Decizie nr. 1.220 din 29 septembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 259 pct. 7 lit. b) şi c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii", excepţie ridicată de Gheorghe Nandor Jîrghiuţă în Dosarul nr. 1.399/190/2008 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.049D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Anamaria Jîrghiuţă în Dosarul nr. 1.398/190/2008 al aceleiaşi instanţe de judecată.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.049D/2009 la Dosarul nr. 1.048D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, în acest sens, că susţinerile de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului neretroactivităţii prin impunerea obligaţiei de plată a contribuţiei lunare la fondul de asigurări de sănătate datorate anterior nu pot fi primite, deoarece aceleaşi termene de prescripţie şi aceeaşi obligaţie de plată exista şi în vechea legislaţie în materie. În plus, doar calitatea de asigurat, dobândită în condiţiile legii, generează aceleaşi drepturi, respectiv aceleaşi obligaţii pentru această categorie de persoane, fără a fi astfel nesocotite principiul egalităţii sau garanţiile constituţionale privind interzicerea exproprierii, pretins încălcate.

CURTEA

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin încheierile din 18 februarie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.399/190/2008 şi nr. 1.398/190/2008, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 259 pct. 7 lit. b) şi c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii".

Excepţiile au fost ridicate de Gheorghe Nandor Jîrghiuţă şi de Anamaria Jîrghiuţă în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în recurs formulate împotriva unor sentinţe civile privind contestaţii la executare.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având conţinut identic, se susţine, mai întâi, că prevederile "art. 259 pct. 7 lit. b) şi c) din Legea nr. 95/2006" contravin principiului neretroactivităţii legii, deoarece obligă destinatarul acestor norme juridice la plata, retroactiv, pentru o perioadă de 5 ani, a contribuţiei lunare la fondul de asigurări sociale de sănătate, incluzând şi perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 95/2006. Dispoziţiile de lege criticate realizează practic o expropriere, deoarece persoana în cauză este obligată să achite sume de bani fără a beneficia de nimic în schimbul acestora. Autorii excepţiei menţionează situaţia personală, în sensul că nu au avut calitatea de asigurat, nu au beneficiat de serviciile prestate de asigurător (apelând la servicii medicale private), însă sunt obligaţi la plata retroactivă pentru servicii medicale de care nu au beneficiat. De asemenea, arată că textele atacate creează o situaţie defavorabilă destinatarilor acestor norme, care "realizează venituri impozabile", faţă de cei la care se referă lit. a) din alin. (7) al aceluiaşi articol de lege, care se referă la persoanele care nu au venituri impozabile şi care sunt obligate "să achite contribuţia lunară pe ultimele 6 luni... calculată la salariul minim brut", cu toate că ambele categorii de persoane beneficiază de aceeaşi asigurare de sănătate.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, indicând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de pildă Deciziile nr. 934/2006, nr. 469/2006, nr. 539/2006 şi nr. 705/2007.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 259 alin. (7) lit. b) şi c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată, sunt constituţionale, deoarece acestea nu conţin norme contrare principiilor fundamentale ale neretroactivităţii legii civile şi egalităţii în drepturi şi nici principiului constituţional care stabileşte că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 259 alin. (7) lit. b) şi c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 20 din Legea nr. 264/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 27 iulie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:

(7)Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat: (...)

b)să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale contribuţia legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi obligaţiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;

c)să achite atât contribuţia legală lunară şi obligaţiile fiscale accesorii prevăzute la lit. b) pentru perioada în care au realizat venituri impozabile, cât şi contribuţia legală lunară, precum şi majorările de întârziere prevăzute la lit. a) sau, după caz, obligaţiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Această prevedere se aplică situaţiilor în care în cadrul termenelor de prescripţie fiscală există atât perioade în care s-au realizat venituri impozabile, cât şi perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri. În cazul în care perioada în care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuţia legală lunară proporţional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere şi obligaţiile fiscale accesorii, după caz.

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) cu referire la principiul egalităţii cetăţenilor în drepturi şi ale art. 44 alin. (3) cu privire la expropriere.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 259 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 705 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, Curtea a reţinut, cu privire la regimul juridic al termenelor de prescripţie aplicabile drepturilor de creanţă ale instituţiilor publice din sistemul asigurărilor sociale de sănătate, că "instituţiile publice care asigură colectarea contribuţiilor către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate urmăresc asigurarea unui interes general, respectiv îndeplinirea obligaţiei statului de a ocroti sănătatea publică, ceea ce justifică de asemenea protecţia deosebită acordată drepturilor de creanţă ale acestor instituţii." Cu acelaşi prilej, Curtea a mai constatat, faţă de susţinerile referitoare la încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii, că "dispoziţiile de lege criticate prevăd obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări de sănătate pentru o perioadă anterioară în sarcina celor care aveau această obligaţie, dar nu au îndeplinit-o. Astfel, [...] obligarea la plata contribuţiei prevăzute de lege şi anterior nu poate fi privită ca având un caracter retroactiv".

Cât priveşte susţinerile autorilor excepţiei sub aspectul încălcării principiului egalităţii în drepturi prin modalitatea diferită de calcul a contribuţiei lunare la fondul de asigurări de sănătate în funcţie de natura impozabilă sau nu a veniturilor asiguraţilor, Curtea constată că astfel de critici au mai fost analizate în cadrul controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 56 din 26 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 21 februarie 2006, şi Decizia nr. 539 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 1 august 2006, Curtea a statuat că "este firesc ca valoarea contribuţiei să difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia asigurărilor sociale de sănătate". De asemenea, Curtea a reţinut că "principiul constituţional al aşezării juste a sarcinilor fiscale pentru suportarea cheltuielilor publice impune diferenţierea contribuţiei persoanelor care realizează venituri mai mari. De altfel, cota de contribuţie, exprimată procentual, este unică, neavând caracter progresiv, astfel că diferenţa valorică a contribuţiei este determinată de nivelul diferit al venitului".

Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări.

Având în vedere cele reţinute de Curte prin deciziile indicate, raportate la criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, se constată că, în lipsa unor elemente noi, de natură să modifice această jurisprudenţă, aceleaşi argumente pe care s-a fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se impune şi în acest dosar.

În plus, autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate invocă prevederile art. 44 alin. (3) din Constituţie, referitoare la garanţiile fundamentale privind interzicerea exproprierii. Curtea constată însă că aceste norme nu au incidenţă în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 259 alin. (7) lit. b) şi c) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Gheorghe Nandor Jîrghiuţă şi de Anamaria Jîrghiuţă în dosarele nr. 1.399/190/2008 şi nr. 1.398/190/2008 ale Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 septembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi