Decizie nr. 1.608 din 15 decembrie 2011

Acsinte Gaspar - preşedinte

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 2/753/2011 al Curţii Militare de Apel, şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.058D/2011 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal răspunde, pentru părţile Viorel Crăiniceanu, Luciana-Maria Frumuşanu, Ştefan Frumuşanu şi Vasile Dorel Gabor, avocat Ionel Olteanu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, constatându-se lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.069D/2011, nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 şi nr. 1.296D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Nedelea în Dosarul nr. 5.531/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, Marin Duţă în Dosarul nr. 5.232/281/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Societatea Agricolă Inoteşti în dosarele nr. 1.389/259/2011 şi nr. 1.390/259/2011 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

La apelul nominal răspund, în Dosarul nr. 1.069D/2011, autorul excepţiei Gheorghe Nedelea, personal, fiind asistat de avocatul Eugen Calomfirescu, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, în Dosarul nr. 1.212D/2011, autorul excepţiei Marin Duţă, personal, şi în dosarele nr. 1.278D/2010 şi nr. 1.296D/2011, Societatea Agricolă Inoteşti, prin reprezentantul acesteia Marin Duţă, constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că în dosarele nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 şi nr. 1.296D/2011 autorii excepţiei au depus note scrise prin care solicită eliberarea de copii ale unor acte depuse la dosarele instanţelor învestite cu soluţionarea cauzelor, precum şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

În dosarele nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 şi nr. 1.296D/2011 autorul excepţiei arată că părţile nu au fost legal citate.

Reprezentantul Ministerului Public arată că procedura de citare a fost legal îndeplinită şi solicită respingerea excepţiei.

Curtea apreciază că procedura de citare a fost legal îndeplinită, citarea fiind realizată în condiţiile art. 85 şi următoarele din Codul de procedură civilă şi ale art. 20 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale.

De asemenea, Curtea respinge cererea de eliberare de copii ale documentelor aflate la dosarul instanţei care judecă fondul cauzei, întrucât o atare cerere trebuie formulată la această instanţă, şi nu în faţa Curţii Constituţionale.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.069D/2011, nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2010 şi nr. 1.296D/2011 la Dosarul nr. 1.058D/2011.

În dosarele nr. 1.058D/2011 şi nr. 1.069D/2011, apărătorii părţilor prezente, precum şi reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

În dosarele nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2010 şi nr. 1.296D/2011, Marin Duţă, în calitate de autor şi, respectiv, de reprezentant al autorului excepţiei, arată că se opune măsurii conexării dosarelor, invocând în acest sens diferenţele existente între situaţiile de fapt ce formează obiectul cauzelor.

Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.069D/2011, nr. 1.212D/2011, nr. 1.278D/2011 şi nr. 1.296D/2011 la Dosarul nr. 1.058D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţilor Viorel Crăiniceanu, Luciana-Maria Frumuşanu, Ştefan Frumuşanu şi Vasile Dorel Gabor, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că aceasta nu este admisibilă, întrucât a fost invocată într-o cale de atac ce este inadmisibilă potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, aşa cum acestea au fost modificate prin dispoziţiile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor. Pe fond, s-a arătat că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, că dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu obligă la asigurarea a două grade de jurisdicţie pentru toate categoriile de litigii, că prevederile Legii nr. 202/2010 vizează un spor de celeritate, asigurând proporţionalitatea măsurilor dispuse şi a scopului urmărit şi, de asemenea, că textele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi. Sunt invocate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1975, 28 mai 1985 şi 22 mai 1998, pronunţate în cauzele Golder împotriva Regatului Unit, Abdulaziz, Cabales şi Balkandali împotriva Regatului Unit şi Vasilescu împotriva României.

Preşedintele acordă cuvântul apărătorului părţii Gheorghe Nedelea, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie prin neasigurarea a două grade de jurisdicţie, fapt ce contravine prevederilor art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 129 din Constituţie.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate din Dosarul nr. 1.212D/2011, Marin Duţă, solicită admiterea excepţiei, arătând că textele criticate încurajează pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti eronate, încălcând, prin neadmiterea recursului împotriva acestora, dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 21.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că, în cazul de faţă, împrejurarea inadmisibilităţii recursului împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă nu este de natură a încălca dispoziţiile constituţionale invocate de autorii excepţiei şi nici prevederile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât textele criticate nu vizează vinovăţia făptuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 9 iunie 2011, 16 septembrie 2011, 5 şi 7 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 2/753/2011, nr. 5.531/2/2011, nr. 5.232/281/2011, nr. 1.389/259/2011 şi nr. 1.390/259/2011, Curtea Militară de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, Gheorghe Nedelea, Marin Duţă şi Societatea Agricolă Inoteşti în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri declarate împotriva unor sentinţe penale pronunţate potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate de judecătorie în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale sau împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, ca urmare a modificării art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010, sunt încălcate prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi cele cu privire la exercitarea căilor de atac. Se arată, de asemenea, că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care aceasta se realizează, inclusiv dreptul la exercitarea căilor de atac în formele şi modalităţile instituite de lege, făcându-se trimitere la Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994. Se susţine, totodată, că eliminarea căii de atac a recursului împotriva sentinţelor pronunţate de instanţă conform dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală creează o situaţie de inegalitate între participanţii la procesul penal în raport cu cei aflaţi în situaţia prevăzută la art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, fiind încălcate, în acest fel, şi normele constituţionale ale art. 53, 124, 129 şi art. 131 alin. (1). Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 131 alin. (1) din Constituţie, autorul susţine că Ministerul Public, neputând promova calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate potrivit art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, nu-şi poate exercita prerogativele de apărare a ordinii de drept şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Se arată, totodată, că textele criticate sunt în discordanţă cu dispoziţiile art. 28^1 pct. 3 din Codul de procedură penală, potrivit cărora curţile de apel judecă recursurile formulate împotriva hotărârilor penale pronunţate de judecătorii în primă instanţă, cu excepţia celor date în competenţa tribunalului, norma anterior referită neinstituind în mod expres o excepţie în privinţa hotărârilor privind soluţionarea plângerilor împotriva rezoluţiilor, ordonanţelor sau rechizitoriului procurorului. De asemenea, autorul observă că în cazul contravenţiilor persoanele interesate au dreptul de a formula recurs împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă, în timp ce în cazul infracţiunilor legea nu prevede acest drept.

Curtea Militară de Apel Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În susţinerea opiniei exprimate, instanţa arată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi principiul dublului grad de jurisdicţie prevăzut la art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, contravenind, în acest fel, şi prevederilor constituţionale ale art. 20.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală necontravenind prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi art. 129.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, instanţa apreciază că dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală asigură accesul la o instanţă competentă să verifice măsurile dispuse de parchet în faza de urmărire penală, existând, în acest fel, un control jurisdicţional asupra actelor ce emană de la organele de urmărire penală. Se arată, de asemenea, că inexistenţa posibilităţii exercitării unei căi ordinare de atac împotriva sentinţelor pronunţate în primă instanţă nu este de natură a încălca textele constituţionale invocate de autorii excepţiei, neavând nicio legătură cu caracterul de stat de drept al României şi necontravenind principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Totodată, se arată că textele criticate nu încalcă accesul liber la justiţie, întrucât dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală asigură accesul la o instanţă judecătorească competentă respectând dreptul la un recurs efectiv în sensul prevederilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia accesul la justiţie nu înseamnă, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului arată că textele criticate sunt constituţionale, făcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006, prin care Curtea a statuat că în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de către procuror şi că, în consecinţă, prin încheierile pronunţate conform dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală instanţa nu soluţionează fondul cauzei şi nu se pronunţă cu privire la vinovăţia învinuitului, ci verifică legalitatea actului atacat. Or, dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie asigură accesul la un grad superior de jurisdicţie persoanelor declarate vinovate de săvârşirea unor infracţiuni. Se arată, de asemenea, că textele criticate nu încalcă nici dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, inculpatul având posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale ce caracterizează acest drept fundamental, de posibilitatea de a solicita administrarea de noi probe şi de a exercita căile de atac prevăzute de lege, precum şi că aceste dispoziţii legale sunt aplicabile tuturor persoanelor, fără privilegii şi fără discriminări. Totodată, se afirmă că textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, întrucât reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care, pentru asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor, a eliminat calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunţate conform dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală. Se mai arată că întreaga procedură de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor constituţionale consacrate la art. 124 alin. (2) şi că judecarea cauzei după desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată se face cu participarea procurorului, nefiind încălcate nici prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctele de vedere trimise de Avocatul Poporului, notele scrise depuse la dosare, susţinerile părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

–Art. 278^1 alin. (10): "Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă."

Se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 - Statul român, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) cu privire la accesul liber la justiţie, art. 40 - Dreptul de asociere, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 129 - Folosirea căilor de atac şi art. 131 alin. (1) cu privire la rolul Ministerului Public.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Decizia nr. 753 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, şi Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011.

Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, statuând că, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de fond, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite neîngrădit dreptul de acces liber la justiţie.

De asemenea, prin Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere accesului liber la justiţie, dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil, întrucât, potrivit art. 129 din Constituţie, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluţionează plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.

Întrucât, faţă de cele examinate de Curtea Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Curtea reţine, totodată, că susţinerea autorului excepţiei în sensul că dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi este neîntemeiată, reglementarea de la art. 278^1 din Codul de procedură penală fiind una unitară, toate persoanele supunându-se aceluiaşi regim juridic, fără deosebiri şi fără excepţie.

Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinută nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 şi 131.

Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a textelor criticate în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 1, 40 şi 44, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, întrucât ipoteza normativă a acestora nu are aplicabilitate cu privire la art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti în Dosarul nr. 2/753/2011 al Curţii Militare de Apel, Gheorghe Nedelea în Dosarul nr. 5.531/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, Marin Duţă în Dosarul nr. 5.232/281/2011 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi Societatea Agricolă Inoteşti în dosarele nr. 1.389/259/2011 şi nr. 1.390/259/2011 ale Curţii de Apel Ploieşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2011.

PREŞEDINTE,

ACSINTE GASPAR

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop