Decizie nr. 482 din 10 mai 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Oltchim" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 10.661/288/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 890D/2011.

La apelul nominal, pentru părţile Waldemar Preussner şi Wojcieh Zaremba răspunde apărătorul ales Tiberius Bărbăcioru, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.639D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 şi 13 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mircea Iulian Porţeanu în Dosarul nr. 28.605/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 14D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Carol Stanciu în Dosarul nr. 13.231/245/2011 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal, pentru autorul excepţiei răspunde apărătorul ales Marius Sebastian Striblea, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 105D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Dorel Cheche în Dosarul nr. 27.452/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 392D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Colierul" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.390/89/2011 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a transmis concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 453D/2012, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Rubin 2000 Import Export" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.391/89/2011 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a transmis concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 890D/2011, nr. 1.639D/2011, nr. 14D/2012, nr. 105D/2012, nr. 392D/2012 şi nr. 453D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Avocaţii şi autorul excepţiei prezent arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.639D/2011, nr. 14D/2012, nr. 105D/2012, nr. 392D/2012 şi nr. 453D/2012 la Dosarul nr. 890D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Preşedintele acordă cuvântul apărătorului ales al autorului excepţiei Carol Stanciu, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, reiterând argumentele invocate în faţa Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Autorul excepţiei Dorel Cheche solicită, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată în faţa Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală şi depune note scrise.

Apărătorul ales al părţilor Waldemar Preussner şi Wojcieh Zaremba solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, făcând trimitere la deciziile nr. 1.131/2011 şi nr. 62/2012 ale Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Decizia penală nr. 689/R din 9 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10.661/288/2010, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Oltchim" - S.A. din Râmnicu Vâlcea cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 13 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 28.605/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 şi 13 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Mircea Iulian Porţeanu cu ocazia soluţionării unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin deciziile penale nr. 1.308 din 24 noiembrie 2011 şi nr. 53 şi 54 din 17 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 13.231/245/2011, nr. 2.390/89/2011 şi nr. 2.391/89/2011, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Carol Stanciu, Societatea Comercială "Colierul" - S.R.L. din Bucureşti şi Societatea Comercială "Rubin 2000 Import Export" - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării recursurilor împotriva unor sentinţe penale pronunţate în cauze având ca obiect plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 27.452/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Dorel Cheche cu ocazia soluţionării unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, folosirea căilor de atac, dreptul la un recurs efectiv şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât soluţia pronunţată de judecător în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, nu este supusă niciunei căi de atac.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală şi Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate de autorii excepţiei.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorii excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 242/2011, nr. 1.626/2011 şi nr. 62/2012.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit Încheierii de sesizare din 13 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 28.605/299/2011 de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 şi 13 din Codul de procedură penală, modificate prin prevederile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Din notele scrise ale autorului excepţiei Mircea Iulian Porţeanu, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte doar dispoziţiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală. Prin urmare, având în vedere şi celelalte acte de sesizare din cauza de faţă, Curtea se va pronunţa doar asupra dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 15 privind universalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac şi ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligaţia de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie, respectiv raportate la dispoziţiile art. 8 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 30 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 2 privind dreptul la un recurs efectiv şi ale art. 5 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil şi ale art. 54 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că între dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea pronunţată de judecător în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală este definitivă, şi prevederile din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu poate fi reţinută nicio contradicţie. Stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii"), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea "sunt prevăzute numai prin lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].

Dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate de autorii excepţiei nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile. De asemenea, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi art. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice nu au aplicabilitate în cauza de faţă, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti.

În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, şi Decizia nr. 62 din 31 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, prin care Curtea a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele arătate, dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici prevederilor constituţionale ale art. 1 şi 15.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei, a art. 53 din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu s-a constatat.

În fine, referitor la invocarea, ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate, a prevederilor art. 1 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 5 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale art. 54 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dispoziţii care privesc obligaţia de a respecta drepturile omului şi interzicerea abuzului de drept, cu raportare la art. 11 şi 20 din Legea fundamentală, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, întrucât ipoteza lor normativă nu are aplicabilitate cu privire la art. 278^1 din Codul de procedură penală. De asemenea, nu este aplicabil nici art. 148 din Constituţie, care vizează competenţa instanţelor de judecată de a se pronunţa asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu cea europeană.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Oltchim" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 10.661/288/2010 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, de Mircea Iulian Porţeanu şi Dorel Cheche în dosarele nr. 28.605/299/2011 şi nr. 27.452/299/2011 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - Secţia penală şi de Carol Stanciu, de Societatea Comercială "Colierul" - S.R.L. din Bucureşti şi de Societatea Comercială "Rubin 2000 Import Export" - S.R.L. din Bucureşti în dosarele nr. 13.231/245/2011, nr. 2.390/89/2011 şi nr. 2.391/89/2011 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,%0D

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică