Decizia nr. 79 din 2 martie 2023

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), raportat la art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Elena Trofimenco în Dosarul nr. 5.473/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.423D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 181 din 26 mai 2020.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 8 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.473/2/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), raportat la art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Elena Trofimenco într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unui act administrativ privind salarizarea.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate generează discriminări între grefierii arhivari și grefierii de ședință și sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că grefierilor arhivari li se va menține cuantumul brut al salariului la nivelul anului 2017, fără a li se egaliza salariile cu cele ale grefierilor de ședință, în condițiile în care Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că aceste două funcții se află în aceeași grilă de salarizare, fiind într-o situație juridică identică. De asemenea, se susține că aplicarea tale quale a prevederilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 dă naștere unor situații discriminatorii și din perspectiva prevederilor art. 39 din aceeași lege, care se referă la nivelul de salarizare pentru funcții similare în cazul personalului nou-încadrat/promovat.

6.În ceea ce privește art. 38 alin. (3) lit. a) raportat la art. 38 alin. (6), precum și art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, autoarea excepției, expunând modul de calcul al sporurilor acordate, arată că se creează o situație discriminatorie în ceea ce privește cuantumul procentual al sporurilor între persoane care desfășoară aceeași activitate și care sunt încadrate în aceeași grilă de salarizare, în condițiile în care, potrivit art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, sistemul de salarizare reglementat de lege are la bază principiul nediscriminării și principiul egalității. Textele de lege criticate sunt neconstituționale în măsura în care acestea nu asigură cuantumuri procentuale identice ale sporurilor de care beneficiază grefierii de ședință și grefierii arhivari, indiferent dacă aceștia se află sau nu, din punctul de vedere al salarizării, în grila maximă de salarizare prevăzută de Legea-cadru nr. 153/2017, raportat la aceeași treaptă, vechime, gradație.

7.Referitor la aceleași dispoziții de lege, autoarea excepției arată că grefierii al căror salariu majorat cu 25% față de nivelul lunii decembrie 2017 se află sub grila maximă aferentă anului 2022 vor beneficia de o majorare cu 25% a cuantumului în lei a sporurilor față de luna decembrie 2017, care în cuantum procentual diferă de la o persoană la alta, având aceleași specificații ale postului, în timp ce grefierii al căror salariu de bază se stabilește la nivelul maxim din grila aferentă anului 2022, aflându-se în situația descrisă la art. 38 alin. (6) din lege, vor beneficia de sporuri aplicate în cote procentuale la salariu de bază astfel stabilit, altele decât cele de care beneficiază persoanele ale căror salarii se află sub grila maximă aferentă anului 2022.8. Dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt discriminatorii întrucât grefierii care depășesc nivelul maxim din grila de salarizare vor beneficia de toate drepturile reglementate prin lege, în timp ce grefierii ale căror salarii sunt sub grila maximă nu vor beneficia de sporuri în cuantum procentual, ci în cuantumul în lei raportat la valoarea aferentă lunii decembrie 2017.9. În susținerea criticii de neconstituționalitate sunt invocate Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și Decizia nr. 36 din 4 iunie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare.

10.Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu-și exprimă opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dispoziții potrivit cărora:

–Art. 38 alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a), alin. (6):

(2)Începând cu data de 1 iulie 2017:

a)se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții;(…)

(3)Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:

a)cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții; (…)

(6)În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

15.Autoarea excepției consideră că aceste dispoziții de lege sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.

16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în jurisprudența sa, a mai analizat dispozițiile de lege criticate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 81 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 29 mai 2020, Curtea, analizând criticile vizând instituirea unei pretinse discriminări între diferite categorii de personal plătit din fonduri publice, a reținut că prevederile art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002). Este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare la diferite autorități sau instituții publice.

17.Cu același prilej, Curtea a amintit jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, în care a reținut faptul că nu constituie discriminare dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile.

18.În raport cu acestea, Curtea a constatat că stabilirea regulii menținerii drepturilor salariale în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 la nivelul lunii iunie 2017 nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea prevederilor din lege criticate.

19.Cât privește dispozițiile art. 38 alin. (3) lit. a) raportate la cele ale alin. (6) din același articol de lege, Curtea reține că, în jurisprudența sa, așa cum este, spre, exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, respingând critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 16 din Constituție, a statuat că stabilirea unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.

20.Curtea a reiterat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007).

21.De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.22. Curtea a reținut că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.

23.De asemenea, reținând că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică un tratament juridic diferit (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 436 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 14 iulie 2014, paragraful 20), Curtea a constatat că prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu sunt, prin însuși conținutul lor, contrare art. 16 alin. (1) din Constituție.

24.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprundenței Curții Constituționale, considerentele și deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Trofimenco în Dosarul nr. 5.473/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a), alin. (3) lit. a) și alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 martie 2023.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

MARIAN ENACHE

Magistrat-asistent,

Patricia-Marilena Ionea