Decizie nr. 305 din 3 martie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), art. 8 alin. (4) şi art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prima Guard Security International" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.827/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.266D/2010.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 15.827/3/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 pct. 1 lit. a), art. 8 alin. (4) şi art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prima Guard Security International" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei încheieri prin care a fost omologat un raport de expertiză.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 creează privilegii în favoarea creditorilor, încălcând astfel principiul egalităţii în faţa legii, în raport cu libertatea economică pe care statul român o garantează; art. 8 alin. (4) nu ţine seama de principiul constituţional reglementat de art. 20 din Constituţie, potrivit căruia dispoziţiile art. 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale se aplică cu prioritate; art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 îngrădeşte dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, cu încălcarea art. 13 din Convenţie care garantează dreptul la un recurs efectiv, creând debitorului o situaţie mai grea decât cea firească, în sensul că, dacă recunoaşte starea de insolvenţă, poate propune un plan de reorganizare, iar dacă nu o recunoaşte, negând nu debitul, ci însăşi starea de insolvenţă, este privat de dreptul la apărare.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 3 pct. 1 lit. a), art. 8 alin. (4) şi art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul cuprins:

–Art. 3 pct. 1 lit. a): "În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1.insolvenţă este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile:

a)insolvenţă este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori;";

–Art. 8 alin. (4): "Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.";

–Art. 33 alin. (2): "În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară."

În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 45 şi art. 53 din Constituţie.

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 169/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010. În prezent, acestea au următorul conţinut: "a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă;". Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţia aflată în vigoare în prezent preia soluţia legislativă criticată, astfel încât Curtea urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii dispoziţiilor în forma modificată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 s-a pronunţat în repetate rânduri, constatând ca fiind neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate formulate.

Astfel, prin Decizia nr. 954 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, Curtea a statuat, cu privire la art. 3 pct. 1 lit. a), că acesta "instituie o prezumţie de insolvenţă pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 30 de zile de la scadenţă. Instituirea acestei prezumţii este justificată de necesitatea asigurării celerităţii în desfăşurarea procedurii insolvenţei, principiu recunoscut pentru desfăşurarea raporturilor de drept comercial, cât şi de nevoia de a se evita obligaţia creditorului de a dovedi starea de insolvenţă, fapt ce ar fi imposibil în condiţiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului şi la datele privind disponibilităţile băneşti ale acestuia.

Cu toate acestea, [...] prezumţia instituită de art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006 nu are caracter absolut. Astfel, debitorul are posibilitatea, potrivit art. 33 alin. (2) din aceeaşi lege, să conteste existenţa stării de insolvenţă, dovedind că, în realitate, nu sunt întrunite condiţiile pentru constatarea existenţei acesteia".

Prin Decizia nr. 786 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 85/2006. Cu acel prilej, a reţinut că prevederile referitoare la competenţa tribunalelor prin judecătorul-sindic, ca primă instanţă, şi a curţilor de apel pentru judecarea recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic au fost stabilite prin lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, iar nu prin încălcarea acestora.

Norma derogatorie de la dreptul comun care instituie imposibilitatea suspendării de instanţa de recurs a hotărârilor judecătorului-sindic este expresia opţiunii legiuitorului în reglementarea procedurii speciale a insolvenţei, care trebuie să se întemeieze pe celeritate şi exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale.

Cu privire la critica de neconstituţionalitate a art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, prin Decizia nr. 1.247 din 18 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 857 din 19 decembrie 2008, Curtea a constatat că "aceasta are în vedere, de fapt, "doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existenţa stării de insolvenţă, iar contestaţia i-a fost respinsă [...]. Curtea reţine că garantarea libertăţii economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toţi cei care desfăşoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfăşurării procedurii insolvenţei, ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora, prin satisfacerea creanţelor creditorilor.

Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce însă la dispariţia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. În plus, chiar dacă va fi respinsă contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul-judiciar sau de către creditori. Astfel, [...] legea pune la dispoziţie mai multe căi prin care debitorul îşi poate valorifica drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 lit. a), art. 8 alin. (4) şi art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Prima Guard Security International" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 15.827/3/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu