Ordonanţă de urgenţă nr. 24 din 30 iunie 2015

Având în vedere faptul că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 12 iunie 2015 a fost publicată Decizia Curţii Constituţionale nr. 361 din 7 mai 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 218-222 şi art. 241 alin. (1^1) lit. a) din Codul de procedură penală, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 222 din Codul de procedură penală,

luând în considerare că, potrivit deciziei menţionate, Curtea Constituţională a subliniat că nereglementarea termenelor pentru care poate fi dispusă măsura şi nereglementarea duratei maxime a arestului la domiciliu în procedura de cameră preliminară şi de judecată în primă instanţă, "sunt neconstituţionale, de vreme ce organele judiciare pot dispune măsura arestului la domiciliu pentru perioade nelimitate de timp, pe cale de consecinţă fiind restrâns, în mod nelimitat temporal, exerciţiul drepturilor şi libertăţilor fundamentale vizate de conţinutul acestei măsuri",

observând că declararea ca neconstituţională a acestor dispoziţii legale impune adaptarea de urgenţă a legislaţiei la exigenţele deciziei Curţii Constituţionale anterior menţionate, pentru a preveni afectarea proceselor penale în curs şi pentru a se realiza cadrul normativ necesar aplicării instituţiei arestului la domiciliu în faza de cameră preliminară sau în cursul judecăţii în primă instanţă, în limite şi coordonate constituţionale,

ţinând cont de faptul că toate aspectele sus menţionate vizează interesul public şi constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, neadoptarea prezentului act normativ producând consecinţe negative asupra proceselor penale, prin imposibilitatea aplicării instituţiei arestului la domiciliu în fazele procesuale ale camerei preliminare, respectiv judecăţii în fond, în lipsa unor corective legislative care să aducă această instituţie în limitele constituţionale, astfel cum au fost acestea impuse prin decizia Curţii Constituţionale, în sensul de a institui un termen cert şi rezonabil astfel încât restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale să nu depăşească în nicio situaţie limite rezonabile şi necesare într-o societate democratică, iar măsura arestului la domiciliu să respecte cerinţele de proporţionalitate aşa cum au fost acestea cristalizate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,

în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.

Articolul I

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 15 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1.La articolul 207, alineatul (6) va avea următorul cuprins:

(6)În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.

2.La articolul 208, alineatul (4) va avea următorul cuprins:

(4)În tot cursul judecăţii, instanţa, din oficiu, prin încheiere, verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menţinerea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu dispuse faţă de inculpat sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestor măsuri.

3.Articolul 222 va avea următorul cuprins:

Art. 222Durata arestului la domiciliu

(1)În cursul urmăririi penale, arestul la domiciliu poate fi luat pe o durată de cel mult 30 de zile.

(2)Arestul la domiciliu poate fi prelungit în cursul urmăririi penale, numai în caz de necesitate, dacă se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii sau au apărut temeiuri noi, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile.

(3)În cazul prevăzut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusă de către judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul unde s-a constatat săvârşirea infracţiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.

(4)Judecătorul de drepturi şi libertăţi este sesizat în vederea prelungirii măsurii de către procuror, prin propunere motivată, însoţită de dosarul cauzei, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

(5)Judecătorul de drepturi şi libertăţi, sesizat potrivit alin. (4), fixează termen de soluţionare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu şi dispune citarea inculpatului.

(6)Participarea procurorului este obligatorie.

(7)Judecătorul de drepturi şi libertăţi admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivată.

(8)Dosarul cauzei se restituie organului de urmărire penală în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestaţiei.

(9)Durata maximă a măsurii arestului la domiciliu, în cursul urmăririi penale, este de 180 de zile.

(10)Durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.

(11)Dispoziţiile art. 219 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.

(12)În procedura de cameră preliminară şi în cursul judecăţii, măsura arestului la domiciliu poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 30 de zile. Dispoziţiile art. 239 se aplică în mod corespunzător.

PRIM-MINISTRU INTERIMAR

GABRIEL OPREA

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Robert Marius Cazanciuc

Bucureşti, 30 iunie 2015.

Nr. 24.