notarilor publici şi a activităţii notariale (actualizată până la data de 25 noiembrie 2008
*)Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 92 din 16 mai 1995. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de 25 noiembrie 2008, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 85 din 23 decembrie 1997 abrogată de ORDONANŢA nr. 73 din 27 august 1999; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 177 din 26 octombrie 2000; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 295 din 30 decembrie 2000; LEGEA nr. 223 din 30 aprilie 2001; LEGEA nr. 267 din 13 iunie 2003; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 25 din 31 martie 2005; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 5 noiembrie 2007; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 166 din 19 noiembrie 2008.
**)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform art. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 295 din 30 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 30 decembrie 2000, pe data de 1 ianuarie 2001 se suspendă aplicarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 177 din 26 octombrie 2000, până la adoptarea legii de aprobare sau de respingere de către Parlament.
Întrucât prin LEGEA nr. 223 din 30 aprilie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 4 mai 2001, ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 177 din 26 octombrie 2000 a fost respinsă, rezultă că, în intervalul 1 ianuarie 2001-4 mai 2001, dispoziţiile ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 177 din 26 octombrie 2000 au fost suspendate.
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Activitatea notarială asigura persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.
Activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte notariale şi consultaţii juridice notariale, în condiţiile prezentei legi.
Notarul public este investit sa îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome.
Actul îndeplinit de notarul public, purtind sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forta probanta prevăzută de lege.
Actele notariale pot fi efectuate şi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, precum şi de alte instituţii în condiţiile şi limitele prevăzute de lege.
Notarii publici şi celelalte instituţii prevăzute la art. 5, care desfăşoară activitate notarială, au obligaţia sa verifice ca actele pe care le instrumenteaza sa nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, sa ceara şi sa dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge ca le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.
În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui.
Dacă înscrisul prezentat are un conţinut indoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atenţia părţilor asupra consecinţelor juridice la care se expun şi va face menţiune expresă în act.
Dacă partea se opune la inserarea menţiunii, notarul public va refuza întocmirea actului.
Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială.
Notarul public îndeplineşte următoarele acte notariale:
a)redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;
b)autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat;
c)procedura succesorală notarială;
Litera c^1) a fost eliminată prin respingerea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 177 din 26 octombrie 2000 de către LEGEA nr. 223 din 30 aprilie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 4 mai 2001.
NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform art. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 295 din 30 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 30 decembrie 2000, pe data de 1 ianuarie 2001 se suspendă aplicarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 177 din 26 octombrie 2000, până la adoptarea legii de aprobare sau de respingere de către Parlament.
Întrucât prin LEGEA nr. 223 din 30 aprilie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 4 mai 2001, ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 177 din 26 octombrie 2000 a fost respinsă, rezultă că, în intervalul 1 ianuarie 2001-4 mai 2001, dispoziţiile ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 177 din 26 octombrie 2000 au fost suspendate.
d)certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
e)legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătura, precum şi a sigiliilor;
f)darea de data certa înscrisurilor prezentate de părţi;
g)primirea în depozit a înscrisurilor şi a documentelor prezentate de părţi;
h)actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor;
i)legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
j)efectuarea şi legalizarea traducerilor;
k)eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a întocmit;
l)orice alte operaţiuni prevăzute de lege.
Notarii publici dau consultaţii juridice în materie notarială, altele decât cele referitoare la conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi participa, în calitate de specialişti desemnaţi de părţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial.
În îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin, notarul public are competenţa generală, cu excepţiile prevăzute în situaţiile următoare:
a)procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu;
b)în cazul mostenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre birourile notariale din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urma;
c)actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin şi cecurilor se fac de notarul public din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care urmează a se face plata;
d)eliberarea duplicatelor şi reconstituirea actelor notariale se fac de notarul public în al cărui birou se afla originalul acestora.
Conflictele de competenţa între birourile notarilor publici situate în aceeaşi circumscripţie a unei judecătorii se soluţionează de acea judecătorie, la sesizarea părţii interesate. Hotărârea judecătoriei este definitivă.
Când conflictul intervine între birouri notariale situate în circumscripţii diferite, competenţa aparţine judecătoriei în a carei circumscripţie se afla biroul de notar public cel din urma sesizat.
Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri ale notarilor publici vor îndeplini, la cererea părţilor, următoarele acte notariale:
a)legalizarea semnăturilor de pe înscrisurile prezentate de părţi;
b)legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor sub semnătura privată.
Actele prevăzute la alin. 1, în cazul în care depunerea lor este necesară la unele instituţii sau agenţi economici, vor fi îndeplinite de acestea.
Activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României se desfăşoară pe baza legii române şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte, precum şi potrivit uzantelor internaţionale.
La cererea persoanelor fizice având cetăţenia română, precum şi a persoanelor juridice române, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României îndeplinesc următoarele acte notariale:
a)redactarea de înscrieri în vederea autentificării sau legalizarii semnăturii;
b)autentificarea înscrisurilor, cu excepţia transmisiunilor imobiliare încheiate prin acte juridice între vii;
Litera b) a alin. 2 al art. 13 a fost modificată de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 5 noiembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 9 noiembrie 2007.
c)legalizarea sigiliilor şi a semnăturilor;
d)darea de data certa înscrisurilor prezentate de părţi;
e)certificarea unor fapte;
f)legalizarea de copii de pe înscrisuri;
g)efectuarea şi legalizarea traducerilor;
h)primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi;
i)eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile consulare.
Activităţile notariale prevăzute la alin. 2, care produc efecte juridice în România, pot fi îndeplinite de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi la cererea persoanelor fizice sau juridice străine, în măsura în care legile şi reglementările statului de reşedinţă sau acordurile bilaterale nu se opun.
Alin. 3 al art. 13 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 5 noiembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 9 noiembrie 2007.
Alin. 3^1 al art. 13 a fost abrogat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 125 din 5 noiembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 9 noiembrie 2007.
Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se afla staţionate în raza de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăţeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru este prevăzut în convenţiile internaţionale la care România şi statul de reşedinţa sunt părţi sau legea locală nu se opune.
Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou, în care pot funcţiona unul sau mai mulţi notari publici asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător.
Prin asociere, notarul public nu-şi pierde dreptul de birou notarial individual.
Notarul public sau notarii publici asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari, traducatori, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii notariale.
Evidenta birourilor de notari publici şi lucrările privind numirea şi încetarea funcţiei notarilor publici se întocmesc de personalul de specialitate notarială din Ministerul Justiţiei.
În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de notari publici. Numărul notarilor publici şi al birourilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea se stabileşte de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Numărul de notari publici se actualizează anual de către ministrul justiţiei, potrivit propunerilor Camerelor Notarilor Publici şi, cu prioritate, în raport cu numărul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public.
În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai multe birouri de notari publici, competenţa teritorială a fiecăruia se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii.
Notar public poate fi cel care îndeplineşte următoarele condiţii:
a)are cetăţenia română şi domiciliul în România şi are capacitatea de exerciţiu al drepturilor civile;
Litera a) a art. 16 a fost modificată de art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 166 din 19 noiembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 789 din 25 noiembrie 2008.
b)este licenţiat în drept - ştiinţe juridice - sau doctor în drept;
c)nu are antecedente penale;
d)se bucura de o buna reputaţie;
e)cunoaşte limba română;
f)este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
g)a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de notar stagiar şi a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani funcţia de notar, judecător, procuror, avocat sau o altă funcţie de specialitate juridică şi dovedeşte cunoştinţele necesare funcţiei de notar public, prin promovarea unui concurs organizat, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi, de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Litera g) a art. 16 a fost modificată de pct. 1 al art. XV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.179 din 28 decembrie 2005.
Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în baza cererii celui interesat şi după ce face dovada îndeplinirii cerinţelor arătate la art. 16.
Înainte de a-şi începe activitatea, în termen de 60 de zile de la numire, notarul public este obligat să-şi înregistreze biroul la Curtea de apel în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul de notar public. Pentru înregistrarea biroului, notarul public va prezenta sigiliul şi specimenul de semnătura.
Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, sa prelungească acest termen.
Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. 1 atrage revocarea numirii notarului public.
După îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 18, notarul public va depune jurămîntul în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau a reprezentanţilor acestora.
Jurămîntul are următorul conţinut:
Jur sa respect Constituţia şi legile tarii, să-mi îndeplinesc cu onoare şi credibilitate publică, cu constiinta şi fără partinire atribuţiile ce-mi revin şi sa păstrez secretul profesional. Asa să-mi ajute Dumnezeu!
Referirea la divinitate din formula jurământului se schimba potrivit credinţei religioase a notarului public.
Notarul public fără confesiune va depune jurămîntul fără formula religioasă, pe constiinta şi onoare.
Poate fi notar stagiar cel care:
a)îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 16 lit. a) - f);
b)este angajat într-un birou de notar public;
c)se afla în perioada de stagiu până la promovarea examenului de notar public.
Notarul public poate delega pe notarul stagiar sa îndeplinească următoarele atribuţii:
a)efectuarea lucrărilor de secretariat;
b)legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
c)legalizarea semnăturii traducatorului;
d)darea de data certa a înscrisurilor prezentate de părţi;
e)redactarea unor proiecte de înscrisuri cu conţinut juridic.
Condiţiile de încheiere a contractului de muncă şi formarea profesională a notarului stagiar sunt în sarcina Camerei Notarilor Publici şi se stabilesc prin statutul Uniunii Naţionale a notarilor Publici.
Examenul de notar public se susţine în faţa unei comisii formate din: un membru al Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, reprezentantul Ministerului Justiţiei, un membru al corpului didactic din învăţământul superior de specialitate şi doi notari publici cu pregătire şi prestigiul profesional, desemnaţi în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.
Calitatea de notar public încetează:
a)la cerere;
b)prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
c)prin desfiinţarea biroului notarului public, urmată de neexercitarea fără justificare de către titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou de notar public, în termen de 6 luni;
d)prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile prezentei legi;
e)în cazul vaditei sale incapacităţi profesionale, constatată în urma unor inspecţii repetate;
f)în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei;
g)în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 lit. a), d) şi f).
Încetarea calităţii de notar public se constata sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei.
Exerciţiul funcţiei de notar public se suspenda:
a)în caz de incompatibilitate;
b)în situaţiile prevăzute la art. 41 lit. c) şi art. 42 din prezenta lege;
c)în caz de neachitare a obligaţiilor băneşti profesionale, după 6 luni de la scadenta acestora, până la achitarea debitului;
d)în caz de incapacitate temporară de muncă.
Suspendarea se dispune de ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Încetarea suspendării se poate dispune cu respectarea condiţiei prevăzute în alineatul precedent.
În circumscripţia fiecărei Curţi de apel funcţionează cîte o Camera a Notarilor Publici, cu personalitate juridică.
Din Camera fac parte toţi notarii publici care funcţionează în circumscripţia Curţii de apel.
Camera Notarilor Publici este condusă de un colegiu director format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi 3 - 5 membri. Colegiul director este ales de adunarea generală a membrilor Camerei, pentru o perioadă de 3 ani, dintre notarii publici.
Preşedintele Colegiului director va primi o indemnizaţie al carei cuantum se va stabili de adunarea generală.
Colegiul director va avea un secretar salarizat şi personal auxiliar, în numărul şi în structura stabilite de adunarea generală a notarilor publici din judeţele ce compun circumscripţia Camerei.
Colegiul director al Camerei Notarilor Publici are următoarele atribuţii:
a)rezolva plingerile părţilor împotriva notarilor publici şi a notarilor stagiari, luând măsurile corespunzătoare şi aducindu-le la cunoştinţa Uniunii Naţionale a Notarilor Publici;
b)deleagă, în cazuri excepţionale, pentru o perioadă determinata, un notar public, din aceeaşi circumscripţie a judecătoriei, care să asigure funcţionarea unui alt birou de notar public, cu încunoştinţarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Cheltuielile cu delegarea se suporta din veniturile biroului notarului public la care este delegat;
c)informează Uniunea Naţionala a Notarilor Publici în legătură cu activitatea birourilor notarilor publici, asupra necesarului de notari publici şi notari stagiari şi face recomandări cu privire la persoanele ce urmează să fie propuse de uniune numirea lor în funcţia de notar public de către ministrul justiţiei;
d)reprezintă Camera în relaţiile cu terţii la nivelul circumscripţiei Curţii de apel;
e)întocmeşte documentarea juridică şi asigura consultarea în informarea curenta a notarilor publici;
f)tine evidenta veniturilor şi cheltuielilor Camerei şi a contribuţiei membrilor săi;
g)procura datele şi lucrările necesare pentru Buletinul Notarilor Publici şi asigura difuzarea acestuia;
h)îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege şi de regulament.Secţiunea III Uniunea Naţionala a Notarilor Publici
Notarii publici din România se constituie în Uniunea Naţionala a Notarilor Publici, organizaţie profesională cu personalitate juridică, care îşi alege un consiliu de conducere şi alte organe stabilite prin statutul propriu.
Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici este constituit din cîte un reprezentant al fiecărei Camere a Notarilor Publici, din care se aleg preşedintele şi doi vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statutul uniunii.
Consiliul uniunii are următoarele atribuţii:
a)propune ministrului justiţiei numirea, suspendarea, revocarea ori încetarea calităţii de notar public;
b)propune ministrului justiţiei numărul necesar al birourilor de notari publici şi condiţiile de desfăşurare a examenelor de notari publici;
c)stabileşte, cu aprobarea ministrului justiţiei, onorariile minimale pentru serviciile prestate de notarii publici;
d)aproba cotele de contribuţie ale birourilor notarilor publici la Camera, precum şi cele ale Camerelor la Uniunea Naţionala a Notarilor Publici, potrivit statutului acesteia;
e)reprezintă Uniunea Naţionala a Notarilor Publici în raporturile cu terţii, pe plan intern şi internaţional;
f)îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de regulament.
În cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se va organiza şi va funcţiona o casa de asigurări pentru garantarea responsabilităţii civile a notarilor publici, cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statut propriu, aprobat de Uniunea Naţionala a Notarilor Publici.
Notarii publici îşi exercită personal profesiunea şi se bucura de stabilitate în funcţie, neputind fi mutati în alta localitate fără acordul lor.
Notarii publici au dreptul la onorarii pentru fiecare serviciu prestat, în conformitate cu art. 28 alin. 2 lit. c).
Notarul public are dreptul la concediu de odihnă, în condiţiile stabilite prin statut.
Notarii publici beneficiază de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de stat, în condiţiile legii.
Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:
a)desfăşurarea unei activităţi salarizate, cu excepţia:
–activităţii didactice universitare;
–activităţii literare şi publicistice;
–calităţi de deputat sau senator, ori a celei de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata mandatului;
b)desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
c)calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societăţile în comandită simpla sau pe acţiuni, administrator al unei societăţi cu răspundere limitată, preşedinte al unui consiliu de administraţie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi civile.Secţiunea II Îndatoririle şi răspunderile notarilor publici
Notarii publici şi personalul birourilor notariale au obligaţia sa păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţa în cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi eliberează de aceasta obligaţie.
Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fără a asigura functionalitatea biroului sau, în condiţiile legii.
În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. 1, Camera Notarilor Publici poate delega, după caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent, în condiţiile prevăzute de statutul uniunii.
Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajata, în condiţiile legii civile, pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu.
Asigurarea de răspundere profesională a notarului public se realizează prin casa de asigurări, constituită în acest scop.
Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:
a)întârziere sau neglijenţa în efectuarea lucrărilor;
b)lipsa nejustificată de la birou;
c)nerespectarea secretului profesional;
d)comportament care aduce atingere onoarei sau probitatii profesionale.
Acţiunea disciplinară se exercită de Colegiul director şi se judeca de Consiliul de disciplina.
Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director.
Audierea celui în cauza este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit sa ia cunoştinţa de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea.
Consiliul de disciplina citeaza părţile şi pronunţa o hotărâre motivată, care se comunică acestora.
Împotriva hotărârii părţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.
Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanţa judecătorească competenţa, civilă sau de contencios administrativ, după caz.
Hotărârea definitivă se comunică şi Ministerului Justiţiei.
Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulament.
Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în:
a)observatie scrisă;
b)amenda de la 50.000 lei la 200.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a notarului public până la achitarea sumei.
Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;
c)suspendarea din funcţie pe o durată de maximum 6 luni;
d)excluderea din profesie.
În cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive, ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, va lua măsura suspendării din funcţie până la soluţionarea cauzei penale, potrivit legii.
Dacă hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi ea se referă la infracţiunile prevăzute de art. 23 lit. f) din lege, cu acea data ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a notarului public condamnat.
Sigiliul, registrele şi lucrările notarului public suspendat sau exclus vor fi depuse la Camera Notarilor Publici, sub luare de dovada.
Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere.
Înscrisurile redactate de părţi sau, după caz, de reprezentanţii lor legali sau conventionali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi forma, notarul public putindu-le aduce modificările şi completările corespunzătoare, cu acordul părţilor.
Înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei părţilor şi în condiţiile prevăzute de lege.
Înscrisurile vor fi redactate citeţ, îngrijit şi fără prescurtări; menţiunile în cifre se vor înscrie şi în litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere de linii.
În cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabileşte identitatea, domiciliul şi capacitatea părţilor, în afară cazurilor în care se solicita dare de data certa, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultaţii juridice notariale.
Înscrisurile pentru care legea prevede forma autentică vor fi redactate numai de notari publici, de avocatul părţilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregătire juridică superioară vor putea redacta înscrisurile în care figurează ca parte, ele, sotii, ascendenţii sau descendenţii lor.
Consultatiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale şi se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe bază de contract cu durata determinata.
Notarul public are obligaţia sa desluseasca raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe care vor sa-l încheie, sa verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.
De asemenea, el trebuie să ceara părţilor, ori de cîte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obţine el însuşi documentaţia necesară.
Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii mobiliare sau imobiliare se vor comunică de îndată, la locul unde se tine aceasta evidenta, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate. Se exceptează cazul în care părţile interesate vor cere în scris sa îndeplinească ele însele formalităţile de mai sus.
În vederea îndeplinirii obligaţiilor ce-i revin potrivit alin. 2 şi 3, notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliară şi imobiliară.
Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decît în condiţiile arătate la art. 6.
Organele de ordine publică vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care aceştia sunt împiedicaţi să-şi exercite atribuţiile. De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca în cadrul atribuţiilor lor sa acorde notarilor publici concursul solicitat pentru îndeplinirea actelor notariale.
Actele solicitate de părţi şi orice acte de procedura notarială de întocmesc în limba română.
Cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română li se acordă posibilitatea de a lua cunoştinţa de cuprinsul actului printr-un interpret. Funcţia de interpret public poate fi îndeplinită, în afară de notarul public, şi de un angajat din cadrul biroului notarial, care cunoaşte limba acelei persoane, precum şi de traducatorii autorizaţi.
Actele redactate de părţi şi prezentate pentru efectuarea operaţiunilor notariale vor fi în limba română.
La cererea justificată a părţilor, notarul public poate îndeplini acte în legătură cu înscrisurile întocmite de părţi într-o alta limba decît cea română, numai dacă notarul instrumentelor cunoaşte limba în care sunt întocmite actele sau după ce a luat cunoştinţa de cuprinsul acestora prin interpret, caz în care un exemplar tradus în limba română şi semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi ataşat la dosar.
Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limbă străină se vor redacta fie pe doua coloane, cuprinzând în prima coloana textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba română, continuându-se cu textul în limba străină.
Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarului public în timpul programului de serviciu cu publicul, afişat în mod corespunzător.
Un act notarial se poate îndeplini în afară sediului biroului notarului public, în limitele circumscripţiei sale teritoriale, dacă la încheierea lui este interesat un număr mai mare de persoane sau partea care-l solicita este împiedicată să se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului.
În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferă amînare din motive obiective, acesta va putea fi îndeplinit şi în afară programului de lucru, la cererea părţii interesate.
Îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor şi de consultatiile juridice notariale, se constata prin încheiere, care va cuprinde:
a)sediul biroului notarial;
b)denumirea încheierii şi numărul acesteia;
c)data îndeplinirii actului notarial;
d)numele şi prenumele notarului public;
e)locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afară sediului biroului notarial, precizîndu-se împrejurarea care justifica întocmirea înscrisului în acel loc;
f)numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului prezentării lor în persoana, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepţia încheierilor prin care se da data certa înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri;
g)arătarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de forma ale actului notarial întocmit în raport cu natura acelui act;
h)constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de către părţi;
i)menţiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului şi cuantumul acestora;
j)semnătura notarului public;
k)sigiliul biroului notarului public.
Părţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin menţiunea în încheiere ca ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaşte părţile, este obligat să se convingă de identitatea acestora, stabilită, după caz, prin:
a)acte de identitate sau legitimatii oficiale prevăzute cu semnătura, ştampila şi fotografia posesorului;
b)atestarea avocatului care asista partea;
c)doi martori de identitate, cunoscuţi personal de notarul public sau legitimati conform lit. a).
Nu poate fi martor de identitate cel care:
a)nu a împlinit 18 ani;
b)figurează în act ca parte sau ca beneficiar;
c)din cauza unei deficiente psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea identităţii.
În situaţia în care se refuza îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai dacă părţile stăruie în cerere, după ce li s-a atras atenţia ca actul solicitat este contrar legii sau bunelor moravuri. Încheierea va cuprinde şi motivarea refuzului, calea de atac la judecătorie şi termenul de exercitare.
Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsă şi pentru următoarele motive:
a)solicitarea lucrărilor în afară orelor de lucru, cu excepţiile prevăzute la art. 48 alin. 3;
b)neprezentarea documentaţiei necesare sau prezentarea ei incompleta;
c)neplata taxelor şi a onorariului stabilit;
d)imposibilitatea identificarii părţilor sau lipsa lor de discernământ.
Încălcarea cerinţelor prevăzute la art. 49 lit. c), f), j) şi k) se sancţionează cu nulitatea, iar a celorlalte cerinţe cu anularea, în afară de cazul în care îndeplinirea acestora rezultă din lucrările actului.
Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vadite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă lucrurile cuprind date care fac posibila îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părţilor se prezuma dacă, fiind legal citate, nu-şi manifesta opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului.
Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe baza acordului părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se face la biroul notarului la care s-a întocmit actul.
În lipsa acordului părţilor, reconstituirea actelor dispărute se va face de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispoziţiile din Codul de procedură civilă.
În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte instituţii cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul instituţia care a întocmit acel act sau se afla domiciliul ori sediul uneia dintre părţi, după caz.
La cererea părţii de a li se da un duplicat al actului original, biroul notarial care a întocmit acel act poate încuviinţa eliberarea duplicatului. În acest scop, notarul public va cita părţile sau, după caz, pe succesorii acestora.
În textul duplicatului se reproduc, cuvint cu cuvint, cuprinsul înscrisului, cît şi a încheierii prin care s-a constatat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturilor originale se menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar.
Duplicatul are aceeaşi forta probanta ca şi originalul.
Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancţiunea nulităţii, dacă:
a)în cauza sunt părţi sau interesaţi în orice calitate, el soţul, ascendenţii şi descendenţii lor;
b)este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părţi care participa la procedura notarială.
În cazul în care, valabilitatea în străinătate a actului notarial, este necesară supralegalizarea semnăturii şi sigiliului notarului public de către Ministerul Justiţiei, Ministerul Afacerilor Externe şi misiunea diplomatică sau oficiul consular din România ale statului în care actul urmează a fi folosit, notarul public va pune în vedere părţii obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe.
Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emana de la autorităţile altui stat, decît dacă semnăturile şi sigiliile acelor autorităţi sunt supralegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat sau de către Ministerul Afacerilor Externe al României.
În cazul în care prin convenţii internaţionale la care România este parte se prevede altfel, se aplică acele convenţii.
Pentru autentificarea unui act, notarul public verifica şi stabileşte, în prealabil, identitatea părţilor.
Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procura specială autentică.
Când notarul public are îndoieli cu privire la deplinatatea facultăţilor mintale ale vreuneia dintre părţi, procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atesta în scris ca partea poate să-şi exprime în mod valabil consimţământul în momentul încheierii actului.
Pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului, notarul public le va intreba dacă au înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în act exprima voinţa lor.
Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţământul părţilor care figurează în act. În acest caz, în încheierea de încuviinţare a autentificării se va menţiona ora şi locul luării consimtamintului fiecărei părţi.
Declaraţia de voinţa a surdului, mutului sau surdomutului, stiutori de carte, se va da în scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii "consimt la prezentul act, pe care l-am citit".
Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţa se va lua prin interpret.
Pentru a lua consimţământul unui nevazator, notarul public va intreba dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul şi dacă cele auzite reprezintă voinţa sa, consemnind acestea în încheierea de autentificare.
În cazul acelora care din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul public, indeplinind actul, va face menţiune despre aceasta împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel făcuta ţinând loc de semnătura.
Notarul public sau părţile pot solicita ca martorii prevăzuţi la art. 50 să fie prezenţi şi la semnarea actului.
Toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de părţi, precum şi cel ce se păstrează în arhiva biroului notarial, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în faţa notarului public de către părţi sau reprezentanţii lor şi, după caz, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martorii-asistenţi, atunci când este cerută prezenta lor, şi - dacă este cazul - de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile prezentei legi.
Fiecare parte poate solicita cel puţin un exemplar original al înscrisului autentic.
Încheierea care constata autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, pe lângă datele prevăzute la art. 49, şi următoarele menţiuni:
a)constatarea ca s-a luat consimţământul părţilor;
b)constatarea ca înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi sa-l semneze.
Menţiunea notarului public ca una dintre părţi nu a putut semna tine loc de semnătura pentru aceasta;
c)numărul anexelor cuprinse în actul autentic;
d)dispoziţia de investire cu forma autentică, care se exprima prin cuvintele: "Se declara autentic prezentul înscris".
Actul autentificat de notarul public care constata o creanţa certa şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilitatii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.
În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde menţiunile de la art. 51 alin. 1.
Dacă se face plîngere împotriva încheierii de respingere şi judecătoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă, şi va menţiona ca actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare.
Procedura succesorală notarială se deschide, după caz, la cererea oricărei persoane interesate, a procurorului, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, atunci când are cunoştinţa ca moştenirea cuprinde bunuri imobile.
În cazul decesului unei persoane care nu a avut ultimul domiciliu în ţara, procedura succesorală se poate îndeplini de notarul public din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut bunurile cele mai importante ca valoare.
Notarul public sesizat are obligaţia de a verifica în prealabil competenţa teritorială, iar dacă constata ca succesiunea este în competenţa altui birou notarial, se desesizeaza, fără sa mai citeze părţile, trimiţând cauza notarului public competent.
În cazul în care într-o circumscripţie teritorială sunt mai multe birouri de notari publici, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului birou sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeaşi circumscripţie, cercetând, în acest scop, registrul de evidenta a succesiunilor, potrivit regulamentului.
În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral.
Cererea va fi înscrisă în registrul succesoral al notarului public.
În cazurile prevăzute de lege sau la cererea celor interesaţi, notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Dacă nu exista cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere tine loc şi de cerere de deschidere a acestei proceduri.
Inventarierea notarială se va putea face numai cu acordul persoanei în posesia căreia se afla bunurile defunctului. În caz de refuz, se va încheia un proces-verbal, semnat de cei prezenţi.
Procesul-verbal de inventariere va cuprinde enumerarea, descrierea şi evaluarea provizorie a bunurilor ce se aflau în posesia defunctului la data decesului.
Bunurile a căror proprietate este contestată se vor menţiona separat.
În inventar se cuprind menţiuni privind pasivul succesoral.
Bunurile defunctului care se găsesc în posesia altei persoane vor fi inventariate cu precizarea locului unde se afla şi a motivului pentru care se găsesc acolo.
În cazul în care, cu ocazia inventarierii, se va găsi testament lăsat de defunct, va fi vizat spre neschimbare şi va fi depus în depozit la biroul notarului public.
Inventarul se semnează de cel care l-a întocmit, de succesibilii aflaţi la locul inventarului, iar în lipsa acestora sau a refuzului lor de a semna, inventarul va fi semnat de martorii prezenţi.
Dacă exista pericol de înstrăinare, pierdere, înlocuire sau distrugere a bunurilor, notarul public va putea pune bunurile sub sigiliu sau le va preda unui custode.
În cazul în care conservarea bunurilor succesorale necesita anumite cheltuieli, acestea vor fi făcute, cu încuviinţarea notarului public, de custodele prevăzut la alin. 1 sau, în lipsa custodelui, de un curator special, numit de notar pentru administrarea bunurilor.
Bunurile date în custodie sau în administrare se predau pe bază de proces-verbal semnat de notar şi de custode sau curator. Dacă predarea are loc o dată cu inventarierea, se va menţiona în procesul-verbal de inventariere, un exemplar al procesului-verbal predindu-se custodelui sau curatorului.
Custodele sau curatorul este obligat sa restituie bunurile şi să depună conturile la biroul notarului public la finalizarea procedurii succesorale sau atunci când notarul considera necesar.
Dacă în timpul efectuării inventarului se vor găsi sume de bani, hârtii de valoare, cecuri sau alte valori, se vor depune în depozitul notarial sau la o instituţie specializată, facindu-se menţiune despre aceasta şi în procesul-verbal de inventariere.
Din sumele de bani găsite la inventariere se vor lasă moştenitorilor sau celor care locuiau cu defunctul şi gospodareau împreună cu acesta sumele necesare pentru:
a)întreţinerea persoanelor ce era în sarcina celui decedat, pentru maximum 6 luni;
b)plata sumelor datorate în baza contractelor de muncă sau plata asigurărilor sociale;
c)acoperirea cheltuielilor pentru păstrarea şi administrarea averii succesorale.
În succesiunea în care exista indicii ca urmează a fi declarata vacanta, notarul public va putea incredinta administrarea provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat, cu încunoştinţarea autorităţii administrativ-teritoriale.
Măsurile de conservare luate de notarul public se vor comunică moştenitorilor legali, legatarilor şi, după caz, executorilor testamentari, dovada comunicării anexindu-se la dosar.
Completarea sau modificarea măsurilor de mai sus poate fi dispusă de notar până la încheierea finala a procedurii succesorale. Efectele măsurilor de conservare încetează la data finalizarii procedurii succesorale.
Oricine se considera vătămat prin inventarul întocmit sau prin măsurile de conservare luate de notarul public poate face plîngere la judecătorie.
După ce constata ca este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă exista testament, citeaza şi pe legatari şi executorul testamentar instituit.
Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citeaza, în lipsa de moştenitori rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citeaza şi moştenitorii legali. În ambele cazuri se va cita şi executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin testament.
În succesiunea ce urmează a fi declarata vacanta, notarul public citeaza autoritatea administraţiei publice competenţa a prelua bunurile.
În cazul moştenitorului incapabil, se citeaza reprezentantul sau legal şi autoritatea tutelara.
În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale.
În cazul existenţei unui testament găsit la inventar sau prezentat de partea interesată, notarul public procedează la deschiderea lui. Dacă testamentul este olograf sau mistic se constata starea lui materială şi se întocmeşte un proces-verbal.
Pe baza de declaraţie sau probe administrate în cauza se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.
Declaraţiile de renunţare la succesiune şi cele de acceptare sub beneficiu de inventar se înscriu într-un registru special.
Calitatea de moştenitor şi numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă şi cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice ale mijloace de proba admise de lege.
În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii şi ale soţului supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobindirea bunurilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor.
Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri:
a)au trecut 6 luni de la deschiderea succesiunii şi, deşi au fost legal citaţi, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor şi exista dovada ca cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea;
b)succesibilii îşi contesta unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;
c)moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada ca s-au adresat instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.
În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din dezbateri, până la momentul suspendării, cu privire la identitatea celor prezenţi, opţiunea succesorală a acestora şi compunerea masei succesorale.
În cazurile prevăzute la alin. 1 lit. b), notarul public stabileşte prin încheiere masa succesorală, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contesta, întinderea drepturilor moştenitorilor şi motivele neintelegerii, îndrumând părţile să soluţioneze neînţelegerile dintre ele pe cale judecătorească.
În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevăzute la alin. 1 lit. a) şi b), dacă nu s-a făcut dovada ca cei în cauza s-au adresat instanţei sau cei interesaţi n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul public va stabili taxele succesorale provizorii şi onorariile şi le va comunică organelor financiare.
La cererea părţilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricând, dacă se constata încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui.
În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public întocmeşte o încheiere motivată, care va cuprinde menţiunile referitoare la îndeplinirea procedurii, declaraţiile părţilor, prezenta martorilor şi măsurile dispuse în vederea soluţionării cauzei.
Dacă notarul public constata ca în masa succesorală nu exista bunuri, dispune prin încheiere închiderea procedurii succesorale şi claseaza cauza ca fără obiect.
În succesiunea în care exista bunuri, s-a realizat acordul între moştenitori şi s-au administrat probe îndestulătoare, notarul public întocmeşte încheierea finala a procedurii succesorale.
Încheierea finala va cuprinde, pe lângă menţiunile comune încheierilor notariale, numele, prenumele şi ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor şi legatarilor, bunurile şi datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum şi alte date care au fost necesare la soluţionarea cauzei.
Dacă moştenitorii şi-au împărţit bunurile prin buna-învoiala, în încheiere se va arata modul de împărţeala şi bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărţeala va putea fi cuprins în încheierea finala sau se va putea întocmi separat, într-una din formele prescrise de lege.
Încheierea procedurii succesorale se poate face şi înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt şi alte persoane îndreptăţite la succesiune.
De asemenea, procedura succesorală se poate încheia de îndată, în temeiul unui testament, dacă acesta îndeplineşte condiţiile legale de forma, nu conţine dispoziţii contrare legii şi nu aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari sau exista acordul acestora. În aceleaşi condiţii, notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament.
Notarul public, având acordul tuturor moştenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalităţilor, până la limitele prevăzute de lege.
Pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile, se redactează certificatul de moştenitor sau de legatar, care va cuprinde constatările din aceasta încheiere referitoare la masa succesorală, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.
Un exemplar al certificatului de moştenitor se eliberează fiecăruia dintre moştenitori sau legatari, după caz, după achitarea taxelor succesorale şi a onorariilor.
În cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în condiţiile de mai sus, un certificat constatator al acestei calităţi.
După suspendarea procedurii succesorale în condiţiile art. 78 alin. 1 lit. b) şi c), certificatul de moştenitor se eliberează în baza hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă.
În cazul în care nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesita operaţiuni de durata şi moştenitorii solicita sa li se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moştenitor.
În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberând certificat de vacanta succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii.
După emiterea certificatului de moştenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decît în situaţiile prevăzute de lege.
Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar.
Erorile materiale cuprinse în încheierea finala, precum şi eventualele omisiuni se vor putea indrepta, la cererea moştenitorilor, în baza unei încheieri, facindu-se menţiune despre aceasta în încheierea finala şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor.
Cei care se considera vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplina în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.
În cazul anulării certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. În acest scop, instanţelor judecătoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei copie de pe hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecaţii.
Articolul 88^9
Eliminate.
Secţiunea III^1 din Cap. V a fost eliminată prin respingerea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 177 din 26 octombrie 2000 de către LEGEA nr. 223 din 30 aprilie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 4 mai 2001.
Conform art. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 295 din 30 decembrie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 707 din 30 decembrie 2000, pe data de 1 ianuarie 2001 se suspendă aplicarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 177 din 26 octombrie 2000, până la adoptarea legii de aprobare sau de respingere de către Parlament.
Întrucât prin LEGEA nr. 223 din 30 aprilie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 229 din 4 mai 2001, ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 177 din 26 octombrie 2000 a fost respinsă, rezultă că, în intervalul 1 ianuarie 2001-4 mai 2001, dispoziţiile ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 177 din 26 octombrie 2000 au fost suspendate.
A. Legalizarea semnăturilor şi a sigiliilor
Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere forma autentică ca o condiţie de valabilitate a actului.
Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate.
Notarul public va identifica părţile, se va convinge ca acestea cunosc conţinutul înscrisului, după care le va cere sa subscrie în faţa sa toate exemplarele înscrisului.
În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizarii de semnătura, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a)data (anul, luna, ziua);
b)numele părţii şi faptul prezentării ei în persoana;
c)constatarea subscrierii în faţa notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului.
La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătura al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public.
Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va întocmi încheierea de legalizare.
B. Dare de data certa înscrisurilor
Înscrisul căruia urmează sa i se dea data certa se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de parte.
În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru dare de data certa, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a)data (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
b)starea în care se afla înscrisul.
C. Certificarea unor fapte
Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constata personal:
a)faptul ca o persoană se afla în viaţa;
b)faptul ca o persoană se afla într-un anumit loc;
c)faptul ca persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea;
d)faptul ca o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat sau nu într-o anumită zi şi la o anumită ora la sediul biroului notarial şi declaraţia acesteia.
În încheiere se va menţiona şi ora constatării, precum şi fapta care se certifica.
Notarul public certifica, la cerere, procesele-verbale şi hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor societăţilor comerciale, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul adunării, faptul semnării procesului-verbal sau a hotărârii de către preşedintele adunării generale sau de către toţi participanţii.
La cererea preşedintelui sau a unei părţi dintre participanţii la adunarea generală, notarul public poate stabili identitatea participanţilor.
D. Legalizarea copiilor după înscrisuri
Notarul public eliberează copii legalizate după înscrisurile originale prezentate de părţi, după confruntarea copiei cu originalul.
În încheiere se va arata ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizarii copiei, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a)atestarea conformitatii, copiei cu înscrisul prezentat;
b)starea în care se afla înscrisul;
c)semnătura secretarului care a făcut colationarea.
Dacă se legalizează un înscris sub semnătura privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face menţiune expresă în acest sens.
În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntarii efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit prevederilor legale. În acest caz încheierea este semnată şi de expert.
Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se eliberează numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor ce justifica un drept sau un interes legitim.
E. Efectuarea şi legalizarea traducerilor
Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcuta de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducatorului. Legalizarea semnăturii traducatorului se poate face şi după specimenul de semnătura depus la biroul notarului public.
Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în alta limba străină, atât certificarea traducerii, cît şi legalizarea semnăturii traducatorului de către notarul public se vor face şi în limba străină în care se face traducerea.
F. Primirea în depozit de înscrisuri şi documente
La primirea în depozit a unor înscrisuri şi documente, notarul public va menţiona, în încheiere, ca s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale primirii în depozit, în sensul art. 49 lit. g), prin următoarele menţiuni:
a)data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
b)identificarea înscrisurilor predate, aratindu-se toate datele necesare în acest scop;
c)numele deponentului şi al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile;
d)termenul de păstrare.
G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin
Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin se face în condiţiile stabilite prin legile speciale.
H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale
La cererea părţii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa. În acest scop notarul public va cita toate părţile sau, după caz, pe succesorii acestora.
În textul duplicatului se reproduce cuvint cu cuvint cuprinsul înscrisului, cît şi cel al încheierii prin care s-a încuviinţat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar.
Duplicatul are aceeaşi forta probanta ca şi înscrisul original.
Competenţa eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau alte organe cu activitate notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.
I. Reconstituirea actelor originale
În situaţia dispariţiei unui act din care nu mai exista nici un exemplar original se va proceda, la cererea şi cu acordul părţilor, la reconstituirea acelui act.
Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a întocmit actul, cu citarea tuturor părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora.
În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în raza căreia şi-a avut sau îşi are sediul organul care a întocmit actul, în condiţiile prevăzute la alineatele precedente.
Actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în condiţiile art. 100.
Activitatea notarilor publici este supusă controlului profesional administrativ, în condiţiile prezentei legi.
Actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin acţiune în anulare la instanţa judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedura civilă.
Totodată, partea nemultumita poate introduce plîngere împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la data când a luat cunoştinţa, la judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului.
Plîngerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de îndată instanţei, împreună cu dosarul cauzei.
Judecarea plingerii se face cu citarea tuturor părţilor interesate în cauza. În cazul admiterii plingerii, instanţa indica în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul.
Notarul public este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă.
Controlul profesional administrativ se exercită de către Uniunea Naţionala a Notarilor Publici prin consiliul sau de conducere şi va avea în vedere:
a)organizarea Camerelor Notarilor Publici şi a birourilor notarilor publici;
b)calitatea actelor şi lucrărilor încheiate de notarii publici.
Consiliul uniunii poate delega Colegiului director al Camerei Notarilor Publici exercitarea controlului prevăzut la lit. b), în circumscripţia sa.
Ministrul justiţiei poate ordona controlul activităţii notarilor publici prin inspectori generali de specialitate.
Arhiva activităţii notariale este proprietatea statului şi se păstrează, se conserva şi se preda în condiţiile legii.
Biroul de notar public va avea arhiva şi registratura proprii.
Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea corespondentei, înregistrarea şi indosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum şi alte lucrări cu caracter auxiliar, necesare bunei desfăşurări a activităţii notariale.
Notarul public va tine şi o evidenta financiar-contabila.
Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedura civilă.
Art. 105 a fost abrogat de pct. 2 al art. XV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 190 din 21 noiembrie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1.179 din 28 decembrie 2005.
În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, notarii publici vor proceda la constituirea Camerelor Notarilor Publici şi a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi va fi adoptat de Ministerul Justiţiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia.
La împlinirea termenului prevăzut la art. 106 de la intrarea în vigoare a legii, atribuţiile de publicitate mobiliară şi imobiliară, toate lucrările, evidentele, registrele de transcripţiuni-inscriptiuni, mapele de amanet, precum şi cărţile funciare vor trece în competenţa judecătorilor în circumscripţia cărora se afla notariatele de stat.
Pe aceeaşi dată denumirile de "notariat de stat", "notar de stat", "secretariat" sau "secretar", prevăzute în reglementările în vigoare privind atribuţiile de publicitate imobiliară şi mobiliară introduse prin Decretul nr. 378/1960, se înlocuiesc cu cele de "judecătorie", "judecător", "grefa" sau "grefier", după caz.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor de la alin. 1, judecătoriile vor prelua numărul necesar de notari de stat, precum şi personalul cu astfel de atribuţii de publicitate, existent la notariatele de stat.
Notarii publici îşi vor începe activitatea după 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Consiliile locale şi judeţene, prefectii, precum şi Ministerul Justiţiei au obligaţia de a pune la dispoziţia notarilor publici, la cererea acestora, spaţiile necesare în vederea organizării şi funcţionarii corespunzătoare a serviciilor publice pe care le prestează, prin încheiere, fără licitaţie.
Art. 111 a fost abrogat de art. 44 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 85 din 23 decembrie 1997, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 378 din 29 decembrie 1997.
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 85 din 23 decembrie 1997 a fost abrogată de art. 86 din ORDONANŢA nr. 73 din 27 august 1999, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 419 din 31 august 1999.
ORDONANŢA nr. 73 din 27 august 1999 a fost abrogată de art. 85 din ORDONANŢA nr. 7 din 19 iulie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 435 din 3 august 2001.
ORDONANŢA nr. 7 din 19 iulie 2001 a fost abrogată de art. 298 din LEGEA nr. 571 din 22 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 23 decembrie 2003.
Notarii publici vor angaja, cu prioritate, notarii debutanti, personalul auxiliar administrativ şi de serviciu de la notariatele de stat.
Personalul rămas disponibil va fi încadrat prin redistribuire de către Ministerul Justiţiei, în sistemul sau, în condiţiile legii.
Lucrările notariale în curs de rezolvare la notariatele de stat vor fi finalizate până la data preluării activităţii de către notarii publici, în conformitate cu procedura stabilită în prezenta lege.
Arhiva notariatelor de stat care îşi încetează activitatea se va preda judecătorilor în a căror circumscripţie teritorială se afla.
Cauzele succesorale care au în continuare termene de dezbatere, după încetarea activităţii notariatelor de stat, se vor preda notarilor publici ale căror birouri sunt situate în circumscripţia judecătoriei în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, potrivit criteriilor stabilite de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici.
Competenţa teritorială a birourilor de notari publici cu sediul în municipiul Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul municipiului.
Birourile notariale constituite în condiţiile prezentei legi îşi pot organiza sedii secundare în localităţile din aceeaşi circumscripţie teritorială în care nu au luat fiinţa birouri de notari publici.
Sediile secundare îşi vor înceta activitatea o dată cu constituirea în acea localitate a unui birou de notar public.
Înregistrarea sediului secundar se face cu respectarea procedurii prevăzute de art. 18 alin. 1.
Ori de cîte ori în alte acte normative se foloseşte expresia "notariat de stat" sau "notar de stat" se va înţelege "biroul notarului public" şi, după caz, "notar public".
La expirarea termenului prevăzut la art. 109, Decretul nr. 387/1952 privitor la urmărirea unor datorii pe cale notarială, Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat şi Regulamentul privind aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat, aprobat prin H.C.M. nr. 1518/1960, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 2 martie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE SENATULUI
prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 14 martie 1995, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
IOAN GAVRA
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 25 nov. 2008 și 4 oct. 2009.
Deschide forma actuală