Decizia nr. 114 din 15 martie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. (1), ale art. 453 alin. (1) lit. a) și ale art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurel Vasile Marița în Dosarul nr. 5.678/296/2019 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.707D/2019.2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, reținând că autorul formulează critici care excedează controlului de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 17 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.678/296/2019, Tribunalul Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. (1), ale art. 453 alin. (1) lit. a) și ale art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Aurel Vasile Marița într-o cauză penală având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei sentințe penale prin care, în temeiul art. 459 alin. (3) și (5) din Codul de procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de acesta cu privire la o sentință penală definitivă având ca obiect revocarea amânării aplicării pedepsei.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că redactarea art. 452 alin. (1) și a art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală este deficitară prin aceea că nu precizează care hotărâri judecătorești penale definitive pot face obiectul unei cereri de revizuire. În aceste condiții, susține că norma criticată determină interpretări jurisprudențiale restrictive, în defavoarea persoanei condamnate, în sensul că numai hotărârile judecătorești prin care a fost soluționat fondul cauzei pot fi atacate cu o cerere de revizuire. Reține că aceasta din urmă este interpretarea instanței de judecată și în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, invocată în ședința din 11 septembrie 2019, astfel cum rezultă din încheierea pronunțată la acea dată de Tribunalul Satu Mare - Secția penală, autorul excepției nu formulează motive de neconstituționalitate.

6.Tribunalul Satu Mare - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că modul de reglementare a prevederilor art. 452 alin. (1), ale art. 453 alin. (1) lit. a) și ale art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală nu contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 20 alin. (1) și (2), ale art. 21 alin. (1)-(3), ale art. 24 alin. (1) din Constituție și ale art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 452 alin. (1), ale art. 453 alin. (1) lit. a) și ale art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut:

–Art. 452 alin. (1): „Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.“;

–Art. 453 alin. (1) lit. a): „(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; [...]“;

–Art. 459 alin. (3) lit. e): „(3) Instanța examinează dacă: [...] e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; [...]“.

11.Autorul excepției de neconstituționalitate invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, ale art. 20 alin. (1) și (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, cât și prevederile art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

12.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. (1) și ale art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, Curtea reține că, analizând critici similare celor formulate în prezenta cauză, a pronunțat Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

13.În considerentele deciziei menționate anterior, la paragrafele 42-45, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa constantă, că revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanță - sentințe - sau la instanța de apel - decizii. În același sens reglementau și normele procesual penale anterioare, respectiv art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, care stabilea că pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

14.De asemenea, Curtea a reținut că revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive, care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept penal substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal. Cu alte cuvinte, prin rezolvarea fondului cauzei, instanța penală rezolvă acțiunea penală și pronunță, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal. Practica judiciară a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal, aceste considerente de principiu regăsindu-se și în Decizia nr. XVII din 19 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea unui recurs în interesul legii. La acestea se adaugă și soluțiile de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, întrucât și în aceste ipoteze instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, potrivit art. 396 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală.

15.Prin urmare, Curtea a reținut că cererea de revizuire a unei hotărâri definitive prin care nu s-a soluționat fondul cauzei este inadmisibilă. Astfel, în practica judiciară anterioară actualului Cod de procedură penală, s-a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, prin care a fost soluționată plângerea împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, este inadmisibilă. Curtea a reținut, de asemenea, că sunt hotărâri care nu rezolvă fondul cauzei toate încheierile date pe parcursul judecății, sentințele de dezînvestire, hotărârile prin care se admite sau se respinge o cerere de recuzare.

16.Curtea a constatat că, potrivit prevederilor art. 129 din Constituție, „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Așa fiind, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.

17.În aceste condiții, având în vedere caracterul revizuirii de cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată în condiții procedurale stricte și ținând cont că legiuitorul, în virtutea rolului său constituțional consacrat de art. 126 alin. (2) și art. 29 din Legea fundamentală, poate stabili, prin lege, procedura de judecată și modalitatea de exercitare a căilor de atac, cu condiția respectării normelor și principiilor privind drepturile și libertățile fundamentale și a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală, instanța de control constituțional fiind competentă a cenzura norma legală numai în măsura în care se aduce atingere acestora din urmă, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 452 alin. (1) și ale art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală este neîntemeiată.

18.Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, autorul excepției nu a formulat motive de neconstituționalitate. Or, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a teoretizat existența unei anumite structuri a excepției de neconstituționalitate. Este vorba despre 3 elemente, inerente și intrinseci oricărei excepții de neconstituționalitate, și anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat. Curtea a observat că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, soluția pronunțată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiției cuprinse în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.

19.Având în vedere considerentele de principiu menționate în paragraful anterior, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 459 alin. (3) lit. e) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Aurel Vasile Marița în Dosarul nr. 5.678/296/2019 al Tribunalului Satu Mare - Secția penală.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 452 alin. (1) și ale art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 martie 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu