Decizia nr. 570 din 9 iulie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27-29 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Societatea Lorin - S.R.L. din Galați, prin administrator Nicolaie Popescu, în Dosarul nr. 4.770/121/2016* al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 907D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, nefiind încălcate dispozițiile constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 2 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.770/121/2016*, Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27-29 din Codul de procedură civilă din 1865. Excepția a fost ridicată de Societatea Lorin - S.R.L. din Galați, prin administrator Nicolaie Popescu, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei încheieri de îndreptare a unei erori materiale.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care nu îndeplinesc condițiile de claritate, precizie și previzibilitate prevăzute de Constituție și de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă în elaborarea actelor normative, precum și în măsura în care se încalcă drepturile constituționale prevăzute în art. 1, 15, 16, 20, 21, 53 și 148 din Legea fundamentală. De asemenea, se mai susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care permit interpretarea și aplicarea arbitrară, părtinitoare și abuzivă.

6.Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 27-29 din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora:

–Art. 27:

Judecătorul poate fi recuzat:

1.când el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau când este soț, rudă sau afin, până la al patrulea grad inclusiv, cu vreuna din părți;

2.când el este soț, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală, până la al patrulea grad inclusiv, cu avocatul sau mandatarul unei părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori sora soțului uneia din aceste persoane;

3.când soțul în viață și nedespărțit este rudă sau afin a uneia din părți până la al patrulea grad inclusiv, sau dacă, fiind încetat din viață ori despărțit, au rămas copii;

4.dacă el, soțul sau rudele lor până la al patrulea grad inclusiv au o pricină asemănătoare cu aceea care se judecă sau dacă au o judecată la instanța unde una din părți este judecător;

5.dacă între aceleași persoane și una din părți a fost o judecată penală în timp de 5 ani înaintea recuzării;

6.dacă este tutore sau curator al uneia dintre părți;

7.dacă și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă;

8.dacă a primit de la una din părți daruri sau făgăduieli de daruri ori altfel de îndatoriri;

9.dacă este vrăjmășie între el, soțul sau una din rudele sale până la al patrulea grad inclusiv și una din părți, soții sau rudele acestora până la gradul al treilea inclusiv.

–Art. 28:

Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutor, curator sau director al unei instituții publice sau societăți comerciale, când aceștia nu au interes personal în judecarea pricinii.

–Art. 29:

Propunerea de recuzare se va face verbal sau în scris pentru fiecare judecător în parte și înainte de începerea oricărei dezbateri.

Când motivele de recuzare s-au ivit după începerea dezbaterilor, partea va trebui să propună recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute.

Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara că se abține.

11.Deși dispozițiile legale criticate nu mai sunt în vigoare, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865.

12.În opinia autoarei excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 - Statul român, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană.

13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia susține încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) privind principiul securității juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, deoarece textele de lege nu sunt suficient de clare, precise și previzibile, fiind astfel în contradicție cu prevederile constituționale referitoare la principiul legalității, precum și cu dispozițiile Legii nr. 24/2000.

14.Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit art. 1 alin. (5) Constituție, care consacră principiul respectării obligatorii a legilor, actele normative trebuie să îndeplinească anumite cerințe de claritate și previzibilitate, astfel încât destinatarii să își poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, deciziile Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, și nr. 430 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 21 ianuarie 2014).

15.Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, Curtea reține că textele de lege criticate sunt suficient de precise și clare, prin enumerarea limitativă a cazurilor de recuzare a judecătorilor (art. 27 din Codul de procedură civilă din 1865), statuând fără echivoc asupra interdicției de recuzare a judecătorilor, rude sau afini ai acelora care stau în judecată ca tutor, curator sau director al unei instituții publice sau societăți comerciale, când aceștia nu au interes personal în judecarea pricinii (art. 28 din Codul de procedură civilă din 1865) și, respectiv, reglementând în mod concret modul în care se face propunerea de recuzare, precum și posibilitatea judecătorului împotriva căruia e propusă recuzarea de a declara că se abține.

16.În ceea ce privește susținerea referitoare la faptul că prevederile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care permit interpretarea și aplicarea arbitrară, părtinitoare și abuzivă, Curtea reține că nu reprezintă un veritabil motiv de neconstituționalitate. Modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor de lege criticate țin de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege și excedează competenței de soluționare a Curții Constituționale, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

17.Totodată, Curtea mai reține incidența jurisprudenței sale în materie, prin care a statuat că prevederile legale criticate, referitoare la recuzare, nu încalcă principiul constituțional al accesului liber la justiție și al dreptului la apărare. Aceasta, deoarece judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei și nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanța pronunțând în ședință publică o încheiere asupra recuzării. Prin această reglementare, legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și operative de soluționare a cererii de recuzare. De asemenea, Curtea a reținut că cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Tocmai în considerarea acestui principiu constituțional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, precum și de aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac.

18.În ceea ce privește invocarea înfrângerii prevederilor art. 16 din Constituție, în jurisprudența sa, Curtea a constatat că, prin dispozițiile legale deduse controlului de constituționalitate, legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, în condițiile în care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, stabilirea procedurii de judecată intră în competența sa exclusivă (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 754 din 31 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 975 din 6 decembrie 2006, sau nr. 177 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 17 aprilie 2007).

19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

20.În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 - Universalitatea, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană, autoarea excepției nu arată în ce constă această încălcare. În aceste condiții, Curtea reține că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, precum și Decizia Curții Constituționale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012), Curtea neputând să se substituie autoarei excepției în formularea acesteia.

21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Lorin - S.R.L. din Galați, prin administrator Nicolaie Popescu, în Dosarul nr. 4.770/121/2016* al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 27-29 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 iulie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Irina-Loredana Gulie