Decizie nr. 276 din 22 martie 2012

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Victor Iuraşcu în Dosarul nr. 6.956/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.451D/2011.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihaela Jugaru, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.475 din 10 noiembrie 2009 şi nr. 530 din 9 aprilie 2009.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 6.501 din 7 noiembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.956/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Victor Iuraşcu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 2 din actul normativ criticat încalcă prezumţia de nevinovăţie, astfel cum este consacrată prin dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie, deoarece creează premisele unei răspunderi morale şi juridice pentru lucrătorii Securităţii care au desfăşurat activităţi specifice atribuţiilor de serviciu, conforme actelor normative în vigoare la acea dată. Se arată că echivalarea atribuţiilor de serviciu specifice lucrătorilor Securităţii cu desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat ori s-au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului este de natură a aduce prejudicii morale şi materiale lucrătorilor fostei Securităţi.

Se mai susţine că actul normativ criticat acordă atribuţii jurisdicţionale Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin faptul că acesta administrează probe şi face constatări care ar trebui să fie de competenţa exclusivă a instanţei de judecată, exercitând astfel o jurisdicţie specifică, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie. De asemenea, prin introducerea acţiunilor în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al fostei Securităţi, Consiliul se substituie atât în dreptul cetăţeanului de a avea acces liber la justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime, realizându-se o extindere nejustificată a sferei titularilor acestui drept, cât şi atribuţiei Avocatului Poporului de a acţiona pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor persoanelor fizice, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie. Mai mult, o astfel de atribuţie a acestei autorităţi administrative autonome este contrară scopului acesteia, şi anume asigurarea accesului oricărui cetăţean la propriul dosar existent în arhivele fostei Securităţi, numai acesta fiind îndreptăţit să sesizeze instanţe de judecată în cazul în care se consideră vătămat în drepturile sau interesele sale legitime.

De asemenea, în opinia autorului excepţiei, actul normativ criticat este neconstituţional, deoarece nu prevede posibilitatea persoanei verificate de a se apăra în faţa Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, care emite nota de constatare a calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, dreptul de apărare fiind recunoscut doar în faţa instanţei de judecată care se pronunţă în cadrul acţiunii în constatare.

Se mai susţine că, în cazul acţiunii în constatarea calităţii de lucrător/colaborator al Securităţii, competenţa de soluţionare aparţine Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în timp ce adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă criticată pot fi contestate în faţa instanţei de contencios administrativ competente teritorial de către orice persoană interesată. În acest mod, persoanei verificate i se îngrădeşte posibilitatea de a-şi exercită dreptul la apărare în faţa unei instanţe de judecată apropiată domiciliului său, ceea ce contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi.

Actul normativ criticat contravine şi dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece stabileşte competenţa instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa asupra unor acte de comandament cu caracter militar, care, în opinia autorului excepţiei, sunt specifice activităţii serviciilor de informaţii.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional, invocând în acest sens punctele de vedere exprimate în deciziile Curţii Constituţionale nr. 436 din 15 aprilie 2010, nr. 1512 din 17 noiembrie 2009, nr. 530 din 9 aprilie 2009, nr. 815 din 19 mai 2009 şi nr. 1.607 din 15 decembrie 2011.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, precum şi ale Legii nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.

Curtea observă că, în acord cu jurisprudenţa sa (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006), ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege, chiar dacă, din raţiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare conservă şi elementele de identificare atribuite la adoptarea lor de către Guvern. Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea va reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 58 alin. (1) privind rolul Avocatului Poporului şi art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege, art. 14 - Interzicerea discriminării şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, constatând că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză.

Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a adus o modificare a regimului juridic aplicabil persoanelor în legătură cu care s-a constatat că sunt colaboratori sau lucrători ai Securităţii, realizând o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. Actuala reglementare legală are ca finalitate deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, Decizia nr. 46 din 20 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 8 martie 2011, sau Decizia nr. 1.252 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012.

Prin aceste decizii, invocând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a mai constatat că este neîntemeiată critica referitoare la nesocotirea dispoziţiilor constituţionale care statuează cu privire la rolul Avocatului Poporului de apărător al drepturilor şi libertăţilor persoanelor fizice. Posibilitatea pe care o are Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a promova acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau de colaborator al Securităţii nu reprezintă o substituire a acestuia în atribuţiile Avocatului Poporului. Această instituţie are atribuţii specifice, determinate în mod cuprinzător şi detaliat în legea sa de organizare şi funcţionare, de natură să asigure realizarea rolului său constituţional. De altfel, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, "în exercitarea atribuţiilor sale, Avocatul Poporului nu se substituie autorităţilor publice".

Totodată, prin decizia menţionată, Curtea a statuat că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară, astfel că nu se poate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (5) din Constituţie.

Cu privire la critica referitoare la competenţa exclusivă a unei singure instanţe de soluţionare a cauzelor având ca obiect constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii, şi anume Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, Curtea Constituţională a constatat, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, că, potrivit art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie, justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege. Or, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 satisfac exigenţele constituţionale invocate, inclusiv cele prevăzute de art. 126 alin. (5) referitor la interdicţia înfiinţării de instanţe extraordinare.

De asemenea, prin deciziile nr. 1.252 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, şi nr. 1.560 din 6 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 1 februarie 2012, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în drepturi, este lipsită de orice fundament critica privind nerespectarea principiului egalităţii în drepturi, susţinută de autorul excepţiei din perspectiva instituirii competenţei instanţelor de contencios administrativ de a judeca contestaţiile formulate împotriva adeverinţelor prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 din ordonanţa de urgenţă, de vreme ce art. 10 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, astfel cum a fost modificat prin articolul unic pct. 16 din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, stabileşte, fără echivoc, că "Adeverinţele prevăzute la art. 8 lit. b) şi art. 9 [...] pot fi contestate la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti de către orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la publicarea lor." Mai mult, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.

Totodată, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 ca neîntemeiată, reţinând că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare şi nici celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale invocate, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor invocate în faţa instanţelor judecătoreşti.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc aspecte identice cu cele relevate în jurisprudenţa Curţii şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acesteia, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În legătură cu susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 126 alin. (6) din Constituţie, deoarece actele normative criticate stabilesc competenţa instanţelor de contencios administrativ de a se pronunţa supra unor acte de comandament cu caracter militar, care, în opinia autorului excepţiei, sunt specifice activităţii serviciilor de informaţii, se constată că şi aceasta este neîntemeiată. Promovarea unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător sau colaborator al Securităţii pe calea contenciosului administrativ nu reglementează controlul judecătoresc al unor acte de comandament militar. Controlul legalităţii sau temeiniciei unor astfel de acte excedează cadrului normativ al ordonanţei de urgenţă criticate, obiectul de reglementare al acesteia fiind în mod univoc menţionat, şi anume "accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie invocată de Victor Iuraşcu în Dosarul nr. 6.956/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2012.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Benke Karoly