce a doua categorie, cea a personalului Gărzii Financiare, a fost eliberată din funcţie, încadrarea în structura nou-înfiinţată realizându-se prin concurs sau examen.

25.În ceea ce priveşte cele anterior enunţate, Curtea a statuat în mod constant, în jurisprudenţa sa, că situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional. Această soluţie este în concordanţă şi cu jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, conform căreia orice diferenţă de tratament, făcută de stat între indivizi aflaţi în situaţii analoage, trebuie să-şi găsească o justificare obiectivă şi rezonabilă.

26.Astfel, Curtea a apreciat că analiza situaţiei ce face obiectul cauzelor porneşte de la ipoteza că ambele categorii de personal între care se realizează comparaţia de către autorii excepţiei sunt persoane care deţin calitatea de funcţionari publici, ceea ce ar determina calificarea situaţiei acestora ca fiind identică. S-a constatat însă că diferenţa rezidă în aceea că, în cazul primei categorii, vechile structuri îşi continuă activitatea, întrucât se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie, pe când în cazul celei de-a doua categorii, în care se găsesc şi autorii excepţiei, vechea structură - Garda Financiară - şi-a încetat activitatea, legea prevăzând desfiinţarea sa. Din această perspectivă cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Prin urmare, în cauză nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie.

27.Cu privire la critica potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât măsura eliberării din funcţie a personalului Gărzii Financiare, adoptată prin ordonanţă de urgenţă, este de natură a afecta statutul funcţiei publice cu statut special pe care acesta o deţinea potrivit dispoziţiilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea şi funcţionarea Gărzii Financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 13 octombrie 2003, cu consecinţa încălcării dreptului fundamental la muncă prevăzut de art. 41 din Constituţie, Curtea a reţinut că şi aceasta este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 41 din Constituţie, dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, iar alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă. Prin adoptarea măsurii legislative a desfiinţării Gărzii Financiare, cu consecinţa eliberării din funcţie a personalului aferent, nu se îngrădeşte alegerea profesiei sau a locului de muncă, deoarece activitatea personalului noilor structuri create în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora. Or, ordonanţa de urgenţă prevede că, în urma preluării activităţii Gărzii Financiare de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se înfiinţează două noi structuri, Direcţia generală antifraudă fiscală şi, în cadrul acesteia, Direcţia de combatere a fraudelor, cu consecinţa organizării unor concursuri sau examene în scopul numirii personalului care să desfăşoare activităţile care cad în competenţa noilor structuri. Aşa fiind, nimic nu îi împiedică pe foştii angajaţi ai Gărzii Financiare să opteze pentru înscrierea la procedurile de concurs sau de examen pentru încadrarea în structurile nou-înfiinţate, legea garantând, în condiţii de egalitate, accesul la exercitarea unei profesii, şi anume la cea de funcţionar public - inspector antifraudă.

28.Faţă de cele expuse anterior, Curtea nu a reţinut nici criticile formulate cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), care consacră obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi a celor ale art. 11 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul internaţional.

29.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014 şi Decizia nr. 457 din 16 septembrie 2014 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

30.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi1, 1 A se vedea opiniile separate de la Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014.

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Cană în Dosarul nr. 10.045/108/2013 al Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ansamblu, precum şi, în special, ale art. 1, art. 4, art. 13 şi art. 19 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă a Guvernului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin