Decizie nr. 220 din 9 martie 2010

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Liviu Căzan în Dosarul nr. 39.798/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 5.584D/2009.

La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de apărătorul ales cu delegaţie la dosar, domnul avocat Gheorghe Mitu-Creţu, membru al Baroului Bucureşti. Se constată lipsa părţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 5.585D/2009 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. a) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, ridicată de Dumitru Ionescu în Dosarul nr. 1.844/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi în Dosarul nr. 5.586D/2009 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a întregii ordonanţe de urgenţă menţionate, ridicată de Lică Tudor în Dosarul nr. 38.426/3/2008 al aceleiaşi instanţe.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Autorul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 5.585D/2009 şi nr. 5.586D/2009 la Dosarul nr. 5.584D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei. Acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisă aflată la dosarul cauzei. În esenţă, susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 este neconstituţională, întrucât reglementează atribuţii şi proceduri care conferă Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii o natură juridică ce plasează această instituţie în afara Constituţiei. Având cuvântul, autorul excepţiei arată că achiesează la cele prezentate de apărătorul său.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că există în materie o bogată jurisprudenţă prin care Curtea Constituţională a constatat conformitatea dintre prevederile ordonanţei de urgenţă criticate şi dispoziţiile Legii fundamentale.

După strigarea acestor cauze, se prezintă consilierul juridic al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 18 iunie 2009 şi 13 mai 2009, pronunţate în dosarele nr. 39.798/3/2008, nr. 1.844/2/2009 şi nr. 38.426/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în ansamblul său, precum şi ale art. 2 lit. a) din aceasta. Excepţia a fost ridicată de Liviu Căzan, Dumitru Ionescu şi, respectiv, Lică Tudor în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în constatare.

În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine că jurisdicţia exercitată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi de Colegiul Consiliului este una extraordinară, prin natura sa, prin atribuţiile şi prin procedurile urmate. Se arată că esenţa definiţiei poliţiei politice comuniste rezidă în caracterul represiv al acesteia, în scopul instaurării şi menţinerii puterii totalitare comuniste, iar actul normativ criticat nu urmăreşte numai deconspirarea acesteia, ci promovează răspunderea morală, juridică şi politică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără vinovăţie şi fără existenţa unei fapte de încălcare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se mai susţine că ordonanţa de urgenţă criticată a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, întrucât nu exista o situaţie extraordinară care să justifice adoptarea acesteia, iar Guvernul nu a motivat urgenţa reglementării. Totodată, se susţine că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 108 alin. (3) din Constituţie, întrucât "a fost emisă în baza Constituţiei, iar nu în baza unei legi speciale de abilitare". Mai arată că art. 124 alin. (1) din Constituţie prevede că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, "nicidecum în numele ordonanţei". În fine, arată că se încalcă şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, cu referire la competenţa de soluţionare în primă instanţă a acţiunilor în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, se susţine că acestea contravin, de asemenea, principiului egalităţii în drepturi ca urmare a departajării artificiale a cadrelor fostei Securităţi în două categorii, respectiv ofiţer şi subofiţer, faţă de lucrător de Securitate.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Autorităţile menţionate nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului prezent şi ale apărătorului său, precum şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în ansamblul său, precum şi ale art. 2 lit. a) din aceasta. Prevederile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 au următoarea redactare:

–Art. 2 lit. a): "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a)lucrător al Securităţii - orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului."

În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept al României, art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 22 alin. (1) care garantează dreptul persoanei la viaţă, precum şi la integritate fizică şi psihică, art. 108 alin. (3) potrivit căruia ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, art. 115 alin. (4) care stabileşte condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă, art. 124 alin. (2) care prevede că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, art. 124 alin. (4) care statuează că justiţia se înfăptuieşte în numele legii şi art. 126 alin. (5) teza întâi care interzice înfiinţarea de instanţe extraordinare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă, mai întâi, în acord cu cele reţinute prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că prevederile art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 definesc noţiunea de "lucrător al Securităţii" şi explicitează în concret semnificaţia termenului. Astfel, deţin calitatea de lucrători ai Securităţii persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofiţeri sau subofiţeri ai Securităţii sau ai Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, şi care, pe de altă parte, au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste. Stabilirea unor astfel de condiţii, ce trebuie întrunite în mod cumulativ, nu poate fi considerată o încălcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât nu instituie un tratament discriminatoriu pentru categorii diferite de persoane, norma criticată fiind aplicabilă tuturor celor care intră sub incidenţa sa.

Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie. În acest sens, observă că, la momentul emiterii ordonanţei de urgenţă criticate, au fost îndeplinite condiţiile impuse de textul constituţional invocat: existenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare să nu poată fi amânată şi motivarea urgenţei în cuprinsul ordonanţei. Aceasta este concluzia care se desprinde din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum acesta a fost redactat la data emiterii sale. Astfel, legislatorul delegat a precizat că, urmare a constatării, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, a neconstituţionalităţii prevederilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, "se impune adoptarea de urgenţă a unei noi reglementări menite să asigure atât continuarea exercitării dreptului de acces la propriul dosar, cât şi a activităţii de deconspirare a Securităţii", consecinţele nereglementării în ansamblu a acestei problematici în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 147 alin. (1) din Constituţie putând fi "extrem de grave".

În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală, Curtea observă că este lipsită de incidenţă în cauză, autorul excepţiei făcând confuzie între regimul adoptării ordonanţelor simple, care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, şi a celor de urgenţă, care pot fi adoptate de Guvern în virtutea dispoziţiilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, cu respectarea condiţiilor amintite mai sus.

Totodată, Curtea constată că nu este întemeiată susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ar fi contrară dispoziţiilor art. 124 alin. (1) din Constituţie care prevăd că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, "nicidecum în numele ordonanţei". Noţiunea de "lege" este utilizată de textul constituţional în sens larg. Legislatorul constituant nu a avut în vedere exclusiv semnificaţia restrânsă, de act adoptat de Parlament, ca unică autoritate legiuitoare a ţării, ci s-a referit la ansamblul actelor normative ce formează dreptul intern.

În ceea ce priveşte celelalte critici formulate în motivarea neconstituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea constată că s-a mai pronunţat, reţinând conformitatea acesteia cu textele şi prevederile constituţionale la care s-au raportat şi autorii prezentei excepţii. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a observat că prin această ordonanţă de urgenţă s-a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. În condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară.

Totodată, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

De asemenea, pronunţându-se, prin Decizia nr. 1.194 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 4 noiembrie 2009, asupra prevederilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 care reglementează competenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în drepturi, deoarece acest text de lege nu instituie niciun privilegiu şi nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, argumentele ce au stat la baza pronunţării deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, în ansamblul său, precum şi ale art. 2 lit. a) din aceasta, excepţie ridicată de Liviu Căzan, Dumitru Ionescu şi, respectiv, Lică Tudor în dosarele nr. 39.798/3/2008, nr. 1.844/2/2009 şi, respectiv, nr. 38.426/3/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu