Decizie nr. 196 din 7 aprilie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Valeriu Dâdăl în Dosarul nr. 33.649/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.483D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 26 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 33.649/302/2014, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, excepţie ridicată de Valeriu Dâdăl într-o cauză având ca obiect soluţionarea acţiunii în tăgada paternităţii formulată de autorul excepţiei, acţiune ce priveşte un copil din căsătorie, născut în perioada de activitate a Legii nr. 4/1953 - Codul familiei.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate creează o inegalitate juridică între titularii acţiunii în tăgada paternităţii în funcţie de data naşterii copilului a cărui prezumţie de paternitate se contestă. În acest sens se precizează că, potrivit art. 430 din noul Cod civil, soţul mamei poate introduce acţiunea în termen de 3 ani, care curge fie de la data la care soţul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumţia nu corespunde realităţii. Or, prin efectul textului de lege criticat, această dispoziţie a Codului civil se aplică numai copiilor născuţi după data de 1 octombrie 2011, iar nu şi celor născuţi înainte de această dată, în privinţa cărora acţiunea în tăgada paternităţii este reglementată de art. 55 din Codul familiei, care stabileşte că aceasta se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului, termenul începând să curgă de la data la care soţul a luat la cunoştinţă naşterea copilului.

6.Se mai arată că textul criticat aduce atingere efectelor viitoare ale unor situaţii juridice existente la data intrării în vigoare a Codului civil, contrar art. 6 alin. (6) din cod şi art. 5 alin. (2) din Legea nr. 71/2011.

7.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.

8.Se arată că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a principiului egalităţii în drepturi. Totodată, se apreciază, în privinţa criticii de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, că partea are posibilitatea de a-şi valorifica drepturile conform legii în vigoare la data la care s-a născut situaţia juridică supusă judecăţii.

9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

10.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul criticat este o normă tranzitorie, care reglementează legea aplicabilă situaţiilor juridice concrete, în materia filiaţiei, în raport cu data intrării în vigoare a noului Cod civil. Astfel, în ceea ce priveşte aplicarea legii în timp, este consacrat principiul aplicării imediate a legii noi, în sensul că, odată cu intrarea în vigoare a unei noi legi, toate situaţiile juridice care se ivesc ulterior sunt supuse reglementării noii legi. Principiul este firesc, dat fiind faptul că o nouă normă este adoptată când realităţile sociale o impun. Odată adus în peisajul social un nou set de reguli, o nouă ordine normativă - în cazul de faţă noile reguli prin care se reglementează relaţiile de filiaţie - este firesc ca aceasta să fie aplicată de îndată situaţiilor care apar după intrarea în vigoare a noii legi.

11.Cu totul alta este situaţia faptelor şi actelor petrecute înainte de intrarea în vigoare a legii. Asigurarea previzibilităţii legii şi a stabilităţii raporturilor juridice face ca legea să nu mai poată fi aplicată retroactiv, unor situaţii născute anterior intrării în vigoare a unei legi al cărei conţinut nu era cunoscut subiecţilor de drept şi care nu se puteau conforma unor cerinţe legale care nu existau şi pe care nu le puteau anticipa. Tocmai de aceea opţiunea legiuitorului pentru norma tranzitorie cuprinsă în art. 47 din Legea nr. 47/2011 este firească, momentul naşterii copilului a cărui paternitate se tăgăduieşte fiind elementul definitoriu în raport cu care se stabileşte şi legea aplicabilă acţiunii: dacă este născut sub imperiul legii vechi, acţiunea este supusă regulilor legale anterioare, iar dacă naşterea a avut loc sub imperiul noii legi, tăgăduirea paternităţii se face potrivit regulilor noii legi.

12.Astfel, situaţia diferită în care se află titularii dreptului la acţiunea în tăgada paternităţii în funcţie de data naşterii copilului nu este contrară art. 16 din Constituţie, ea întemeindu-se pe principiul general de drept tempus regit actum, care constituie un criteriu obiectiv şi rezonabil pentru deosebirea de tratament juridic aplicată. În acest sens este invocată şi Decizia nr. 755 din 24 iunie 2008.

13.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

14.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

15.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, care au următorul cuprins:

Stabilirea filiaţiei, tăgăduirea paternităţii sau orice altă acţiune privitoare la filiaţie este supusă dispoziţiilor Codului civil şi produce efectele prevăzute de acesta numai în cazul copiilor născuţi după intrarea lui în vigoare.

16.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie.

17.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, chiar prin raportare la acţiunea în tăgada paternităţii. Astfel, prin Decizia nr. 1.062 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013, Curtea a statuat că situaţia diferită în care se află titularii dreptului la acţiunea în tăgada paternităţii, în funcţie de data naşterii copilului a cărui paternitate se contestă, derivă din succesiunea în timp a actelor normative în materie, mai concret, din aplicarea principiului general de drept tempus regit actum. Privită din această perspectivă, deosebirea de tratament juridic apare ca fiind întemeiată pe un criteriu obiectiv şi rezonabil, fiind astfel de neconceput, în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, ca legea nouă să se aplice şi copiilor născuţi înainte de intrarea ei în vigoare, respectiv efectele juridice ale legii noi să fie aplicabile şi unei situaţii trecute, şi anume naşterea copilului.

18.În legătură cu acest aspect, Curtea a reţinut în mod constant că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice fără privilegii şi discriminări. În acest sens sunt Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, prin care Curtea Constituţională a statuat că respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate.

19.De altfel, prin Decizia nr. 755 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II din Legea nr. 288/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 4/1953 - Codul familiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 5 noiembrie 2007, şi a constatat că sintagma "Dispoziţiile prezentei legi privind acţiunea în tăgăduirea paternităţii, [...], sunt aplicabile şi în cazul copiilor născuţi înainte de intrarea sa în vigoare, chiar dacă cererea este în curs de judecată" este neconstituţională, fiind în contradicţie cu dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, în condiţiile în care legea nouă se aplică unui drept născut sub imperiul legii vechi.

20.De asemenea, Curtea mai reţine că textul de lege criticat a mai format obiectul controlului de constituţionalitate şi prin raportare la sintagma "orice altă acţiune privitoare la filiaţie"; în acest sens, Curtea a pronunţat Decizia nr. 847 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 18 februarie 2016, prin care a constatat că este de neconceput, în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, ca legea nouă să se aplice şi copiilor născuţi înainte de intrarea ei în vigoare, respectiv ca efectele juridice ale legii noi să fie aplicabile şi unei situaţii trecute, şi anume naşterea copilului.

21.Neintervenind elemente noi de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valeriu Dâdăl în Dosarul nr. 33.649/302/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Augustin Zegrean

Magistrat-asistent-şef,

Benke Karoly