Decizie nr. 599 din 19 iunie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru -judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu- judecător

Tudorel Toader - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. 1, 3 şi 4, precum şi a dispoziţiilor art. 98 alin. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, excepţie ridicată de Oprea Petrache în Dosarul nr. 4.925/45/2006 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 15 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.925/45/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. 3 şi 4 raportate la alin. 1, precum şi a dispoziţiilor art. 98 alin. 3 şi 4, raportate la alin. 1 din Codul silvic, excepţie ridicată de Oprea Petrache în dosarul menţionat.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât modul de calcul al valorii pagubei cauzate prin tăierea ori furtul de arbori din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră era reglementat printr-o altă lege, care nu are caracter organic, iar în prezent este reglementat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora. Mai mult decât atât, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la care fac referire art. 97 şi art. 98 din Codul silvic, ca element constitutiv al laturii obiective a infracţiunii, este stabilit prin ordin al ministrului, iar nu prin lege organică, în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală. Prin această manieră de incriminare se încalcă principiul constituţional al unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei, întrucât autoritatea administrativă care răspunde de silvicultură este cea care hotărăşte asupra încadrării juridice a faptelor incriminate de art. 97 şi art. 98 din Codul silvic, iar nu instanţa de judecată. Se încalcă, de asemenea, în opinia autorului excepţiei, principiul legalităţii incriminării, deoarece textele criticate nu cuprind unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, nefiind, prin urmare, suficient de previzibile pentru destinatarii lor. În sfârşit, pentru aceleaşi motive legate de redactarea imperfectă a textelor criticate, se susţine că se încalcă şi dreptul la apărare, respectiv dreptul la un proces echitabil.

Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că "textele de lege invocate ca neconstituţionale (alineatele 3 şi 4 ale art. 97 şi art. 98) reglementează numai formele agravante ale infracţiunilor prevăzute în alin. 1, iar aceste infracţiuni sunt reglementate prin lege, astfel încât nu se poate susţine că sunt neconstituţionale".

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul, referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că soluţia pronunţată anterior de Curte şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 97 alin. 1, 3 şi 4, precum şi dispoziţiile art. 98 alin. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996.

Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–art. 97 alin. 1, 3 şi 4: "Tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă. [...]

Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Maximul pedepselor prevăzute la alin. 1-3 se majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:

a)de două sau mai multe persoane împreună;

b)de o persoană având asupra sa o armă sau substanţe chimice periculoase;

c)în timpul nopţii;

d)în arii forestiere protejate."

–Art. 98 alin. 1, 3 şi 4: "Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior ori dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.[...]

Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

În cazul în care furtul a fost săvârşit în împrejurările menţionate la art. 97 alin. 4, maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se majorează cu 3 ani."

Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei, în ordinea menţionării lor, sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei şi a legilor, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, ale art. 23 alin. (11) privind legalitatea pedepsei, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 24 alin. (1) privind garantarea dreptului la apărare.

Se invocă, totodată, prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv la legalitatea pedepsei, precum şi ale art. 11 paragraful 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 15 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, referitoare la legalitatea pedepsei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa cu privire la constituţionalitatea aceloraşi texte de lege, în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţă de aceleaşi critici ca şi în cazul excepţiei de faţă.

Astfel, prin Decizia nr. 102 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 şi 98 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, statuând, pentru considerentele acolo reţinute, că textele de lege criticate nu încalcă principiul legalităţii incriminării. De asemenea, prin Decizia nr. 27 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 7 iunie 1999, Curtea a statuat că art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Codul silvic sunt în concordanţă cu art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora. În acelaşi sens este şi Decizia nr. 57 din 6 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 20 martie 2003, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. 1 şi ale art. 98 alin. 1 din acelaşi act normativ.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele care au fundamentat deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.

Totodată, Curtea reţine că, întrucât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit în baza art. 107 alin. (1) din Codul silvic, prin ordin al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, rezultă că această determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, neputându-se reţine, prin urmare, încălcarea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, referitoare la supremaţia Constituţiei şi a legilor.

De asemenea, având în vedere că, indiferent de încadrarea juridică a conduitei în cauză, ca infracţiune sau contravenţie, aceasta este supusă controlului instanţelor judecătoreşti, prilej cu care autorul faptei beneficiază de toate drepturile şi garanţiile prevăzute de Constituţie şi lege, inclusiv de posibilitatea de a dovedi că întinderea prejudiciului reţinut în sarcina sa nu corespunde realităţii, rezultă că dispoziţiile criticate sunt în concordanţă cu art. 24 şi art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, privind dreptul la apărare şi, respectiv, unicitatea justiţiei, precum şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.

În sfârşit, câtă vreme nu se poate constata încălcarea vreunui text din actele internaţionale invocate în motivarea excepţiei, nu se poate reţine nici încălcarea art. 20 din Legea fundamentală.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. 1, 3 şi 4, precum şi a dispoziţiilor art. 98 alin. 1, 3 şi 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, excepţie ridicată de Oprea Petrache în Dosarul nr. 4.925/45/2006 al Curţii de Apel Iaşi Secţia penală.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta