Decizia nr. 59 din 12 februarie 2020

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Vasile Popovici în Dosarul nr. 5.511/314/2016 al Tribunalului Suceava - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 5D/2018. 2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 noiembrie 2019, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 57 și 58 din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 5 decembrie 2019. La această dată, instanța de contencios constituțional, în temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992, a solicitat curților de apel să comunice hotărâri prin care judecătoriile și tribunalele din circumscripția lor au soluționat cereri referitoare la rectificarea titlurilor de proprietate, formulate în temeiul dispozițiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, respectiv ipotezele cu privire la: modificări ale numărului tarlalei/parcelei, modificarea numelui autorului dreptului de proprietate, în conformitate cu actele de stare civilă, modificarea vecinătăților fără afectarea amplasamentului și modificarea suprafețelor parcelelor fără modificarea suprafeței totale, ipoteze reglementate de art. 235 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, amânând pronunțarea pentru data de 21 ianuarie 2020 și, respectiv, 11 februarie 2020 și 12 februarie 2020, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

3.Prin Încheierea din 23 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.511/314/2016, Tribunalul Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991. Excepția a fost ridicată de Vasile Popovici în calea de atac a recursului formulat împotriva Sentinței civile nr. 4.393 din 18 noiembrie 2016 a Judecătoriei Suceava, pronunțată într-o cauză având ca obiect cererea de modificare a unui titlu de proprietate.

4.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, în temeiul art. 59^1 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, în cuprinsul Ordinului nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, emis de directorul general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, au fost inserate dispoziții referitoare la îndreptarea erorilor materiale din titlurile de proprietate și la modificarea titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991. Astfel, art. 235 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 prevede că titlurile de proprietate se pot modifica de oficiul teritorial, în temeiul hotărârii comisiei județene, conform art. 59^1 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, și se referă la:

a)modificări ale numărului tarlalei/parcelei;

b)modificarea numelui autorului dreptului de proprietate, în conformitate cu actele de stare civilă;

c)modificarea vecinătăților fără afectarea amplasamentului;

d)modificarea suprafețelor parcelelor fără modificarea suprafeței totale.

5.Autorul excepției afirmă că, în considerarea dispozițiilor legale sus-menționate, instanțele de judecată, în marea lor majoritate, au respins, ca nefiind de competența generală a instanțelor, acțiunile având ca obiect modificarea titlurilor de proprietate în ceea ce privește numărul tarlalei/parcelei, vecinătățile sau suprafețele parcelelor, în măsura în care asemenea modificări nu afectează amplasamentul sau suprafața totală reconstituită, reținând că, potrivit art. 59^1 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, competența exclusivă de a efectua asemenea modificări, pe baza hotărârii comisiei județene, revine oficiului de cadastru și publicitate imobiliară, ca organ fără activitate jurisdicțională.

6.În acest context, se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2012, sunt neconstituționale în măsura în care exclud competența instanțelor judecătorești de a dispune rectificarea titlurilor de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991.

7.Astfel, se consideră că dispozițiile art. 59^1 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 nesocotesc principiul liberului acces la justiție, întrucât reglementează o procedură exclusiv administrativ-jurisdicțională de rectificare a titlurilor de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar, procedură care presupune emiterea unei hotărâri de către Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, comisie care, potrivit art. 52 alin. (1) teza a doua din lege, este un organ cu activitate administrativ-jurisdicțională.

8.Autorul apreciază că hotărârile adoptate de comisiile județene în procedura de rectificare a titlului de proprietate, procedură reglementată de art. 59^1 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, nu pot fi atacate în instanță, în temeiul art. 53 alin. (2) din același act normativ, întrucât acest text reglementează plângerea împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol, adică împotriva hotărârilor prin care comisia județeană soluționează contestațiile persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale.

9.Se afirmă că ori de câte ori legiuitorul a înțeles să reglementeze calea de atac a plângerii și împotriva altor acte administrative sau administrativ-jurisdicționale, emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, a făcut trimitere expresă la aplicarea art. 53 alin. (2) din lege. Însă o astfel de normă de trimitere nu se regăsește și în materia hotărârilor prin care comisia județeană ar dispune rectificarea titlurilor de proprietate sau ar respinge o cerere formulată în acest sens de persoana care se consideră îndreptățită.

10.Se susține că operațiunea de rectificare a titlului de proprietate, care nu este definită de lege, ci doar de art. 235 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, nu este o simplă operațiune administrativă care să vizeze simple erori materiale strecurate în redactarea titlului de proprietate, ci presupune modificarea unor elemente de individualizare definitorii ale suprafețelor reconstituite (număr de tarla/parcelă, vecinătăți, suprafața fiecărei parcele), fiind evident că o astfel de operațiune modifică însuși obiectul dreptului de proprietate reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991. Ca atare, rectificarea titlului de proprietate aduce modificări în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilelor ce formează obiectul Legii nr. 18/1991. Menționează că procedura administrativă de rectificare a titlului este condiționată de întocmirea planului parcelar al întregii tarlale. Dacă nu există acest plan, orice persoană care solicită rectificarea trebuie să suporte cheltuielile pentru întocmirea acestuia. Or, această condiție afectează substanța dreptului de proprietate.

11.În final, autorul excepției conchide că, în măsura în care norma criticată instituie o competență exclusivă și obligatorie de rectificare a titlului de proprietate în favoarea unui organ cu activitate administrativ-jurisdicțională, fără a reglementa vreo cale de atac împotriva hotărârii acelui organ și fără a oferi persoanelor interesate posibilitatea de a sesiza instanța de judecată cu o cerere de rectificarea a titlului, dreptul de acces la instanță este afectat în însăși substanța sa, iar reglementarea criticată este contrară prevederilor art. 21 alin. (1), (2) și (4) din Constituție.

12.Tribunalul Suceava - Secția I civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (4) privind accesul liber la justiție, având în vedere că acestea fac referire la parcurgerea obligatorie a etapei premergătoare, în fața oficiului de cadastru și publicitate imobiliară. Această documentație urmează a fi înaintată Comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar, care emite o hotărâre de admitere sau respingere a rectificării titlului de proprietate, iar acest act poate fi contestat cu plângere la instanță.

13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, se susține că pornind de la motivarea excepției de neconstituționalitate realizată de autor, dispozițiile supuse controlului de constituționalitate îndeplinesc cerințele instituite de Constituție în acest sens. Se arată că, deși prin Legea nr. 219/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară din subordinea Ministerului Administrației și Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, precum și pentru modificarea unor acte normative s-a introdus art. 59^1 în Legea nr. 18/1991, a fost menținut în vigoare și art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991, republicată. Potrivit acestui text de lege „Pe baza hotărârii judecătorești definitive, comisia județeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desființa“. În atare condiții, prevederile art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991, republicată, pot fi analizate ca reprezentând cadrul general în materia fondului funciar, fără legătură exclusivă cu procedura plângerii care este reglementată în articolele anterioare, deoarece se dispune în mod expres că modificarea, înlocuirea sau desființarea unui titlu de proprietate de către comisia județeană nu se poate face decât pe baza hotărârii judecătorești irevocabile. Se apreciază că aplicabilitatea prevederilor art. 58 teza a doua din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, poate fi analizată prin raportare la dispozițiile art. 59^1 din același act normativ, cu rigurozitatea faptului că textul modificator al legii dispune că erorile de scriere și transcriere din titluri se modifică (în mod exclusiv) de oficiile de cadastru - conform alin. (1), dar că modificarea titlurilor de proprietate în alte situații se poate face de oficiul de cadastru, pe baza hotărârii comisiei județene (această procedură fiind pusă la dispoziția părții interesate și rămânând la alegerea ei). Se susține că orice altă interpretare a modificărilor aduse Legii nr. 18/1991, de natură să conducă la ideea inadmisibilității acțiunilor de rectificare a titlului și la cea a necompetenței generale a instanțelor de judecată în materia rectificării titlurilor de proprietate, echivalează cu o restrângere a accesului la justiție și cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Pentru ca instanțele de judecată să fie excluse într-o anumită materie este necesar să existe norme legale exprese, iar această înlăturare a instanței de judecată să fie justificată prin existența unei alte căi legale alternative puse la îndemâna părților și care să ducă la același rezultat, iar la rândul ei să fie supusă verificării instanțelor pentru excluderea abuzurilor.

15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, jurisprudența instanțelor judecătorești în materia rectificării titlurilor de proprietate, aflată la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, cu următorul conținut: „Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.“ 18. Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (4) privind accesul liber la justiție.

19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin art. I pct. 11 din Legea nr. 219/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară din subordinea Ministerului Administrației și Internelor în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, precum și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 23 noiembrie 2012, Legea nr. 18/1991 a fost completată cu art. 59^1, potrivit căruia

(1)Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.

(2)Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.

(3)Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

20.În acest context legislativ a fost emis de către directorul general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară Ordinul nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 31 iulie 2014. Astfel, potrivit art. 235 alin. (1) și (2) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 571 bis din 31 iulie 2014,

(1)Oficiile teritoriale pot soluționa cereri de îndreptare a erorilor din titlurile de proprietate dacă, în urma verificărilor se constată că acestea sunt datorate transcrierii eronate pe titlul de proprietate a unora dintre informațiile de pe procesul-verbal de punere în posesie sau din documentele care au stat la baza punerii în posesie și se referă la:

a)erori de scriere a numelui și prenumelui față de procesul- verbal și anexe;

b)erori cu privire la numărul de tarla/parcelă, număr unitate amenajistică (UA)/unitate de producție (UP);

c)erori cu privire la vecinătăți;

d)erori ale suprafețelor parcelelor, fără modificarea suprafeței total atribuite;

e)alte erori cu privire la identificare cadastrală a parcelei, fără afectarea amplasamentului și a suprafeței.

(2)În cazul în care eroarea materială se identifică cu una dintre cele descrise mai sus, cererile de îndreptare a erorilor se pot soluționa în baza următoarelor documente:

a)cererea solicitantului, care trebuie să indice obligatoriu numărul și data emiterii titlului de proprietate supus corectării;

b)referatul de îndreptare eroare materială întocmit de inginerul șef și aprobat de director, care trebuie să conțină numărul și data hotărârii comisiei județene în baza căreia a fost emis titlul de proprietate supus corectării, eroarea materială și conținutul corectării;

c)titlul de proprietate în original.

21.De asemenea, conform art. 235 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară,

titlurile de proprietate se pot modifica de oficiul teritorial, în temeiul hotărârii comisiei județene, conform art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și se referă la:

a)modificări ale numărului tarlalei/parcelei;

b)modificarea numelui autorului dreptului de proprietate, în conformitate cu actele de stare civilă;

c)modificarea vecinătăților fără afectarea amplasamentului;

d)modificarea suprafețelor parcelelor fără modificarea suprafeței totale.

Potrivit alin. (4)-(8) ale art. 235 din regulamentul menționat:

(4)Modificarea suprafeței totale în plus sau în minus față de cea reconstituită nu poate fi soluționată în condițiile menționate la aliniatele anterioare și se realizează prin hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 58 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(5)Modificarea titlurilor de proprietate rezultate din hotărârile judecătorești definitive se efectuează de oficiul teritorial în baza unei hotărâri de punere în executare a hotărârii judecătorești emise de comisia județeană.

(6)Orice modificare în cuprinsul titlului de proprietate se va face cu tuș roșu, atât pe originalul titlului de proprietate, cât și pe cotor și va purta semnătura directorului oficiului teritorial și ștampila, cu mențiunea numărului și a datei hotărârii comisiei județene.

(7)Anularea unui titlu de proprietate se face în baza hotărârii judecătorești definitive, iar după comunicarea acesteia oficiul teritorial va aplica ștampila «Anulat în baza hotărârii judecătorești nr. .....» pe cotorul titlului de proprietate și se va trece numărul din registrul titlurilor de proprietate anulate.

(8)Oficiile teritoriale și comisiile locale vor ține un registru al titlurilor de proprietate modificate și un registru al titlurilor de proprietate anulate, care vor fi actualizate permanent.

22.Având în vedere legislația menționată, Curtea reține că eroarea materială înscrisă în titlul de proprietate constă în transcrierea eronată în cuprinsul acestuia a numelui și prenumelui față de procesul-verbal de punere în posesie și anexe, erori cu privire la numărul de tarla/parcelă, numărul unității amenajistice (UA)/unității de producție (UP), erori cu privire la vecinătăți, erori ale suprafețelor parcelelor, fără modificarea suprafeței total atribuite, și alte erori cu privire la identificare cadastrală a parcelei, fără afectarea amplasamentului și a suprafeței. De asemenea, rectificarea/ modificarea titlului de proprietate se referă la modificări ale numărului tarlalei/parcelei, modificarea numelui autorului dreptului de proprietate, în conformitate cu actele de stare civilă, modificarea vecinătăților, fără afectarea amplasamentului, și modificarea suprafețelor parcelelor, fără modificarea suprafeței totale.

23.Din înscrisurile aflate la dosar, Curtea observă că autorul a parcurs procedura administrativă, în sensul că, după identificarea cadastrală corectă a terenurilor în litigiu, întocmirea planurilor de amplasament și delimitare și după recepționarea acestora de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, a depus la Comisia locală de fond funciar cerere pentru modificarea titlului de proprietate, cerere care a fost înaintată Comisiei județene, iar ulterior Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Însă Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a restituit documentația Comisiei locale cu motivarea că, potrivit unei proceduri operaționale incidente, documentația pentru modificarea titlului de proprietate trebuie să conțină și copia planului parcelar al tarlalei, plan parcelar pe care Comisia locală de fond funciar nu l-a întocmit. În acest context, autorul excepției, considerând că nu este posibilă rectificarea titlului pe cale administrativă, a formulat cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu Comisia Orașului Salcea pentru aplicarea legii fondului funciar și Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, și a solicitat rectificarea titlului de proprietate în ceea ce privește identificarea solelor și parcelelor în care sunt amplasate suprafețele extravilane reconstituite.

24.Prin Sentința civilă nr. 4.396 din 18 noiembrie 2016, pronunțată în cauză, Judecătoria Suceava a invocat din oficiu și a admis excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă, reținând că, întrucât reclamantul nu pretinde că prin modificările solelor și parcelelor în care sunt amplasate suprafețele extravilane reconstituite s-ar modifica în fapt amplasamentul suprafețelor de teren, competența de soluționare a cererii aparține oficiului de cadastru și publicitate imobiliară, ca organ fără activitate jurisdicțională, pe baza hotărârii comisiei județene, iar nu instanțelor judecătorești.

25.Or, având în vedere toate aceste aspecte, Curtea constată că susținerile autorului nu reprezintă o problemă de constituționalitate a textului de lege criticat, ci o chestiune de interpretare și aplicare a legii la cazul dedus judecății, ceea ce intră în competența instanțelor judecătorești.

26.În jurisprudența sa, Curtea a reținut că este competentă să realizeze un control de constituționalitate a interpretării pe care un text de lege a primit-o în practică, de vreme ce deturnarea reglementărilor legale de la scopul lor legitim, printr-o sistematică interpretare și aplicare eronată a acestora de către instanțele judecătorești sau de către celelalte subiecte chemate să aplice dispozițiile de lege, poate determina neconstituționalitatea acelei reglementări. În acest caz, Curtea are competența de a elimina viciul de neconstituționalitate astfel creat, esențială în asemenea situații fiind asigurarea respectării drepturilor și libertăților persoanelor, precum și a supremației Constituției (Decizia nr. 224 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Decizia nr. 336 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 19 mai 2015, paragraful 30).

27.Curtea a statuat că, în cadrul exercitării acestui control de constituționalitate, criteriul fundamental pentru determinarea competenței de a exercita controlul de constituționalitate asupra unei interpretări a normei juridice este caracterul continuu al acestei interpretări, respectiv persistența sa în timp, în cadrul practicii judiciare, așadar, existența unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanțelor. De aceea, Curtea a constatat că este abilitată să intervină atunci când este sesizată cu privire la existența unei practici unitare/neunitare de interpretare și aplicare a legii de natură să încalce exigențele Constituției, iar interpretările izolate, vădit eronate, nu pot face obiectul controlului de constituționalitate, ci al controlului judecătoresc.

28.Curtea a constatat că nu are competența de a elimina, pe calea controlului de constituționalitate, din conținutul normativ al textului o anumită interpretare izolată și vădit eronată a acestuia, legislația în vigoare oferind alte remedii procesuale ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, iar Curtea și-ar aroga competențe specifice acestora, transformându-se din instanță constituțională în una de control judiciar (Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, Decizia nr. 729 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 23 februarie 2017).

29.Raportat la cauza de față, din examinarea jurisprudenței instanțelor judecătorești referitoare la rectificarea titlurilor de proprietate, formulate în temeiul dispozițiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, respectiv ipotezele reglementate de art. 235 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, Curtea observă că majoritatea instanțelor, fără a pune în discuție chestiunea necompetenței generale, au considerat că sunt competente să soluționeze aceste cereri.

30.Față de cele referite, având în vedere jurisprudența instanțelor naționale în materia rectificării titlurilor de proprietate, Curtea reține că, în ceea ce privește dispozițiile de lege criticate, nu s-a constatat o interpretare constantă/continuă în sensul reclamat de autorul excepției, astfel încât nu poate fi pusă în discuție o problemă de constituționalitate a dispozițiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, problema juridică invocată fiind, prin urmare, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, atribuție ce revine instanțelor judecătorești, și, ca atare, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 59^1 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Vasile Popovici în Dosarul nr. 5.511/314/2016 al Tribunalului Suceava - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 februarie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici