Decizia nr. 720 din 6 octombrie 2020

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Vasile Sîrcu în Dosarul nr. 5.057/99/2017 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.080D/2018.2. Dezbaterile au avut loc la data de 22 septembrie 2020, cu participarea reprezentantului autorului excepției, domnul avocat Cătălin Georgescu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având în vedere cererea formulată de reprezentantul autorului excepției de amânare a pronunțării în vederea depunerii unor înscrisuri, în temeiul dispozițiilor art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă, coroborate cu ale art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2020, când a respins cererile formulate în scris de autorul excepției de repunere pe rol a cauzei și de menționare în cuprinsul deciziei a dezbaterilor din data de 22 septembrie 2020, constatând că nu există temeiuri justificate pentru repunerea pe rol, iar dezbaterile din data de 22 septembrie 2020 au fost deja consemnate în încheierea de la acea dată și a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3.Prin Sentința civilă nr. 551/2018 din 23 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.057/99/2017, Tribunalul Iași - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Vasile Sîrcu cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.

4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 107 alin. (3) și (5) din Legea nr. 263/2010 sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 47 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 și art. 53, precum și celor ale art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în măsura în care stagiul de cotizare aferent unei grupe superioare de muncă nu poate fi valorificat decât de la data depunerii documentelor doveditoare și nu de la data acordării inițiale a dreptului la pensie. În acest sens, arată că nu a putut procura documentele care atestau faptul că a lucrat în grupa a II-a de muncă la momentul când s-a pensionat anticipat, ci doar ulterior. Consideră că stagiul de cotizare este un drept recunoscut și câștigat și ar trebui valorificat de la data nașterii sale.

5.De asemenea, susține că reglementarea este injustă, neproporțională și nu este justificată decât de rațiuni de ordin birocratic, întrucât casele de pensii își pot recupera de la pensionari eventualele sume încasate și nedatorate în termenul general de prescripție, dar pensionarii nu.

6.Totodată, arată că în discuție se pune și o problemă de interpretare a legii, întrucât dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 se referă la venituri și stagii de cotizare noi, obținute/realizate ulterior pensionării, și nu la stagiile de cotizare realizate în condiții deosebite de muncă.

7.În susținerea criticilor formulate, autorul excepției invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1.211 din 5 octombrie 2010, din care reiese că dreptului la pensie, care este constituțional garantat, nu i se pot aduce limitări care contravin Constituției. De asemenea, amintește deciziile Curții Constituționale nr. 1.612 din 15 decembrie 2010, nr. 95 din 7 februarie 2012 sau nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 8 decembrie 2009 și din 2 februarie 2010 pronunțate în cauzele Wieczorek împotriva Poloniei și Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei. Raportat la această jurisprudență, precizează că măsura prevăzută de art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 afectează însăși existența dreptului la pensie și nu se referă la recalcularea/indexarea/un algoritm de calcul care intră în sfera de reglementare a legiuitorului.

8.Referitor la criticile raportate la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție, autorul excepției arată că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate sunt retroactive, întrucât îl lipsesc de un drept câștigat. Astfel, susține că grupa de muncă se subsumează conceptului de facta praeterita, similar cu dobândirea calității de pensionar, fiind subsecventă actului de pensionare.

9.În sfârșit, invocând atât jurisprudența Curții Constituționale prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, cât și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, subliniază că dreptul la pensie reprezintă un bun în accepția art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

10.Tribunalul Iași - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

11.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

12.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată, în esență, că dispozițiile art. 107 alin. (3) și (4) din Legea nr. 263/2010 prevăd posibilitatea recalculării pensiei la cererea pensionarului, prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege și prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia. Numai beneficiarul pensiei este în măsură să cunoască veniturile și/sau stagiile de cotizare pe care le-a realizat și care nu au fost valorificate și să dovedească existența acestora. De aceea, el va putea obține recalcularea pensiei numai după ce va formula o cerere în acest sens, cerere însoțită de dovada nevalorificării anumitor stagii de cotizare. Fiind vorba de valorificarea unui drept, iar nu de o obligație, depinde de voința titularului dreptului dacă va depune o astfel de cerere și momentul în care o va face. Ca o consecință firească a acestui fapt, textul art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 prevede acordarea pensiei recalculate începând din luna următoare celei în care s-a depus cererea. În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dreptului la pensie, amintește că, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, precum și a celor statuate în jurisprudența Curții Constituționale, legiuitorul are libertatea de opțiune în reglementarea condițiilor și criteriilor de acordare a pensiei, a modului de calcul și de plată a acesteia, precum și a procedurii de solicitare, de stabilire a pensiei și de exercitare a contestațiilor. De asemenea, referitor la încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, arată că dispozițiile supuse controlului de constituționalitate nu sunt de natură să aducă atingere principiilor neretroactivității și egalității în fața legii, în condițiile în care se aplică tuturor persoanelor care au depus cereri în temeiul art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010. În plus, Legea nr. 263/2010 are domeniul ei propriu de aplicare, prevederile acesteia devenind incidente după intrarea în vigoare și nu asupra unor raporturi juridice finalizate în temeiul actelor normative anterioare. În ceea ce privește critica raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, arată că în aplicarea unor acte normative pot apărea situații în care unele persoane sunt favorizate, iar altele nu. Uneori aceste efecte sunt urmărite chiar de legiuitor, alteori decurg din situațiile juridice concrete ce se stabilesc fără ca legiuitorul să fi urmărit producerea lor, însă astfel de cazuri nu reprezintă discriminări. Avocatul Poporului arată și că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate dau expresie dreptului de proprietate tocmai prin posibilitatea pe care o oferă prin prevederile legale criticate. În plus, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu cele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. În sfârșit, arată că nomele de lege supuse controlului de constituționalitate nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți cetățenești.

13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, potrivit cărora „Sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) și (4) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.“16. Analizând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată faptul că autorul acesteia critică și dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Tribunalul Iași - Secția I civilă nu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate privind aceste dispoziții de lege și nici nu s-a pronunțat în sensul inadmisibilității acesteia. Or, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 1.227 din 20 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, potrivit cărora omisiunea instanței judecătorești de a se pronunța cu privire la unele dispoziții din legi sau ordonanțe a căror neconstituționalitate a fost invocată de autorul excepției nu poate avea drept consecință înlăturarea controlului realizat de instanța de contencios constituțional, Curtea urmează să analizeze și constituționalitatea dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în forma aplicabilă în cauza în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate: „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia.“17. Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor articole din Constituție: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (2) referitor la dreptul la pensie și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la proprietate.

18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate fac parte din secțiunea a 7-a (art. 103-art. 120) a capitolului IV din Legea nr. 263/2010 prin care se reglementează modul de stabilire și plată a pensiei în sistemul public de pensii. Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (1), ca regulă, „în sistemul public de pensii, pensiile se cuvin de la data îndeplinirii condițiilor prevăzute de prezenta lege, în funcție de categoria de pensie solicitată“. Cu toate acestea, acordarea pensiei este condiționată de formularea unei cereri de către asigurat, art. 103 alin. (1) prevăzând că „pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, a tutorelui sau a curatorului acesteia, a persoanei căreia i s-a încredințat sau i s-a dat în plasament copilul minor, după caz, depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială.“ Această soluție este firească, de vreme ce solicitarea acordării pensiei este un drept pentru care asiguratul este liber să opteze, astfel încât, în funcție de interesele personale, poate formula cererea de pensionare la momentul îndeplinirii condițiilor legale sau la o dată ulterioară. Pe cale de consecință, art. 104 alin. (2) prevede că „pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale de pensii, emisă în condițiile prevăzute de prezenta lege, și se acordă de la data înregistrării cererii“, dată a cărei alegere este lăsată la dispoziția asiguratului. Art. 104 alin. (3) prevede și situații când pensiile se acordă de la o altă dată, în funcție de elementele specifice fiecărei categorii de pensie.

19.Art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 se referă la situațiile când, ulterior emiterii deciziei de pensionare, pensionarul este în măsură să prezinte noi documente care nu au fost avute în vedere la stabilirea pensiei și care sunt în măsură să determine o recalculare a acesteia. În mod asemănător reglementărilor care stabilesc că acordarea pensiei se face de la momentul formulării cererii de pensionare, art. 107 alin. (5) prevede că sumele rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (3) se acordă începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea, respectiv după ce pensionarul a formulat o solicitare în acest sens.

20.Prin urmare, Curtea constată că atât în cazul acordării inițiale a dreptului la pensie, cât și în cazul recalculării acesteia ca urmare a faptului că pensionarul aduce noi dovezi referitoare la venituri sau stagii de cotizare suplimentare, momentul de la care se acordă pensia pentru prima oară/recalculată este stabilit în funcție de două fapte generatoare de efecte juridice, neputând fi anterior acestora: formularea de către pensionar a unei cereri/solicitări, respectiv emiterea unei decizii a casei de pensii, acesta fiind actul administrativ prin care se stabilesc pensiile, potrivit art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

21.În acest context, Curtea apreciază necesar a fi precizat că, deși prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, asiguratul și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității, astfel că dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieții individului (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), înaintea emiterii deciziei de pensionare, nu se poate vorbi de existența unui „drept câștigat“ asupra pensiei, ci doar de existența unei vocații de a obține acest drept. Întrunirea condițiilor legale pentru obținerea dreptului la pensie nu duce ex officio la acordarea acestui drept în lipsa unei cereri exprese formulate de asigurat în acest sens.

22.De asemenea, Curtea subliniază că protecția constituțională de care se bucură cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivității și care constituie un drept câștigat (a se vedea Decizia nr. 940 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011) are în vedere pensia stabilită prin decizia de pensionare, prin aplicarea reglementărilor în vigoare la momentul acordării pensiei, potrivit principiului tempus regit actum.

23.Curtea apreciază că această concepție legislativă referitoare la condițiile de acordare a dreptului la pensie este în deplin acord cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituție, care, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, acordă dreptul exclusiv legiuitorului de a stabili condițiile și criteriile de acordare a dreptului la pensie (Decizia nr. 803 din 6 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 18 martie 2019, paragraful 19).

24.De altfel, Curtea, analizând constituționalitatea reglementărilor anterioare ale art. 83 alin. (1) și ale art. 169 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, a observat că „potrivit unui principiu general al legislației pensiilor, înscrierea la pensie se face la cererea celui îndreptățit, cerere însoțită de toate documentele care atestă dreptul și întinderea acestuia. Nici recalcularea pensiilor stabilite anterior, prin luarea în calcul și a unor date noi, nu se poate face decât la cerere și începând cu o dată ulterioară depunerii cererii.“ A apreciat însă că „existența acestui principiu nu contravine însă prevederilor art. 47 din Constituție, reprezentând, în sine, doar opțiunea legiuitorului privind modul de exercitare a drepturilor consacrate de acest text constituțional“ (Decizia nr. 304 din 9 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 12 august 2005).

25.De asemenea, Curtea, analizând dispozițiile art. 104 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 a statuat că „instituirea unor termene referitoare la acordarea dreptului la pensie este necesară pentru asigurarea unui echilibru între veniturile și cheltuielile sistemului public de pensii, astfel încât să nu se ajungă la situația plății în mod retroactiv, pe termene lungi, a unor drepturi de asigurări sociale al căror cuantum nu poate fi evaluat în mod concret“ (Decizia nr. 803 din 6 decembrie 2018, paragraful 19, precitată).

26.Prin urmare, având în vedere cele mai sus reținute, Curtea apreciază că susținerile autorului excepției referitoare la pretinsa contrarietate a dispozițiilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 cu prevederile art. 15 alin. (2), art. 47 alin. (2) și art. 44 din Constituție, precum și a celor ale art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sunt neîntemeiate.

27.Cât privește critica dispozițiilor art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 raportată la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că autorul excepției are în vedere o diferență de tratament juridic între pensionarii care nu pot cere recalcularea pensiei pentru o perioadă anterioară și casele teritoriale de pensii care pot solicita restituirea sumelor plătite în mod nelegal în termenul legal de prescripție. Or, față de această critică Curtea constată că ipotezele comparate de autorul excepției sunt diferite, dreptul caselor de pensie de a solicita restituirea sumelor plătite în mod legal pensionarului, prevăzut de art. 107 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, raportându-se la drepturi stabilite anterior printr-o decizie de pensionare. Mai mult, de dreptul de a solicita acordarea sumelor legal cuvenite înăuntrul termenului de prescripție se bucură și pensionarul, potrivit aceluiași text de lege. Prin urmare, și această critică de neconstituționalitate este lipsită de susținere.

28.În sfârșit, în ceea ce privește dispozițiile art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, Curtea observă că autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci pune în discuție modul în care aceste dispoziții de lege au fost interpretate și aplicate. Or, Curtea apreciază că a răspunde criticilor autoarei excepției în această situație ar însemna o ingerință în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege (Decizia nr. 188 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 12 iunie 2015, paragraful 18).

29.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate formulată de Vasile Sîrcu în Dosarul nr. 5.057/99/2017 al Tribunalului Iași - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 107 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

2.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Iași - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea