Decizie nr. 705 din 29 noiembrie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel-Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 4 alin. (2) şi (3) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, respectiv a aceloraşi dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar şi ale art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.861/1/2015 şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 411D/2016.

2.La apelul nominal lipsesc părţile Rodica Susanu şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 433D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 4 alin. (2) şi (3) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010, excepţie ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4/45/2012*.

4.La apelul nominal lipsesc părţile Daniela Dumitrescu, Georgeta Protea, Daniela Iovu, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 781D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 4 alin. (2) şi (3) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010, art. II art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 283/2011, respectiv a aceloraşi dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 şi ale art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, excepţie ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 8.046/104/2012.

6.La apelul nominal lipsesc părţile Matei Miu, Ministerul Justiţiei, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Tribunalul Olt, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

7.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 411D/2016, 433D/2016 şi 781D/2016, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 433D/2016 şi 781D/2016 la Dosarul nr. 411D/2016, care este primul înregistrat.

8.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

9.Prin Încheierea din 10 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.861/1/2015, respectiv prin Încheierea din 21 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.046/104/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 4 alin. (2) şi (3) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, respectiv a aceloraşi dispoziţii din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar şi ale art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate de Rodica Susanu împotriva Hotărârii nr. 16 din 2 iulie 2015 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv în cadrul recursului formulat de Matei Miu împotriva Sentinţei nr. 3.244 din 24 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

10.Prin Încheierea din 10 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4/45/2012*, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 4 alin. (2) şi (3) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată cu prilejul soluţionării recursului declarat de Daniela Dumitrescu, Georgeta Protea şi Daniela Iovu împotriva Sentinţei nr. 209 din 21 octombrie 2014, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

11.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, fiind astfel contrare prevederilor art. 16 şi art. 41 alin. (4) din Constituţie, precum şi celor ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată că prin aceste dispoziţii de lege s-a creat o discriminare în ceea ce priveşte salarizarea personalului încadrat în aceeaşi funcţie de execuţie, în raport cu data la care au fost îndeplinite condiţiile corespunzătoare avansării într-o nouă tranşă de muncă, iar diferenţa creată este lipsită de o justificare obiectivă şi rezonabilă. Invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că diferenţa de tratament devine discriminare atunci când autorităţile statale introduc distincţii între situaţii analoage sau comparabile, fără ca ele să se bazeze pe o justificare obiectivă şi rezonabilă (Hotărârea din 28 mai 1995, pronunţată în Cauza Incze împotriva Austriei, Hotărârea din 18 februarie 1992, pronunţată în Cauza Fredin împotriva Suediei, paragraful 60, Hotărârea din 23 iunie 1993, pronunţată în Cauza Hoffmann împotriva Austriei, paragraful 31, Hotărârea din 28 septembrie 1995, pronunţată în Cauza Spadea şi Scalabrino împotriva Italiei). În acelaşi sens aminteşte şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2013, Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 şi Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993.

12.Autorul excepţiei arată că dispoziţiile art. 5 alin. (1^1) din Legea nr. 71/2015 au clarificat sintagma "nivel de salarizare în plată pentru funcţii similare", astfel că, începând cu 9 aprilie 2015, diferenţa de tratament juridic între persoanele care îndeplinesc aceeaşi funcţie, au acelaşi nivel de studii, aceeaşi vechime în muncă şi desfăşoară aceeaşi activitate în acelaşi loc de muncă a fost înlăturată. Prin urmare, această normă clarificatoare confirmă voinţa legiuitorului de a nu crea discriminare privind salarizarea, dar înainte de adoptarea acestui text de lege reglementarea a fost lipsită de claritate şi previzibilitate, conducând la o aplicare neunitară şi discriminatorie, contrară exigenţelor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu privire la cerinţele de calitate a legii invocă hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Beyler împotriva Italiei şi Rotaru împotriva României.

13.Totodată, autorul excepţiei aminteşte că, prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a interpretat noţiunea de "nivel de salarizare pentru funcţia similară", însă această decizie nu a avut în vedere şi dispoziţia legală de clarificare a sintagmei "funcţie similară" introdusă de Legea nr. 71/2015, astfel că discriminarea nu a fost înlăturată anterior datei de 9 aprilie 2015. În prezent, chiar Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, ca urmare a necorelării cu dispoziţiile Legii nr. 71/2015, a generat jurisprudenţă care nu este în consens cu dispozitivul şi considerentele acesteia, aşa cum este Decizia nr. 228 din 4 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.609/105/2014 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă.

14.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

15.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la textele de lege criticate, precum şi Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

16.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, consideră că situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regitm actum nu poate fi interpretată ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice. De asemenea arată că respectarea principiului egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Totodată, consideră că împrejurarea potrivit căreia anumite persoane pot ajunge, prin jocul unor prevederi legale, în situaţii apreciate în mod subiectiv ca fiind defavorabile, raportat propriilor interese, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective.

17.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

18.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

19.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 2, art. 4 alin. (2) şi (3) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010. De asemenea sunt criticate dispoziţiile art. II art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, precum şi dispoziţiile similare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010. În realitate, Curtea observă că sunt avute în vedere dispoziţiile art. II art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, aşa cum a fost aceasta modificată şi completată prin Legea nr. 283/2011. În sfârşit, autorul excepţiei critică şi dispoziţiile art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, aprobată prin Legea nr. 36/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 8 aprilie 2014. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 2 din Legea nr. 285/2010: "În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.";

–Art. 4 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010: "(2) În anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

(3)Personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.";

–Art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010: "(1) În anul 2011, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din legea-cadru, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea-cadru, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2)În anul 2011, pentru personalul de conducere se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (1).

(3)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie pentru personalul care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale Justiţie", respectiv vechime în învăţământ pentru personalul didactic de predare universitar şi preuniversitar.";

–Art. II art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: "(1) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

(2)În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.";

–Art. II art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: "În anul 2012, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.";

–Art. II art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: "În anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.";

–Art. II art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010: "(1) În anul 2012, avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul stabilit la art. 10 alin. (5) din legea sus-menţionată, fără acordarea salariului corespunzător coeficientului de ierarhizare aferent noii clase de salarizare.

(2)În anul 2012, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum şi la trecerea într-o altă tranşă de vechime în funcţie personalului care ocupă funcţii din cadrul familiei ocupaţionale "Justiţie".";

–Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: "În anul 2013 se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 şi art. 3-5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.";

–Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012: "Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013."

20.Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate şi-au încetat aplicarea la o dată anterioară sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că "sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate continuă să producă efecte în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va analiza constituţionalitatea acestora.

21.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 41 alin. (4) referitor la egalitatea remunerării între bărbaţi şi femei. De asemenea consideră că sunt încălcate următoarele prevederi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 6 privind procesul echitabil şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării.

22.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai analizat dispoziţiile de lege criticate din perspectiva compatibilităţii acestora cu prevederile constituţionale şi convenţionale privind egalitatea în drepturi şi interzicerea discriminării. Astfel, prin Decizia nr. 150 din 18 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 9 mai 2014, Decizia nr. 6 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 96 din 15 februarie 2013, Decizia nr. 885 din 15 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 24 februarie 2016, şi Decizia nr. 25 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 27 aprilie 2016, Curtea a reţinut că avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări, cuantumurile ce ar fi putut fi calculate potrivit legislaţiei aplicabile anterior acestei date neavând regimul juridic al unor drepturi câştigate. De asemenea, Curtea a mai reţinut că legiuitorul poate interveni oricând, din raţiuni ce ţin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor dispoziţii noi în ceea ce priveşte criteriile de avansare şi metodologia de calcul al indemnizaţiilor obţinute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având acelaşi obiect, pe care le abrogă.

23.Cu privire la critica raportată la art. 41 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia, la muncă egală, femeile au salariul egal cu bărbaţii, Curtea, prin aceleaşi decizii, a arătat că aceasta nu poate fi reţinută, de vreme ce textul de lege criticat reglementează modul de calcul al majorării salariale în cazul avansării într-o altă treaptă de vechime în muncă, fără a institui discriminări pe criteriul de sex.

24.Referitor la critica privind încălcarea art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, instanţa de contencios constituţional a arătat că, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a stabilit că acest articol nu are o existenţă autonomă şi nu poate fi invocat decât prin raportare la alte dispoziţii ale Convenţiei sau protocoalelor sale adiţionale. (Decizia de inadmisibilitate din 3 aprilie 2012, pronunţată în Cauza Coriolan Gabriel Ioviţoni şi alţii împotriva României, paragraful 52). Prin urmare, Curtea Constituţională a constatat că art. 14 din Convenţie nu este incident.

25.Distinct faţă de critica vizând instituirea unui tratament juridic discriminator, analizată anterior de Curtea Constituţională, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate pune în discuţie şi claritatea şi previzibilitatea normelor de lege supuse analizei de constituţionalitate. Astfel, consideră că prin dispoziţiile art. 5 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, şi aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, a fost clarificată sintagma "nivel de salarizare în plată pentru funcţiile similare", în sensul îndepărtării diferenţelor de tratament juridic generate de avansarea în gradaţie corespunzătoare tranşei de vechime în muncă. Aşa fiind, consideră că, în realitate, prin textele de lege criticate, legiuitorul nu a dorit instituirea unui tratament juridic diferenţiat, iar aplicarea unei salarizări diferite în funcţie de data trecerii într-o nouă tranşă de vechime în muncă a fost cauzată doar de caracterul neclar al acestor texte şi de inexistenţa unei precizări similare celei făcute de art. 5 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014.

26.Curtea apreciază că această critică nu este întemeiată. Atât prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale mai sus invocată, cât şi prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 9 februarie 2016, dispoziţiile de lege criticate au fost interpretate în mod clar, în sensul că avansarea personalului încadrat pe funcţii de execuţie în gradaţia corespunzătoare tranşei de vechime în muncă şi calculul indemnizaţiilor potrivit acestor gradaţii se fac potrivit normelor juridice în vigoare la data unei astfel de avansări. De asemenea, prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că "plata efectivă a drepturilor salariale urmează a se efectua potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 285/2010 prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcţia similară, respectiv prin raportare la drepturile salariale acordate unei persoane cu acelaşi grad profesional şi aceeaşi tranşă de vechime în muncă şi în funcţie şi care a trecut în aceste tranşe de vechime ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 285/2010."

27.Totodată, Curtea Constituţională consideră că dispoziţiile art. 5 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015 şi nu reprezintă o clarificare a legislaţiei anterioare intrării lor în vigoare. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a precizat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 a fost adoptată pentru reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, astfel că acest act normativ a avut o activitate limitată în timp - 1 ianuarie 2015-31 decembrie 2015, iar momentul iniţial al aplicării acestuia a fost 1 ianuarie 2015.

28.De altfel, Curtea Constituţională apreciază că acesta este şi motivul care justifică aplicarea diferită a normelor interpretate prin Decizia nr. 32 din 19 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - referitoare la reglementările privind salarizarea aferente anilor 2011-2014 - în raport cu dispoziţiile art. 5 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, prin care s-a reglementat salarizarea în 2015, iar nu pretinsa lipsă de claritate a textelor de lege supuse analizei de constituţionalitate.

29.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 3.861/1/2015, nr. 4/45/2012* şi 8.046/104/2012 şi constată că dispoziţiile art. 2, art. 4 alin. (2) şi (3) şi art. 6 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, art. 4 alin. (2) şi art. 6 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar şi art. 1 şi art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 29 noiembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea