Instrucţiuni din 20 septembrie 2014

Capitolul IDispoziţii generale

Articolul 1

(1)Asistenţa psihologică reprezintă ansamblul de măsuri şi/sau programe specifice, concepute în mod unitar, în vederea asigurării capacităţii optime de funcţionare a individului din punct de vedere al factorilor psihologici cu relevanţă pentru starea de sănătate şi boală.

(2)Asistenţa psihologică are ca scop asigurarea condiţiilor pentru un management eficient al resursei umane, adaptarea la solicitările mediului militar, îmbunătăţirea performanţelor profesionale individuale, creşterea eficienţei organizaţionale, creşterea calităţii vieţii personalului şi diminuarea efectelor manifestărilor psihocomportamentale relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice.

(3)Sensul unor termeni şi expresii utilizaţi/utilizate în prezentele instrucţiuni este precizat în anexa nr. 1.

Articolul 2

Activitatea de asistenţă psihologică se fundamentează pe următoarele principii:

a)principiul psihologiei validate ştiinţific, care presupune analiza critică, cu ajutorul metodelor ştiinţifice, a modelelor teoretice utilizate în practică, pentru a stabili dacă un serviciu psihologic este eficient, fundamentat pe un model teoretic valid şi are un bun raport cost-eficienţă;

b)principiul cercetător-practician, conform căruia psihologul cu drept de liberă practică trebuie să acţioneze prin prisma finalităţii practice şi să acceseze lucrări ştiinţifice de specialitate pentru rezolvarea unor probleme cu relevanţă teoretică şi/sau practică cu aplicabilitate extinsă;

c)principiul prevenţiei, conform căruia performanţele profesionale ale resursei umane presupun prevenirea instalării bolii - prevenţie primară, a complicaţiilor şi evoluţiei acesteia - prevenţie secundară sau a problemelor induse de complicaţiile ei - prevenţie terţiară;

d)principiul alianţei terapeutice solide, care presupune încredere din partea beneficiarului serviciilor psihologice în competenţa profesională a psihologului şi empatie, acceptare necondiţionată şi consideraţie autentică din partea psihologului;

e)principiul focalizării pe probleme/situaţii curente şi specifice care produc distres în momentul respectiv, ceea ce înseamnă examinarea aici-şi-acum a problemelor cu care se confruntă personalul şi intervenţia psihologică specializată de scurtă durată;

f)principiul orientării spre scop şi al focalizării pe problemă, care reprezintă planificarea şi desfăşurarea activităţilor de asistenţă psihologică prin formularea de obiective specifice în termeni comportamentali şi alegerea tipului de intervenţie adecvat;

g)principiul prevenirii recăderilor psihocomportamentale, cu accent pe psihoeducaţie, prin care beneficiarii serviciilor psihologice sunt învăţaţi să devină propriii lor terapeuţi şi să-şi rezolve singuri problemele cu care se pot confrunta în viitor.

Articolul 3

Categoriile de personal care pot beneficia de asistenţă psihologică sunt următoarele:

a)personalul militar în activitate, funcţionarii publici şi personalul civil contractual;

b)elevii şi studenţii din unităţile/instituţiile de învăţământ militar;

c)personalul militar veteran în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat, aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2007, cu modificările şi completările ulterioare;

d)personalul militar în rezervă sau în retragere care se confruntă cu probleme psihologice rezultate din exercitarea profesiei militare;

e)familiile personalului militar şi civil în activitate.

Articolul 4

(1)În funcţie de finalitatea activităţilor desfăşurate, asistenţa psihologică este profilactică sau recuperatorie.

(2)Asistenţa psihologică profilactică cuprinde activităţi şi programe de prevenţie primară asupra populaţiei sănătoase, de optimizare/dezvoltare personală şi de creştere a eficienţei organizaţionale prin identificarea vulnerabilităţilor psihologice/ organizaţionale şi intervenţie, la nivel individual şi/sau de grup, pentru dezvoltarea mecanismelor de coping/adaptare/defensive, consolidarea moralului şi a coeziunii.

(3)Asistenţa psihologică recuperatorie cuprinde activităţi şi programe de prevenţie secundară şi terţiară, de reducere a complicaţiilor reacţiilor la stres operaţional, a manifestărilor psihocomportamentale disfuncţionale/dezadaptative şi de prevenire a evoluţiei tulburărilor psihice, prin tehnici de intervenţie în situaţii de criză, consiliere psihologică şi/sau psihoterapie individuală şi/sau de grup.

Articolul 5

(1)Coordonarea activităţii de asistenţă psihologică în Armata României se realizează de către Centrul de investigaţii sociocomportamentale.

(2)Centrul de investigaţii sociocomportamentale este structura specializată care evaluează, analizează, realizează predicţii, optimizează comportamente, cercetează fenomene şi procese sociale, în scopul promovării sănătăţii mintale, al controlului stresului operaţional şi al creşterii performanţei managementului resurselor umane.

(3)Centrul de investigaţii sociocomportamentale organizează anual Conferinţa naţională de ştiinţe comportamentale, cu participarea psihologilor şi sociologilor din mediile militar şi civil.

(4)Diagrama de relaţii a Centrului de investigaţii sociocomportamentale este prezentată în anexa nr. 2.

Articolul 6

Pentru recunoaşterea valorii profesionale în raport cu cerinţele funcţiilor deţinute, psihologii din structurile de asistenţă psihologică participă la examenul pentru obţinerea/menţinerea titlului de specialist de clasă în specialitatea "Psihologie militară".

Capitolul IIDesfăşurarea activităţii de asistenţă psihologică

Articolul 7

(1)Activitatea de asistenţă psihologică se desfăşoară conform reglementărilor privind statutul profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

(2)Exercitarea actului psihologic se face de către psihologii cu drept de liberă practică, ofiţeri şi personal civil, încadraţi pe funcţii de specialitate.

(3)Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este condiţionată de deţinerea atât a atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie aplicată în domeniul securităţii naţionale, cât şi a unui atestat de liberă practică în una dintre următoarele specialităţi, potrivit cerinţelor posturilor în care sunt încadraţi:

a)psihologia transporturilor;

b)psihologie clinică/consiliere psihologică/psihoterapie;

c)psihologie educaţională, consiliere şcolară şi educaţională.

Articolul 8

Activitatea de asistenţă psihologică constă în evaluarea psihologică a resursei umane şi intervenţia psihologică specializată.

Secţiunea 1Evaluarea psihologică a resursei umane

Articolul 9

Evaluarea psihologică a resursei umane reprezintă procesul de cunoaştere a factorilor psihologici cu relevanţă pentru sănătate şi boală, respectiv pentru activităţi diverse desfăşurate de personalul militar în context socioprofesional cu grad ridicat de risc şi/sau în activităţi relaţionate cu teatrele de operaţii.

Articolul 10

Evaluarea psihologică a resursei umane se realizează individual sau în grup, în următoarele situaţii:

a)la intrarea în sistemul militar;

b)în cadrul evaluărilor psihologice periodice;

c)în cazul participării la misiuni în teatrele de operaţii militare, înaintea dislocării şi la întoarcerea din misiune;

d)în scopul stabilirii situaţiei medico-militare, pentru identificarea gradului de aptitudine pentru serviciul militar;

e)în cadrul activităţilor de evaluare a moralului şi/sau a climatului organizaţional.

Articolul 11

Evaluarea psihologică a resursei umane pentru selecţia la intrarea în sistemul militar urmăreşte:

a)identificarea aptitudinilor generale necesare exercitării profesiei militare;

b)identificarea potenţialului aptitudinal special specific armelor sau serviciilor şi specialităţilor militare ale căror activităţi presupun solicitări psihofizice deosebite.

Articolul 12

(1)Evaluarea psihologică a resursei umane pentru selecţia la intrarea în sistemul militar se face pe baza cerinţelor şi criteriilor psihologice aplicabile repartiţiei pe arme sau servicii şi specialităţi militare, operaţionalizate în psihoprofesiograme prevăzute în metodologii şi proceduri profesionale specifice.

(2)Metodologiile şi procedurile profesionale specifice prevăzute la alin. (1) se elaborează de Centrul de investigaţii sociocomportamentale.

Articolul 13

(1)Evaluarea psihologică a resursei umane pentru selecţia la intrarea în sistemul militar se desfăşoară în centrele zonale de selecţie şi orientare, pentru toţi candidaţii care optează să parcurgă forme de pregătire profesională organizate în:

a)unităţile de învăţământ liceal militar;

b)unităţile de învăţământ postliceal militar;

c)instituţiile de învăţământ universitar militar;

d)şcolile de aplicaţie, centrele/unităţile de instrucţie specifice armelor sau serviciilor şi specialităţilor militare.

(2)Evaluarea psihologică a resursei umane pentru selecţia la intrarea în sistemul militar are caracter eliminatoriu şi se finalizează prin acordarea avizului psihologic "ADMIS" sau "RESPINS", după caz.

Articolul 14

(1)Evaluarea psihologică periodică se realizează în scopul stabilirii capacităţii/aptitudinii pentru muncă, al realizării în condiţii de siguranţă a transporturilor şi pentru desfăşurarea optimă a activităţilor profesionale cu cerinţe specifice, potrivit legislaţiei în domeniu.

(2)Evaluarea psihologică periodică se execută, de regulă, la intervale de trei ani pentru întreg personalul.

(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), evaluarea psihologică din cadrul serviciilor medicale profilactice privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor se execută la solicitarea medicilor de medicină a muncii, iar evaluarea psihologică a personalului care execută serviciul interior, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul unităţilor operative sau operaţionalizate şi/sau fac parte din arme sau specialităţi care presupun aptitudini speciale stabilite conform legii, se execută anual.

(4)Evaluarea psihologică periodică se finalizează cu un raport de evaluare psihologică şi acordarea avizului psihologic APT, APT CONDIŢIONAT, INAPT TEMPORAR sau INAPT, care este consemnat în fişa de evaluare psihologică individuală.

(5)Valabilitatea avizului psihologic eliberat în scopul stabilirii aptitudinii de muncă este stabilită prin metodologii şi proceduri de lucru specifice, conform reglementărilor în vigoare referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă a personalului.

(6)În perioada de valabilitate a avizului APT CONDIŢIONAT, INAPT TEMPORAR şi INAPT, persoana în cauză îşi desfăşoară activitatea sub directa supraveghere a comandantului/şefului nemijlocit, în condiţii de siguranţă, cu respectarea recomandărilor, până la data reevaluării menţionată în aviz şi, după caz, parcurge un program de intervenţie psihologică specializată.

Articolul 15

Elaborarea şi/sau actualizarea metodologiilor şi a procedurilor de lucru cu privire la activităţile de evaluare psihologică periodică specifice psihologiei muncii şi a transporturilor, inclusiv stabilirea criteriilor de încadrare a activităţilor în condiţii cu grad ridicat de risc se realizează de Centrul de investigaţii sociocomportamentale.

Articolul 16

Evaluarea psihologică a candidaţilor/personalului pentru armele sau serviciile şi specialităţile militare care presupun aptitudini speciale se desfăşoară complementar, astfel:

a)în Institutul Naţional de Medicină Aeronautică şi Spaţială;

b)în Centrul de Medicină Navală;

c)în laboratoarele psihotehnice.

Articolul 17

Evaluarea psihologică a personalului participant la misiuni în teatrele de operaţii militare constă în activitatea de evaluare de tip screening şi activitatea de psihodiagnostic şi evaluare clinică.

Articolul 18

(1)Activitatea de evaluare de tip screening urmăreşte identificarea personalului militar care prezintă vulnerabilitate pentru dezvoltarea unor tulburări relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice şi/sau descoperirea timpurie a cazurilor care prezintă simptome ale acestor tulburări.

(2)Activitatea de evaluare de tip screening se execută cu întreg personalul militar, cu 120 de zile înaintea dislocării în teatrul de operaţii şi după 60 de zile de la întoarcerea din misiune şi se finalizează cu un raport de evaluare clinică prin care se fac recomandări pentru intervenţie psihologică specializată, după caz.

Articolul 19

(1)Activitatea de psihodiagnostic şi evaluare clinică urmăreşte stabilirea naturii, a intensităţii şi a mecanismelor de manifestare a problemelor psihocomportamentale ale personalului militar în activitate sau ale personalului militar în rezervă sau în retragere diagnosticat cu tulburări relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice din teatrele de operaţii.

(2)Activitatea de psihodiagnostic şi evaluare clinică a personalului care prezintă manifestări psihocomportamentale/ simptome ale tulburărilor relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice se execută la 6 luni, la 1 an şi într-un interval cuprins între 18 şi 30 de luni de la întoarcerea din misiune sau oricând la solicitarea comandanţilor.

(3)Activitatea de psihodiagnostic şi evaluare clinică se finalizează cu un raport de psihodiagnostic şi evaluare clinică în care sunt detaliate aspecte ce ţin de problemele clinice cu care se confruntă personalul, cum au apărut acestea şi ce se poate face pentru ameliorarea lor.

Articolul 20

(1)Evaluarea psihologică realizată în scopul stabilirii situaţiei medico-militare urmăreşte identificarea gradului de aptitudine pentru serviciul militar.

(2)Evaluarea psihologică prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea psihologică a stării de sănătate psihică pentru desfăşurarea serviciului militar, investigarea şi psihodiagnosticul tulburărilor psihice, a gradului de discernământ şi a altor condiţii de patologie care implică în etiopatogeneză mecanisme psihologice, în limitele competenţei psihologului.

Articolul 21

Metodologiile şi procedurile de lucru care reglementează activităţile de evaluare de tip screening, psihodiagnostic şi evaluare clinică, precum şi evaluarea psihologică realizată în scopul stabilirii situaţiei medico-militare sunt elaborate şi/sau actualizate de Centrul de investigaţii sociocomportamentale.

Articolul 22

(1)Activitatea de evaluare a moralului şi/sau a climatului organizaţional în unităţi de nivel cel mult batalion/similar se execută de către personalul din cadrul birourilor/compartimentelor de asistenţă psihologică sau de către psihologii de unitate, după caz, în scopul cunoaşterii opiniilor, atitudinilor, valorilor instituţionale, a comportamentelor organizaţionale, a determinanţilor şi consecinţelor moralului militarilor.

(2)Activităţile prevăzute la alin. (1) se execută conform metodologiilor şi procedurilor de evaluare elaborate de Centrul de investigaţii sociocomportamentale, în scopul fundamentării măsurilor privind consolidarea moralului ca factor principal de rezilienţă la stres operaţional şi pentru îndeplinirea obiectivelor unităţilor care participă la misiuni în teatrele de operaţii.Secţiunea a 2-a Intervenţia psihologică specializată

Articolul 23

(1)Intervenţia psihologică specializată reprezintă procesul de aplicare a metodelor şi tehnicilor de conceptualizare a disfuncţiilor psihocomportamentale/organizaţionale, de stabilire a obiectivelor, a avantajelor/dezavantajelor/costurilor intervenţiei şi de acţiune la nivel cognitiv, afectiv, comportamental şi/sau organizaţional.

(2)Intervenţia psihologică specializată se execută la nivel individual sau de grup şi urmăreşte:

a)promovarea sănătăţii mintale şi dezvoltarea/optimizarea personală;

b)controlul stresului operaţional şi creşterea eficienţei acţiunilor unităţilor luptătoare;

c)ameliorarea problemelor psihocomportamentale de intensitate subclinică;

d)tratamentul tulburărilor psihice relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice sau al celor care implică mecanisme etiopatogenetice psihologice;

e)dezvoltarea organizaţională.

(3)Intervenţia psihologică specializată se realizează în următoarele situaţii:

a)în perioadele de pregătire pentru misiuni, conform Planului de pregătire pentru misiune;

b)la solicitarea comandanţilor şi/sau la recomandarea medicului de unitate/medicului de familie/medicului specialist, a psihologilor din cadrul birourilor/compartimentelor de asistenţă psihologică sau a psihologilor de unitate, după caz;

c)la solicitarea personalului militar şi civil în activitate;

d)la nevoie, pentru familiile personalului militar şi civil, cu aprobarea şefului Direcţiei management resurse umane.

Articolul 24

(1)Intervenţia psihologică specializată se execută în conformitate cu principiul prevenţiei, ca premisă pentru dezvoltarea organizaţională, managementul performant al resursei umane şi creşterea calităţii vieţii personalului.

(2)Intervenţia psihologică specializată se realizează prin următoarele tipuri de activităţi desfăşurate la nivel individual şi/sau de grup:

a)pregătire psihologică a personalului, control al stresului operaţional şi management optim al incidentelor critice/evenimentelor traumatice, inclusiv activităţi de învăţare a tehnicilor de prim ajutor psihologic/prim ajutor în caz de stres traumatic/defusing;

b)educaţie pentru sănătate, promovarea sănătăţii şi a unui stil de viaţă sănătos;

c)coaching pentru optimizare/dezvoltare personală şi autocunoaştere;

d)rezolvare de probleme, managementul conflictului şi negociere, tehnici de relaxare şi sugestive;

e)consiliere şi terapie suportivă;

f)terapii de scurtă durată focalizate pe problemă, recuperare şi reeducare;

g)consiliere psihologică şi psihoterapie a problemelor de intensitate subclinică;

h)tratament psihologic al problemelor psihocomportamentale care ţin de patologia tulburărilor relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice.

(3)Intervenţia psihologică realizată la nivel de grup presupune, pe lângă activităţile prevăzute la alin. (2), măsuri şi activităţi de consolidare a moralului şi intervenţie pentru ameliorare şi dezvoltare organizaţională.

Articolul 25

Intervenţia psihologică pentru pregătirea psihologică a personalului şi controlul stresului operaţional se reglementează prin metodologii şi proceduri profesionale elaborate şi/sau actualizate de Centrul de investigaţii sociocomportamentale.

Articolul 26

Activitatea de consiliere psihologică şi psihoterapie desfăşurată cu personalul militar în activitate se reglementează prin metodologii şi proceduri de lucru elaborate/actualizate de către biroul evaluare clinică, consiliere psihologică şi psihoterapie din cadrul Centrului de investigaţii sociocomportamentale.

Articolul 27

Asistenţa psihologică a personalului militar în rezervă sau în retragere şi a familiilor personalului militar în activitate se reglementează prin metodologii şi proceduri de lucru elaborate/actualizate de Centrul de investigaţii sociocomportamentale.

Secţiunea a 3-aStructuri de asistenţă psihologică şi atribuţii funcţionale

Articolul 28

Structurile specializate abilitate să desfăşoare activităţi de asistenţă psihologică sunt:

a)Centrul de investigaţii sociocomportamentale din subordinea nemijlocită a Direcţiei management resurse umane;

b)laboratoarele psihotehnice din subordinea Centrului de investigaţii sociocomportamentale;

c)birourile testări ale centrelor zonale de selecţie şi orientare;

d)birourile/compartimentele de asistenţă psihologică şi psihologii de unitate din cadrul structurilor de forţe ale armatei.

Articolul 29

(1)Centrul de investigaţii sociocomportamentale este structura cu atribuţii de conducere, îndrumare şi control profesional al structurilor de asistenţă psihologică din armată.

(2)Centrul de investigaţii sociocomportamentale stabileşte în mod unitar atribuţiile funcţionale ale psihologilor militari, elaborează proiecte de dispoziţii/instrucţiuni/metodologii/ proceduri operaţionale/manuale pe linie de specialitate şi le înaintează spre aprobare şefului Direcţiei management resurse umane.

(3)Centrul de investigaţii sociocomportamentale susţine interesele profesionale ale psihologilor din Ministerul Apărării Naţionale în relaţia cu Colegiul Psihologilor din România.

(4)Centrul de investigaţii sociocomportamentale execută următoarele activităţi:

a)analizează şi evaluează factorii de risc specifici misiunilor în teatrele de operaţii şi comportamentele disfuncţionale care pot apărea în cadrul acestora şi planifică, organizează, coordonează şi monitorizează sau execută, după caz, activităţi de pregătire psihologică a personalului, de management al incidentelor critice, precum şi activităţi de profilaxie şi control al stresului operaţional;

b)planifică, organizează, coordonează şi monitorizează sau execută, după caz, activităţi de evaluare de tip screening, psihodiagnostic şi evaluare clinică, în scopul identificării personalului care prezintă vulnerabilitate pentru dezvoltarea tulburărilor relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice din teatrele de operaţii militare şi în scopul descoperirii timpurii a cazurilor care prezintă simptome ale acestor tulburări;

c)planifică, organizează, coordonează şi monitorizează sau execută, după caz, activităţi de consiliere şi psihoterapie a personalului militar în activitate sau a personalului militar în rezervă sau în retragere care se confruntă cu probleme relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice din teatrele de operaţii militare;

d)planifică, organizează şi coordonează sau execută activităţile de evaluare psihologică, în scopul repartiţiei personalului pe arme, servicii şi specialităţi militare după criterii psihologice - psihoprofesiograme - şi al avizării psihologice pentru angajare/menţinere în funcţie, protecţia muncii şi siguranţa transporturilor;

e)elaborează politici şi reglementări privind desfăşurarea activităţilor din domeniile psihologiei militare în Ministerul Apărării Naţionale;

f)planifică, organizează şi desfăşoară activităţi de cercetare aplicativă pentru experimentarea şi validarea concepţiilor, procedurilor şi manualelor din domeniul psihologic şi elaborează metodologii şi instrumente de evaluare în vederea desfăşurării într-un cadru normativ unitar a activităţilor de psihologie din Ministerul Apărării Naţionale;

g)organizează şi desfăşoară periodic convocări metodologice cu psihologii din teritoriu, în scopul analizării dificultăţilor apărute în activitate, diseminării informaţiilor, a experienţelor şi a bunelor practici, precum şi în scopul clarificării unor aspecte concrete ale exercitării profesiei de psiholog şi ale aplicării unitare a cadrului normativ din domeniu;

h)planifică, organizează şi desfăşoară activitatea de asistenţă psihologică, de evaluare şi de intervenţie psihologică specializată pentru personalul din cadrul structurilor centrale ale Ministerului Apărării Naţionale şi al celor subordonate nemijlocit acestora, precum şi din cadrul structurilor subordonate nemijlocit ministrului apărării naţionale.

Articolul 30

Laboratoarele psihotehnice execută evaluarea psihologică a personalului din Ministerul Apărării Naţionale care desfăşoară activităţi specifice siguranţei transporturilor militare şi a personalului care desfăşoară activităţi ce presupun un grad ridicat de risc, la solicitarea medicului de medicină a muncii, pentru asigurarea condiţiilor privind securitatea şi sănătatea în muncă.

Articolul 31

Birourile/compartimentele de asistenţă psihologică şi psihologii de unitate din cadrul structurii de forţe ale armatei execută următoarele activităţi:

a)evaluare psihologică periodică a resursei umane, specifică psihologiei muncii şi a transporturilor, din unităţile aflate în zona de responsabilitate;

b)evaluare psihologică a personalului participant la misiuni în teatrele de operaţii militare şi a personalului militar în rezervă sau în retragere din zona de responsabilitate;

c)intervenţie psihologică în vederea pregătirii psihologice a personalului militar participant la misiuni în teatrele de operaţii şi a controlului stresului operaţional;

d)consiliere psihologică şi psihoterapie cu personalul militar în activitate, pentru ameliorarea simptomatologiei şi/sau a complicaţiilor tulburărilor relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice din teatrele de operaţii;

e)evaluare a moralului şi a climatului organizaţional în unităţile din responsabilitatea brigăzii/similar şi propunerea măsurilor de dezvoltare organizaţională şi consolidare a moralului;

f)asistenţă psihologică a personalului militar în rezervă sau în retragere şi a familiilor personalului militar în activitate din zona de responsabilitate a brigăzii/similar.Secţiunea a 4-a Sistemul de evidenţă profesională a activităţii de asistenţă psihologică

Articolul 32

(1)Sistemul de evidenţă a documentelor profesionale rezultate din activitatea de asistenţă psihologică cuprinde totalitatea procedurilor, metodelor şi regulilor privind înregistrarea, păstrarea, prelucrarea şi circulaţia datelor şi informaţiilor specifice.

(2)Sistemul de evidenţă profesională constă în evidenţa nominală şi evidenţa statistică a datelor şi informaţiilor utilizate în activitatea de asistenţă psihologică desfăşurată de fiecare structură de asistenţă psihologică.

(3)Evidenţa nominală şi evidenţa statistică prevăzute la alin. (2) se realizează pe suport hârtie şi/sau în format electronic şi se transmit la ordin Centrului de investigaţii sociocomportamentale.

(4)Datele şi informaţiile, indiferent de mediul de stocare, tipărit sau electronic, trebuie să fie exacte, complete şi relevante, în conformitate cu metodologiile de lucru şi prevederile legale în vigoare.

Articolul 33

(1)Documentele privind evidenţa activităţii de asistenţă psihologică sunt:

a)planul anual cu principalele activităţi ale structurii de asistenţă psihologică;

b)fişa de evaluare psihologică individuală;

c)profilul psihologic individual;

d)avizul psihologic individual;

e)raportul de evaluare psihologică individuală;

f)raportul de screening psihologic clinic;

g)raportul de psihodiagnostic şi evaluare clinică;

h)fişele de conceptualizare a problemelor psihocomportamentale;

i)raportul de intervenţie psihologică;

j)registrul de evidenţă a actelor profesionale;

k)fişele de lecţii învăţate pe timpul misiunilor;

l)registrul de evidenţă a personalului evaluat şi a tipului de aviz acordat;

m)baza de date cu personalul care se confruntă cu probleme psihocomportamentale/tulburări relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice din teatrele de operaţii militare.

(2)Structura documentelor de evidenţă este prevăzută în metodologiile profesionale specifice.

(3)Informaţiile conţinute în documentele menţionate la alin. (1) sunt furnizate de către psiholog, cu respectarea prevederilor Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, următoarelor persoane:

a)beneficiarului serviciilor psihologice;

b)comandantului/şefului structurii în care este încadrat beneficiarul serviciilor psihologice, în situaţiile în care se impune acest lucru, cu obligativitatea respectării confidenţialităţii datelor şi informaţiilor primite de către acesta;

c)psihologilor cu atribuţii de conducere, coordonare, îndrumare şi control profesional.

Articolul 34

Imprimatele tipizate pentru activitatea de asistenţă psihologică se asigură de către structurile militare care au în subordine structuri de asistenţă psihologică.

Articolul 35

În scopul asigurării secretului profesional, datele şi informaţiile cu caracter profesional aflate asupra psihologului ori la locul unde acesta îşi exercită profesia sunt inviolabile, potrivit legii.

Articolul 36

Responsabilitatea pentru păstrarea probelor psihologice, a rezultatelor acestora, a însemnărilor şi a înregistrărilor cu caracter profesional revine psihologilor şi şefilor structurilor de asistenţă psihologică în care aceştia sunt încadraţi.

Articolul 37

(1)Metodologiile profesionale specifice, probele/instrumentele psihologice aplicate, rezultatele acestora, documentele, însemnările şi înregistrările se păstrează în condiţii de siguranţă o perioadă de cel puţin 10 ani de la încheierea relaţiilor profesionale, dacă prin alte prevederi legale nu este prevăzut alt termen.

(2)La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), documentele prevăzute la acelaşi alineat se distrug în totalitate, potrivit prevederilor legale.Secţiunea a 5-a Prevederi de statut al psihologului din domeniul militar

Articolul 38

(1)Psihologii din domeniul militar exercită actul profesional în unităţile militare în care sunt încadraţi, subordonându-se nemijlocit comandanţilor/şefilor acestora, potrivit statului de organizare.

(2)În exercitarea actului profesional, psihologii au autonomie funcţională, neputând fi supuşi influenţelor rezultate din subordonarea ierarhică, de natură să conducă la încălcarea normelor legale, deontologice şi de bună practică în vigoare.

(3)În exercitarea actului profesional, psihologii trebuie să apere cu fermitate, onestitate şi principialitate, în limitele prevăzute de lege, drepturile şi interesele legitime ale Ministerului Apărării Naţionale, conform prevederilor actelor normative.

(4)În exercitarea actului profesional, psihologul beneficiază de sprijinul nemijlocit al comandanţilor/şefilor ierarhici şi cooperează cu structurile de personal şi cele medicale, pentru obţinerea informaţiilor relevante necesare formulării deciziilor psihologice.

Articolul 39

(1)Activitatea psihologului din domeniul militar se desfăşoară în cabinetul psihologic, sala de examinare colectivă şi/sau în câmpul de instrucţie/teatrul de operaţii militare, în funcţie de specificul activităţilor/misiunilor.

(2)Condiţiile de desfăşurare a asistenţei psihologice trebuie să asigure:

a)dreptul la intimitate al beneficiarului serviciilor psihologice;

b)calitatea şi autenticitatea manifestărilor psihocomportamentale ale persoanei;

c)integralitatea şi confidenţialitatea datelor şi informaţiilor cu caracter profesional.

(3)Cabinetul psihologic trebuie să beneficieze de o asigurare tehnico-materială corespunzătoare care să permită desfăşurarea activităţii de asistenţă psihologică la standardele de calitate cerute de exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

(4)Asigurarea tehnico-materială minimală a cabinetului psihologic este prevăzută în anexa nr. 3.

Articolul 40

(1)Încadrarea şi promovarea în funcţii a ofiţerilor psihologi se face atât în baza prevederilor Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi ale legislaţiei privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.

(2)Încadrarea funcţiilor de psiholog prevăzute în statele de organizare pentru misiuni în teatrele de operaţii militare se realizează potrivit etapelor de selecţie specifice, cu avizul şefului Direcţiei management resurse umane.

Articolul 41

(1)Psihologii din domeniul militar pot participa la manifestări cu caracter ştiinţific şi/sau la programe de pregătire/cercetare ştiinţifică, în scopul formării profesionale continue şi a optimizării activităţii de asistenţă psihologică.

(2)Formarea profesională continuă a psihologilor din domeniul militar se realizează prin cursuri de formare, convocări de specialitate şi manifestări ştiinţifice acreditate de Colegiul Psihologilor din România.

Capitolul IIIDispoziţii finale

Articolul 42

Comandanţii/şefii de la toate eşaloanele dispun măsuri şi asigură condiţii pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de asistenţă psihologică.

Articolul 43

Datele rezultate din activitatea de asistenţă psihologică pot fi utilizate de către structurile de specialitate, pentru activităţi de cercetare ştiinţifică, cu respectarea reglementărilor în vigoare.

Articolul 44

Comandanţii/şefii unităţilor militare solicită servicii de asistenţă psihologică următoarelor structuri:

a)birourilor/compartimentelor de asistenţă psihologică şi laboratoarelor psihotehnice, pentru unităţile din zona de responsabilitate a acestora;

b)Centrului de investigaţii sociocomportamentale, pentru structuri centrale şi pentru cele subordonate nemijlocit acestora, precum şi pentru structuri subordonate nemijlocit ministrului apărării naţionale.

Articolul 45

Comandanţii/şefii unităţilor militare pot solicita structurilor prevăzute la art. 44 următoarele servicii:

a)evaluarea psihologică periodică;

b)intervenţie psihologică specializată pentru personalul militar din subordine care la evaluarea psihologică periodică a obţinut avizul APT CONDIŢIONAT sau INAPT TEMPORAR;

c)evaluarea şi pregătirea psihologică a personalului militar în activitate participant la misiuni în teatrele de operaţii militare, conform prevederilor prezentelor instrucţiuni;

d)psihodiagnostic şi evaluare clinică a personalului care prezintă manifestări psihocomportamentale/simptome ale tulburărilor relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice sau de altă natură;

e)consiliere psihologică şi psihoterapie pentru personalul militar precizat la lit. b) şi c);

f)evaluarea şi consolidarea moralului militarilor în situaţia diverselor tipuri de misiuni;

g)evaluarea climatului organizaţional, în situaţia apariţiei unei probleme de management organizaţional sau pentru dezvoltarea organizaţională.

Articolul 46

Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezentele instrucţiuni.

Articolul 47

Prezentele instrucţiuni nu se aplică Direcţiei generale de informaţii a apărării.

Anexa 1

───────

la instrucţiuni

───────────────

GLOSAR

Aptitudini generale - însuşiri psihice individuale, senzoriale, psihomotorii şi intelectuale, de care depinde succesul într-un număr mare de activităţi.

Aptitudini speciale - însuşiri psihice individuale cerute de domenii specifice de activitate, cum ar fi însuşirile tehnice, psihomotorii, de organizare şi conducere etc.

Apt condiţionat - aviz psihologic rezultat în urma evaluării psihologice periodice, care limitează temporar militarii la executarea unor activităţi cu nivel scăzut de solicitare psihică.

Coaching - intervenţie psihologică în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale, cunoscută şi sub denumirea de consiliere psihologică în afara domeniului clinic.

Consiliere psihologică - intervenţie psihologică în scopul optimizării, autocunoaşterii şi dezvoltării personale şi/sau în scopul remisiunii problemelor emoţionale, cognitive şi de comportament.

Criză psihologică - situaţie în care mecanismele psihologice ale persoanei, necesare pentru a face faţă unui incident critic, au eşuat, iar individul se confruntă cu un nivel semnificativ de distres, deteriorare psihică şi incapacitate de a funcţiona.

Defusing - intervenţie suportivă, la nivel de grup mic, în vederea reducerii distresului iniţial, desfăşurată la câteva ore de la un eveniment traumatic, centrată pe explorarea şi normalizarea reacţiilor legate de acesta şi oferirea informaţiilor pentru adoptarea unor comportamente funcţionale.

Distres - consecinţe nesănătoase, negative şi distructive ale evenimentelor intense şi prelungite care depăşesc resursele fiziologice şi psihologice ale unei persoane şi conduc la scăderea performanţelor, insatisfacţie şi/sau diferite tipuri de tulburări.

Empatie - capacitate a unui individ de a se identifica cu alţii şi de a-i înţelege, în special la nivel emoţional.

Evaluare clinică de tip screening - evaluare a factorilor psihologici la personalul sănătos, în scopul identificării vulnerabilităţii pentru dezvoltarea unor tulburări psihocomportamentale şi/sau pentru descoperirea timpurie a cazurilor care prezintă simptome ale acestor tulburări.

Evaluare psihologică - proces de cunoaştere a factorilor psihologici cu relevanţă pentru diverse activităţi.

Factori psihologici cu relevanţă pentru sănătate şi boală - variabile de natură psihologică, cu influenţă asupra stării de sănătate şi boală, referitoare la aspecte ale vieţii afective, comportamente, credinţe şi atitudini, modalităţi de adaptare, motivaţie.

Incident critic - eveniment neaşteptat, cu semnificaţie negativă pentru persoană, care a survenit în timpul unei acţiuni şi care poate conduce la criză psihologică.

Inapt temporar - aviz psihologic rezultat în urma evaluării psihologice periodice, care restricţionează temporar activitatea militarilor cu atribuţii specifice care nu permit derularea altor activităţi.

Management al incidentelor critice - abordare comprehensivă, etapizată, integrată de-a lungul unui continuum de nevoi, de la educaţie şi pregătire preincident până la intervenţie specializată postincident, în situaţii de criză psihologică.

Manifestări psihocomportamentale - exteriorizare a trăirilor de la nivel afectiv (emoţii, sentimente), cognitiv (gânduri, credinţe) şi comportamental.

Manifestări psihocomportamentale disfuncţionale/ dezadaptative - manifestări psihocomportamentale nesănătoase, neadecvate, iraţionale; în literatura de specialitate sunt preferaţi însă termenii "disfuncţional", în relaţie cu variabilele afective şi cognitive, şi "dezadaptativ", în relaţie cu comportamentul.

Mecanisme de coping - totalitatea mecanismelor psihologice prin care oamenii modulează trăirile afective (reduc sau cresc distresul), cu referire la mecanisme de apărare/defensive şi mecanisme de adaptare.

Mecanisme de adaptare - mecanisme psihologice care modulează trăirile afective (reduc sau cresc distresul), angajate voluntar şi conştient.

Mecanisme de apărare/defensive - mecanisme psihologice care modulează trăirile afective (reduc sau cresc distresul), angajate în mod automat şi inconştient.

Mecanisme etiopatogenetice psihologice - mecanisme care explică rolul factorilor de natură psihologică în cauzalitatea instalării şi evoluţiei simptomatologiei psihice şi somatice a bolilor.

Prim ajutor psihologic - intervenţie suportivă centrată pe nevoile de bază, în scopul reducerii efectelor distresului iniţial cauzat de un eveniment traumatic, promovării comportamentelor funcţionale şi inducerii sentimentului că persoanei i se acordă grija şi respectul cuvenit.

Prim ajutor în caz de stres traumatic - variantă a intervenţiei de prim ajutor psihologic în organizaţia militară, adaptată la situaţii de stres traumatic operaţional, care vizează, pe lângă obiectivele acestuia, creşterea încrederii şi a competenţei individuale şi de grup.

Probleme de intensitate subclinică - simptome psihocomportamentale, consecinţă a distresului temporar sau persistent, care nu satisfac criteriile pentru tulburările clinice descrise în manualele statistice de diagnostic al tulburărilor mintale.

Psihodiagnostic şi evaluare clinică - activitate de cunoaştere şi evaluare a factorilor psihologici cu relevanţă pentru sănătate şi boală.

Psiholog cu drept de liberă practică - psiholog atestat de Colegiul Psihologilor din România, în condiţiile Legii nr. 213/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România, cu modificările ulterioare.

Psihoprofesiogramă - diagramă a caracteristicilor psihologice necesare candidatului într-o anumită profesie sau specializare.

Psihoterapie - intervenţie psihologică în patologie şi în optimizarea subiecţilor umani sănătoşi (de exemplu, profilaxia bolilor, optimizarea performanţelor individuale etc.).

Rezilienţă - proces de adaptare psihologică pozitivă în faţa unui factor stresor semnificativ.

Somatic - care aparţine sau care se referă la corpul organismelor vii.

Stare de sănătate - stare de bine fizic, psihic şi social.

Stres operaţional - reacţii psihocomportamentale dezadaptative apărute ca urmare a expunerii personalului militar, pe timpul misiunilor în teatrele de operaţii, la stresori multipli cum ar fi: vătămare corporală sau rănire gravă, uciderea combatanţilor, asistare la moartea colegilor sau a altor persoane, condiţii geografice extreme, izolare socială, comunicare limitată pe anumite perioade, separare prelungită de familie, precaritate a calităţii vieţii.

Terapie suportivă - intervenţie psihologică prin care se oferă individului sprijin emoţional şi empatie, în scopul redobândirii capacităţii de relaţionare socială, a unui sentiment de participare la viaţa colectivă şi înţelegere a situaţiei pe care o traversează, pentru a-şi mobiliza resursele adaptative într-o atmosferă de acceptare şi securitate.

Tulburare (sindrom) - totalitate a semnelor şi simptomelor care caracterizează o afecţiune.

Tulburări relaţionate cu stresul şi evenimentele traumatice - tulburări psihice, conform clasificării Manualului de diagnostic şi statistică a tulburărilor mintale DSM-V, care includ: tulburarea de stres acut, tulburarea de stres posttraumatic şi tulburarea de adaptare.

Tulburare de stres acut - afecţiune psihocomportamentală declanşată de un eveniment traumatic care nu îndeplineşte criteriile de durată, intensitate şi de afectare în funcţionarea socială necesare pentru diagnosticul tulburării de stres posttraumatic.

Tulburare de stres posttraumatic - afecţiune psihocomportamentală declanşată de un eveniment traumatic, care perturbă activitatea zilnică şi durează mai mult de o lună, caracterizată prin 3 mari categorii de probleme: retrăirea persistentă a evenimentului traumatic prin vis, imaginaţie sau gânduri obsesive; evitarea situaţiilor asociate cu trauma; simptome persistente de activare exagerată a sistemului nervos cum ar fi hipervigilenţa, iritabilitatea, izbucnirile de furie etc.

Tulburare de adaptare - afecţiune psihocomportamentală declanşată de evenimente stresante unice sau recurente, caracterizată prin manifestări asemănătoare cu stresul posttraumatic şi acut, dar mai reduse ca intensitate şi ca durată (între 3 şi 6 luni de la evenimentul stresant).

Anexa 2

───────

la instrucţiuni

───────────────

Diagrama de relaţii a centrului de investigaţii sociocomportamentale

Font 7

┌────────────────────────────────────┐

│ DIRECŢIA MANAGEMENT RESURSE UMANE │

└────────────────┬───────────────────┘

│

▼

┌────────────────────────────────────────────────────────┐

│ CENTRUL DE INVESTIGAŢII SOCIOCOMPORTAMENTALE │

└──┬─────────────────┬───────────────────────────────────┘

│ | ▲

│ | | ┌──────────────────────────┐

│ ▼ | │Laboratorul de psihologie │

┌─────────────┘ ┌ - - -- - - - - - - - - - - -┐ |--►│din Institutul Naţional de│

│ | | | │Medicină Aeronautică şi │

│ | | | │ Spaţială │

▼ ▼ ▼ | └──────────────────────────┘

┌───────────────┐ ┌────────────────────────┐ ┌───────────────────────┐ |

│ ┌─────────────┴─┐ │ Birouri/compartimente │ │Psihologi din birourile│ | ┌──────────────────────────────┐

│ │ ┌─────────────┴┐ │de asistenţă psihologică│ │ testări din centrele │ | │ Laboratorul de psihologie │

└─┤ │Laboratoarele │ │ │ │ zonale de selecţie şi │ | │pentru scafandri şi personalul│

└─┤psihotehnice │ └────────────────────────┘ │ orientare │ |--►│ îmbarcat din Centrul de │

└──────────────┘ └───────────────────────┘ | │ Medicină Navală │

| └──────────────────────────────┘

|

| ┌──────────────────────────────┐

| │ Secţia psihologie din cadrul │

└--►│ Direcţiei generale de │

│ informaţii a apărării │

└──────────────────────────────┘

LEGENDĂ

Relaţii de subordonare ─────────►

Relaţii de coordonare - - - - -►

Relaţii de colaborare ◄- - - - -►

Anexa 3

───────

la instrucţiuni

───────────────

Asigurarea tehnico-materială minimală a cabinetului psihologic

A. Mobilier specific:

a)birou;

b)fotolii;

c)scaun ergonomic;

d)fişete/dulapuri;

e)bibliorafturi;

f)flipchart.

B. Instrumente de evaluare psihologică tip creion-hârtie şi/sau în variantă electronică

C. Mijloace audio-video:

a)aparatură audio;

b)reportofon;

c)aparatură video;

d)medii de stocare a informaţiei.

D. Tehnică de calcul:

a)computer;

b)imprimantă/copiator;

c)software SPSS (Statistical Package for Social Sciences).