Decizia nr. 337 din 11 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (4) și ale art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Mirel Cristian Dan în Dosarul nr. 4.189/83/2017 al Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 955D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.001D/2018 având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marian Borascu și alții în Dosarul nr. 7.187/3/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

4.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, pune în discuție, din oficiu, conexarea Dosarului nr. 1.001D/2018 la Dosarul nr. 955D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.001D/2018 la Dosarul nr. 955D/2018, care a fost primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 310 din 7 mai 2019.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.Prin Încheierea din 2 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.189/83/2017, Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (4) și ale art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mirel Cristian Dan într-un dosar având ca obiect anulare hotărâre de consiliu local referitoare la stabilirea de drepturi salariale potrivit Legii-cadru nr. 153/2017.

8.Prin Încheierea din 22 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 7.187/3/2018, Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Marian Borascu și alții într-un dosar având ca obiect anulare hotărâre de consiliu local referitoare la stabilirea de drepturi salariale potrivit Legii-cadru nr. 153/2017.

9.În motivarea excepției de neconstituționalitate în Dosarul Curții nr. 955D/2018, autorul arată că art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 discriminează unele categorii de salariați și încalcă principiul stimulării personalului din sectorul bugetar prevăzut de art. 6 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017. Acestea își văd veniturile blocate integral, plafonate la un anumit nivel. Sporul de doctorat, de exemplu, sau alte performanțe profesionale obținute, nu ar mai putea fi niciodată valorificate. Măsura criticată reprezintă, în cazul categoriilor de personal afectate, și o încălcare a dreptului fundamental la salariu egal pentru muncă egală. Măsura discriminează personalul din cadrul administrației publice locale, deoarece se aplică doar în cazul acesteia, nu și celorlalte categorii de personal bugetar.

10.În ceea ce privește prevederile art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017, se arată că, o dată în plus, este discriminată categoria personalului care lucrează în administrația publică locală. Din cauza acestor prevederi, odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, această categorie de salariați a înregistrat chiar scăderi salariale. Se menționează Avizul Consiliul Legislativ care a recomandat „completarea art. 37 (devenit art. 38 în textul legii) cu un nou alineat care să prevadă păstrarea salariului în plată până la data intrării în vigoare a acestui demers legislativ“.

11.Se arată, mai departe, că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, salariul este parte din dreptul fundamental la muncă. Ca atare, diminuarea acestuia reprezintă o restrângere.

12.În sfârșit, autorul arată că „în anexa nr. V - Familia ocupațională de funcții bugetare Justiție, prin textul propus la art. 27 din capitolul VIII se garantează chiar păstrarea drepturilor câștigate dobândite în condițiile legii până la data intrării în vigoare a noii legi“. Având în vedere prevederile art. 16 alin (1) din Constituție, autorul apreciază că „o asemenea dispoziție cu caracter general este necesar să fie introdusă și să vizeze întreg personalul bugetar salarizat din fonduri publice“.

13.În Dosarul Curții nr. 1.001D/2018, autorii arată că art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 este neconstituțional în măsura în care se interpretează că, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, pot fi stabilite salarii de bază mai mici decât cele avute anterior în plată, pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale Administrație din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale și din serviciile publice din subordinea acestora. Ca efect al interpretării legii, în sensul că prin hotărâre a consiliului local se pot stabili drepturi salariale mai mici decât cele avute de angajați anterior emiterii acesteia, drepturile salariale ale reclamanților erau cele stabilite la nivelul maxim al funcției din familia ocupațională, iar prin hotărârea de consiliu local acestea sunt mai mici, deci au fost reduse.

14.În opinia autorilor excepției, măsura criticată nu este justificată de necesitatea apărării securității naționale, așa cum a apreciat Curtea Constituțională în Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010. În plus, este discriminată categoria din care fac parte și autorii excepției față de alți bugetari de la alte unități administrativ-teritoriale, precum și față de primar și viceprimar. Aceștia au drepturile salariale stabilite prin lege, pe baza unei grile de salarizare, și nu au caracter temporar. De asemenea, se arată că funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, atribuțiile, răspunderea și incompatibilitățile fiind reglementate prin lege, nediferențiate în funcție de autoritatea publică sau de salariu la aceeași funcție, grad profesional, studii și gradație în vechime. Or, în condițiile în care, potrivit art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale vor fi diferite în funcție de buget și voința politică a consiliului local, acestea sunt discriminatorii.

15.Mai departe, autorii menționează că se încalcă separația puterilor în stat, deoarece competența de stabilire a salariului de bază, care aparține exclusiv legiuitorului, este delegată autorităților prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

16.În plus față de aceste argumente, autorii excepției consideră că sunt incidente hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului și ale Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la necesitatea respectării standardelor de calitate a legii, decizii ale Curții Constituționale privind includerea dreptului la salariu în dreptul fundamental la muncă, precum și prevederi ale unor convenții internaționale și ale unor acte normative ale Uniunii Europene adoptate în materia egalității de tratament în materie de muncă, dar fără a indica, în mod precis, în ce fel s-ar putea raporta la acestea măsura legislativă criticată.

17.Tribunalul Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

18.Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

19.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 și ale art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017:– Art. 11:

(1)Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale și din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.

(2)Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III și cap. II lit. A pct. IV.

(3)Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.

(4)Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la art. 16 alin. (2), cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.

(5)Angajarea, promovarea, avansarea în gradație a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum și a celorlalte reglementări specifice funcționarilor publici și personalului contractual.

–Art. 38 alin. (2) lit. b) -„Începând cu data de 1 iulie 2017:...

b)prin excepție de la lit. a), salariile lunare ale personalului prevăzut la art. 11 se stabilesc în conformitate cu prevederile acestui articol“.

23.Potrivit art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, „Începând cu data de 1 iulie 2017:

a)se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții“.

24.Curtea observă că art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este criticat în forma pe care o avea anterior modificării operate de Legea nr. 80/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate.

25.În opinia autorilor, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) privind obligația de a respecta Constituția, supremația sa și legile, art. 15 referitor la universalitatea drepturilor libertăților și îndatoririlor fundamentale, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 61 privind rolul și structura Parlamentului, art. 137 privind sistemul financiar și art. 138 privind bugetul public național, precum și ale Convenției Organizației internaționale a Muncii nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, ale Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă și ale Directivei 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, Protocolului nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

26.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, reiterând cele reținute prin Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, a stabilit că opțiunea legiuitorului prevăzută de art. 11 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este justificată prin invocarea în cuprinsul art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 a dispozițiilor art. 120 din Constituție privind principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale. Marja de apreciere a autorităților administrației publice locale nu este nelimitată, ci se exercită cu încadrarea între limitele minime și maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale. De asemenea, a observat că Legea-cadru nr. 153/2017 consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază și a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru autoritățile administrației publice locale (a se vedea paragraful 28 din Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, precitată).

27.Cu referire la pretinsa discriminare între funcționarii publici care își desfășoară raporturile de serviciu în aparatul propriu al diferitelor autorități ale administrației publice locale la nivel național, precum și între această categorie de personal bugetar și celelalte categorii de personal reglementate de Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reținut, în esență, că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, în aparatul propriu al unor autorități ale administrației publice diferite. Prin urmare, este permisă, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferențieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, Curtea a arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, în limitele prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (limita minimă - salariul minim brut pe țară și limita maximă - indemnizația lunară corespunzătoare funcției de viceprimar/vicepreședinte al consiliului județean), este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de responsabilitatea, complexitatea și riscurile funcțiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice (a se vedea paragraful 29 din Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019).

28.Curtea a mai statuat că instituirea unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu are semnificația unei discriminări contrare art. 16 din Constituție (a se vedea paragraful 30 din Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019).

29.În sfârșit, în Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, paragraful 22, Curtea a reamintit jurisprudența sa constantă în materia salarizării personalului bugetar. Astfel, legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013).

30.Curtea a menționat și jurisprudența similară a Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.31. Având în vedere jurisprudența enunțată, precum și faptul că nu au survenit rațiuni de natură să impună reconsiderarea acesteia, Curtea va respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mirel Cristian Dan în Dosarul nr. 4.189/83/2017 al Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și de către Marian Borascu și alții în Dosarul nr. 7.187/3/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 11 și art. 38 alin. (2) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I

Pronunțată în ședința din data de 11 iunie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cosmin-Marian Văduva