Decizia nr. 518 din 24 septembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 326 din Legea educației naționale nr. 1/2011, excepție ridicată de Daniela Smaranda Ionescu în Dosarul nr. 568/35/2016 al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.230D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Mircea Dumitru a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, deoarece stabilirea de către legiuitor a entităților care sunt obligate să pună în aplicare sancțiunile Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării (denumit în continuare Consiliul Național de Etică) nu contravine art. 21 și nici art. 52 din Constituție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 6 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 568/35/2016, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 326 din Legea educației naționale nr. 1/2011. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta Daniela Smaranda Ionescu în cadrul soluționării acțiunii în contencios administrativ având ca obiect principal anularea Ordinului ministrului educației nr. 4.517 din 19 iulie 2016, prin care s-a dispus revocarea titlului didactic de conferențiar, ca urmare a aplicării sancțiunii de către Consiliul Național de Etică.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, deoarece „un organism consultativ, fără personalitate juridică, nu are abilitarea de a dispune nici ministerului și nici instituției de învățământ superior punerea în aplicare a unei hotărâri proprii, în speță, a unei sancțiuni“. Prevederile art. 121, 123 și 213 din Legea nr. 1/2011 reglementează distinct principiul autonomiei universitare, lăsând la aprecierea instituției, în calitate de angajator, raporturile proprii cu angajații din categoria cadrelor universitare. Consiliul Național de Etică nu are atribuții referitoare la raporturile de muncă ale universităților cu angajații cadre didactice, aceste raporturi fiind supuse regulilor din Codul muncii și din Carta Universitară proprie. În concluzie, se susține că reglementarea imperativă cuprinsă de art. 326 din Legea nr. 1/2011 constituie o ingerință în raporturile angajator-angajat.

6.Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, stabilirea de către legiuitor a obligației entităților enumerate în textul criticat de a pune în aplicare sancțiunea stabilită de Consiliul Național de Etică într-un termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii nu contravine dreptului la un proces echitabil ori dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. De asemenea, dispozițiile de lege criticate nu au efecte pentru trecut, ci sunt aplicabile doar din momentul intrării în vigoare a legii, textul criticat nevizând o aplicare retroactivă a legii. Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi. Se invocă jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime i-au fost încălcate. Or, prin instituirea unui termen de punere în executare a sancțiunii nu se aduce atingere liberului acces la justiție, reclamanta putând contesta atât sancțiunea aplicată, cât și punerea ei în executare.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, din conținutul normativ al prevederilor legale criticate nu rezultă niciun element care să fundamenteze pretinsa neconstituționalitate a acestora în raport cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție. Semnificația principiului fundamental al neretroactivității legii este aceea că un act normativ poate reglementa și raporturi sau situații juridice care nu și-au epuizat efectele la data intrării sale în vigoare (facta pendentia). Se invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 330 din 27 noiembrie 2001. Indubitabil, prin Legea nr. 1/2011 s-au instituit reguli și obligații noi în raport cu reglementarea anterioară, respectiv Legea nr. 128/1997 și Legea nr. 84/1995, însă legiuitorul a pus la dispoziția destinatarilor actului normativ un termen adecvat pentru conformarea la noile cerințe legislative. Astfel, dispozițiile de lege criticate îndeplinesc cerințele de accesibilitate și previzibilitate, așa cum aceste exigențe au fost cristalizate în timp în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Totodată, nu se poate reține afectarea principiului fundamental al liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituție, și nici a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, garantat de art. 52 din Legea fundamentală, dovada peremptorie în acest sens fiind însăși cauza aflată pe rolul instanței, având ca obiect „anulare act administrativ“, în cadrul căreia s-a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate. Cu privire la încălcarea principiului autonomiei universitare, se invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume deciziile nr. 23 din 20 ianuarie 2005, nr. 731 din 7 mai 2009 și nr. 164 din 25 februarie 2010, potrivit cărora autonomia universitară nu este un drept absolut, ci presupune anumite limite. A da o altă interpretare principiului constituțional al autonomiei universitare ar însemna așezarea instituțiilor de învățământ superior mai presus de lege, ceea ce ar conduce la nesocotirea celorlalte dispoziții și principii din cuprinsul Legii fundamentale. Prin urmare, este neîndoielnic că dispozițiile constituționale trebuie interpretate sistematic și prin luarea în considerare a finalității lor, fără a se absolutiza una dintre aceste prevederi până la înlăturarea celorlalte la fel de importante.

9.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, deși doctrina are o viziune unitară asupra problemei referitoare la neretroactivitatea legii, consideră că, în mod obișnuit, situațiilor juridice în curs li se poate aplica legea nouă fără ca aceasta să retroactiveze. Cu alte cuvinte, prevederile legale criticate, respectând principiul neretroactivității legii, se aplică începând cu data intrării în vigoare a legii, pentru viitor. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul propriu de reglementare“. În acest sens se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 516 din 9 aprilie 2009. Cât privește încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituție, consideră că dispozițiile legale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât părțile pot beneficia de toate drepturile și garanțiile procesuale care caracterizează procesul echitabil într-o societate democratică, permițând tuturor persoanelor să se prevaleze de posibilitatea de a contesta în instanță legalitatea actelor. În final, consideră că nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât normele criticate respectă cerințele de accesibilitate și previzibilitate, astfel cum au fost formulate și dezvoltate atât în jurisprudența Curții Constituționale, cât și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului.

10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, notele scrise depuse la dosar, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 326 din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: „Sancțiunile stabilite de Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării sunt puse în aplicare în termen de 30 de zile de la data emiterii hotărârii, după caz, de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, de președintele Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică, de Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, de conducătorii autorităților contractante care asigură finanțarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării, de conducătorii instituțiilor de învățământ superior sau ai unităților de cercetare-dezvoltare.“13. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și în art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că textul de lege criticat face parte din secțiunea a 8-a: „Sancțiuni referitoare la încălcarea eticii universitare și a bunei conduite în cercetare“ a capitolului II: „Statutul personalului didactic și de cercetare din învățământul superior“ din titlul IV: „Statutul personalului didactic“ al Legii educației naționale nr. 1/2011 și prevede că sancțiunile stabilite de Consiliul Național de Etică sunt puse în aplicare, după caz, de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, de președintele Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică, de Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, de conducătorii autorităților contractante care asigură finanțarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării, de conducătorii instituțiilor de învățământ superior sau ai unităților de cercetare-dezvoltare. Autoarea excepției de neconstituționalitate este nemulțumită, în principal, de faptul că sancțiunile se stabilesc de către un organism consultativ, fără personalitate juridică - Consiliul Național de Etică - și sunt puse în aplicare de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, președintele Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică, Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, conducătorii autorităților contractante care asigură finanțarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării sau conducătorii instituțiilor de învățământ superior sau ai unităților de cercetare-dezvoltare. În speță, stabilirea sancțiunii pentru încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare de către personalul din cadrul instituțiilor de învățământ superior a fost făcută de Consiliul Național de Etică, iar aplicarea acesteia, și anume revocarea titlului didactic de conferențiar, s-a făcut prin Ordinul nr. 4.517 din 19 iulie 2016 emis de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.

15.Curtea reține că, potrivit art. 293 din Legea nr. 1/2011, ocuparea, evaluarea și concedierea personalului didactic și de cercetare din învățământul superior sunt de competența universităților, iar acestea se realizează pe baza legislației în vigoare, care include și standardele de etică, a metodologiei-cadru stabilite de ministerul de resort și a Cartei universitare. Secțiunea a 8-a a cap. II din lege reglementează repartizarea competențelor între diferitele organisme și autorități publice care pot stabili și aplica sancțiunile prevăzute de lege pentru nerespectarea eticii universitare și a bunei conduite în cercetare. În concret, art. 323 din lege precizează competența ce revine în acest domeniu Consiliului Național de Etică, art. 324 enumeră tipurile de sancțiuni ce pot fi stabilite în funcție de gravitatea abaterii constatate, art. 325 interzice ocuparea în orice mod a posturilor didactice și de cercetare de către persoane cu privire la care s-a dovedit că au realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea universitară, iar art. 326 precizează termenul și condițiile în care trebuie puse în aplicare respectivele sancțiuni și enumeră autoritățile publice cărora le revine această atribuție, după caz.

16.Cu privire la critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale referitoare la acest text din Legea fundamentală, una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragraful 225). În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Ținând cont de această jurisprudență, Curtea constată că susținerea autoarei excepției privind încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat - potrivit căruia sancțiunile pentru încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare se stabilesc de către Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării și sunt puse în aplicare de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, de președintele Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică, de Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, de conducătorii autorităților contractante care asigură finanțarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării sau de conducătorii instituțiilor de învățământ superior sau ai unităților de cercetare-dezvoltare - este formulat cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat.

17.În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, Curtea constată că acestea nu sunt încălcate de textul de lege criticat, ci, din contră, așa cum rezultă din actele dosarului, excepția de neconstituționalitate a fost invocată în cadrul soluționării acțiunii în contencios administrativ având ca obiect principal anularea Ordinului nr. 4.517 din 19 iulie 2016, prin care s-a dispus revocarea titlului didactic de conferențiar, ca urmare a aplicării sancțiunii de către Consiliul Național de Etică. Astfel, potrivit art. 13 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei, iar instanța poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei. De asemenea, potrivit art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța, soluționând cererea de anulare a actului administrativ, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, fiind competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

18.În final, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea principiului autonomiei universitare, Curtea reține că autoarea excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin principiului autonomiei universitare, astfel cum este prevăzut în art. 121, 123 și 213 din Legea nr. 1/2011, deoarece sancțiunile se stabilesc de către un organism cu care cadrul didactic nu are raporturi juridice. Referitor la principiul autonomiei universitare, Curtea Constituțională a reținut în jurisprudența sa că acest principiu este garantat de art. 32 alin. (6) din Legea fundamentală, ca o componentă a dreptului la învățătură. Principiul autonomiei universitare presupune un conținut vast, ce include normele, procedurile și standardele interne ale fiecărei universități, cu respectarea limitelor impuse de legislația în vigoare, prin care acestea tind să definească și să individualizeze rolul lor în cadrul comunității. Autonomia universitară se poate exercita doar cu condiția asumării răspunderii publice, care obligă orice instituție de învățământ superior să asigure eficiență managerială. Autonomia universitară presupune respectarea standardelor legale de calitate, și nu a standardelor proprii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.646 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2011, Decizia nr. 2 din 4 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 23 februarie 2011, sau Decizia nr. 86 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 20 mai 2019, paragraful 37).

19.Curtea reține că stabilirea sancțiunilor referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare de către personalul didactic și de cercetare, personalul didactic și de cercetare auxiliar din învățământul superior se face potrivit Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004. Astfel, potrivit art. 5 alin. (1) din acest act normativ, „În vederea coordonării și monitorizării aplicării normelor de conduită morală și profesională în activitățile de cercetare-dezvoltare, se înființează Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării, denumit în continuare Consiliul Național de Etică, organism consultativ, fără personalitate juridică, pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare“, iar, potrivit art. 7 lit. f) și f^1), acest consiliu analizează cazurile referitoare la încălcarea normelor de bună conduită, în urma sesizărilor sau contestațiilor ori prin autosesizare, și emite hotărâri prin care se constată dacă a fost realizată o abatere de la normele de bună conduită. În cazurile în care au fost constatate abateri, hotărârile numesc persoana sau persoanele fizice vinovate de respectivele abateri și stabilesc sancțiunile ce urmează a fi aplicate. Astfel, reglementarea referitoare la stabilirea sancțiunilor de către Consiliul Național de Etică este cuprinsă în Legea nr. 206/2004 care, însă, nu face obiectul excepției de neconstituționalitate cu care a fost sesizată Curtea Constituțională. Dispozițiile de lege criticate - art. 326 din Legea nr. 1/2011 - se referă la punerea în aplicare a sancțiunilor stabilite de Consiliul Național de Etică, iar nu la stabilirea sancțiunilor de către acest organism.

20.Curtea constată că reglementarea criticată nu încalcă principiul constituțional al autonomiei universitare, pentru că aceasta doar enumeră autoritățile publice care trebuie să pună în aplicare sancțiunile prevăzute de lege. Consiliul Național de Etică - organismul prevăzut de lege pentru a stabili sancțiunile pentru încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare - nu are atribuții referitoare la raporturile de muncă ale universităților cu angajații cadre didactice. Tocmai acesta este motivul pentru care dispozițiile de lege criticate prevăd că aplicarea acestor sancțiuni stabilite de către Consiliul Național de Etică se face, după caz, de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, de președintele Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică, de Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, de conducătorii autorităților contractante care asigură finanțarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării sau de conducătorii instituțiilor de învățământ superior sau ai unităților de cercetare-dezvoltare, printre care se află și entitatea cu care autoarea excepției are raporturi contractuale, și anume instituția de învățământ superior.

21.În final, referitor la pretinsa lipsă de corelare a dispozițiilor Legii nr. 1/2011 cu dispozițiile Codului muncii, Curtea constată că și această critică este neîntemeiată, deoarece, așa cum a reținut în jurisprudența sa, prin Decizia nr. 86 din 13 februarie 2019, precitată, paragraful 37, referitor la art. 301 și 362 din Legea educației naționale nr. 1/2011, legiuitorul, în considerarea unor categorii socioprofesionale, poate institui, prin legi speciale, și alte cauze de încetare de drept a raporturilor juridice de muncă, altele decât cele prevăzute de cadrul general, respectiv Codul muncii.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniela Smaranda Ionescu în Dosarul nr. 568/35/2016 al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 326 din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean