Decizie nr. 539 din 12 iulie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Bianca Drăghici - magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, excepţie ridicată de Emil Florin Dincă în Dosarul nr. 347/93/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.097D/2015.

2.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 iulie 2016, în prezenţa reprezentantului Ministerului Afacerilor Interne, consilier juridic Andreea Vâlvoi, şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

3.Prin Decizia civilă nr. 2.161 din 17 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 347/93/2011, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Excepţia a fost ridicată de Emil Florin Dincă, în calea de atac a recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 92 din 15 februarie 2012, pronunţată de Tribunalul Ilfov - Secţia civilă, într-o cauză având ca obiect suspendarea executării şi anularea unor decizii prin care s-a dispus o sancţiune disciplinară şi destituirea din poliţie.

4.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că, prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, a încetat prezumţia de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză a sa, nu a dat eficienţă deciziei de admitere pronunţate de Curtea Constituţională. Ca atare, autorul susţine că "are un interes să conteste toate textele din Legea nr. 360/2002, care au mai rămas cu o oarecare relevanţă". În acest sens, autorul apreciază, în esenţă, că art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este o normă lipsită de claritate şi previzibilitate şi nu conţine suficiente standarde care să ofere o minimă garanţie împotriva arbitrariului, deoarece nu precizează cine poate stabili şi aplica sancţiunea disciplinară. De asemenea, consideră că textul criticat nu impune obligaţia de motivare a actului prin care se stabileşte sancţiunea disciplinară, iar sintagma "cercetare prealabilă" nu este definită. Totodată, nu sunt menţionate reguli de constituire, organizare, funcţionare şi consultare a consiliilor de disciplină.

5.Referitor la dispoziţiile art. 59 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, autorul excepţiei arată că acestea sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, deoarece nu definesc termenii de "şef unitate" şi "unitate", fiind imposibil a se determina persoana care are această calitate. De asemenea, textul nu conţine reguli privind desemnarea poliţiştilor în vederea efectuării cercetării prealabile. Ca atare, susţine autorul excepţiei, în lipsa acestor reguli, "şeful unităţii" poate desemna discreţionar persoana care să efectueze cercetarea prealabilă. Cât priveşte alineatele (8) şi (9) ale art. 59 din Legea nr. 360/2002, se apreciază că aceste dispoziţii sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât nu este precizat subiectul destinatar al normei, respectiv subiectul obligat să pună în aplicare dispoziţia legală.

6.În continuare, autorul excepţiei arată că dispoziţiile art. 60 alin. (2) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 sunt norme incomplete, deoarece nu pot fi aplicate decât prin raportare la art. 15 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege. De asemenea, consideră că aceste dispoziţii contravin şi art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţie, referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici, întrucât Parlamentul nu avea dreptul de a-şi delega atribuţia exclusivă de legiferare în ceea ce priveşte statutul funcţionarilor publici către un organ inferior al administraţiei publice, respectiv ministrului de interne, care să reglementeze competenţa de destituire din funcţia publică şi de încetare a raportului de serviciu a unui agent de poliţie, printr-un act infralegal şi netransparent. În acest context, autorul afirmă că se află într-o situaţie similară cu cea care a făcut obiectul dosarului Curţii Constituţionale, în care s-a pronunţat Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, susţinând că, dacă textele declarate neconstituţionale prin decizia menţionată, se completau cu Ordinul ministrului de resort nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară - act infralegal, netransparent şi sustras de la aducerea la cunoştinţa publică -, atunci art. 15 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, care face trimitere la un ordin de ministru, este o normă lipsită de previzibilitate. Ca atare, autorul apreciază că atât art. 60 alin. (2), cât şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, completate cu art. 15 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, contravin accesului liber la justiţie şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, potrivit căruia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat. În final, cu privire la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că aceste dispoziţii sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, întrucât persoanele care au stabilit şi aplicat sancţiunea "nu pot fi determinate din întregul text al legii".

7.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal arată, pe de o parte, că instanţa de contencios constituţional, prin Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, iar, pe de altă parte, că textele criticate au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât "privesc aspecte referitoare la cercetarea prealabilă, consultarea comisiilor de disciplină, stabilirea şi aplicarea sancţiunii disciplinare şi încetarea raportului de serviciu pentru agentul de poliţie".

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Guvernul arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică dispoziţiile din Legea nr. 360/2002, într-o variantă care nu mai este în vigoare. Astfel, se menţionează că dispoziţiile art. 59, art. 60 şi art. 69 din Legea nr. 360/2002 au fost modificate prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015. Ca atare, se apreciază că, având în vedere că dispoziţiile articolelor în forma criticată de autorul excepţiei nu mai sunt în vigoare, excepţia de neconstituţionalitate a art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului este inadmisibilă.

10.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 15 alin. (1) lit. c) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) şi a art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este inadmisibilă. În acest sens, se arată că dispoziţiile art. 59, art. 60 şi art. 61 din Legea nr. 360/2002 au fost abrogate prin Legea nr. 81/2015, adoptată ca urmare a Deciziei nr. 392 din 2 iulie 2014 prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002. Prin urmare, se consideră că, în temeiul art. 29 alin. (1) şi a art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate a art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) şi a art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, este inadmisibilă. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 15 alin. (1) lit. c) raportat la art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, se arată că textele supuse controlului de constituţionalitate stabilesc persoanele abilitate să acorde avansarea în grad profesional şi să dispună încetarea raporturilor de serviciu pentru agenţii de poliţie, şi anume inspectorul general al Poliţiei Române şi şefii celorlalte structuri ale ministerului, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului de resort. De asemenea, se consideră că aceste norme se completează cu dispoziţiile Legii nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 25 aprilie 2014.

11.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, înscrisurile depuse la dosar, susţinerile părţii, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

12.Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

13.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispoziţiile art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.

14.Curtea observă că dispoziţiile art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) şi art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 au fost modificate prin art. I pct. 5, 7 şi 8 din Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 266 din 21 aprilie 2015. Însă, din notele autorului excepţiei, depuse în motivarea criticii de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textele sunt criticate în forma în care erau în vigoare la data emiterii actelor administrative prin care acesta a fost destituit din poliţie şi i-a încetat raportul de serviciu. Prin urmare, ţinând seama de jurisprudenţa Curţii, concretizată în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia "sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării acestor norme prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare.

15.Dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate, în redactarea anterioară modificării acestor norme prin Legea nr. 81/2015, aveau următorul cuprins:

–Art. 15 alin. (1) lit. c): "Acordarea gradelor profesionale se face prin avansare de către: [...]

c)inspectorul general al Poliţiei Române şi şefii celorlalte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, potrivit competenţelor stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, pentru agenţii de poliţie.";

–Art. 59: "(1) Sancţiunile disciplinare se stabilesc şi se aplică numai după cercetarea prealabilă şi după consultarea consiliilor de disciplină, cu excepţia sancţiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) şi b), care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină.

..................................................................

(3)Cercetarea prealabilă se efectuează de şeful unităţii sau de poliţişti anume desemnaţi.

..................................................................

(8)La stabilirea sancţiunii se ţine seama de activitatea desfăşurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârşită, de cauzele, gravitatea şi consecinţele acesteia, de gradul de vinovăţie a poliţistului, precum şi de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.

(9)Sancţiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.";

–Art. 60 alin. (2): "Destituirea din poliţie se dispune în mod corespunzător de persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa să acorde gradele profesionale ale poliţiştilor.";

–Art. 61 alin. (1): "Poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoştinţă, şefului ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea. Acesta se pronunţă prin decizie motivată, în termen de 15 zile.";

–Art. 69 alin. (1): "Încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului se dispune în mod corespunzător de către persoanele care, potrivit art. 15, au competenţa de acordare a gradelor profesionale şi are loc:

a)la împlinirea vârstei şi a celorlalte condiţii necesare pensionării în sistemul public de pensii pentru instituţiile din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;

b)la pierderea capacităţii de muncă, în condiţiile legii, cu excepţia situaţiei în care a intervenit menţinerea în activitate în condiţiile art. 331;

c)la împlinirea limitei de vârstă în grad profesional;

d)la cerere;

e)la numirea într-o altă funcţie publică;

f)prin demisie;

g)la destituirea din poliţie;

h)la acordarea calificativului nesatisfăcător, de două ori;

i)când este condamnat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, cu excepţia cazurilor în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau amenzii penale pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe baza aprobării persoanelor care au acordat gradele profesionale prevăzute la art. 15;

j)când, în urma reorganizării activităţii Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a unei unităţi de poliţie ori a reducerii unor posturi de natura celui ocupat de poliţistul respectiv, nu sunt posibilităţi pentru ca acesta să fie încadrat într-o funcţie similară în aceeaşi unitate sau în alte unităţi;

k)când nu promovează examenul de definitivare prevăzut la art. 21 alin. (5);

l)când s-a stabilit că a fost încadrat în mod fraudulos în poliţie, chiar dacă această situaţie a fost depistată ulterior;

m)în situaţia nedefinitivării de către agenţii de poliţie a studiilor prevăzute la art. 73 alin. (8)."

16.Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, art. 30 privind libertatea de exprimare, art. 31 referitor la dreptul la informaţie, art. 73 alin. (3) lit. j) privind reglementarea prin lege organică a statutului funcţionarilor publici şi art. 126 alin. (6) referitor la instanţele judecătoreşti.

17.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin cererea de chemare în judecată formulată şi înregistrată la instanţă la data de 29 decembrie 2011, în contradictoriu cu statul român, prin Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, reclamantul, autorul prezentei excepţii, a solicitat Tribunalului Ilfov - Secţia civilă, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună: suspendarea executării şi anularea dispoziţiilor prin care s-a dispus destituirea sa din poliţie şi încetarea raporturilor de serviciu; reîncadrarea sa în funcţia publică deţinută, respectiv de cea de agent principal, în cadrul postului de poliţie unde a activat; obligarea pârâtelor la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate. În motivarea acţiunii, a arătat, în esenţă, că cele două acte administrative, a căror suspendare şi anulare o solicită, au fost emise în temeiul Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al poliţiştilor din Ministerul Administraţiei şi Internelor, care în perioada 11.08.2011-5.09.2011, în care s-a aplicat reclamantului, nu era publicat în Monitorul Oficial al României şi nici nu se afla în evidenţa oficială a legislaţiei României. Ca atare, nefiind publicat în Monitorul Oficial al României, ordinul menţionat nu îndeplinea, în sens material, exigenţele de accesibilitate şi previzibilitate ale unui act normativ.

18.Tribunalul Ilfov - Secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 92 din 15 februarie 2012, a respins acţiunea reclamantului, reţinând că Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 400/2004 a fost adoptat în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (2) şi art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002. Sentinţa civilă menţionată a fost recurată şi, prin Decizia civilă nr. 2.161 din 17 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a soluţionat irevocabil cauza în favoarea autorului excepţiei.

19.Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa (spre exemplu, prin Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, şi Decizia nr. 289 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 10 iulie 2014), a statuat că legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului. Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat.

20.Or, în prezenta cauză, Curtea reţine că, prin actul de sesizare - Decizia civilă nr. 2.161 din 17 aprilie 2015 -, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, menţionând Decizia Curţii Constituţionale nr. 392 din 2 iulie 2014, a soluţionat irevocabil cauza în favoarea autorului excepţiei. Astfel, instanţa a admis recursul declarat şi a modificat în parte sentinţa civilă recurată, în sensul că a admis acţiunea în parte, a anulat Dispoziţia de sancţionare disciplinară nr. 155.293 din 11 august 2011 şi Dispoziţia nr. 627 din 5 septembrie 2011, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu, emise de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov, a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior şi a obligat pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale actualizate, aferente funcţiei, începând cu data de 5 septembrie 2011 şi până la data reintegrării efective.

21.Faţă de cele expuse, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate, raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, nu au legătură cu soluţionarea acesteia, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Prin urmare, Curtea constată că, în situaţia dată, o eventuală admitere a prezentei excepţii nu ar avea niciun efect în dosar, şi ca atare, excepţia nu îndeplineşte condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, fiind inadmisibilă.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1), (3), (8) şi (9), art. 60 alin. (2) coroborat cu art. 15 alin. (1) lit. c), art. 61 alin. (1) şi art. 69 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării acestor norme prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, excepţie ridicată de Emil Florin Dincă, în Dosarul nr. 347/93/2011 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă de contencios administrativ şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2016.

PREŞEDINTELE INTERIMAR

AL CURŢII CONSTITUŢIONALE,

Prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Bianca Drăghici