privind Codul de procedură fiscală (actualizată până la data de 23 iunie 2014
**)Republicată în temeiul art. V din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 505/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.054 din 30 decembrie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare.
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 2 noiembrie 2005, şi a mai fost modificată prin: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 4 octombrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 166/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 19 mai 2006; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 165/2005 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.100 din 6 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 158/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 23 mai 2006, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 13 iulie 2006; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 181/2005 pentru completarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2005 privind unele măsuri de natură fiscală şi financiară pentru punerea în aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.171 din 23 decembrie 2005, respinsă prin Legea nr. 185/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 23 mai 2006; Legea nr. 15/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2005 privind unele măsuri de natură fiscală şi financiară pentru punerea în aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 20 ianuarie 2006; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 27 martie 2006, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 338/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006; Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 7 septembrie 2006.
(1)Prezentul cod reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal**).
**)Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.
(2)Prezentul cod se aplică şi pentru administrarea drepturilor vamale, precum şi pentru administrarea creanţelor provenind din contribuţii, amenzi şi alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel.
(3)Prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat se înţelege ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale în legătură cu:
a)înregistrarea fiscală;
b)declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
c)soluţionarea contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale.
(4)Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanţelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepţia redevenţelor miniere, a redevenţelor petroliere şi a redevenţelor rezultate din contracte de concesiune, arendă şi alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă, Încheiate de Agenţia Domeniilor Statului.
Alin. (4) al art. 1 a fost modificat de art. VIII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 47 din 1 septembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 635 din 6 septembrie 2012.
(1)Administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute la art. 1, se îndeplineşte potrivit dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, ale Codului fiscal, precum şi ale altor reglementări date în aplicarea acestora.
(2)Prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.
(3)Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile Codului de procedură civilă.
(1)Prezentul cod se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia.
(2)Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.
Abrogat.
Art. 4 a fost abrogat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(1)Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.
(2)Comisia fiscală centrală constituită potrivit art. 6 din Codul fiscal are responsabilităţi de elaborare a deciziilor cu privire la aplicarea unitară a prezentului cod, a legislaţiei subsecvente acestuia, precum şi a legislaţiei care intră în sfera de aplicare a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Alin. (2) al art. 5 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
Organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.
(1)Organul fiscal înştiinţează contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în desfăşurarea procedurii potrivit legii fiscale.
(2)Organul fiscal este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul fiscal va identifica şi va avea în vedere toate circumstanţele edificatoare ale fiecărui caz.
(3)Organul fiscal are obligaţia să examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum şi să îndrume contribuabilii pentru depunerea declaraţiilor şi a altor documente, pentru corectarea declaraţiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.
(4)Organul fiscal decide asupra felului şi volumului examinărilor, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte şi de limitele prevăzute de lege.
(5)Organul fiscal îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitării contribuabililor, fie din iniţiativa organului fiscal.
(1)Limba oficială în administraţia fiscală este limba română.
(2)Dacă la organele fiscale se depun petiţii, documente justificative, certificate sau alte înscrisuri într-o limbă străină, organele fiscale vor solicita ca acestea să fie însoţite de traduceri în limba română certificate de traducători autorizaţi.
(3)Dispoziţiile legale cu privire la folosirea limbii minorităţilor naţionale se aplică în mod corespunzător.
(1)Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei.
(2)Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când:
a)întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege;
b)situaţia de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale;
c)se acceptă informaţiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declaraţie sau într-o cerere;
d)urmează să se ia măsuri de executare silită.
(1)Contribuabilul este obligat să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realităţii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute.
(2)Contribuabilul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităţilor juridice şi efective ce îi stau la dispoziţie.
(1)Funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi, în condiţiile legii, să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.
(2)Informaţiile referitoare la impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat pot fi transmise:
a)autorităţilor publice, în scopul îndeplinirii obligaţiilor prevăzute de lege;
b)autorităţilor fiscale ale altor ţări, în condiţii de reciprocitate în baza unor convenţii;
c)autorităţilor judiciare competente, potrivit legii;
d)oricărui solicitant, cu acordul scris al contribuabilului în cauză;
e)în alte cazuri prevăzute de lege.
Alin. (2) al art. 11 a fost modificat de pct. 1 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(3)Autoritatea care primeşte informaţii fiscale este obligată să păstreze secretul asupra informaţiilor primite.
(3^1)Este permisă transmiterea informaţiilor de natura celor prevăzute la alin. (1), inclusiv pentru perioada în care a avut calitatea de contribuabil:
a)contribuabilului însuşi;
b)succesorilor acestuia.
Alin. (3^1) al art. 11 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(3^2)În scopul aplicării prevederilor alin. (2) lit. a), autorităţile publice pot încheia protocoale privind schimbul de informaţii.
Alin. (3^2) al art. 11 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(4)Este permisă transmiterea de informaţii cu caracter fiscal în alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (2), în condiţiile în care se asigură că din acestea nu reiese identitatea vreunei persoane fizice sau juridice.
(4^1)Eliminat.
Alin. (4^1) al art. 11 a fost eliminat prin abrogarea pct. 2 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007 de către pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 52 din 1 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 7 aprilie 2009.
(5)Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal atrage răspunderea potrivit legii.
Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă, în scopul realizării cerinţelor legii.
Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voinţa legiuitorului aşa cum este exprimată în lege.
(1)Veniturile, alte beneficii şi valori patrimoniale sunt supuse legii fiscale indiferent dacă sunt obţinute din activităţi ce îndeplinesc sau nu cerinţele altor dispoziţii legale.
(2)Situaţiile de fapt relevante din punct de vedere fiscal se apreciază de organul fiscal după conţinutul lor economic.
Alin. (2) al art. 14 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)În cazul în care, eludându-se scopul legii fiscale, obligaţia fiscală nu a fost stabilită ori nu a fost raportată la baza de impunere reală, obligaţia datorată şi, respectiv, creanţa fiscală corelativă sunt cele legal determinate.
(2)Pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aplicabile prevederile art. 23.
Conţinutul raportului de drept procedural fiscal Raportul de drept procedural fiscal cuprinde drepturile şi obligaţiile ce revin părţilor, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităţilor prevăzute pentru stabilirea, exercitarea şi stingerea drepturilor şi obligaţiilor părţilor din raportul de drept material fiscal.
(1)Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, contribuabilul, precum şi alte persoane care dobândesc drepturi şi obligaţii în cadrul acestui raport.
Alin. (1) al art. 17 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(2)Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii.
(3)Statul este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate cu personalitate juridică.
Alin. (3) al art. 17 a fost modificat de pct. 3 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(4)Unităţile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor sunt reprezentate de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuţiilor delegate de către autorităţile respective.
Alin. (4) al art. 17 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(5)Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile subordonate acesteia, precum şi compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt denumite în prezentul cod organe fiscale.
Alin. (5) al art. 17 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.
(1)În relaţiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit. Conţinutul şi limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz. Desemnarea unui împuternicit nu îl împiedică pe contribuabil să îşi îndeplinească personal obligaţiile fiscale, chiar dacă nu a procedat la revocarea împuternicirii potrivit alin. (2).
(2)Împuternicitul este obligat să depună la organul fiscal actul de împuternicire, în original sau în copie legalizată. Revocarea împuternicirii operează faţă de organul fiscal de la data depunerii actului de revocare.
Alin. (2) al art. 18 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 324 din 20 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 22 octombrie 2009, care modifică pct. 1 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(3)În cazul reprezentării contribuabililor în relaţiile cu organele fiscale prin avocat, forma şi conţinutul împuternicirii sunt cele prevăzute de dispoziţiile legale privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
(4)Contribuabilul fără domiciliu fiscal în România, care are obligaţia de a depune declaraţii la organele fiscale, trebuie să desemneze un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care să îndeplinească, în numele şi din averea contribuabilului, obligaţiile acestuia din urmă faţă de organul fiscal.
(4^1)Dispoziţiile alin. (4) nu se aplică:
a)contribuabililor care au rezidenţa într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv al Spaţiului Economic European;
b)contribuabililor care au rezidenţa într-un stat care este parte a unui instrument juridic internaţional semnat de România şi care cuprinde prevederi privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi recuperarea creanţelor fiscale.
Alin. (4^1) al art. 18 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 40 din 18 iunie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 455 din 23 iunie 2014.
(5)Prevederile prezentului articol sunt aplicabile şi reprezentanţilor fiscali desemnaţi potrivit Codului fiscal, dacă legea nu prevede altfel.
(1)Dacă nu există un împuternicit potrivit art. 18, organul fiscal, în condiţiile legii, va solicita instanţei judecătoreşti competente numirea unui curator fiscal pentru contribuabilul absent, al cărui domiciliu fiscal este necunoscut ori care, din cauza bolii, unei infirmităţi, bătrâneţii sau unui handicap de orice fel, nu poate să îşi exercite şi să îşi îndeplinească personal drepturile şi obligaţiile ce îi revin potrivit legii.
(2)Pentru activitatea sa curatorul fiscal va fi remunerat potrivit hotărârii judecătoreşti, toate cheltuielile legate de această reprezentare fiind suportate de cel reprezentat.
(1)Reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice, precum şi ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligaţi să îndeplinească obligaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele şi din averea acestora.
(2)În cazul în care, din orice motiv, obligaţiile fiscale ale asocierilor fără personalitate juridică nu sunt achitate potrivit alin. (1), asociaţii răspund solidar pentru îndeplinirea acestora.
(1)Creanţele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.
(2)Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conţinutul, cât şi cuantumul creanţelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în:
a)dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. (4), denumite creanţe fiscale principale;
b)dreptul la perceperea dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condiţiile legii, denumite creanţe fiscale accesorii.
Lit. b) a alin. (2) al art. 21 a fost modificată de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(3)În cazurile prevăzute de lege, organul fiscal este îndreptăţit să solicite stingerea obligaţiei fiscale de către cel îndatorat să execute acea obligaţie în locul debitorului.
(4)În măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Prin obligaţii fiscale, în sensul prezentului cod, se înţelege:
a)obligaţia de a declara bunurile şi veniturile impozabile sau, după caz, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
b)obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi fiscale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
c)obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat;
d)obligaţia de a plăti dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite obligaţii de plată accesorii;
Lit. d) a art. 22 a fost modificată de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
e)obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, impozitele şi contribuţiile care se realizează prin stopaj la sursă;
f)orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea legilor fiscale.
(1)Dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.
(2)Potrivit alin. (1) se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.
Creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.
(1)În raporturile de drept material fiscal, creditorii sunt persoanele titulare ale unor drepturi de creanţă fiscală prevăzute la art. 21, iar debitorii sunt acele persoane care, potrivit legii, au obligaţia corelativă de plată a acestor drepturi.
(2)În cazul în care obligaţia de plată nu a fost îndeplinită de debitor, debitori devin, în condiţiile legii, următorii:
a)moştenitorul care a acceptat succesiunea contribuabilului debitor;
b)cel care preia, în tot sau în parte, drepturile şi obligaţiile debitorului supus divizării, fuziunii ori reorganizării judiciare, după caz;
c)persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în conformitate cu prevederile legale referitoare la faliment;
d)persoana care îşi asumă obligaţia de plată a debitorului, printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanţii reale la nivelul obligaţiei de plată;
e)persoana juridică, pentru obligaţiile fiscale datorate de sediile secundare ale acesteia;
f)alte persoane, în condiţiile legii.
(1)Plătitor al obligaţiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a reţine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2)Pentru contribuabilii care au sedii secundare, plătitor de obligaţii fiscale este contribuabilul, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plătitor de impozit este sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi de venituri asimilate salariilor.
Alin. (2) al art. 26 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.
(3)Contribuabilii prevăzuţi la alin. (2) au obligaţia de a declara, în numele sediilor secundare înregistrate fiscal, impozitul pe venitul din salarii datorat, potrivit legii, de acestea.
Alin. (3) al art. 26 a fost introdus de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.
(4)În cazul contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României prin mai multe sedii permanente, obligaţia prevăzută la alin. (3) se îndeplineşte prin sediul permanent desemnat potrivit titlului II din Codul fiscal.
Alin. (4) al art. 26 a fost introdus de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce un nou punct al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
(1)Răspund solidar cu debitorul următoarele persoane:
a)asociaţii din asocierile fără personalitate juridică, inclusiv membrii întreprinderilor familiale, pentru obligaţiile fiscale datorate de acestea, în condiţiile prevăzute la art. 20, alături de reprezentanţii legali care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea obligaţiilor fiscale la scadenţă;
b)terţii popriţi, în situaţiile prevăzute la art. 149 alin. (9), (10), (12) şi (15), în limita sumelor sustrase indisponibilizării.
c)reprezentantul legal al contribuabilului care, cu rea-credinţă, declară băncii, potrivit art. 149 alin. (12) lit. a), că nu deţine alte disponibilităţi băneşti.
Lit. c) a alin. (1) al art. 27 a fost introdusă de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(2)Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
a)persoanele fizice sau juridice care, anterior datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, au dobândit în orice mod active de la debitorii care şi-au provocat astfel insolvabilitatea;
b)administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului;
c)administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;
d)administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;
e)administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului.
(3)Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;
b)are sau a avut raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul în proporţie de cel puţin jumătate din totalul valoric al tranzacţiilor;
c)are sau a avut raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului.
(4)În înţelesul alin. (3), termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a)control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii;
b)control indirect - activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane.
Art. 27 a fost modificat de pct. 1 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.
(1)Răspunderea persoanelor prevăzute la art. 27 se va stabili potrivit dispoziţiilor prezentului articol.
(2)În scopul prevăzut la alin. (1) organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi arătate motivele de fapt şi de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.
(3)Decizia aprobată potrivit alin. (2) constituie titlu de creanţă privind obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare potrivit art. 27 şi va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi următoarele:
a)codul de identificare fiscală a persoanei răspunzătoare, obligată la plata obligaţiei debitorului principal, precum şi orice alte date de identificare;
b)numele şi prenumele sau denumirea debitorului principal; codul de identificare fiscală; domiciliul sau sediul acestuia, precum şi orice alte date de identificare;
c)cuantumul şi natura sumelor datorate;
d)termenul în care persoana răspunzătoare trebuie să plătească obligaţia debitorului principal;
e)temeiul legal şi motivele în fapt ale angajării răspunderii.
(4)Răspunderea va fi stabilită atât pentru obligaţia fiscală principală, cât şi pentru accesoriile acesteia.
(5)Titlul de creanţă prevăzut la alin. (3) se comunică persoanei obligate la plată. Dispoziţiile art. 111 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Alin. (5) al art. 28 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(6)Titlul de creanţă comunicat potrivit alin. (5) poate fi atacat în condiţiile legii.
(1)Drepturile şi obligaţiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului în condiţiile dreptului comun.
(2)Dispoziţiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul obligaţiei de plată a sumelor ce reprezintă amenzi aplicate, potrivit legii, debitorului persoană fizică.
(1)Creanţele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum şi sumele afectate garantării executării unei obligaţii fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii.
(2)Cesiunea produce efecte faţă de organul fiscal competent numai de la data la care aceasta i-a fost notificată.
(3)Desfiinţarea cesiunii sau constatarea nulităţii acesteia ulterior stingerii obligaţiei fiscale nu este opozabilă organului fiscal.
(1)În cazul creanţelor fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înţelege:
a)pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;
b)pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activităţii sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală;
c)pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă şi conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat;
d)pentru asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul unde se desfăşoară efectiv activitatea principală.
(2)Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înţelege adresa locuinţei pe care o persoană o foloseşte în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de scurtă durată nefiind luate în considerare. Dacă şederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare şi nu depăşeşte perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv.
(3)În situaţia în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) şi d), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor.
(3^1)Domiciliul fiscal definit potrivit alin. (1) ori (3) se înregistrează la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea unei cereri de modificare a domiciliului fiscal, însoţită de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta.
Alin. (3^1) al art. 31 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(3^2)Cererea se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se soluţionează de organul fiscal, în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de modificare a domiciliului fiscal care se comunică contribuabilului potrivit art. 44.
Alin. (3^2) al art. 31 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(3^3)Organul fiscal emite din oficiu decizia de modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.
Alin. (3^3) al art. 31 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(3^4)Data schimbării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de modificare a domiciliului fiscal.
Alin. (3^4) al art. 31 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(4)În cazul celorlalte creanţe fiscale ale bugetului general consolidat, prin domiciliu fiscal se înţelege domiciliul reglementat potrivit dreptului comun sau sediul social înregistrat potrivit legii.
(1)Organele fiscale au competenţă generală privind administrarea creanţelor fiscale, exercitarea controlului şi emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală.
(2)În cazul impozitului pe venit şi al contribuţiilor sociale, prin hotărâre a Guvernului se poate stabili altă competenţă specială de administrare.
Alin. (2) al art. 32 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.
(3)Impozitele, taxele şi alte sume care se datorează, potrivit legii, în vamă sunt administrate de către organele vamale.
(4)Asistenţa şi îndrumarea contribuabililor privind aplicarea unitară a prevederilor legislaţiei privind impozitele, taxele, contribuţiile sociale şi alte venituri bugetare administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se realizează de către aceasta şi de unităţile sale subordonate, conform procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Alin. (4) al art. 32 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.
(1)Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenţa revine acelui organ fiscal, judeţean, local sau al municipiului Bucureşti, stabilit prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor şi contribuţiilor realizate prin stopaj la sursă, în condiţiile legii.
Alin. (1) al art. 33 a fost modificat de pct. 4 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(2)În cazul contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, competenţa revine organului fiscal pe a cărui rază teritorială se află situat sediul permanent desemnat potrivit titlului II din Codul fiscal. În cazul înregistrării fiscale declaraţia de înregistrare fiscală se depune la organul fiscal în raza căruia se află sediul permanent ce urmează a fi desemnat.
Alin. (2) al art. 33 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce un nou punct al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
(3)Pentru administrarea de către organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a creanţelor fiscale datorate de marii contribuabili, inclusiv de sediile secundare ale acestora, competenţa poate fi stabilită în sarcina altor organe fiscale decât cele prevăzute la alin. (1), prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Alin. (3) al art. 33 a fost modificat de pct. 4 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(1)În cazul sediilor secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, competenţa teritorială pentru administrarea impozitului pe venitul din salarii datorat de acestea revine organului fiscal competent pentru administrarea obligaţiilor datorate de contribuabilul care le-a înfiinţat.
(2)Competenţa pentru înregistrarea fiscală a sediilor secundare ca plătitoare de salarii şi venituri asimilate salariilor, potrivit legii, revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află situate acestea.
Art. 34 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.
Compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt competente pentru administrarea impozitelor, taxelor şi altor sume datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.
Art. 35 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 33 şi 35, impozitul şi contribuţiile aferente veniturilor din activităţi agricole, datorate de persoanele fizice, potrivit legii, se pot achita în numerar şi la compartimentele de specialitate ale unităţii administrativ-teritoriale corespunzătoare localităţii în care îşi au domiciliul fiscal contribuabilii unde nu există o unitate teritorială a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, dacă între unitatea administrativ-teritorială şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a încheiat un protocol în acest scop. Data plăţii este data prevăzută la art. 114 alin. (3) lit. a) inclusiv pentru sumele achitate eronat de către contribuabil pe alte tipuri de obligaţii sau stinse eronat de către organele fiscale în realizarea procedurii prevăzute la alin. (4).
(2)Sumele încasate potrivit alin. (1) se depun de către organele fiscale din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale în cont distinct de disponibil, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la încasare, împreună cu situaţia privind sumele încasate care va cuprinde cel puţin următoarele informaţii: numărul şi data documentului prin care s-a efectuat încasarea în numerar, CUI/CNP contribuabil, denumire contribuabil, tipul obligaţiei achitate, suma achitată.
(3)Sumele depuse în contul prevăzut la alin. (2) se virează de unităţile Trezoreriei Statului în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor asigurărilor sociale, în termen de două zile lucrătoare de la depunere, potrivit procedurii prevăzute la alin. (4).
(4)Procedura de încasare şi de virare la bugetul de stat şi bugetele asigurărilor sociale a sumelor încasate potrivit alin. (1), precum şi modul de colaborare şi de realizare a schimbului de informaţii dintre organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi organele fiscale din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice*).
Art. 35^1 a fost introdus de art. I din ORDONANŢA nr. 28 din 27 august 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 553 din 30 august 2013.
NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform art. II din ORDONANŢA nr. 28 din 27 august 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 553 din 30 august 2013, ordinul prevăzut la art. 35^1 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se aprobă în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
(1)În situaţia în care contribuabilul nu are domiciliu fiscal, competenţa teritorială revine organului fiscal în raza căruia se face constatarea actului sau faptului supus dispoziţiilor legale fiscale.
(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi pentru luarea de urgenţă a măsurilor legale ce se impun în cazurile de dispariţie a elementelor de identificare a bazei de impunere reale, precum şi în caz de executare silită.
(3)Pentru administrarea de către organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a creanţelor datorate de contribuabilii nerezidenţi, care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, competenţa revine organului fiscal stabilit prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(1)Există conflict de competenţă când două sau mai multe organe fiscale se declară deopotrivă competente sau necompetente. În acest caz organul fiscal care s-a învestit primul sau care s-a declarat ultimul necompetent va continua procedura în derulare şi va solicita organului ierarhic superior comun să hotărască asupra conflictului.
(2)În situaţia în care organele fiscale între care apare conflictul de competenţă nu sunt subordonate unui organ ierarhic comun, conflictul de competenţă ivit se soluţionează de către Comisia fiscală centrală din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
(3)În cazul bugetelor locale, Comisia fiscală centrală se completează cu câte un reprezentant al Asociaţiei Comunelor din România, Asociaţiei Oraşelor din România, Asociaţiei Municipiilor din România, Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România, precum şi al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.
(4)Organul competent să soluţioneze conflictul de competenţă va hotărî de îndată asupra conflictului, iar soluţia adoptată va fi comunicată organelor fiscale aflate în conflict, pentru a fi dusă la îndeplinire, cu informarea, după caz, a persoanelor interesate.
Alin. (4) al art. 37 a fost introdus de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(5)Prin conflict de competenţă în sensul prezentului articol se înţelege conflictul apărut în legătură cu modul de aplicare a regulilor de competenţă privind administrarea creanţelor fiscale prevăzute de prezentul cod şi/sau, după caz, de Codul fiscal sau alte legi care reglementează creanţele fiscale în legătură cu care a apărut conflictul. În cazul compartimentelor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, conflictul de competenţă în sensul prezentului articol nu vizează conflictul apărut în legătură cu modul de delimitare a teritoriului între unităţile administrativ-teritoriale.
Alin. (5) al art. 37 a fost introdus de pct. 2 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
Cu acordul organului fiscal care, conform prevederilor prezentului cod, deţine competenţa teritorială, precum şi al contribuabilului în cauză, un alt organ fiscal poate prelua activitatea de administrare a acestuia.
(1)În cazul în care se schimbă domiciliul fiscal, potrivit legii, competenţa teritorială trece la noul organ fiscal de la data schimbării domiciliului fiscal.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi contribuabililor mari şi mijlocii, definiţi potrivit legii, în cazul în care se modifică această calitate.
(3)În situaţia în care se află în curs de derulare o procedură fiscală, cu excepţia procedurii de executare silită, organul fiscal care a început procedura este competent să o finalizeze.
Art. 38^1 a fost introdus de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Funcţionarul public din cadrul organului fiscal implicat într-o procedură de administrare se află în conflict de interese, dacă:
a)în cadrul procedurii respective acesta este contribuabil, este soţ/soţie al/a contribuabilului, este rudă până la gradul al treilea inclusiv a contribuabilului, este reprezentant sau împuternicit al contribuabilului;
b)în cadrul procedurii respective poate dobândi un avantaj ori poate suporta un dezavantaj direct;
c)există un conflict între el, soţul/soţia, rudele sale până la gradul al treilea inclusiv şi una dintre părţi sau soţul/soţia, rudele părţii până la gradul al treilea inclusiv;
d)în alte cazuri prevăzute de lege.
(1)Funcţionarul public care ştie că se află în una dintre situaţiile prevăzute la art. 39 este obligat să înştiinţeze conducătorul organului fiscal şi să se abţină de la îndeplinirea procedurii.
(2)În cazul în care conflictul de interese se referă la conducătorul organului fiscal, acesta este obligat să înştiinţeze organul ierarhic superior.
(3)Abţinerea se propune de funcţionarul public şi se decide de îndată de conducătorul organului fiscal sau de organul ierarhic superior.
(4)Contribuabilul implicat în procedura în derulare poate solicita recuzarea funcţionarului public aflat în conflict de interese.
(5)Recuzarea funcţionarului public se decide de îndată de către conducătorul organului fiscal sau de organul fiscal ierarhic superior. Decizia prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă. Cererea de recuzare nu suspendă procedura de administrare în derulare.
În înţelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
Articolul 42*)
Soluţia fiscală individuală anticipată şi acordul de preţ în avans
(1)Soluţia fiscală individuală anticipată este actul administrativ emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare. Situaţia fiscală de fapt viitoare se apreciază în funcţie de data depunerii cererii.
Alin. (1) al art. 42 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(2)Acordul de preţ în avans este actul administrativ emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la stabilirea condiţiilor şi modalităţilor în care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade fixe, preţurile de transfer, în cazul tranzacţiilor efectuate între persoane afiliate, astfel cum sunt definite în Codul fiscal. Tranzacţiile viitoare care fac obiectul acordului de preţ în avans se apreciază în funcţie de data depunerii cererii.
Alin. (2) al art. 42 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(3)Soluţia fiscală individuală anticipată sau acordul de preţ în avans se comunică numai contribuabilului căruia îi sunt destinate.
(4)Soluţia fiscală individuală anticipată şi acordul de preţ în avans sunt opozabile şi obligatorii faţă de organele fiscale, numai dacă termenii şi condiţiile acestora au fost respectate de contribuabil.
(5)Prin cerere contribuabilul propune conţinutul soluţiei fiscale individuale anticipate sau al acordului de preţ în avans, după caz.
(5^1)În scopul soluţionării cererii, organul fiscal competent*):
a)se poate deplasa la domiciliul fiscal al contribuabilului sau în alt loc stabilit de comun acord cu acesta pentru analizarea documentaţiei în vederea fundamentării proiectului de soluţie fiscală individuală anticipată ori acord de preţ în avans, potrivit procedurii aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;
b)poate solicita contribuabilului clarificări cu privire la cerere şi/sau documentele depuse.
Alin. (5^1) al art. 42 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(5^2)Organul fiscal competent prezintă contribuabilului proiectul soluţiei fiscale individuale anticipate sau acordului de preţ în avans, după caz, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului în care contribuabilul renunţă la acest drept şi notifică acest fapt organului fiscal competent.
Alin. (5^2) al art. 42 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(5^3)Contribuabilul poate prezenta clarificările prevăzute la alin. (5^1) lit. b) sau poate exprima punctul de vedere prevăzut la alin. (5^2) în termen de 60 de zile lucrătoare de la data solicitării clarificărilor necesare ori de la data comunicării proiectului soluţiei fiscale individuale anticipate sau acordului de preţ în avans.
Alin. (5^3) al art. 42 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(6)În soluţionarea cererii contribuabilului se emite soluţia fiscală individuală anticipată sau acordul de preţ în avans. În situaţia în care contribuabilul nu este de acord cu soluţia fiscală individuală anticipată sau cu acordul de preţ în avans emis, va transmite, în termen de 15 zile de la comunicare, o notificare la organul fiscal emitent. Soluţia fiscală individuală anticipată sau acordul de preţ în avans pentru care contribuabilul a transmis o notificare organului fiscal emitent nu produce niciun efect juridic.
(7)Contribuabilul, titular al unui acord de preţ în avans, are obligaţia de a depune anual la organul emitent al acordului un raport privind modul de realizare a termenilor şi condiţiilor acordului în anul de raportare. Raportul se depune până la termenul prevăzut de lege pentru depunerea situaţiilor financiare anuale.
(8)Soluţia fiscală individuală anticipată şi acordul de preţ în avans nu mai sunt valabile dacă prevederile legale de drept material fiscal în baza cărora a fost luată decizia se modifică.
(9)Pentru emiterea unei soluţii fiscale individuale anticipate, precum şi pentru emiterea sau modificarea unui acord de preţ în avans, emitentul încasează tarife care se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(10)Contribuabilul solicitant are dreptul la restituirea tarifului achitat în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea/modificarea soluţiei fiscale individuale anticipate sau a acordului de preţ în avans.
Alin. (10) al art. 42 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(11)Termenul pentru emiterea unui acord de preţ în avans este de 12 luni în cazul unui acord unilateral, respectiv de 18 luni în cazul unui acord bilateral sau multilateral, după caz. Termenul pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate este de până la 3 luni. Dispoziţiile art. 70 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Alin. (11) al art. 42 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(12)Procedura referitoare la emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate şi a acordului de preţ în avans va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului.
(1)Actul administrativ fiscal se emite în scris, pe suport hârtie sau în formă electronică.
(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b)data la care a fost emis şi data de la care îşi produce efectele;
c)datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
d)obiectul actului administrativ fiscal;
e)motivele de fapt;
f)temeiul de drept;
g)numele persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h)semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, precum şi ştampila organului fiscal emitent;
i)posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia;
j)menţiuni privind audierea contribuabilului.
(3)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică cuprinde elementele prevăzute la alin. (2), cu excepţia elementelor prevăzute la lit. h).
(4)Actul administrativ fiscal emis de organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală în formă electronică se semnează cu semnătura electronică extinsă a Ministerului Finanţelor Publice, bazată pe un certificat calificat.
(5)Actul administrativ fiscal emis de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale în formă electronică se semnează cu semnătura electronică extinsă a autorităţii administraţiei publice locale din care face parte organul fiscal emitent, bazată pe un certificat calificat.
(6)Actul administrativ fiscal emis în condiţiile alin. (2) prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil şi în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului emitent, dacă îndeplineşte cerinţele legale aplicabile în materie.
(7)Prin ordin al ministrului finanţelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit în condiţiile alin. (6) de către organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(8)Prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care pot fi emise în condiţiile alin. (6) de către organele fiscale ale autorităţilor administraţiei publice locale, iar consiliile locale stabilesc, prin hotărâre, dacă organele fiscale din cadrul autorităţii administraţiei publice locale respective pot emite acte administrative fiscale în condiţiile alin. (6).
Art. 43 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 40 din 18 iunie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 455 din 23 iunie 2014.
(1)Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situaţia contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care şi-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum şi în situaţia numirii unui curator fiscal, în condiţiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poştă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(3)Actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanţă ori de câte ori contribuabilul a optat pentru această modalitate de emitere şi de comunicare.
(4)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(5)Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii a autorităţii publice locale, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean sau a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului.
(6)În cazul actelor administrative fiscale emise de către organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum şi condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(7)În cazul actelor administrative fiscale emise de organele fiscale ale autorităţilor administraţiei publice locale, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de comunicare a actelor administrative fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum şi condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice. Pentru organul fiscal al unei autorităţi a administraţiei publice locale, consiliul local stabileşte, prin hotărâre, în funcţie de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanţă ce urmează a fi utilizate de către respectivul organ fiscal.
Art. 44 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 40 din 18 iunie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 455 din 23 iunie 2014.
(1)Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
(2)Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic.
Alin. (2) al art. 45 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepţia prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.
(1)Actul administrativ fiscal poate fi modificat, anulat sau desfiinţat în condiţiile prezentului cod.
(2)Anularea ori desfiinţarea totală sau parţială, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale principale atrage anularea, desfiinţarea ori modificarea atât a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate ori desfiinţate, cât şi a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate sau desfiinţate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare. În acest caz, organul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului, va emite un nou act administrativ fiscal, prin care va desfiinţa sau modifica în mod corespunzător actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanţe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente.
(3)Se anulează ori se desfiinţează, total sau parţial, chiar dacă împotriva acestora s-au exercitat sau nu căi de atac, actele administrative fiscale prin care s-au stabilit, în mod eronat, creanţe fiscale accesorii aferente creanţelor fiscale principale prin orice modalitate.
Art. 47 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.
(1)Organul fiscal poate îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ fiscal, din oficiu sau la cererea contribuabilului.
(2)Prevederile alin. (1) nu se aplică actelor administrative fiscale pentru care s-au exercitat căile de atac prevăzute de lege, iar soluţia este definitivă.
(3)Prin erori materiale, în sensul prezentului articol, se înţelege orice greşeli de redactare, omisiuni sau menţiuni greşite din actele administrative fiscale, cu excepţia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.
(4)În cazul în care după comunicarea actului administrativ fiscal organul fiscal constată, din oficiu, că există erori materiale în cuprinsul său, acesta comunică contribuabilului un act de îndreptare a erorii materiale.
(5)În situaţia în care îndreptarea erorii materiale este solicitată de contribuabil, organul fiscal procedează astfel:
a)dacă cererea de îndreptare a erorii materiale este întemeiată, emite şi comunică contribuabilului actul de îndreptare a erorii materiale;
b)dacă cererea de îndreptare a erorii materiale nu este întemeiată, respinge cererea printr-o decizie ce se comunică contribuabilului.
(6)Actul de îndreptare a erorii materiale şi decizia de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale urmează regimul juridic al actului iniţial şi pot fi contestate în condiţiile legii în care putea fi contestat actul iniţial.
Art. 48 a fost modificat de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Dispoziţiile art. 43 alin. (3), art. 44, 45 şi 48 se aplică în mod corespunzător şi actelor de executare şi altor acte emise de organele fiscale, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel.
Art. 48^1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 23 august 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 618 din 28 august 2012.
(1)Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea unei stări de fapt fiscale, inclusiv înregistrări audiovideo, date şi informaţii aflate în orice mediu de stocare, precum şi alte mijloace materiale de probă, care nu sunt interzise de lege.
(2)Pentru determinarea stării de fapt fiscale, organul fiscal, în condiţiile legii, administrează mijloace de probă, putând proceda la:
a)solicitarea informaţiilor, de orice fel, din partea contribuabililor şi a altor persoane;
b)solicitarea de expertize;
c)folosirea înscrisurilor;
d)efectuarea de cercetări la faţa locului;
e)efectuarea, în condiţiile legii, de controale curente, operative şi inopinate sau controale tematice, după caz.
(3)Probele administrate vor fi coroborate şi apreciate ţinându-se seama de forţa lor doveditoare recunoscută de lege.
Art. 49 a fost modificat de pct. 3 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(1)Organul fiscal poate solicita prezenţa contribuabilului la sediul său pentru a da informaţii şi lămuriri necesare stabilirii situaţiei sale fiscale reale. Odată cu această solicitare, când este cazul, organul fiscal va indica şi documentele pe care contribuabilul este obligat să le prezinte.
(2)Solicitarea se face în scris şi cuprinde în mod obligatoriu:
a)data, ora şi locul la care contribuabilul este obligat să se prezinte;
b)baza legală a solicitării;
c)scopul solicitării;
d)documentele pe care contribuabilul este obligat să le prezinte.
Alin. (2) al art. 50 a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Dacă într-o procedură fiscală se constată fapte care prezintă importanţă pentru alte raporturi juridice fiscale, organele fiscale îşi vor comunica reciproc informaţiile deţinute.
(1)Contribuabilul sau altă persoană împuternicită de acesta are obligaţia de a furniza organului fiscal informaţiile necesare pentru determinarea stării de fapt fiscale. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite informaţii şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Informaţiile furnizate de alte persoane se iau în considerare numai în măsura în care sunt confirmate şi de alte mijloace de probă.
Alin. (1) al art. 52 a fost modificat de pct. 5 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(2)Cererea de furnizare a informaţiilor se formulează în scris şi va specifica natura informaţiilor solicitate pentru determinarea stării de fapt fiscale şi documentele care susţin informaţiile furnizate.
(3)Declaraţia persoanelor obligate potrivit alin. (1) să furnizeze informaţii va fi, după caz, prezentată sau consemnată în scris.
(4)În situaţia în care persoana obligată să furnizeze informaţia în scris este, din motive independente de voinţa sa, în imposibilitate de a scrie, organul fiscal întocmeşte un proces-verbal.
(1)Contribuabilii sunt obligaţi să furnizeze periodic organelor fiscale informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.
(2)Furnizarea informaţiilor prevăzute la alin. (1) se face prin completarea unei declaraţii pe proprie răspundere.
(3)Natura informaţiilor, periodicitatea, precum şi modelul declaraţiilor se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(1)Plătitorii de venituri de natura celor prevăzute la art. 109^12 alin. (1) lit. a), b), c) şi d) au obligaţia să depună o declaraţie privind veniturile plătite fiecărui beneficiar care este rezident al altor state membre ale Uniunii Europene, până în ultima zi a lunii februarie a anului curent, pentru anul expirat.
(2)Contribuabilii rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene care obţin venituri din proprietăţi imobiliare situate în România au obligaţia să depună o declaraţie privind veniturile realizate până în data de 25 mai a anului curent, pentru anul expirat.
(3)Modelul şi conţinutul declaraţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(4)În scopul realizării schimbului automat obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 109^12, compartimentele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor au obligaţia de a transmite organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală informaţii cu privire la bunurile imobile deţinute în proprietate de rezidenţi ai altor state membre ale Uniunii Europene pe teritoriul respectivei unităţi administrativ-teritoriale. Transmiterea şi conţinutul informaţiilor, precum şi termenele şi procedura de realizare a acestora se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice. Compartimentele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor transmit organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la cererea acestora, şi alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, în format electronic.
(5)În scopul transmiterii de către compartimentele de specialitate ale unităţilor administrativ-teritoriale a informaţiilor prevăzute la alin. (4), rezidenţii din alte state membre ale Uniunii Europene care dobândesc proprietatea unui bun imobil în România au obligaţia depunerii declaraţiei fiscale în condiţiile şi la termenele prevăzute de Codul fiscal. Modelul şi conţinutul declaraţiei se aprobă prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice.
(6)Organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au obligaţia de a comunica organelor fiscale din cadrul unităţilor administrativ teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, prin schimb automat, informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, stabilite pe bază de protocol.
(7)Organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au obligaţia de a comunica organelor fiscale din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, la cererea acestora, şi alte informaţii cu relevanţă fiscală disponibile, în format electronic.
Art. 53^1 a fost introdus de pct. 4 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
Conform alin. (1) al art. XXVII din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014, rezidenţii altor state membre ale Uniunii Europene, care au dobândit proprietatea unui bun imobil pe teritoriul României până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, depun declaraţia prevăzută la art. III pct. 4 până la data de 30 iunie 2014.
(1)Băncile sunt obligate să comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi, forma juridică pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau închise în perioada anterioară acesteia şi va fi adresată Ministerului Finanţelor Publice.
(2)Ministerul Finanţelor Publice împreună cu Banca Naţională a României vor elabora proceduri privind transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1).
(3)Ministerul Finanţelor Publice, la cererea justificată a autorităţilor publice centrale şi locale, va transmite informaţiile deţinute în baza alin. (1), în scopul îndeplinirii de către aceste autorităţi a atribuţiilor prevăzute de lege.
(4)Instituţiile de credit au obligaţia ca, la solicitarea organelor fiscale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, să comunice toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea, datele de identificare ale persoanelor care deţin dreptul de semnătură, precum şi dacă debitorul are sau nu închiriate casete de valori. Solicitarea se face pentru fiecare titular în parte. Prin excepţie de la prevederile art. 11 alin. (2), informaţiile astfel obţinute vor fi utilizate doar în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Alin. (4) al art. 54 a fost introdus de pct. 2 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.
(1)Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului numele expertului.
(2)Contribuabilul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie.
(3)Experţii au obligaţia să păstreze secretul fiscal asupra datelor şi informaţiilor pe care le dobândesc.
(4)Expertiza se întocmeşte în scris.
(5)Onorariile stabilite pentru expertizele prevăzute de prezentul articol vor fi plătite de la bugetele organelor fiscale care au apelat la serviciile expertului, după caz.
(6)Dacă organul fiscal nu este lămurit prin expertiza efectuată, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
Alin. (6) al art. 55 a fost introdus de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)În vederea stabilirii stării de fapt fiscale, contribuabilul are obligaţia să pună la dispoziţie organului fiscal registre, evidenţe, documente de afaceri şi orice alte înscrisuri. În acelaşi scop, organul fiscal are dreptul să solicite înscrisuri şi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice.
Alin. (1) al art. 56 a fost modificat de pct. 6 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(2)Organul fiscal poate solicita punerea la dispoziţie a înscrisurilor la sediul său ori la domiciliul fiscal al persoanei obligate să le prezinte.
(3)Organul fiscal are dreptul să reţină, în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, documente, acte, înscrisuri, registre şi documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepţionale, cu aprobarea conducătorului organului fiscal, perioada de reţinere poate fi prelungită cu maximum 90 de zile.
(4)Dovada reţinerii documentelor prevăzute la alin. (3) o constituie actul întocmit de organul fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării probei sau dovezii respective, precum şi menţiunea că aceasta a fost reţinută, potrivit dispoziţiilor legale, de către organul fiscal. Actul se întocmeşte în două exemplare şi se semnează de organul fiscal şi de contribuabil, un exemplar comunicându-i-se contribuabilului.
Alin. (4) al art. 56 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(5)În cazul în care pentru stabilirea stării de fapt fiscale contribuabilul pune la dispoziţia organului fiscal înscrisuri sau alte documente, în original, acestea se înapoiază contribuabilului, păstrându-se în copie, conform cu originalul, numai înscrisuri relevante din punct de vedere fiscal. Conformitatea cu originalul a copiilor se efectuează de către contribuabil prin înscrierea menţiunii lt; lt;conform cu originalul gt; gt; şi prin semnătura acestuia.
Alin. (5) al art. 56 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011.
(6)Ori de câte ori contribuabilul depune la organul fiscal un document semnat de către o persoană fizică sau juridică care exercită activităţi specifice unor profesii reglementate cum ar fi consultanţă fiscală, audit financiar, expertiză contabilă, evaluare, documentul trebuie să conţină în mod obligatoriu şi datele de identificare ale persoanei în cauză.
Alin. (6) al art. 56 a fost introdus de pct. 5 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(1)În condiţiile legii, organul fiscal poate efectua o cercetare la faţa locului, întocmind în acest sens proces-verbal.
(2)Contribuabilii au obligaţia să permită funcţionarilor împuterniciţi de organul fiscal pentru a efectua o cercetare la faţa locului, precum şi experţilor folosiţi pentru această acţiune intrarea acestora pe terenuri, în încăperi şi în orice alte incinte, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a face constatări în interes fiscal.
(3)Deţinătorii terenurilor ori incintelor respective vor fi înştiinţaţi în timp util despre cercetare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b). Persoanele fizice vor fi informate asupra dreptului de a refuza intrarea în domiciliu sau reşedinţă.
(4)În caz de refuz, intrarea în domiciliul sau în reşedinţa persoanei fizice se face cu autorizarea instanţei judecătoreşti competente, dispoziţiile privind ordonanţa preşedinţială din Codul de procedură civilă fiind aplicabile.
(5)La cererea organului fiscal, organele de poliţie, jandarmerie ori alţi agenţi ai forţei publice sunt obligaţi să îi acorde sprijinul pentru aplicarea prevederilor prezentului articol.Secţiunea a 4-a Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi
(1)Soţul/soţia şi rudele contribuabilului până la gradul al treilea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri.
(2)Persoanele prevăzute la alin. (1) vor fi înştiinţate asupra acestui drept.
(1)Pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii, cu excepţia informaţiilor cu privire la îndeplinirea obligaţiilor fiscale stabilite de lege în sarcina lor.
(2)Sunt asimilate persoanelor prevăzute la alin. (1) asistenţii, precum şi persoanele care participă la activitatea profesională a acestora.
(3)Persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepţia preoţilor, pot furniza informaţii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informaţiile.
(4)În regim derogatoriu de la prevederile alin. (1)-(3), în vederea clarificării şi stabilirii reale a situaţiei fiscale a contribuabililor, organele fiscale au competenţa de a solicita informaţii şi documente cu relevanţă fiscală ori pentru identificarea contribuabililor sau a materiei impozabile ori taxabile, după caz, iar notarii publici, avocaţii, executorii judecătoreşti, organele de poliţie, organele vamale, serviciile publice comunitare regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor, serviciile publice comunitare pentru eliberarea paşapoartelor simple, serviciile publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi orice altă entitate care deţine informaţii ori documente cu privire la bunuri impozabile sau taxabile, după caz, ori la persoane care au calitatea de contribuabil au obligaţia furnizării acestora fără plată.
Alin. (4) al art. 59 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Autorităţile publice, instituţiile publice şi de interes public, centrale şi locale, precum şi serviciile deconcentrate ale autorităţilor publice centrale vor furniza informaţii şi acte organelor fiscale, la cererea acestora.
(2)În realizarea scopului prezentului cod, organele fiscale pot accesa on-line baza de date a instituţiilor prevăzute la alin. (1), pentru informaţiile stabilite pe bază de protocol.
Alin. (2) al art. 60 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.
(1)Autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public sunt obligate să colaboreze în realizarea scopului prezentului cod.
(2)Nu constituie activitate de colaborare acţiunile întreprinse de autorităţile prevăzute la alin. (1), în conformitate cu atribuţiile ce le revin potrivit legii.
(3)Organul fiscal care solicită colaborarea răspunde pentru legalitatea solicitării, iar autoritatea solicitată răspunde pentru datele furnizate.
(4)La solicitarea unei instituţii publice, efectuată în scopul soluţionării unei cereri a unei persoane fizice sau juridice, organul fiscal competent transmite instituţiei publice solicitante informaţii cu privire la situaţia fiscală a persoanei în cauză.
Alin. (4) al art. 61 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 40 din 18 iunie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 455 din 23 iunie 2014.
(1)Colaborarea dintre autorităţile publice, instituţiile publice sau de interes public se realizează în limita atribuţiilor ce le revin potrivit legii.
(2)Dacă autoritatea publică, instituţia publică sau de interes public solicitată refuză colaborarea, autoritatea publică superioară ambelor organe va decide. Dacă o asemenea autoritate nu există, decizia va fi luată de autoritatea superioară celei solicitate.
(1)În baza convenţiilor internaţionale, organele fiscale vor colabora cu autorităţile fiscale similare din alte state.
(2)În lipsa unei convenţii, organele fiscale pot acorda sau pot solicita colaborarea altei autorităţi fiscale din alt stat pe bază de reciprocitate.Secţiunea a 6-a Sarcina probei
Documentele justificative şi evidenţele contabile ale contribuabilului constituie probe la stabilirea bazei de impunere. În cazul în care există şi alte acte doveditoare, acestea vor fi luate în considerare la stabilirea bazei de impunere.
(1)Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele şi faptele care au stat la baza declaraţiilor sale şi a oricăror cereri adresate organului fiscal.
(2)Organul fiscal are sarcina de a motiva decizia de impunere pe bază de probe sau constatări proprii.
(3)În vederea stabilirii scopului sau conţinutului economic al unor tranzacţii, potrivit art. 11 alin. (1) din Codul fiscal, la solicitarea organului fiscal competent, contribuabilii sunt obligaţi să prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul tranzacţiei în situaţia în care tranzacţia este încheiată cu persoane situate în state cu care nu există un instrument juridic în baza căruia să se realizeze schimbul de informaţii.
Alin. (3) al art. 65 a fost introdus de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(4)Conţinutul dosarului tranzacţiei se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.*)
Alin. (4) al art. 65 a fost introdus de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)În cazul în care constată că anumite bunuri, venituri sau alte valori care, potrivit legii, constituie baza impozabilă sunt deţinute de persoane care în mod continuu beneficiază de câştigurile sau de orice foloase obişnuite aduse de acestea şi că persoanele respective declară în scris că nu sunt proprietarii bunurilor, veniturilor sau valorilor în cauză, fără să arate însă care sunt titularii dreptului de proprietate, organul fiscal va proceda la stabilirea provizorie a obligaţiei fiscale corespunzătoare în sarcina acelor persoane.
(2)În condiţiile legii, obligaţia fiscală privind baza impozabilă prevăzută la alin. (1) va putea fi stabilită în sarcina titularilor dreptului de proprietate. Tot astfel aceştia datorează despăgubiri persoanelor care au făcut plata pentru stingerea obligaţiei stabilite potrivit alin. (1).
(1)Organul fiscal stabileşte baza de impunere şi obligaţia fiscală de plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă şi mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia fiscală corectă.
(2)Stabilirea prin estimare a bazei de impunere se efectuează în situaţii cum ar fi:
a)în situaţia prevăzută la art. 83 alin. (4);
b)în situaţiile în care organele de inspecţie fiscală constată că evidenţele contabile sau fiscale ori declaraţiile fiscale sau documentele şi informaţiile prezentate în cursul inspecţiei fiscale sunt incorecte, incomplete, precum şi în situaţia în care acestea nu există sau nu sunt puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală.
(3)În situaţiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptăţite să stabilească prin estimare bazele de impunere, acestea identifică acele elemente care sunt cele mai apropiate situaţiei de fapt fiscale.
(4)În scopul stabilirii prin estimare a bazei de impunere, organele fiscale pot folosi metode de stabilire prin estimare a bazelor de impunere, aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(4^1)În situaţia în care contribuabilii prevăzuţi la art. 296^21 alin. (1) lit. a)-e) din Codul fiscal nu depun declaraţia privind venitul asigurat la sistemul public de pensii, organul fiscal stabileşte prin estimare baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale la nivelul minim prevăzut la art. 296^22 alin. (1) din Codul fiscal. Dispoziţiile art. 83 alin. (4) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Alin. (4^1) al art. 67 a fost introdus de pct. 1 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
(5)Cuantumul obligaţiilor fiscale rezultate din aplicarea prevederilor prezentului articol sunt stabilite sub rezerva verificării ulterioare, cu excepţia celor stabilite în cadrul unei inspecţii fiscale.
Art. 67 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Pentru stabilirea corectă a situaţiei fiscale a contribuabililor, organul fiscal poate proceda la o verificare documentară.
(2)Verificarea documentară constă în efectuarea unei analize de coerenţă a situaţiei fiscale a contribuabilului, pe baza documentelor existente la dosarul fiscal al contribuabilului, precum şi pe baza oricăror informaţii şi documente transmise de terţi sau deţinute de organul fiscal, care au relevanţă pentru determinarea situaţiei fiscale.
(3)În situaţia în care, ca urmare a verificării documentare, organul fiscal constată diferenţe faţă de obligaţiile fiscale declarate de contribuabili, procedează la notificarea acestora. Odată cu notificarea organul fiscal solicită şi documentele pe care contribuabilul trebuie să le prezinte în vederea clarificării situaţiei fiscale.
(4)În cazul în care documentele solicitate potrivit alin. (3) nu au fost prezentate de contribuabil în termen de 30 de zile de la comunicarea notificării sau documentele prezentate nu sunt suficiente pentru clarificarea situaţiei fiscale, organul fiscal procedează la stabilirea diferenţelor de obligaţii fiscale datorate prin emiterea unei decizii sau dispune măsurile necesare respectării prevederilor legale, după caz.
(5)Decizia prevăzută la alin. (4) este o decizie sub rezerva verificării ulterioare şi poate fi contestată de către contribuabil în condiţiile prezentului cod.
(6)Procedura de aplicare a prezentului articol va fi aprobată prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Art. 67^1 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile în materie, dacă legea fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
Termenele pentru depunerea declaraţiilor fiscale şi termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite în situaţii temeinic justificate, potrivit competenţei stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(1)Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2)În situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate.
(1)Termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale, după caz, nu încep să curgă sau se suspendă în situaţia în care îndeplinirea acestor obligaţii a fost împiedicată de ivirea unui caz de forţă majoră sau a unui caz fortuit.
(2)Obligaţiile fiscale se consideră a fi îndeplinite în termen, fără perceperea de dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, ori aplicarea de sancţiuni prevăzute de lege, dacă acestea se execută în termen de 60 de zile de la încetarea evenimentelor prevăzute la alin. (1).
Alin. (2) al art. 71 a fost modificat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
Capitolul V al titlului III a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 40 din 18 iunie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 455 din 23 iunie 2014.
(1)Contribuabilii pot transmite organului fiscal competent cereri, înscrisuri sau orice alte documente şi prin mijloace electronice de transmitere la distanţă în condiţiile alin. (4) ori (5).
(2)Data depunerii cererii, înscrisului sau documentului este data înregistrării acesteia/acestuia, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de registratura electronică a Ministerului Finanţelor Publice sau a autorităţii administraţiei publice locale, după caz.
(3)În sensul prezentului cod, prin registratură electronică se înţelege sistemul electronic de înregistrare şi tranzacţionare a documentelor şi a informaţiilor primite sau emise de organul fiscal prin mijloace electronice.
(4)În cazul cererilor, înscrisurilor sau documentelor transmise de către contribuabili organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de transmitere a cererilor, înscrisurilor ori documentelor prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum şi condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5)În cazul cererilor, înscrisurilor sau documentelor transmise de către contribuabili organelor fiscale ale autorităţilor administraţiei publice locale, mijloacele electronice de transmitere la distanţă, procedura de transmitere a cererilor, înscrisurilor ori documentelor prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, precum şi condiţiile în care aceasta se realizează se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice. Pentru organul fiscal al unei autorităţi a administraţiei publice locale, consiliul local stabileşte, prin hotărâre, în funcţie de capacitatea tehnică disponibilă, mijloacele electronice de transmitere la distanţă ce pot fi utilizate de către contribuabil.
Art. 71^1 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 40 din 18 iunie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 455 din 23 iunie 2014.
Contribuabilii care depun cereri, înscrisuri sau documente la organul fiscal, prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, se identifică în relaţia cu organul fiscal astfel:
a)persoanele juridice, asocierile şi alte entităţi fără personalitate juridică, precum şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent ori exercită profesii libere se identifică numai cu certificate digitale calificate;
b)persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la lit. a), se identifică prin intermediul furnizorilor de servicii publice de autentificare electronică autorizaţi potrivit legii sau prin diverse dispozitive, cum ar fi certificat digital calificat, credenţiale de tip utilizator/parolă însoţite de liste de coduri de autentificare de unică folosinţă, telefon mobil, digipass ori alte dispozitive stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, în cazul identificării acestor persoane în relaţia cu organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, sau, după caz, prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice, în cazul identificării acestor persoane în relaţia cu organele fiscale ale autorităţilor administraţiei publice locale. În aceste cazuri, cererile, înscrisurile sau documentele se consideră semnate dacă sunt îndeplinite toate condiţiile din ordinele prevăzute la art. 71^1 alin. (4) şi (5).
Art. 71^2 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 40 din 18 iunie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 455 din 23 iunie 2014.
(1)Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Codul de identificare fiscală este:
a)pentru persoanele juridice, precum şi pentru asocieri şi alte entităţi fără personalitate juridică, cu excepţia celor prevăzute la lit. b), codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;
b)pentru comercianţi, persoane fizice şi juridice, precum şi pentru alte entităţi care se înregistrează potrivit legii speciale la registrul comerţului, codul unic de înregistrare atribuit potrivit legii speciale;
c)pentru persoanele fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent sau exercită profesii libere, cu excepţia celor prevăzute la lit. b), codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal;
d)pentru persoanele fizice, altele decât cele prevăzute la lit. c), codul numeric personal atribuit potrivit legii speciale;
e)pentru persoanele fizice care nu deţin cod numeric personal, numărul de identificare fiscală atribuit de organul fiscal.
(2)În scopul administrării impozitului pe venit, în cazul persoanelor fizice care sunt contribuabili potrivit titlului III privind impozitul pe venit din Codul fiscal, codul de identificare fiscală este codul numeric personal.
(3)În cazul persoanelor sau al entităţilor prevăzute la alin. (1) lit. a), c) şi e), atribuirea codului de identificare fiscală se face exclusiv de către organul fiscal din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pe baza declaraţiei de înregistrare fiscală depuse de aceste persoane sau entităţi.
(4)Prin excepţie de la dispoziţiile art. 18 alin. (1), pentru contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) lit. e), precum şi pentru contribuabilii nerezidenţi persoane juridice, care realizează numai venituri supuse regulilor de impunere la sursă, iar impozitul reţinut este final, atribuirea codului de identificare fiscală se poate face de organul fiscal, la solicitarea plătitorului de venit.
Alin. (4) al art. 72 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(5)Au obligaţia depunerii declaraţiei de înregistrare fiscală şi persoanele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) care au calitatea de angajator.
(6)Persoanele fizice care deţin cod numeric personal şi sunt supuse impozitului pe venit se înregistrează fiscal la data depunerii primei declaraţii fiscale.
(7)Declaraţia de înregistrare fiscală se depune în termen de 30 de zile de la:
a)data înfiinţării potrivit legii, în cazul persoanelor juridice, asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică;
b)data eliberării actului legal de funcţionare, data începerii activităţii, data obţinerii primului venit sau dobândirii calităţii de angajator, după caz, în cazul persoanelor fizice.
(7^1)În cazul contribuabililor nerezidenţi care desfăşoară activităţi pe teritoriul României prin unul sau mai multe sedii permanente, odată cu depunerea declaraţiei de înregistrare fiscală acesta are obligaţia să indice sediul permanent desemnat potrivit titlului II din Codul fiscal.
Alin. (7^1) al art. 72 a fost introdus de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 1^1 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
(8)În scopul administrării creanţelor fiscale, organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pot să înregistreze, din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, un subiect de drept fiscal care nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală, potrivit legii.
(9)În cazurile prevăzute la alin. (4) şi (8), atribuirea codului de identificare fiscală se face pe baza cererii depuse de solicitant, cu excepţia cazului în care înregistrarea fiscală se efectuează din oficiu.
Art. 72 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Plătitorii de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat au obligaţia de a menţiona pe facturi, scrisori, oferte, comenzi sau pe orice alte documente emise codul de identificare fiscală propriu.
(1)Contribuabilii au obligaţia de a declara organului fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile, înfiinţarea de sedii secundare.
(2)Contribuabilii cu domiciliul fiscal în România au obligaţia de a declara în termen de 30 de zile înfiinţarea de filiale şi sedii secundare în străinătate.
(3)În sensul prezentului articol, prin sediu secundar se înţelege un loc prin care se desfăşoară integral sau parţial activitatea contribuabilului, cum ar fi: birou, magazin, atelier, depozit şi altele asemenea.
Alin. (3) al art. 74 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(4)Prin sediu secundar se înţelege şi un şantier de construcţii, un proiect de construcţie, ansamblu sau montaj ori activităţi de supervizare legate de acestea, numai dacă şantierul, proiectul sau activităţile durează mai mult de 6 luni.
Alin. (4) al art. 74 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(4^1)Sediile permanente definite potrivit Codului fiscal sunt sedii secundare.
Alin. (4^1) al art. 74 a fost introdus de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 168 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 310 din 29 mai 2013, care introduce pct. 1^2 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
(5)Contribuabilii care înregistrează sediile secundare ca plătitoare de salarii şi de venituri asimilate salariilor potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, nu au obligaţia declarării acestor sedii potrivit prezentului articol.
Alin. (5) al art. 74 a fost introdus de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Declaraţia de înregistrare fiscală se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi va fi însoţită de acte doveditoare ale informaţiilor cuprinse în aceasta.
(2)Declaraţia de înregistrare fiscală va cuprinde: datele de identificare a contribuabilului, categoriile de obligaţii de plată datorate potrivit Codului fiscal, datele privind sediile secundare, datele de identificare a împuternicitului, datele privind situaţia juridică a contribuabilului, precum şi alte informaţii necesare administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.
(1)Pe baza declaraţiei de înregistrare fiscală depuse potrivit art. 72 alin. (3) sau, după caz, a cererii depuse potrivit art. 72 alin. (9), organul fiscal eliberează certificatul de înregistrare fiscală, în termen de 10 zile de la data depunerii declaraţiei sau a cererii. În certificatul de înregistrare fiscală se înscrie obligatoriu codul de identificare fiscală.
Alin. (1) al art. 76 a fost modificat de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(2)Eliberarea certificatelor de înregistrare fiscală nu este supusă taxelor de timbru.
(3)Contribuabilii care realizează venituri din activitatea de comerţ sau prestări de servicii către populaţie sunt obligaţi să afişeze certificatul de înregistrare fiscală în locurile unde se desfăşoară activitatea.
(4)În cazul pierderii, furtului sau distrugerii certificatului de înregistrare fiscală, organul fiscal va elibera un duplicat al acestuia, în baza cererii contribuabililor şi a dovezii de publicare a pierderii, furtului sau distrugerii în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.
(1)Modificările ulterioare ale datelor din declaraţia de înregistrare fiscală trebuie aduse la cunoştinţă organului fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data producerii acestora, prin completarea şi depunerea declaraţiei de menţiuni.
(2)La încetarea condiţiilor care au generat înregistrarea fiscală, contribuabilii au obligaţia de a preda organelor fiscale, în vederea anulării, certificatul de înregistrare fiscală, odată cu depunerea declaraţiei de menţiuni.
(3)În cazul modificărilor intervenite în datele declarate iniţial şi înscrise în certificatul de înregistrare fiscală, contribuabilii depun, odată cu declaraţia de menţiuni, şi certificatul de înregistrare fiscală, în vederea anulării acestuia şi eliberării unui nou certificat.
Alin. (3) al art. 77 a fost introdus de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(4)Declaraţia de menţiuni este însoţită de documente care atestă modificările intervenite.
Alin. (4) al art. 77 a fost introdus de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Modificările intervenite în datele declarate iniţial de comercianţi sau de alte entităţi care se înregistrează potrivit legii speciale la registrul comerţului se fac potrivit dispoziţiilor legale privind înregistrarea comercianţilor.
(2)Modificările intervenite în datele declarate iniţial în vectorul fiscal se declară la organul fiscal.
Art. 77^1 a fost introdus de pct. 25 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Organul fiscal competent din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală organizează evidenţa plătitorilor de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cadrul registrului contribuabililor, care conţine:
a)datele de identificare a contribuabilului;
b)categoriile de obligaţii fiscale de declarare, potrivit legii, denumite vector fiscal; categoriile de obligaţii fiscale care se înscriu în vectorul fiscal se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice;
c)alte informaţii necesare administrării obligaţiilor fiscale.
(2)Datele prevăzute la alin. (1) se completează pe baza informaţiilor comunicate de contribuabili, de oficiul registrului comerţului, de serviciul de evidenţă a populaţiei, de la alte autorităţi şi instituţii, precum şi din constatările proprii ale organului fiscal.
(3)Datele din registrul contribuabililor pot fi modificate din oficiu ori de câte ori se constată că acestea nu corespund stării de fapt reale şi vor fi comunicate contribuabililor.
(4)Abrogat.
Alin. (4) al art. 78 a fost abrogat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(5)Abrogat.
Alin. (5) al art. 78 a fost abrogat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(6)Abrogat.
Alin. (6) al art. 78 a fost abrogat de pct. 26 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Articolul 78^1*)
Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi
(1)Contribuabilii persoane juridice sau orice entităţi fără personalitate juridică se declară inactivi şi acestora le sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (1^1) şi (1^2) din Codul fiscal dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a)nu îşi îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege;
b)se sustrag de la efectuarea inspecţiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
c)organele fiscale au constatat că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat, potrivit procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(2)Declararea contribuabililor inactivi, precum şi reactivarea acestora se fac de către organul fiscal, prin decizie, emisă conform competenţelor şi procedurii stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, care se comunică contribuabilului.
(3)Contribuabilii declaraţi inactivi se reactivează dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiţii:
a)îşi îndeplinesc toate obligaţiile declarative prevăzute de lege;
b)nu înregistrează obligaţii fiscale restante;
Lit. b) a alin. (3) al art. 78^1 a fost modificată de pct. 6 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
c)organele fiscale au constatat că funcţionează la domiciliul fiscal declarat.
(4)Condiţia prevăzută la alin. (3) lit. a) se consideră îndeplinită şi în cazul în care obligaţiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organele fiscale.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), contribuabilii pentru care s-a deschis procedura insolvenţei în formă simplificată, contribuabilii care au intrat în faliment sau contribuabilii pentru care s-a pronunţat ori a fost adoptată o hotărâre de dizolvare se reactivează de organul fiscal, la cererea acestora, după îndeplinirea obligaţiilor declarative.
(6)Ori de câte ori se constată că un contribuabil a fost declarat inactiv din eroare, organul fiscal emitent anulează decizia de declarare a contribuabilului ca inactiv, cu efect pentru viitor şi pentru trecut.
(7)Agenţia Naţională de Administrare Fiscală organizează evidenţa contribuabililor declaraţi inactivi/reactivaţi în cadrul Registrului contribuabililor inactivi/reactivaţi, care conţine:
a)datele de identificare a contribuabilului;
b)data declarării ca inactiv a contribuabilului;
c)data reactivării;
d)denumirea organului fiscal care a emis decizia de declarare în inactivitate/reactivare;
e)alte menţiuni.
(8)Registrul contribuabililor inactivi/reactivaţi este public şi se afişează pe site-ul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(9)Înscrierea în registrul prevăzut la alin. (8) se face de către organul fiscal emitent, după comunicarea deciziei de declarare în inactivitate/reactivare, în termen de cel mult 5 zile de la data comunicării.
Alin. (9) al art. 78^1 a fost modificat de pct. 2 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
(10)Decizia de declarare în inactivitate/reactivare produce efecte faţă de terţi din ziua următoare datei înscrierii în registrul prevăzut la alin. (8).
Alin. (10) al art. 78^1 a fost modificat de pct. 6 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
Art. 78^1 a fost introdus de pct. 27 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)În vederea stabilirii stării de fapt fiscale şi a obligaţiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligaţi să conducă evidenţe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare.
(2)În vederea stabilirii preţurilor de transfer, contribuabilii care desfăşoară tranzacţii cu persoane afiliate au obligaţia ca, la solicitarea organului fiscal competent, să întocmească şi să prezinte, în termenele stabilite de acesta, dosarul preţurilor de transfer. Conţinutul dosarului preţurilor de transfer, precum şi condiţiile în care se solicită acesta se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.*)
Alin. (2) al art. 79 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(3)Sunt evidenţe fiscale registrele, situaţiile, precum şi orice alte înscrisuri care, potrivit legislaţiei fiscale, trebuie întocmite în mod obligatoriu în scopul stabilirii stării de fapt fiscale şi a creanţelor şi obligaţiilor fiscale, cum ar fi: jurnalul pentru vânzări, jurnalul pentru cumpărări, registrul de evidenţă fiscală şi altele asemenea.
Alin. (3) al art. 79 a fost introdus de pct. 28 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Evidenţele contabile şi fiscale vor fi păstrate, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabilului, la sediile secundare ale acestuia, inclusiv pe suport electronic, sau pot fi încredinţate spre păstrare unei societăţi autorizate, potrivit legii, să presteze servicii de arhivare.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), evidenţele contabile şi fiscale ale exerciţiului financiar în curs se păstrează, după caz, la domiciliul fiscal al contribuabililor, la sediile secundare ale acestora sau, în perioada 1-25 a lunii următoare, la sediul persoanei fizice ori juridice autorizate pentru prelucrarea lor în vederea întocmirii declaraţiilor fiscale.
(3)Dispoziţiile legale privind păstrarea, arhivarea şi limba folosită pentru evidenţele contabile sunt aplicabile şi pentru evidenţele fiscale.
(4)În cazul în care evidenţele contabile şi fiscale sunt ţinute cu ajutorul sistemelor electronice de gestiune, pe lângă datele arhivate în format electronic contribuabilul este obligat să păstreze şi să prezinte aplicaţiile informatice cu ajutorul cărora le-a generat.
(5)Contribuabilii sunt obligaţi să evidenţieze veniturile realizate şi cheltuielile efectuate din activităţile desfăşurate, prin întocmirea registrelor sau a oricăror alte documente prevăzute de lege.
(6)Contribuabilii sunt obligaţi să utilizeze pentru activitatea desfăşurată documente primare şi de evidenţă contabilă stabilite prin lege, achiziţionate numai de la unităţile stabilite prin normele legale în vigoare, şi să completeze integral rubricile formularelor, corespunzător operaţiunilor înregistrate.
(7)Organul fiscal poate lua în considerare orice evidenţe relevante pentru impunere ţinute de contribuabil.
(1)Declaraţia fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta.
(1^1)Declaraţiile fiscale sunt documente care se referă la:
a)impozitele, taxele şi contribuţiile datorate, în cazul în care, potrivit legii, obligaţia calculării impozitelor şi taxelor revine plătitorului;
b)impozitele colectate prin stopaj la sursă, în cazul în care plătitorul are obligaţia de a calcula, de a reţine şi de a vărsa impozite şi taxe;
c)bunurile şi veniturile impozabile, precum şi alte elemente ale bazei de impozitare, dacă legea prevede declararea acestora;
d)orice informaţii în legătură cu impozitele, taxele, contribuţiile, bunurile şi veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora.
Alin. (1^1) al art. 81 a fost introdus de pct. 29 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(2)În cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finanţelor Publice va stabili termenul de depunere a declaraţiei fiscale.
(3)Obligaţia de a depune declaraţia fiscală se menţine şi în cazurile în care:
a)a fost efectuată plata obligaţiei fiscale;
b)obligaţia fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementărilor legale;
c)abrogată;
Lit. c) a alin. (3) al art. 81 a fost abrogată de pct. 30 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
d)pentru obligaţia fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligaţia declarativă, conform legii.
(4)În caz de inactivitate temporară sau în cazul obligaţiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiţii de depunere a declaraţiilor fiscale, în funcţie de necesităţile administrării obligaţiilor fiscale. Asupra termenelor şi condiţiilor va decide organul fiscal potrivit competenţelor aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Alin. (4) al art. 81 a fost modificat de pct. 5 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(1)Declaraţia fiscală se întocmeşte prin completarea unui formular pus la dispoziţie gratuit de organul fiscal.
(2)În declaraţia fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.
(3)Contribuabilul are obligaţia de a completa declaraţiile fiscale înscriind corect, complet şi cu bună-credinţă informaţiile prevăzute de formular, corespunzătoare situaţiei sale fiscale. Declaraţia fiscală se semnează de către contribuabil sau de către împuternicit.
(4)Obligaţia de semnare a declaraţiei fiscale se consideră a fi îndeplinită şi în următoarele situaţii:
a)în cazul transmiterii declaraţiilor fiscale prin sistemul electronic de plăţi. Data depunerii declaraţiei se consideră a fi data debitării contului plătitorului în baza acesteia;
b)în cazul transmiterii declaraţiilor fiscale prin sisteme electronice de transmitere la distanţă în condiţiile art. 83 alin. (1).
(5)Declaraţia fiscală trebuie însoţită de documentaţia cerută de prevederile legale.
(6)Pentru anumite categorii de obligaţii fiscale, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice, organul fiscal poate transmite contribuabililor formularele de declarare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, instrucţiunile de completare a acestora, alte informaţii utile, precum şi plicurile preadresate. În acest caz, contravaloarea corespondenţei se suportă de către organul fiscal.
(1)Declaraţia fiscală se depune la registratura organului fiscal competent sau se comunică prin poştă cu confirmare de primire. Declaraţia fiscală poate fi transmisă prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanţă. În cazul impozitelor, taxelor şi al contribuţiilor administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, procedura privind transmiterea declaraţiilor prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanţă se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Alin. (1) al art. 83 a fost modificat de pct. 6 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(2)Declaraţiile fiscale pot fi redactate de organul fiscal sub formă de proces-verbal, dacă din motive independente de voinţa contribuabilului acesta este în imposibilitatea de a scrie.
(3)Data depunerii declaraţiei fiscale este data înregistrării acesteia la organul fiscal sau data depunerii la poştă, după caz. În situaţia în care declaraţia fiscală se depune prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, data depunerii declaraţiei este data înregistrării acesteia pe pagina de internet a organului fiscal, astfel cum rezultă din mesajul electronic de confirmare transmis ca urmare a primirii declaraţiei.
Alin. (3) al art. 83 a fost modificat de pct. 7 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(3^1)Data depunerii declaraţiei prin mijloace electronice de transmitere la distanţă pe portalul e-România este data înregistrării acesteia pe portal, astfel cum rezultă din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacţionare a informaţiilor, cu condiţia validării conţinutului declaraţiei. În cazul în care declaraţia nu este validată, data depunerii declaraţiei este data validării astfel cum rezultă din mesajul electronic.
Alin. (3^1) al art. 83 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 23 august 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 618 din 28 august 2012.
(3^2)Prevederile alin. (3^1) se aplică corespunzător şi declaraţiilor privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, depuse la organul fiscal competent sau la oficiile acreditate de Ministerul Finanţelor Publice, în format hârtie, semnat şi ştampilat, conform legii.
Alin. (3^2) al art. 83 a fost introdus de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.
(3^3)Prin excepţie de la prevederile alin. (3^1), în situaţia în care declaraţia fiscală a fost depusă până la termenul legal, iar din mesajul electronic transmis de sistemul de tranzacţionare a informaţiilor rezultă că aceasta nu a fost validată ca urmare a detectării unor erori în completarea declaraţiei, data depunerii declaraţiei este data din mesajul transmis iniţial în cazul în care contribuabilul depune o declaraţie validă până în ultima zi a lunii în care se împlineşte termenul legal de depunere.
Alin. (3^3) al art. 83 a fost modificat de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 100 din 12 aprilie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 211 din 15 aprilie 2013, care modifica pct. 3 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 23 august 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 618 din 28 august 2012.
(4)Nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat. Stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea unui termen de 15 zile de la înştiinţarea contribuabilului privind depăşirea termenului legal de depunere a declaraţiei fiscale. În cazul contribuabililor care au obligaţia declarării bunurilor sau veniturilor impozabile, stabilirea din oficiu a obligaţiei fiscale se face prin estimarea bazei de impunere, potrivit art. 67. Pentru impozitele, taxele şi contribuţiile administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, înştiinţarea pentru nedepunerea declaraţiilor şi stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale nu se face în cazul contribuabililor inactivi, atât timp cât se găsesc în această situaţie.
Alin. (4) al art. 83 a fost modificat de pct. 6 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(4^1)Contribuabilul poate depune declaraţia fiscală pentru obligaţiile fiscale ce au format obiectul deciziei de impunere prin care au fost stabilite din oficiu obligaţiile fiscale, în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Decizia de impunere se desfiinţează de organul fiscal la data depunerii declaraţiei fiscale.
Alin. (4^1) al art. 83 a fost introdus de pct. 32 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(5)Abrogat.
Alin. (5) al art. 83 a fost abrogat de pct. 7 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(1)Contribuabilii pot opta pentru certificarea declaraţiilor fiscale, inclusiv a declaraţiilor fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal de către un consultant fiscal care a dobândit această calitate potrivit reglementărilor legale cu privire la organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală şi care este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală.
(2)Certificarea declaraţiilor fiscale se realizează cu/fără rezerve, potrivit normelor de certificare aprobate, în condiţiile legii, de Camera Consultanţilor Fiscali, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice. Documentele care se încheie ca urmare a certificării trebuie să cuprindă obligatoriu explicaţii cu privire la cuantumul şi natura creanţei fiscale declarate, precum şi, după caz, cauzele care au generat rectificarea, iar în cazul unei certificări cu rezerve, motivaţia acesteia.
(3)Prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, se aprobă procedura de depunere la organul fiscal a documentului de certificare întocmit de consultantul fiscal potrivit normelor prevăzute la alin. (2), precum şi procedura privind schimbul de informaţii între Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Camera Consultanţilor Fiscali.
(4)Certificarea declaraţiilor fiscale de către un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificării.
(5)Organul fiscal va notifica contribuabilul în cazul în care constată că a fost depusă o declaraţie fiscală certificată de un consultant fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală sau de către o persoană care nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. În cazul în care certificarea nu se depune în termen de 30 de zile de la notificare, sunt aplicabile prevederile alin. (4).
(6)Certificarea declaraţiilor fiscale de către un consultant fiscal reprezintă un criteriu de evaluare în analiza de risc efectuată de organul fiscal în scopul selectării contribuabililor pentru inspecţia fiscală.
Art. 83^1 a fost introdus de pct. 8 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(1)Declaraţiile fiscale pot fi corectate de către contribuabil, din proprie iniţiativă, pe perioada termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale.
(2)Declaraţiile fiscale pot fi corectate ori de câte ori contribuabilul constată erori în declaraţia iniţială, prin depunerea unei declaraţii rectificative.
(3)În cazul taxei pe valoarea adăugată, corectarea erorilor din deconturile de taxă se realizează potrivit prevederilor Codului fiscal. Erorile materiale din decontul de taxă pe valoarea adăugată se corectează potrivit procedurii aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(4)Declaraţiile fiscale nu pot fi depuse şi nu pot fi corectate după anularea rezervei verificării ulterioare, cu excepţia situaţiilor în care corecţia se datorează îndeplinirii sau neîndeplinirii unei condiţii prevăzute de lege care impune corectarea bazei de impunere şi/sau a impozitului aferent.
(5)Prin erori, în sensul prezentului articol, se înţelege erori cu privire la cuantumul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, bunurile şi veniturile impozabile, precum şi alte elemente ale bazei de impunere.
(6)În situaţia în care în timpul inspecţiei fiscale contribuabilul depune sau corectează declaraţiile fiscale aferente perioadelor şi impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor venituri ce fac obiectul inspecţiei fiscale, acestea nu vor fi luate în considerare de organul fiscal.
Art. 84 a fost modificat de pct. 33 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel:
a)prin declaraţie fiscală, în condiţiile art. 82 alin. (2) şi art. 86 alin. (4);
b)prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
(2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazurile în care impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat sunt scutite la plată conform reglementărilor legale, precum şi în cazul unei rambursări de taxă pe valoarea adăugată.
(1)Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecţii fiscale.
Alin. (1) al art. 86 a fost modificat de pct. 34 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(2)Pentru creanţele administrate de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin ordin al ministrului finanţelor publice se pot stabili şi alte competenţe pentru emiterea deciziilor de impunere ca urmare a inspecţiei fiscale.
(3)Decizia de impunere se emite, dacă este necesar, şi în cazul în care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impunere potrivit art. 89. (4) Declaraţia fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, şi produce efectele juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia.
(5)În situaţia în care legea nu prevede obligaţia de calculare a impozitului, declaraţia fiscală este asimilată unei decizii referitoare la baza de impunere.
(6)Decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii constituie şi înştiinţări de plată, de la data comunicării acestora, în condiţiile în care se stabilesc sume de plată.
(7)Până la 1 iulie 2005, sumele reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, înscrise în deciziile de impunere, în actele administrative fiscale asimilate acestora, precum şi în declaraţiile fiscale, vor fi rotunjite la 1.000 lei prin reducere când suma ce urmează a fi rotunjită este sub 500 lei şi prin majorare când aceasta este peste 500 lei*1).
*1) Sumele sunt exprimate în monedă veche.
Decizia de impunere trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 43. Decizia de impunere trebuie să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi categoria de impozit, taxă, contribuţie sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum şi cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Sunt asimilate deciziilor de impunere şi următoarele acte administrative fiscale:
a)deciziile privind rambursări de taxă pe valoarea adăugată şi deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat;
b)deciziile referitoare la bazele de impunere;
c)deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii;
d)abrogată;
Lit. d) a art. 88 a fost abrogată de pct. 35 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
e)deciziile privind nemodificarea bazei de impunere.
Lit. e) a art. 88 a fost introdusă de pct. 9 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(1)Bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere, în următoarele situaţii:
a)când venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. Decizia va cuprinde şi repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoană care a participat la realizarea venitului;
b)când sursa venitului impozabil se află pe raza altui organ fiscal decât cel competent teritorial. În acest caz competenţa de a stabili baza de impunere o deţine organul fiscal pe raza căruia se află sursa venitului.
(2)Dacă venitul impozabil este realizat de mai multe persoane, atunci acestea pot să-şi numească un împuternicit comun în relaţia cu organul fiscal.
(1)Cuantumul obligaţiilor fiscale se stabileşte sub rezerva verificării ulterioare.
(2)Decizia de impunere sub rezerva verificării ulterioare poate fi desfiinţată sau modificată, din iniţiativa organului fiscal sau la solicitarea contribuabilului, pe baza constatărilor organului fiscal competent.
(3)Rezerva verificării ulterioare se anulează numai la împlinirea termenului de prescripţie sau ca urmare a inspecţiei fiscale efectuate în cadrul termenului de prescripţie.
(4)În situaţia în care contribuabilul corectează declaraţiile fiscale în condiţiile art. 84 alin. (4), se redeschide rezerva verificării ulterioare.
Alin. (4) al art. 90 a fost introdus de pct. 36 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Obiectul, termenul şi momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiilor fiscale
(1)Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel.
(2)Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
(3)Dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
(4)Termenul prevăzut la alin. (3) curge de la data săvârşirii faptei ce constituie infracţiune sancţionată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Articolul 92*)
Întreruperea şi suspendarea termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale
(1)Termenele de prescripţie prevăzute la art. 91 se întrerup:
a)în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
b)la data depunerii de către contribuabil a declaraţiei fiscale după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
c)la data la care contribuabilul corectează declaraţia fiscală sau efectuează un alt act voluntar de recunoaştere a impozitului datorat.
(2)Termenele de prescripţie prevăzute la art. 91 se suspendă:
a)în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
b)pe perioada cuprinsă între data începerii inspecţiei fiscale şi data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale;
c)pe timpul cât contribuabilul se sustrage de la efectuarea inspecţiei fiscale;
d)pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil inactiv şi data reactivării acestuia.
(3)Dispoziţiile dreptului comun privitoare la prescripţia extinctivă sunt aplicabile în mod corespunzător.
Art. 92 a fost modificat de pct. 37 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de stabilire a obligaţiei fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanţă fiscală.
Titlul VI^1 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)În baza prevederilor convenţiei sau acordului de evitare a dublei impuneri, contribuabilul rezident în România, care consideră că impozitarea în celălalt stat contractant nu este conformă cu prevederile convenţiei ori acordului respectiv, poate solicita Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală iniţierea procedurii amiabile.
(2)Agenţia Naţională de Administrare Fiscală realizează procedura amiabilă şi în cazul în care autoritatea competentă a statului cu care România are încheiată o convenţie sau acord de evitare a dublei impuneri îi solicită acest lucru.
(3)Prevederile alin. (1) şi (2) se completează cu prevederile Convenţiei privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (90/436/EEC), a Codului de conduită revizuit pentru punerea în aplicare efectivă a Convenţiei privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (2009/C 322/01) precum şi a convenţiilor ori acordurilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state.
Art. 93^1 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)În sensul prezentului articol, prin dublă impunere se înţelege situaţia în care acelaşi venit/profit impozabil se impozitează la două sau mai multe persoane române afiliate între care s-au încheiat tranzacţii.
(2)În cazul tranzacţiilor între persoane române afiliate, ajustarea venitului sau cheltuielii uneia dintre persoanele afiliate, efectuată de către organul fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de respectiva persoană, este opozabilă şi organului fiscal pentru administrarea creanţelor celeilalte persoane afiliate.
(3)Ajustarea se decide de organul fiscal competent prin emiterea unei decizii de ajustare care stă la baza emiterii deciziei de impunere sau a deciziei de nemodificare a bazei de impunere. Decizia de ajustare se comunică contribuabilului la care s-a efectuat ajustarea, persoanei române afiliate la care se referă tranzacţia ajustată, precum şi organului fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de persoana română afiliată.
(4)Ajustarea este opozabilă organului fiscal competent pentru administrarea creanţelor datorate de persoana română afiliată numai dacă decizia de ajustare este definitivă în sistemul căilor administrative şi judiciare de atac.
(5)În vederea eliminării dublei impuneri ca urmare a ajustării venitului sau cheltuielii, cealaltă persoană afiliată poate corecta, corespunzător deciziei de ajustare, declaraţia fiscală aferentă perioadei fiscale în care s-a desfăşurat respectiva tranzacţie. Această situaţie reprezintă o condiţie care impune corectarea bazei de impozitare potrivit prevederilor art. 84 alin. (4).
Art. 93^2 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
Titlul VI^2 a fost introdus de pct. 9 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(1)Controlul operativ şi inopinat se efectuează de către inspectorii antifraudă, cu excepţia celor din cadrul Direcţiei de combatere a fraudelor, în condiţiile legii.
(2)Controlul operativ şi inopinat se poate efectua şi în scopul realizării de operaţiuni de control tematic care reprezintă activitatea de verificare prin care se urmăreşte constatarea, analizarea şi evaluarea unui risc fiscal specific uneia sau mai multor activităţi economice determinate.
(3)La începerea controlului operativ şi inopinat, inspectorul antifraudă este obligat să prezinte contribuabilului legitimaţia de control şi ordinul de serviciu.
(4)Ori de câte ori controlul operativ şi inopinat se efectuează la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului, acesta se consemnează în registrul unic de control.
(5)La finalizarea controlului operativ şi inopinat se încheie procese-verbale de control/acte de control, în condiţiile legii.
Art. 93^3 a fost introdus de pct. 9 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(1)Inspecţia fiscală are ca obiect verificarea legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii obligaţiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislaţiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferenţelor obligaţiilor de plată şi a accesoriilor aferente acestora.
Alin. (1) al art. 94 a fost modificat de pct. 10 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(2)Inspecţia fiscală are următoarele atribuţii:
a)constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor şi faptelor rezultând din activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legalitatea şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, în vederea descoperirii de elemente noi relevante pentru aplicarea legii fiscale;
b)analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale, în vederea confruntării declaraţiilor fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;
c)sancţionarea potrivit legii a faptelor constatate şi dispunerea de măsuri pentru prevenirea şi combaterea abaterilor de la prevederile legislaţiei fiscale.
(3)Pentru ducerea la îndeplinire a atribuţiilor prevăzute la alin. (2) organul de inspecţie fiscală va proceda la:
a)examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;
b)verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a contribuabilului;
c)discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii acestora, după caz;
d)solicitarea de informaţii de la terţi;
e)stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau în minus, după caz, faţă de creanţa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecţiei fiscale;
f)stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestora;
g)verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile;
h)dispunerea măsurilor asigurătorii în condiţiile legii;
i)efectuarea de investigaţii fiscale potrivit alin. (2) lit. a);
j)aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale;
k)aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.
(4)Abrogat.
Alin. (4) al art. 94 a fost abrogat de pct. 3 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.
(5)Nu intră în atribuţiile inspecţiei fiscale efectuarea de constatări tehnico-ştiinţifice sau orice alte verificări solicitate de organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor fapte ori împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituţii.
Alin. (5) al art. 94 a fost introdus de pct. 38 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Inspecţia fiscală se exercită asupra tuturor persoanelor, indiferent de forma lor de organizare, care au obligaţii de stabilire, reţinere şi plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute de lege.
(1)Formele de inspecţie fiscală sunt:
a)inspecţia fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată;
b)inspecţia fiscală parţială, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, pentru o perioadă de timp determinată.
(2)Inspecţia fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale.
(1)În realizarea atribuţiilor, inspecţia fiscală poate aplica următoarele proceduri de control:
a)controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului;
b)controlul încrucişat, care constă în verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane; controlul încrucişat poate fi şi inopinat.
(2)La finalizarea controlului inopinat sau încrucişat se încheie proces-verbal.
(3)În realizarea atribuţiilor, inspecţia fiscală poate aplica următoarele metode de control:
a)controlul prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;
b)controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate.
(4)Abrogat.
Alin. (4) al art. 97 a fost abrogat de pct. 39 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Inspecţia fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale.
(2)La contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior, în condiţiile alin. (1).
(3)La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. Inspecţia fiscală se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacă este identificată cel puţin una dintre următoarele situaţii:
a)există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b)nu au fost depuse declaraţii fiscale în interiorul termenului de prescripţie;
c)nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat.
(1)Inspecţia fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit şi neîngrădit prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, conform dispoziţiilor prezentului titlu, ori de alte autorităţi care sunt competente, potrivit legii, să administreze impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(2)Competenţa de exercitare a inspecţiei fiscale pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Organele de inspecţie fiscală din aparatul central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală au competenţă în efectuarea inspecţiei fiscale pe întregul teritoriu al ţării.
Alin. (2) al art. 99 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.
(3)Competenţa privind efectuarea inspecţiei fiscale se poate delega altui organ fiscal. În cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală condiţiile în care se poate efectua delegarea altui organ fiscal se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Alin. (3) al art. 99 a fost modificat de pct. 12 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(1)Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale este efectuată de către organul de inspecţie fiscală competent, în funcţie de nivelul riscului stabilit ca urmare a analizei de risc.
(2)Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată în scopul de a identifica riscurile de nedeclarare a creanţelor fiscale, de a le evalua, de a le gestiona, precum şi de a le utiliza în vederea selectării contribuabililor ce urmează a fi supuşi inspecţiei fiscale.
(3)Contribuabilul nu poate face obiecţii cu privire la procedura de selectare folosită.
Art. 100 a fost modificat de pct. 10 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(1)Înaintea desfăşurării inspecţiei fiscale, organul fiscal are obligaţia să înştiinţeze contribuabilul în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare, prin transmiterea unui aviz de inspecţie fiscală.
(2)După primirea avizului de inspecţie fiscală, contribuabilul poate solicita, o singură dată, pentru motive justificate, amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale. Amânarea se aprobă sau se respinge de către organul fiscal prin decizie. În cazul în care organul fiscal a admis cererea de amânare a inspecţiei fiscale, comunică contribuabilului data la care a fost reprogramată inspecţia fiscală.
(3)Avizul de inspecţie fiscală cuprinde:
a)temeiul juridic al inspecţiei fiscale;
b)data de începere a inspecţiei fiscale;
c)obligaţiile fiscale şi perioadele ce urmează a fi supuse inspecţiei fiscale;
d)posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a inspecţiei fiscale.
Art. 101 a fost modificat de pct. 40 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Avizul de inspecţie fiscală se comunică contribuabilului, în scris, înainte de începerea inspecţiei fiscale, astfel:
a)cu 30 de zile pentru marii contribuabili;
b)cu 15 zile pentru ceilalţi contribuabili.
(2)În situaţia în care data de începere a inspecţiei fiscale înscrisă în aviz este ulterioară împlinirii termenului prevăzut la alin. (1), inspecţia fiscală nu poate începe înainte de data înscrisă în aviz.
(3)Avizul de inspecţie fiscală se comunică la începerea inspecţiei fiscale în următoarele situaţii:
a)în cazul efectuării unei inspecţii fiscale la un contribuabil aflat în procedura de insolvenţă;
b)în cazul în care, ca urmare a unui control inopinat sau încrucişat, se impune începerea imediată a inspecţiei fiscale;
c)pentru extinderea inspecţiei fiscale la perioade, impozite, taxe şi contribuţii, altele decât cele cuprinse în avizul de inspecţie fiscală.
(4)Emiterea avizului de inspecţie fiscală nu este necesară:
a)în cazul controlului inopinat şi al controlului încrucişat;
b)în cazul unor acţiuni îndeplinite ca urmare a solicitării unor autorităţi, potrivit legii;
c)în cazul refacerii inspecţiei fiscale ca urmare a unei decizii de soluţionare a contestaţiei;
d)pentru soluţionarea unor cereri ale contribuabilului.
(5)Contribuabilul poate renunţa la beneficiul perioadei de comunicare a avizului de inspecţie fiscală prevăzut la alin. (1).
(6)Data începerii inspecţiei fiscale este data menţionată în registrul unic de control. În cazul contribuabililor care nu deţin sau nu prezintă organelor de inspecţie fiscală registrul unic de control, această dată se înscrie într-un proces-verbal de constatare.
(7)Dacă inspecţia fiscală nu începe la 15 zile de la data prevăzută în aviz, contribuabilul va fi înştiinţat, în scris, asupra noii date de începere a inspecţiei fiscale.
Art. 102 a fost modificat de pct. 41 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în spaţiile de lucru ale contribuabilului. Contribuabilul trebuie să pună la dispoziţie un spaţiu adecvat, precum şi logistica necesară desfăşurării inspecţiei fiscale.
(2)Dacă nu există un spaţiu de lucru adecvat pentru derularea inspecţiei fiscale, atunci activitatea de inspecţie se va putea desfăşura la sediul organului fiscal sau în orice alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul.
(3)Indiferent de locul unde se desfăşoară inspecţia fiscală, organul fiscal are dreptul să inspecteze locurile în care se desfăşoară activitatea, în prezenţa contribuabilului sau a unei persoane desemnate de acesta.
(4)Inspecţia fiscală se desfăşoară, de regulă, în timpul programului de lucru al contribuabilului. Inspecţia fiscală se poate desfăşura şi în afară programului de lucru al contribuabilului, cu acordul scris al acestuia şi cu aprobarea conducătorului organului fiscal.
(1)Durata efectuării inspecţiei fiscale este stabilită de organele de inspecţie fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, în funcţie de obiectivele inspecţiei, şi nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2)În cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecţiei nu poate fi mai mare de 6 luni.
(3)Perioadele în care derularea inspecţiei fiscale este suspendată nu sunt incluse în calculul duratei acesteia, conform prevederilor alin. (1) şi (2).
(4)Conducătorul inspecţiei fiscale competent poate decide suspendarea unei inspecţii fiscale ori de câte ori sunt motive justificate pentru aceasta.
(5)Condiţiile şi modalităţile de suspendare a unei inspecţii fiscale se vor stabili prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin ordin comun al ministrului finanţelor publice şi al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, în cazul inspecţiilor fiscale efectuate de organele fiscale prevăzute la art. 35, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(1)Inspecţia fiscală va avea în vedere examinarea tuturor stărilor de fapt şi raporturile juridice care sunt relevante pentru impunere.
(2)Inspecţia fiscală va fi efectuată în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea curentă a contribuabililor şi să utilizeze eficient timpul destinat inspecţiei fiscale.
(3)Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi pentru fiecare perioadă supusă impozitării.--------------Alin. (3) al art. 105 a fost modificat de pct. 42 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(4)Abrogat.
Alin. (4) al art. 105 a fost abrogat de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.
(5)Inspecţia fiscală se exercită pe baza principiilor independenţei, unicităţii, autonomiei, ierarhizării, teritorialităţii şi descentralizării.
(6)Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, respectiv prin acte ale autorităţilor administraţiei publice locale, după caz.
(7)La începerea inspecţiei fiscale, inspectorul este obligat să prezinte contribuabilului legitimaţia de inspecţie şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de control. Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control.
(8)La finalizarea inspecţiei fiscale, contribuabilul este obligat să dea o declaraţie scrisă, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost puse la dispoziţie toate documentele şi informaţiile solicitate pentru inspecţia fiscală. În declaraţie se va menţiona şi faptul că au fost restituite toate documentele solicitate şi puse la dispoziţie de contribuabil.
(9)Contribuabilul are obligaţia să îndeplinească măsurile prevăzute în actul întocmit cu ocazia inspecţiei fiscale, în termenele şi condiţiile stabilite de organele de inspecţie fiscală.
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 105 alin. (3), conducătorul inspecţiei fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade.
(2)Prin reverificare se înţelege inspecţia fiscală efectuată ca urmare a apariţiei unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influenţează rezultatele acestora.
(3)Prin date suplimentare se înţelege informaţii, documente sau alte înscrisuri obţinute ca urmare a unor controale încrucişate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorităţi publice ori obţinute în orice mod de organele de inspecţie, de natură să modifice rezultatele inspecţiei fiscale anterioare.
(4)La începerea acţiunii de reverificare, organul de inspecţie fiscală este obligat să comunice contribuabilului decizia de reverificare, care poate fi contestată în condiţiile prezentului cod. Dispoziţiile referitoare la conţinutul şi comunicarea avizului de inspecţie sunt aplicabile în mod corespunzător şi deciziei de reverificare.
Art. 105^1 a fost introdus de pct. 43 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Contribuabilul are obligaţia să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale. Acesta este obligat să dea informaţii, să prezinte la locul de desfăşurare a inspecţiei fiscale toate documentele, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal.
(2)La începerea inspecţiei fiscale, contribuabilul va fi informat că poate numi persoane care să dea informaţii. Dacă informaţiile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii.
(3)Pe toată durata exercitării inspecţiei fiscale contribuabilii supuşi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică.
(1)Contribuabilul va fi informat pe parcursul desfăşurării inspecţiei fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală.
(2)Organul fiscal prezintă contribuabilului proiectul de raport de inspecţie fiscală, care conţine constatările şi consecinţele lor fiscale, acordându-i acestuia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1), cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma inspecţiei fiscale sau a cazului în care contribuabilul renunţă la acest drept şi notifică acest fapt organelor de inspecţie fiscală.
Alin. (2) al art. 107 a fost modificat de pct. 44 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(3)Data, ora şi locul prezentării concluziilor vor fi comunicate contribuabilului în timp util.
(4)Contribuabilul are dreptul să îşi prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările inspecţiei fiscale, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale.
Alin. (4) al art. 107 a fost modificat de pct. 44 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(5)Data încheierii inspecţiei fiscale este data programată pentru discuţia finală cu contribuabilul sau data notificării de către contribuabil că renunţă la acest drept.
Alin. (5) al art. 107 a fost introdus de pct. 45 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Organele fiscale vor sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecţiei fiscale şi care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracţiuni, în condiţiile prevăzute de legea penală.
(2)În situaţiile prevăzute la alin. (1) organele de inspecţie au obligaţia de a întocmi proces-verbal semnat de organul de inspecţie şi de către contribuabilul supus inspecţiei, cu sau fără explicaţii ori obiecţiuni din partea contribuabilului. În cazul în care cel supus controlului refuză să semneze procesul-verbal, organul de inspecţie fiscală va consemna despre aceasta în procesul-verbal. În toate cazurile procesul-verbal va fi comunicat contribuabilului.
(1)Rezultatul inspecţiei fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecţie fiscală, în care se prezintă constatările inspecţiei fiscale din punct de vedere faptic şi legal.
(2)Raportul de inspecţie fiscală se întocmeşte la finalizarea inspecţiei fiscale şi cuprinde toate constatările în legătură cu perioadele şi obligaţiile fiscale verificate. În cazul în care contribuabilul şi-a exercitat dreptul prevăzut la art. 107 alin. (4), raportul de inspecţie fiscală cuprinde şi opinia organului de inspecţie fiscală, motivată în drept şi în fapt, cu privire la acest punct de vedere.
(3)Raportul de inspecţie fiscală stă la baza emiterii:
a)deciziei de impunere, pentru diferenţe de obligaţii fiscale aferente perioadelor verificate;
b)deciziei de nemodificare a bazei de impunere, dacă nu se constată diferenţe de obligaţii fiscale.
(4)Deciziile prevăzute la alin. (3) se comunică în termen de 30 de zile lucrătoare de la data încheierii inspecţiei fiscale.
Art. 109 a fost modificat de pct. 46 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Cap. III a fost introdus de pct. 4 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
Articolul 109^1*)
Reguli privind verificarea persoanelor fizice
(1)Organul fiscal are dreptul de a efectua o verificare fiscală prealabilă documentară a ansamblului situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit reglementat de titlul III din Codul fiscal, în condiţiile prezentului cod, care se aplică în mod corespunzător.
(1^1)Competenţa de exercitare a verificării situaţiei fiscale personale pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate se stabileşte prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Aparatul central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală are competenţă în efectuarea verificării persoanelor fizice, potrivit prezentului capitol, pe întregul teritoriu al ţării.
Alin. (1^1) al art. 109^1 a fost introdus de pct. 47 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(2)Prin situaţie fiscală personală se înţelege totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente de natură să determine starea de fapt fiscală reală a contribuabilului pe perioada verificată.
(3)Verificarea prevăzută la alin. (1) constă în compararea între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit şi, pe de altă parte, situaţia fiscală personală a contribuabilului.
(4)Dacă organul fiscal constată o diferenţă semnificativă între, pe de o parte, veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit şi, pe de altă parte, situaţia fiscală personală, acesta continuă verificarea prevăzută la alin. (1) prin comunicarea avizului de verificare şi stabileşte baza impozabilă ajustată prin utilizarea metodelor indirecte prevăzute la alin. (6). Diferenţa este semnificativă dacă între veniturile estimate calculate în baza situaţiei fiscale personale şi veniturile declarate de contribuabili sau de plătitorii de venit este o diferenţă mai mare de 10%, dar nu mai puţin de 50.000 lei.
(5)În situaţia în care organul fiscal constată diferenţe semnificative conform alin. (4), acesta solicită contribuabilului prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancţiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia sa fiscală. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a contribuabilului, cu acordul organului fiscal.
(5^1)Persoana supusă verificării are obligaţia de a depune o declaraţie de patrimoniu şi venituri la solicitarea organului fiscal. În situaţia în care solicitarea are loc odată cu comunicarea avizului de verificare, declaraţia se depune în termenul prevăzut la alin. (5); în situaţia în care solicitarea are loc pe perioada verificării, declaraţia se depune în termen de 15 zile de la data comunicării solicitării.
Alin. (5^1) al art. 109^1 a fost introdus de pct. 3 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
(5^2)Elementele de patrimoniu şi de venituri ce trebuie declarate de persoana supusă verificării, precum şi modelul declaraţiei se stabilesc prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Alin. (5^2) al art. 109^1 a fost introdus de pct. 3 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
(6)Metodele indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt următoarele:
a)metoda sursei şi cheltuirii fondului. Metoda constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării;
b)metoda fluxurilor de trezorerie. Metoda constă în analiza conturilor bancare şi a fluxurilor de numerar pentru a stabili mişcările de disponibilităţi băneşti şi asocierea acestora cu sursele de venit şi utilizarea lor;
c)metoda patrimoniului. Metoda constă în determinarea venitului impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al unui contribuabil pe parcursul unui an fiscal. Creşterea sau descreşterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârşitul perioadei.
(7)Procedura de aplicare a metodelor indirecte prevăzute la alin. (6) se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(8)Obligaţia de păstrare a secretului fiscal prevăzută la art. 11 se aplică funcţionarilor publici implicaţi în procedura de verificare a situaţiei fiscale personale.
Art. 109^1 a fost introdus de pct. 4 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
(1)Verificarea se desfăşoară la sediul organului fiscal sau, la cererea persoanei supuse verificării, la domiciliul său sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistenţă potrivit art. 106 alin. (3).
(2)Durata efectuării verificării este stabilită de organul fiscal şi nu poate fi mai mare de 6 luni, respectiv de 12 luni în cazul în care sunt necesare informaţii din străinătate.
Art. 109^2 a fost modificat de pct. 4 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
Articolul 109^3*)
Avizul de verificare
Avizul de verificare prevăzut la art. 109^1 alin. (4) va cuprinde:
a)temeiul juridic al verificării;
b)data de începere a verificării;
c)perioada ce urmează a fi supusă verificării;
d)posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării. Amânarea se poate solicita o singură dată, pentru motive justificate;
e)solicitarea de informaţii şi înscrisuri relevante pentru verificare.
Art. 109^3 a fost introdus de pct. 4 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
Articolul 109^4*)
Raportul de verificare şi decizia de impunere
Rezultatul verificării va fi consemnat într-un raport scris în care se vor prezenta constatările din punct de vedere faptic şi legal. Raportul va sta la baza emiterii deciziei de impunere sau, după caz, a unei decizii de încetare a procedurii de verificare, în cazul în care nu se ajustează baza impozabilă.
Art. 109^4 a fost introdus de pct. 4 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
Titlul VII^1 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
Cap. I al Titlului VII^1 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)Prezentul titlu reglementează normele şi procedurile potrivit cărora România cooperează cu celelalte state membre în vederea realizării unui schimb de informaţii care este în mod previzibil relevant pentru administrarea şi aplicarea legilor interne ale statelor membre în privinţa taxelor şi impozitelor prevăzute la art. 109^6. (2) Prezentul titlu conţine şi dispoziţii privind schimbul de informaţii prevăzut la alin. (1) prin mijloace electronice, precum şi norme şi proceduri potrivit cărora România cooperează cu Comisia Europeană pe teme de coordonare şi evaluare.
(3)Prezentul titlu nu afectează aplicarea în România a normelor privind asistenţa reciprocă în materie penală şi nu aduce atingere îndeplinirii niciunei obligaţii a României în temeiul altor instrumente juridice, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale, în ceea ce priveşte cooperarea administrativă extinsă.
Art. 109^5 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^5 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
(1)Prezentul titlu se aplică tuturor tipurilor de taxe şi impozite percepute de către stat, unităţile administrativ-teritoriale ori subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, ori în numele acestora.
(2)Fără a aduce atingere alin. (1), prezentul titlu nu se aplică:
a)taxei pe valoarea adăugată, taxelor vamale şi accizelor, care fac obiectul unei alte legislaţii a Uniunii Europene privind cooperarea administrativă dintre statele membre;
b)contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socială plătibile statului sau instituţiilor de securitate socială de drept public.
(3)Taxele şi impozitele, astfel cum sunt prevăzute la alin. (1), nu se interpretează în niciun caz ca incluzând:
a)taxele, cum ar fi cele pentru certificate şi alte documente emise de autorităţile publice;
b)contribuţiile de natură contractuală, cum ar fi sumele stabilite pentru utilităţile publice.
(4)Prezentul titlu se aplică taxelor şi impozitelor prevăzute la alin. (1), percepute în cadrul teritoriilor unde tratatele Uniunii Europene sunt aplicabile în temeiul art. 52 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Art. 109^6 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^6 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
În sensul prezentului titlu, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a)autoritate competentă a unui stat membru - autoritatea care a fost desemnată ca atare de către statul membru respectiv. În cazul în care acţionează în temeiul prezentului titlu, un birou central de legătură, un departament de legătură sau un funcţionar autorizat este considerat, de asemenea, autoritate competentă prin delegare, potrivit art. 109^8;
b)birou central de legătură - un birou care a fost desemnat ca fiind responsabilul principal pentru contactele cu alte state membre în domeniul cooperării administrative;
c)departament de legătură - orice birou, altul decât biroul central de legătură, care a fost astfel desemnat în vederea schimbului direct de informaţii în temeiul prezentului titlu;
d)funcţionar autorizat - orice funcţionar care este autorizat să facă schimb direct de informaţii în temeiul prezentului titlu;
e)autoritate solicitantă - biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcţionar autorizat al unui stat membru care înaintează o cerere de asistenţă în numele autorităţii competente;
f)autoritate solicitată - biroul central de legătură, un departament de legătură sau orice funcţionar autorizat al unui stat membru care primeşte o cerere de asistenţă în numele autorităţii competente;
g)anchetă administrativă - toate controalele, verificările şi alte acţiuni întreprinse de statele membre în exercitarea atribuţiilor lor, în scopul asigurării aplicării corecte a legislaţiei fiscale;
h)schimb de informaţii la cerere - transmiterea de informaţii efectuată pe baza unei cereri adresate de statul membru solicitant statului membru solicitat într-un caz specific;
i)schimb automat - comunicarea sistematică a informaţiilor predefinite către alt stat membru, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În contextul art. 109^12, informaţiile disponibile se referă la informaţii din dosarele fiscale ale statelor membre care comunică informaţiile respective, care pot fi accesate potrivit procedurilor de colectare şi procesare a informaţiilor din acel stat membru;
j)schimb spontan - comunicarea nesistematică, în orice moment şi fără o cerere prealabilă, a unor informaţii către un alt stat membru;
k)persoană - orice persoană fizică ori juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu personalitate juridică, care deţine ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe ori impozite care fac obiectul prezentului titlu;
l)mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, şi stocarea datelor şi prin utilizarea transmisiei prin fir a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;
m)reţea CCN - platforma comună bazată pe reţeaua comună de comunicaţii (CCN) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru a asigura toate transmisiile prin mijloace electronice între autorităţile competente din domeniul vamal şi fiscal.
Art. 109^7 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^7 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
(1)Autoritatea competentă din România pentru aplicarea prevederilor prezentului titlu, precum şi pentru contactele cu Comisia Europeană este Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
(2)Prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, se desemnează biroul central de legătură. Autoritatea competentă din România este responsabilă de informarea Comisiei Europene şi a celorlalte state membre cu privire la desemnarea biroului central de legătură.*) (3) Prin ordinul prevăzut la alin. (2), biroul central de legătură poate fi desemnat responsabil şi de contactele cu Comisia Europeană. Autoritatea competentă din România este responsabilă de informarea Comisiei Europene cu privire la acest lucru.
(4)Autoritatea competentă din România poate desemna departamente de legătură cu competenţe repartizate potrivit legislaţiei sau politicii sale naţionale. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista departamentelor de legătură şi de a o pune la dispoziţia birourilor centrale de legătură din celelalte state membre interesate, precum şi a Comisiei Europene.
(5)Autoritatea competentă din România poate desemna funcţionari autorizaţi. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista acestor funcţionari autorizaţi şi de a o pune la dispoziţia birourilor centrale de legătură din celelalte state membre interesate, precum şi a Comisiei Europene.
(6)Funcţionarii implicaţi în cooperarea administrativă în temeiul prezentului titlu sunt consideraţi, în orice situaţie, ca fiind funcţionari autorizaţi în acest sens, potrivit condiţiilor prevăzute de autorităţile competente.
(7)În cazul în care un departament de legătură ori un funcţionar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5), trimite ori primeşte o cerere sau un răspuns la o cerere de cooperare, acesta informează biroul central de legătură din România, potrivit procedurilor prevăzute de acesta din urmă.
(8)În cazul în care un departament de legătură ori un funcţionar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5), primeşte o cerere de cooperare care necesită o acţiune în afara competenţei care i-a fost repartizată potrivit legislaţiei ori politicii naţionale din România, el transmite fără întârziere această cerere biroului central de legătură din România şi informează autoritatea solicitantă. În acest caz, perioada prevăzută la art. 109^11 începe în ziua următoare transmiterii cererii de cooperare către biroul central de legătură.
Art. 109^8 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^8 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Cap. II al Titlului VII^1 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
Secţiunea 1 din Cap. II, Titlul VII^1 a fost introdusă de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
La cererea autorităţii solicitante din alt stat membru, autoritatea solicitată din România comunică acesteia orice informaţii prevăzute la art. 109^5 alin. (1) pe care le deţine sau pe care le obţine în urma anchetelor administrative.
Art. 109^9 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^9 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
(1)Autoritatea solicitată din România asigură efectuarea oricăror anchete administrative necesare pentru a obţine informaţiile prevăzute la art. 109^9. (2) Cererea prevăzută la art. 109^9 poate conţine solicitarea motivată a unei anchete administrative specifice. În cazul în care autoritatea solicitată din România decide că nu este necesară nicio anchetă administrativă, aceasta comunică de îndată autorităţii solicitante din alt stat membru motivele acestei decizii.
(3)Pentru a obţine informaţiile solicitate sau a efectua ancheta administrativă cerută, autoritatea solicitată din România urmează aceleaşi proceduri ca atunci când acţionează din propria iniţiativă ori la cererea unei alte autorităţi din România.
(4)În cazul în care autoritatea solicitantă din alt stat membru îi solicită în mod expres, autoritatea solicitată din România transmite documente originale, cu condiţia ca acest lucru să nu contravină dispoziţiilor în vigoare din România.
Art. 109^10 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^10 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
(1)Autoritatea solicitată din România furnizează informaţiile prevăzute la art. 109^9 în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 6 luni de la data primirii cererii. În cazul în care autoritatea solicitată din România deţine deja informaţiile cerute, transmiterea acestora se face în termen de două luni de la data primirii cererii.
(2)Pentru anumite cazuri speciale, autoritatea solicitantă din alt stat membru şi cea solicitată din România pot conveni asupra unor termene diferite de cele prevăzute la alin. (1).
(3)Autoritatea solicitată din România confirmă autorităţii solicitante din alt stat membru, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea unei cereri fără întârziere, dar nu mai mult de 7 zile lucrătoare de la primire.
(4)În termen de o lună de la primirea cererii, autoritatea solicitată din România notifică autorităţii solicitante din alt stat membru orice nereguli ale cererii, precum şi nevoia unor eventuale informaţii suplimentare. Într-un astfel de caz, termenele prevăzute la alin. (1) se calculează din ziua următoare celei în care autoritatea solicitată din România primeşte informaţiile suplimentare necesare.
(5)În cazul în care autoritatea solicitată din România nu este în măsură să răspundă în termenul stabilit, aceasta notifică autorităţii solicitante din alt stat membru fără întârziere, dar nu mai mult de 3 luni de la primirea cererii, motivele nerespectării termenului şi data la care consideră că va fi în măsură să ofere un răspuns.
(6)În cazul în care autoritatea solicitată din România nu se află în posesia informaţiilor solicitate şi nu este în măsură să răspundă sau refuză să răspundă unei cereri de informaţii din motivele prevăzute la art. 109^21, aceasta notifică autorităţii solicitante din alt stat membru motivele sale fără întârziere, dar nu mai mult de o lună de la data primirii cererii.
Art. 109^11 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^11 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Secţiunea a 2-a din Cap. II, Titlul VII^1 a fost introdusă de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)Autoritatea competentă din România comunică autorităţii competente a oricărui alt stat membru, prin schimb automat, informaţiile referitoare la perioadele de impozitare care încep după data de 1 ianuarie 2014 şi care sunt disponibile cu privire la rezidenţii din acel stat membru şi la următoarele categorii specifice de venituri şi de capital, astfel cum sunt acestea înţelese în temeiul legislaţiei naţionale din România:
a)venituri din muncă;
b)remuneraţii plătite administratorilor şi altor persoane asimilate acestora;
c)produse de asigurări de viaţă neacoperite de alte instrumente juridice ale Uniunii Europene, în cazul schimbului de informaţii sau al altor măsuri similare;
d)pensii;
e)proprietatea asupra bunurilor imobile şi venituri din bunuri imobile.
(2)Înainte de data de 1 ianuarie 2014, autoritatea competentă din România informează Comisia Europeană cu privire la categoriile specifice de venituri şi de capital prevăzute la alin. (1) despre care au informaţii disponibile, precum şi orice modificări ulterioare care au fost aduse.
(3)Autoritatea competentă din România poate indica autorităţii competente a oricărui alt stat membru faptul că nu doreşte să primească informaţii referitoare la categoriile de venituri şi de capital prevăzute la alin. (1) sau că nu doreşte să primească informaţii cu privire la venitul ori la capitalul care nu depăşeşte un anumit plafon, iar România informează Comisia Europeană în acest sens. În cazul în care România nu informează Comisia Europeană despre oricare dintre categoriile cu privire la care deţine informaţii disponibile poate fi considerată drept stat care nu doreşte să primească informaţii potrivit alin. (1).
(4)Înainte de data de 1 iulie 2016, autoritatea competentă din România pune la dispoziţia Comisiei Europene, în fiecare an, statistici cu privire la volumul schimburilor automate şi, în măsura posibilului, informaţii cu privire la costurile şi beneficiile administrative şi de altă natură relevante legate de schimburile care au avut loc şi orice potenţiale modificări atât pentru administraţiile fiscale, cât şi pentru terţi.
(5)Comunicarea informaţiilor are loc cel puţin o dată pe an, în termen de 6 luni de la sfârşitul anului fiscal din România pe parcursul căruia au devenit disponibile informaţiile.
(6)În cazul în care România convine cu alte state membre să facă automat schimb de informaţii referitoare la categorii suplimentare de venituri şi de capital în cadrul unor acorduri bilaterale sau multilaterale pe care le încheie, România comunică acordurile respective Comisiei Europene care le pune la dispoziţia tuturor celorlalte state membre.
Art. 109^12 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^12 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2015.
Secţiunea a 3-a din Cap. II, Titlul VII^1 a fost introdusă de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)Autoritatea competentă din România comunică autorităţii competente din orice alt stat membru interesat informaţiile prevăzute la art. 109^5 alin. (1), în oricare dintre următoarele situaţii:
a)autoritatea competentă din România are dovezi pe baza cărora presupune că pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru;
b)o persoană impozabilă obţine o reducere sau o scutire de impozit în România, care ar putea determina o mărire a impozitului ori o obligaţie de plată a impozitului într-un alt stat membru;
c)afacerile între o persoană impozabilă din România şi o persoană impozabilă din alt stat membru sunt realizate printr-una sau mai multe ţări, astfel încât să rezulte o scădere a impozitului în România ori în celălalt stat membru sau în amândouă;
d)autoritatea competentă din România are dovezi pe baza cărora presupune că poate avea loc o diminuare a impozitului în urma unor transferuri artificiale ale profiturilor în cadrul unor grupuri de întreprinderi;
e)informaţiile transmise unui stat membru de către autoritatea competentă a altui stat membru au permis obţinerea unor informaţii care pot fi importante în evaluarea impozitului datorat în cel de-al doilea stat membru.
(2)Autoritatea competentă din România poate să comunice, prin schimb spontan, autorităţilor competente din celelalte state membre orice informaţii de care are cunoştinţă şi care pot fi utile acestora.
Art. 109^13 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^13 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
(1)Autoritatea competentă din România căreia i se pun la dispoziţie informaţiile prevăzute la art. 109^13 alin. (1) transmite informaţiile respective autorităţii competente a oricărui alt stat membru interesat, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de o lună de la data la care informaţiile au fost puse la dispoziţie.
(2)Autoritatea competentă din România căreia i se comunică informaţiile în temeiul art. 109^13 confirmă, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea acestor informaţii autorităţii competente care le-a furnizat, fără întârziere, dar nu mai mult de 7 zile lucrătoare de la primire.
Art. 109^14 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^14 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Cap. III al Titlului VII^1 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
Secţiunea 1 din Cap. III, Titlul VII^1 a fost introdusă de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)Prin acord între autoritatea solicitantă din alt stat membru şi autoritatea solicitată din România şi potrivit condiţiilor stabilite de aceasta din urmă, funcţionarii împuterniciţi de autoritatea solicitantă din alt stat membru pot, în vederea schimbului de informaţii prevăzut la art. 109^5 alin. (1), să fie prezenţi în birourile în care îşi desfăşoară activitatea autorităţile administrative ale României şi/sau să fie prezenţi la anchetele administrative efectuate pe teritoriul României. În cazul în care informaţiile solicitate sunt incluse în documente la care funcţionarii autorităţii solicitate din România au acces, funcţionarii autorităţii solicitante din alt stat membru primesc copii ale acestor documente.
(2)În măsura în care acest lucru este permis potrivit legislaţiei din România, acordul prevăzut la alin. (1) poate prevedea că, atunci când funcţionarii autorităţii solicitante din alt stat membru sunt prezenţi în timpul anchetelor administrative, ei pot intervieva diverse persoane şi pot examina diverse registre. Refuzul unei persoane care face obiectul unei anchete de a respecta măsurile de control luate de funcţionarii autorităţii solicitante din alt stat membru este tratat de către autoritatea solicitată din România drept un refuz împotriva propriilor săi funcţionari.
(3)Funcţionarii împuterniciţi de statul membru solicitant prezenţi în România potrivit alin. (1) trebuie să fie în măsură să prezinte în orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea şi calitatea oficială.
Art. 109^15 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^15 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Secţiunea a 2-a din Cap. III, Titlul VII^1 a fost introdusă de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)În cazul în care România convine cu unul sau mai multe state membre să efectueze controale simultane, fiecare pe teritoriul propriu, ale uneia ori mai multor persoane care prezintă un interes comun sau complementar, pentru a face schimb cu informaţiile astfel obţinute, sunt aplicabile prevederile alin. (2)-(4).
(2)Autoritatea competentă din România identifică în mod independent persoanele pentru care intenţionează să propună un control simultan. Ea notifică autorităţilor competente din celelalte state membre implicate orice cazuri pentru care propune efectuarea unui control simultan şi indică motivele acestei alegeri, precum şi perioada în care trebuie efectuate aceste controale.
(3)Autoritatea competentă din România decide dacă doreşte să participe la controalele simultane şi confirmă autorităţii competente care a propus controlul simultan acordul său sau îi comunică refuzul său motivat.
(4)Autoritatea competentă din România desemnează un reprezentant însărcinat cu supravegherea şi coordonarea operaţiunii de control.
Art. 109^16 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^16 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Secţiunea a 3-a din Cap. III, Titlul VII^1 a fost introdusă de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)La cererea autorităţii competente a unui stat membru, autoritatea competentă din România comunică destinatarului, potrivit art. 44, toate actele şi deciziile emise de autorităţile administrative ale statului membru solicitant şi care se referă la aplicarea pe teritoriul său a legislaţiei privind taxele şi impozitele reglementate de prezentul titlu.
(2)Cererile de notificare precizează obiectul actului sau al deciziei care trebuie notificat(ă) şi indică numele şi adresa destinatarului, precum şi orice alte informaţii care pot facilita identificarea acestuia.
(3)Autoritatea solicitată din România informează de îndată autoritatea solicitantă din alt stat membru cu privire la răspunsul său la cererea respectivă şi îi comunică, în special, data la care actul sau decizia a fost notificat(ă) destinatarului.
(4)Autoritatea solicitantă din România formulează o cerere de notificare în temeiul prezentului articol numai în cazul în care nu este în măsură să efectueze notificarea potrivit normelor care reglementează notificarea instrumentelor în cauză în România sau în cazul în care o astfel de notificare ar cauza dificultăţi disproporţionate. Autoritatea competentă din România poate transmite orice document, prin scrisoare recomandată sau prin sisteme electronice de transmitere la distanţă, în mod direct unei persoane aflate pe teritoriul unui alt stat membru.
Art. 109^17 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^17 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Secţiunea a 4-a din Cap. III, Titlul VII^1 a fost introdusă de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)În cazul în care autoritatea competentă din România furnizează informaţii în temeiul art. 109^9 sau 109^13, aceasta poate solicita autorităţii competente care primeşte informaţiile să transmită rezultatul utilizării informaţiilor primite. În cazul în care i se solicită un asemenea răspuns, autoritatea competentă din România care a primit informaţiile transmite autorităţii competente care a furnizat informaţiile rezultatul utilizării informaţiilor, fără a aduce atingere normelor privind secretul fiscal şi protecţia datelor, aplicabile în România, în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de 3 luni de la momentul în care se cunoaşte rezultatul utilizării informaţiilor solicitate.
(2)Autoritatea competentă din România transmite anual celorlalte state membre rezultatul utilizării informaţiilor ce fac obiectul schimbului automat de informaţii, potrivit măsurilor practice convenite bilateral.
Art. 109^18 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^18 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Secţiunea a 5-a din Cap. III, Titlul VII^1 a fost introdusă de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)Împreună cu Comisia Europeană şi celelalte state membre, autoritatea competentă din România examinează şi evaluează cooperarea administrativă prevăzută de prezentul titlu şi fac schimb de experienţă în scopul îmbunătăţirii acestei cooperări şi, dacă este cazul, al elaborării unor norme în domeniile respective.
(2)Alături de Comisia Europeană şi celelalte state membre, autoritatea competentă din România poate elabora orientări cu privire la orice aspect considerat necesar pentru schimbul de bune practici şi schimbul de experienţă.
Art. 109^19 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^19 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Capitolul IV al Titlului VII^1 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)Informaţiile comunicate României de către statele membre sub orice formă potrivit prezentului titlu intră sub incidenţa secretului profesional şi se bucură de protecţia conferită informaţiilor de acest tip în temeiul legislaţiei din România. Astfel de informaţii pot fi utilizate pentru administrarea şi aplicarea legislaţiei din România referitoare la taxele şi impozitele prevăzute la art. 109^6. Aceste informaţii pot fi utilizate, de asemenea, pentru evaluarea şi aplicarea altor taxe şi impozite prevăzute la art. 178^2 sau pentru evaluarea şi aplicarea contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socială. De asemenea, acestea pot fi folosite în legătură cu procedurile judiciare şi administrative care pot implica sancţiuni, iniţiate ca urmare a încălcării legislaţiei fiscale, fără a aduce atingere normelor şi dispoziţiilor generale care reglementează drepturile făptuitorului, suspectului sau inculpatului ori contravenientului, precum şi ale martorilor în cadrul acestor proceduri.
(2)Informaţiile şi documentele primite de România potrivit prezentului titlu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1), cu permisiunea autorităţii competente a statului membru care comunică informaţii potrivit prezentului titlu şi numai în măsura în care acest lucru este permis în temeiul legislaţiei din România. O astfel de permisiune se acordă de România dacă informaţiile pot fi utilizate în scopuri asemănătoare în România.
(3)Dacă autoritatea competentă din România consideră că informaţiile primite de la autoritatea competentă a unui alt stat membru pot fi utile, în scopurile prevăzute la alin. (1), autorităţii competente a unui al treilea stat membru, le poate transmite acesteia din urmă, cu condiţia ca această transmitere să respecte normele şi procedurile prevăzute de prezentul titlu. Autoritatea competentă din România informează autoritatea competentă a statului membru din care provin informaţiile cu privire la intenţia sa de a transmite informaţiile respective unui stat membru terţ. În situaţia în care România este stat membru din care provin informaţiile, aceasta se poate opune transmiterii informaţiilor respective în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii comunicării din partea statului membru care doreşte să transmită informaţiile.
(4)Permisiunea de a utiliza potrivit alin. (2) informaţiile transmise în temeiul alin. (3) poate fi acordată numai de către autoritatea competentă din România.
(5)Informaţiile, rapoartele, declaraţiile şi orice alte documente, precum şi copiile certificate sau extrasele din aceste documente, obţinute de autoritatea solicitată din alt stat membru şi comunicate autorităţii solicitante din România în temeiul prezentului titlu, pot fi invocate ca dovezi de către organismele competente din România, în acelaşi mod ca informaţiile, rapoartele, declaraţiile şi orice alte documente similare furnizate de o autoritate din România.
Art. 109^20 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^20 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
(1)Autoritatea solicitată din România furnizează autorităţii solicitante dintr-un alt stat membru informaţiile prevăzute la art. 109^9, cu condiţia ca autoritatea solicitantă să fi epuizat sursele uzuale de informaţii pe care le-ar fi putut utiliza în această situaţie pentru a obţine informaţiile solicitate, fără a risca să pună în pericol atingerea scopului urmărit. Autoritatea solicitantă din România solicită informaţiile prevăzute la art. 109^9 autorităţii solicitate din alt stat membru numai în situaţia în care au fost epuizate sursele uzuale de informaţii pe care le-ar fi putut utiliza în această situaţie pentru a obţine informaţiile solicitate, fără a risca să pună în pericol atingerea scopului urmărit.
(2)Prezentul titlu nu impune României obligaţia de a efectua anchete sau de a comunica informaţii, în cazul în care efectuarea acestor anchete sau obţinerea informaţiilor respective pentru propriile scopuri ar fi contrară legislaţiei din România.
(3)Autoritatea competentă din România poate refuza să furnizeze informaţii, în cazul în care statul membru solicitant nu este în măsură, din motive juridice, să furnizeze informaţii similare.
(4)Furnizarea de informaţii poate fi refuzată în cazul în care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui procedeu comercial sau a unor informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice.
(5)Autoritatea solicitată din România comunică autorităţii solicitante din alt stat membru motivele refuzului de a răspunde la cererea de informaţii.
Art. 109^21 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^21 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
(1)În cazul în care un stat membru solicită informaţii în temeiul prezentului titlu, România recurge la mecanismul său de colectare de informaţii pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă acestea nu îi sunt necesare pentru propriile scopuri fiscale. Această obligaţie nu aduce atingere art. 109^21 alin. (2)-(4), ale căror dispoziţii nu pot fi în niciun caz interpretate în sensul autorizării României să refuze furnizarea informaţiilor pentru simplul motiv că acestea nu prezintă un interes naţional.
(2)Prevederile art. 109^21 alin. (2) şi (4) nu pot fi în niciun caz interpretate ca permiţând autorităţii solicitate din România să refuze furnizarea de informaţii pentru simplul motiv că aceste informaţii sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de o persoană desemnată sau care acţionează în calitate de agent ori de administrator, sau că informaţiile respective se referă la participaţiile la capitalul unei persoane.
(3)Fără a aduce atingere alin. (2), România poate refuza transmiterea informaţiilor solicitate în cazul în care aceste informaţii se referă la perioade de impozitare dinainte de data de 1 ianuarie 2011, iar transmiterea unor astfel de informaţii ar fi putut fi refuzată în temeiul art. 124^35 alin. (1) din Codul fiscal dacă ar fi fost solicitate înainte de data de 11 martie 2011.
Art. 109^22 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^22 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
În cazul în care România oferă unei ţări terţe o cooperare mai extinsă decât cea prevăzută de prezentul titlu, România nu poate refuza o astfel de cooperare extinsă cu niciunul dintre celelalte state membre care doresc să iniţieze o astfel de cooperare extinsă reciprocă cu România.
Art. 109^23 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^23 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
(1)Cererile de informaţii şi de anchete administrative formulate potrivit art. 109^9 şi răspunsurile aferente, confirmările de primire, cererile de informaţii generale suplimentare şi declaraţiile de incapacitate sau de refuz formulate în temeiul art. 109^11 se trimit, în măsura posibilului, pe baza unui formular-tip adoptat de Comisia Europeană, potrivit procedurii prevăzute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi de abrogare a Directivei 77/799/CEE . Formularele-tip pot fi însoţite de rapoarte, declaraţii sau orice alte documente, precum şi de copii certificate ori de extrase din acestea. (2) Formularul-tip prevăzut la alin. (1) include cel puţin următoarele informaţii care trebuie furnizate de către autoritatea solicitantă:
a)identitatea persoanei care face obiectul examinării sau al anchetei;
b)scopul fiscal urmărit.
(3)În măsura în care se cunosc şi în acord cu evoluţiile internaţionale, autoritatea solicitantă din România poate furniza numele şi adresa oricărei persoane despre care se crede că deţine informaţiile solicitate, precum şi orice element care poate facilita colectarea de informaţii de către autoritatea solicitată din alt stat membru.
(4)Informaţiile spontane şi confirmarea acestora, prevăzute la art. 109^13 şi, respectiv, art. 109^14, cererile de notificări administrative prevăzute la art. 109^17 şi rezultatul utilizării informaţiilor prevăzut la art. 109^18 se transmit prin intermediul formularului-tip adoptat de Comisia Europeană, potrivit procedurii prevăzute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE . (5) Schimbul automat obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 109^12 se efectuează utilizând un format electronic standardizat conceput pentru facilitarea unui astfel de schimb automat şi bazat pe formatul electronic existent în temeiul art. 124^8 din Codul fiscal, care trebuie utilizat pentru toate tipurile de schimburi automate de informaţii, adoptat de Comisia Europeană potrivit procedurii prevăzute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE .
Art. 109^24 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^24 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
(1)Informaţiile comunicate în temeiul prezentului titlu se furnizează, în măsura posibilului, prin mijloace electronice, utilizând reţeaua CCN.
(2)În situaţia în care Comisia Europeană efectuează orice adaptare a reţelei CCN, România este responsabilă să efectueze orice adaptare a sistemelor sale necesară pentru a permite schimbul de informaţii de acest tip prin intermediul reţelei CCN. România renunţă la orice cerere de rambursare a cheltuielilor ocazionate de aplicarea prezentului titlu, exceptând, după caz, cheltuielile cu onorariile plătite experţilor.
(3)Cererile de cooperare, inclusiv cererile de notificare, şi documentele anexate pot fi redactate în orice limbă aleasă de comun acord de autoritatea solicitată şi autoritatea solicitantă. Cererile respective sunt însoţite de o traducere în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru al autorităţii solicitate numai în situaţii speciale, când autoritatea solicitată motivează cererea de traducere.
Art. 109^25 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^25 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Autoritatea competentă din România dispune toate măsurile necesare pentru:
a)a asigura o coordonare internă eficace a măsurilor de organizare prevăzute la art. 109^8;
b)a stabili o cooperare directă cu autorităţile celorlalte state membre, prevăzute la art. 109^8;
c)a asigura buna funcţionare a sistemului de cooperare administrativă prevăzut de prezentul titlu.
Art. 109^26 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^26 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Cap. V al Titlului VII^1 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)Autoritatea competentă din România împreună cu statele membre şi Comisia Europeană examinează şi evaluează funcţionarea sistemului de cooperare administrativă prevăzut de Directiva 2011/16/UE şi transpusă prin prezentul titlu. (2) Autoritatea competentă din România transmite Comisiei Europene orice informaţii pertinente necesare pentru evaluarea eficacităţii cooperării administrative prevăzute de prezentul titlu în ceea ce priveşte combaterea fraudei şi a evaziunii fiscale.
(3)Autoritatea competentă din România transmite Comisiei Europene o evaluare anuală a eficacităţii schimbului automat obligatoriu de informaţii prevăzut la art. 109^12, precum şi rezultatele practice obţinute. Formularul şi condiţiile de transmitere a evaluării anuale se adoptă de către Comisia Europeană potrivit procedurii prevăzute la art. 26 alin. (2) din Directiva 2011/16/UE . (4) Informaţiile comunicate Comisiei Europene de autoritatea competentă din România în temeiul alin. (2) şi (3), precum şi orice raport sau document elaborat de Comisia Europeană pe baza acestor informaţii pot fi transmise altor state membre. Astfel de informaţii transmise României intră sub incidenţa secretului profesional şi beneficiază de protecţia acordată informaţiilor asemănătoare conform legislaţiei din România. Rapoartele şi documentele întocmite de Comisia Europeană pot fi utilizate de România doar în scopuri analitice, fără a se publica sau a se pune la dispoziţia unei alte persoane ori a unui alt organism fără acordul expres al Comisiei Europene.
Art. 109^27 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^27 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Cap. VI al Titlului VII^1 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1)În cazul în care autoritatea competentă din România primeşte de la o ţară terţă informaţii care sunt în mod previzibil relevante pentru administrarea şi aplicarea legilor din România în privinţa taxelor şi impozitelor prevăzute la art. 109^6, autoritatea competentă din România poate, în măsura în care acest lucru este permis în temeiul unui acord cu ţara terţă respectivă, să comunice aceste informaţii autorităţilor competente ale statelor membre pentru care ar putea fi utile şi oricărei autorităţi solicitante din alt stat membru.
(2)Autoritatea competentă din România poate transmite unei ţări terţe, potrivit normelor interne privind comunicarea datelor cu caracter personal către ţările terţe, informaţii obţinute în temeiul prezentului titlu, dacă toate condiţiile de mai jos sunt îndeplinite:
a)autoritatea competentă a statului membru din care provin informaţiile şi-a dat acordul cu privire la comunicarea acestora;
b)ţara terţă în cauză s-a angajat să coopereze pentru strângerea dovezilor care să ateste caracterul neregulamentar sau ilegal al tranzacţiilor care sunt susceptibile să contravină legislaţiei fiscale ori să constituie o încălcare a acesteia.
Art. 109^28 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^28 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
Cap. VII al Titlului VII^1 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
Toate schimburile de informaţii efectuate în temeiul prezentului titlu se realizează cu respectarea Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 109^29 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012. Conform alin. (1) al art. III din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012 astfel cum a fost modificat de art. I din LEGEA nr. 162 din 4 octombrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 691 din 8 octombrie 2012, prevederile art. 109^29 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2013.
(1)În sensul prezentului titlu, colectarea constă în exercitarea acţiunilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale.
(2)Colectarea creanţelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanţă sau al unui titlu executoriu, după caz.
(3)Titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptăţite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a)decizia de impunere;
b)declaraţia fiscală;
c)decizia referitoare la obligaţii de plată accesorii;
d)declaraţia vamală;
e)decizia prin care se stabilesc şi se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele şi alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f)procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale;
g)decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h)ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanţelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească.
Alin. (3) al art. 110 a fost modificat de pct. 48 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)În scopul exercitării activităţii de colectare a creanţelor fiscale, organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală organizează, pentru fiecare contribuabil, evidenţa creanţelor fiscale şi modul de stingere a acestora.
(2)Contribuabilii au acces la informaţiile din evidenţa creanţelor fiscale potrivit procedurii aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.*)
Art. 110^1 a fost introdus de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
Articolul 111*)
Termenele de plată
(1)Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează.
(2)Pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale şi pentru obligaţiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabileşte în funcţie de data comunicării acestora, astfel:
a)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;
b)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.
(3)Pentru obligaţiile fiscale eşalonate sau amânate la plată, precum şi pentru accesoriile acestora termenul de plată se stabileşte prin documentul prin care se acordă înlesnirea respectivă.
(4)Pentru creanţele fiscale, administrate de Ministerul Finanţelor Publice, care nu au prevăzute termene de plată, acestea vor fi stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(4^1)Pentru creanţele fiscale stabilite pe baza declaraţiilor fiscale cărora li se aplică prevederile art. 114 alin. (2^1) şi care au termenul de plată diferit de data de 25, acesta se înlocuieşte cu data de 25 a lunii prevăzute de actul normativ care le reglementează.
Alin. (4^1) al art. 111 a fost introdus de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.
(5)Pentru creanţele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevăzute termene de plată, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice.
(6)Contribuţiile sociale administrate de Ministerul Finanţelor Publice, după calcularea şi reţinerea acestora conform reglementărilor legale în materie, se virează până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale.
(7)Abrogat.
Alin. (7) al art. 111 a fost abrogat de pct. 5 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
(8)Abrogat.
Alin. (8) al art. 111 a fost abrogat de pct. 5 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
(9)Abrogat.
Alin. (9) al art. 111 a fost abrogat de pct. 5 al art. IV din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 117 din 23 decembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 891 din 30 decembrie 2010.
Creanţele fiscale pentru care, potrivit Codului fiscal sau altor legi care le reglementează, scadenţa şi termenul de declarare se împlinesc la 25 decembrie sunt scadente şi se declară până la data de 21 decembrie. În situaţia în care data de 21 decembrie este zi nelucrătoare, creanţele fiscale sunt scadente şi se declară până în ultima zi lucrătoare anterioară datei de 21 decembrie.
Art. 111^1 a fost introdus de art. 7 din ORDONANŢA DE URGENŢA nr. 84 din 12 decembrie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 845 din 13 decembrie 2012.
(1)Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent la solicitarea contribuabililor. Certificatul se emite şi din oficiu sau la solicitarea altor autorităţi publice, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările legale în vigoare. Prevederile art. 11 se aplică în mod corespunzător.
(2)Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa pe plătitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în ultima zi a lunii anterioare depunerii cererii, denumită lună de referinţă, şi neachitate până la data eliberării acestuia.
(3)În situaţia în care se emit certificate de atestare fiscală în primele 5 zile lucrătoare ale lunii, acestea vor cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold la sfârşitul lunii anterioare lunii de referinţă şi neachitate până la data eliberării acestora.
(4)Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii şi poate fi utilizat de persoana interesată pe o perioadă de până la 30 de zile de la data eliberării. În cazul persoanelor fizice, perioada în care poate fi utilizat este de până la 90 de zile de la data eliberării. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.
(4^1)Organul fiscal emitent poate înscrie în certificatul de atestare fiscală sumele certe, lichide şi exigibile pe care contribuabilul solicitant le are de încasat de la autorităţi contractante definite potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006. Înscrierea se face în baza unui document eliberat de autoritatea contractantă prin care se certifică că sumele sunt certe, lichide şi exigibile.
Alin. (4^1) al art. 112 a fost introdus de pct. 49 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(5)În certificatul de atestare fiscală vor fi cuprinse orice alte menţiuni cu privire la situaţia fiscală a contribuabilului, prevăzute prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(6)Orice persoană care deţine părţi sociale la o societate comercială poate solicita eliberarea unui certificat de atestare fiscală al societăţii.
Alin. (6) al art. 112 a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
Art. 112 a fost modificat de pct. 7 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(1)Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent al autorităţii administraţiei publice locale, la solicitarea contribuabilului sau a notarului, respectiv a împuternicitului acestuia, conform delegării date de către contribuabil.
Alin. (1) al art. 113 a fost modificat de art. unic din LEGEA nr. 126 din 12 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 16 iulie 2012, care modifică pct. 50 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011.
(2)Certificatul de atestare fiscală se eliberează pe baza datelor cuprinse în evidenţa pe plătitor a organului fiscal competent şi cuprinde creanţele fiscale exigibile, existente în sold în prima zi a lunii următoare depunerii cererii.
(3)Certificatul de atestare fiscală se emite în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data solicitării şi poate fi utilizat de contribuabil pe toată perioada lunii în care se emite. Pe perioada de utilizare, certificatul poate fi prezentat de contribuabil, în original sau în copie legalizată, oricărui solicitant.
Alin. (3) al art. 113 a fost modificat de art. unic din LEGEA nr. 126 din 12 iulie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 484 din 16 iulie 2012, care modifică pct. 50 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011.
(4)Pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor şi a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligaţiilor fiscale de plată datorate autorităţii administraţiei publice locale în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează, potrivit alin. (2), inclusiv sumele reprezentând amenzi existente în evidenţa organului fiscal. Pentru bunul care se înstrăinează, impozitul datorat este cel recalculat pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică persoanei care înstrăinează, potrivit Codului fiscal.
(5)Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor alin. (4), sunt nule de drept.
(6)Prevederile alin. (4) şi (5) nu sunt aplicabile în cazul procedurii de executare silită, procedurii insolvenţei şi procedurilor de lichidare.
Art. 113 a fost modificat de pct. 50 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată.
(2)Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv majorări de întârziere. Dispoziţiile art. 1093 din Codul civil se aplică în mod corespunzător*).
(2^1)Debitorii vor efectua plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevăzute prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligaţiile datorate bugetului de stat şi a unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligaţii de plată*).
Alin. (2^1) al art. 114 a fost introdus de pct. 17 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(2^2)Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporţional cu obligaţiile datorate*).
Alin. (2^2) al art. 114 a fost introdus de pct. 17 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(2^3)În cazul în care suma plătită nu acoperă obligaţiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea în cadrul fiecărui buget sau fond se face în următoarea ordine:
a)pentru toate impozitele şi contribuţiile cu reţinere la sursă;
b)pentru toate celelalte obligaţii fiscale principale;
c)pentru obligaţiile fiscale accesorii aferente obligaţiilor prevăzute la lit. a) şi b).
Alin. (2^3) al art. 114 a fost modificat de pct. 51 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(2^4)Metodologia de distribuire a sumelor plătite în contul unic şi de stingere a obligaţiilor fiscale se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală*).
Alin. (2^4) al art. 114 a fost introdus de pct. 17 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(2^5)Plata obligaţiilor fiscale, altele decât cele prevăzute la alin. (2^1), se efectuează de către debitori, distinct pe fiecare impozit, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat*).
Alin. (2^5) al art. 114 a fost introdus de pct. 17 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(2^6)În situaţia în care plata se efectuează de către o altă persoană decât debitorul, dispoziţiile art. 1.472 şi 1.474 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
Alin. (2^6) al art. 114 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 23 august 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 618 din 28 august 2012.
(2^7)Prin excepţie de la prevederile alin. (2^2), în cazul în care debitorii beneficiază de înlesniri la plată potrivit reglementărilor legale în vigoare ori se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, distribuirea sumelor achitate în contul unic se efectuează de către organul fiscal competent, potrivit ordinii prevăzute la art. 115 alin. (1) sau (3), după caz, indiferent de tipul de creanţă.
Alin. (2^7) al art. 114 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.
(3)În cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este:
a)în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
b)în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă pe mandatul poştal;
c)în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum această informaţie este transmisă prin mesajul electronic de plată de către instituţia bancară iniţiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 121, data putând fi dovedită prin extrasul de cont al contribuabilului;
c^1)în cazul plăţilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuată tranzacţia, astfel cum este confirmată prin procedura de autorizare a acesteia; procedura şi categoriile de impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat care pot fi plătite prin intermediul cardurilor bancare se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Lit. c^1) a alin. (3) al art. 114 a fost introdusă de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.
d)pentru obligaţiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data înregistrării la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şi anulat timbrele datorate potrivit legii.
(4)Pentru creanţele fiscale administrate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de acesta şi va considera valabilă plata de la momentul efectuării acesteia, în suma şi din contul debitorului înscrise în documentul de plată, cu condiţia debitării contului acestuia şi a creditării unui cont bugetar.
(5)Prevederile alin. (4) se aplică în mod corespunzător şi de către celelalte autorităţi publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale.
(6)Cererea poate fi depusă în termen de 5 ani, sub sancţiunea decăderii. Termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a efectuat plata.
Alin. (6) al art. 114 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu un nou punct.
(7)Procedura de îndreptare a erorilor va fi aprobată prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(8)Eliminat.
Alin. (8) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
(9)Eliminat.
Alin. (9) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
(10)Eliminat.
Alin. (10) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
(11)Eliminat.
Alin. (11) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
(12)Eliminat.
Alin. (12) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
(13)Eliminat.
Alin. (13) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
(14)Eliminat.
Alin. (14) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
(15)Eliminat.
Alin. (15) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
Alin. (16) al art. 114 a fost eliminat prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
Articolul 115*)
Ordinea stingerii datoriilor
(1)Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţă fiscală principală pe care o stabileşte contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
a)sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat o eşalonare la plată, precum şi dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată în luna curentă din grafic sau suma amânată la plată, împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată pe perioada amânării, în cazul în care termenul stabilit pentru plata sumelor respective se împlineşte în luna curentă, precum şi obligaţiile fiscale curente de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii acordate;
Lit. a) a alin. (1) al art. 115 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
b)toate obligaţiile fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi obligaţiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanţelor fiscale prin dare în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (4^1);
Lit. b) a alin. (1) al art. 115 a fost modificată de pct. 52 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la data de 1 octombrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
c)sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligaţiei fiscale pentru care s-a aprobat eşalonarea, până la concurenţa cu suma eşalonată la plată sau până la concurenţa cu suma achitată, după caz, precum şi suma amânată la plată împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere datorată pe perioada amânării, după caz;
Lit. c) a alin. (1) al art. 115 a fost modificată de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
d)obligaţiile cu scadenţe viitoare, la solicitarea contribuabilului.
(2)Vechimea obligaţiilor fiscale de plată se stabileşte astfel:
a)în funcţie de scadenţă, pentru obligaţiile fiscale principale;
b)în funcţie de data comunicării, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de organele competente, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii;
c)în funcţie de data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil.
(3)Pentru debitorii care se află sub incidenţa Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, ordinea de stingere este următoarea:
a)obligaţii fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenţei, în ordinea vechimii, cu excepţia celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat;
b)sume datorate în contul ratelor din programele de plăţi ale obligaţiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat, precum şi obligaţiile accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s-au prevăzut calcularea şi plata acestora;
c)obligaţii fiscale datorate şi neachitate cu termene de plată anterioare datei la care s-a deschis procedura insolvenţei, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situaţia contribuabililor aflaţi în stare de faliment;
d)alte obligaţii fiscale în afara celor prevăzute la lit. a)-c).
Alin. (3) al art. 115 a fost modificat de pct. 8 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(3^1)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul contribuabililor care beneficiază de ajutor de stat sub formă de subvenţii de la bugetul de stat pentru completarea veniturilor proprii, potrivit legii, se sting cu prioritate obligaţiile fiscale aferente perioadei fiscale la care se referă subvenţia, indiferent dacă plata este efectuată din subvenţie sau din veniturile proprii.
Alin. (3^1) al art. 115 a fost introdus de art. VI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 24 din 6 iunie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 384 din 7 iunie 2012.
(3^2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul obligaţiilor fiscale de plată stabilite de organele de inspecţie fiscală, precum şi a amenzilor de orice fel, se stinge cu prioritate obligaţia fiscală sau amenda pe care o alege contribuabilul.
Alin. (3^2) al art. 115 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 23 august 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 618 din 28 august 2012.
(4)Organul fiscal competent va comunica debitorului modul în care a fost efectuată stingerea datoriilor prevăzută la alin. (1), cu cel puţin 5 zile înainte de următorul termen de plată a obligaţiilor fiscale.
Alin. (4) al art. 115 a fost modificat de pct. 8 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(5)Abrogat.
Alin. (5) al art. 115 a fost abrogat de pct. 9 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(1)Plăţile efectuate de către debitori nu se distribuie şi nu sting obligaţiile fiscale înscrise în titluri executorii pentru care executarea silită este suspendată în condiţiile art. 148 alin. (2) lit. a) şi d), cu excepţia situaţiei în care contribuabilul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 115 alin. (3^2).
(2)Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul stingerii obligaţiilor fiscale prin compensare.
Art. 115^1 a fost introdus de pct. 11 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
Articolul 116*)
Compensarea
(1)Prin compensare se sting creanţele statului sau unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, cu condiţia ca respectivele creanţe să fie administrate de aceeaşi autoritate publică, inclusiv unităţile subordonate acesteia.
Alin. (1) al art. 116 a fost modificat de pct. 12 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(2)Creanţele fiscale ale debitorului se compensează cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în mod proporţional, cu respectarea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
(3)Creanţele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compensează cu creanţele fiscale ale debitorului reprezentând sume de restituit de aceeaşi natură. Eventualele diferenţe rămase se compensează cu alte obligaţii fiscale ale debitorului, în ordinea prevăzută la alin. (2).
(4)Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanţele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide şi exigibile.
(5)În sensul prezentului articol, creanţele sunt exigibile:
a)la data scadenţei, potrivit art. 111;
b)la termenul prevăzut de lege pentru depunerea decontului cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare, în limita sumei aprobate la rambursare prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii;
c)la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru cererile de restituire a accizei sau taxei pe valoarea adăugată, după caz, depuse potrivit Codului fiscal;
Lit. c) a alin. (5) al art. 116 a fost modificată de pct. 53 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
d)la data comunicării deciziei, pentru obligaţiile fiscale principale, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii stabilite de organele competente prin decizie;
e)la data depunerii la organul fiscal a declaraţiilor fiscale rectificative, pentru diferenţele de obligaţii fiscale principale stabilite de contribuabil;
f)la data comunicării actului de individualizare a sumei, pentru obligaţiile de plată de la buget;
g)la data primirii, în condiţiile legii, de către organul fiscal a titlurilor executorii emise de alte instituţii, în vederea executării silite;
h)la data naşterii dreptului la restituire pentru sumele de restituit potrivit art. 117, astfel:
1.la data plăţii pentru sumele achitate în plus faţă de obligaţiile fiscale datorate;
2.la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraţiei anuale de impozit pe profit, în cazul impozitului pe profit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plăţile anticipate neachitate;
3.la data emiterii deciziei de impunere anuală, în cazul impozitului pe venit de restituit rezultat din regularizarea anuală, potrivit legii. Restituirea se face în limita sumei rămase după regularizarea impozitului anual cu plăţile anticipate neachitate;
4.la data procesului-verbal de distribuire, pentru sumele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
5.la data prevăzută de lege pentru depunerea declaraţiei fiscale, în cazul sumelor de restituit rezultate din regularizarea prevăzută la art. 117^2;
6.la data depunerii cererii de restituire, în limita sumei aprobate pentru restituire prin decizia emisă de organul fiscal potrivit legii, pentru celelalte cazuri de sume de restituit.
Lit. h) a alin. (5) al art. 116 a fost modificată de pct. 12 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(5^1)Creanţele fiscale rezultate din cesiunea notificată potrivit prevederilor art. 30 se sting prin compensare cu obligaţiile cesionarului la data notificării cesiunii.
Alin. (5^1) al art. 116 a fost introdus de pct. 55 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(6)Compensarea se constată de către organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu. Dispoziţiile art. 115 privind ordinea stingerii datoriilor sunt aplicabile în mod corespunzător.
(7)Organul fiscal competent comunică debitorului decizia cu privire la efectuarea compensării, în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii.
Art. 116 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010.
(1)Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
a)cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;
b)cele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală;
c)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
d)cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
e)cele de rambursat de la bugetul de stat;
f)cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
g)cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
h)cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
(2^1)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele încasate prin poprire, în plus faţă de creanţele fiscale pentru care s-a înfiinţat poprirea, se restituie din oficiu de organul fiscal în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data încasării.
Alin. (2^1) al art. 117 a fost introdus de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(3)Diferenţele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei vor rămâne în evidenţa fiscală spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând a se restitui atunci când suma cumulată a acestora depăşeşte limita menţionată.
(4)Prin excepţie de la alin. (3), diferenţele mai mici de 5 lei se vor putea restitui în numerar numai la solicitarea contribuabilului.
(5)În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referinţă al pieţei valutare pentru euro, comunicat de Banca Naţională a României, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune restituirea.
(6)Dacă debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1), (2) şi (2^1) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.
Alin. (6) al art. 117 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(7)În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenţa sumei de rambursat sau de restituit.
(8)În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată restituindu-se debitorului.
(9)Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(1)Taxa pe valoarea adăugată solicitată la rambursare prin deconturile cu sumă negativă de taxă pe valoare adăugată cu opţiune de rambursare se rambursează de organul fiscal potrivit procedurii şi condiţiilor aprobate prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(2)Organul fiscal decide în condiţiile prevăzute în ordin dacă efectuează inspecţia fiscală anterior sau ulterior aprobării rambursării, în baza unei analize de risc.
(3)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul decontului cu sumă negativă de taxă pe valoarea adăugată cu opţiune de rambursare pentru care suma solicitată la rambursare este de până la 45.000 lei, organul fiscal rambursează taxa cu efectuarea, ulterior, a inspecţiei fiscale.
(4)Dispoziţiile alin. (3) nu se aplică:
a)în cazul în care contribuabilul are înscrise în cazierul fiscal fapte care sunt sancţionate ca infracţiuni;
b)în cazul în care organul fiscal, pe baza informaţiilor deţinute, constată că există riscul unei rambursări necuvenite.
(5)Ori de câte ori, în condiţiile prezentului articol, rambursarea se aprobă cu inspecţie fiscală ulterioară, inspecţia fiscală se decide în baza unei analize de risc potrivit art. 100.
Art. 117^1 a fost introdus de pct. 13 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(1)În situaţia în care plătitorul a reţinut la sursă un impozit pe venit în cuantum mai mare decât cel legal datorat, restituirea acestuia se efectuează de către plătitor, la cererea contribuabilului depusă în termenul de prescripţie a dreptului de a cere restituirea prevăzut la art. 135. (2) Sumele restituite de către plătitor se regularizează de către acesta cu obligaţiile fiscale de acelaşi tip datorate în perioada fiscală în care s-a efectuat restituirea. Pentru diferenţele de restituit sunt aplicabile prevederile art. 116 sau 117, după caz.
(3)În cazul contribuabililor nerezidenţi care depun certificatul de rezidenţă fiscală ulterior reţinerii la sursă a impozitului de către plătitorul de venit, restituirea şi regularizarea potrivit prezentului articol se efectuează chiar dacă pentru perioada fiscală în care creanţa fiscală restituită a fost datorată s-a ridicat rezerva verificării ulterioare ca urmare a efectuării inspecţiei fiscale.
(4)Pentru impozitul pe venit care se regularizează potrivit prezentului articol, plătitorul nu depune declaraţie rectificativă.
(5)În situaţia în care plătitorul nu mai există, restituirea impozitului pe venit reţinut la sursă în cuantum mai mare decât cel legal datorat se efectuează de către organul fiscal competent, în baza cererii de restituire depuse de contribuabil. Prin organ fiscal competent se înţelege organul fiscal competent pentru administrarea creanţelor fiscale ale contribuabilului solicitant.
(6)Plătitorul are obligaţia de a corecta, dacă este cazul, declaraţiile informative corespunzătoare regularizării efectuate.
Art. 117^2 a fost introdus de pct. 13 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
Băncile supuse regimului de supraveghere specială sau de administrare specială şi care efectuează plăţile dispuse în limita încasărilor vor deconta zilnic, cu prioritate, sumele reprezentând obligaţii fiscale cuprinse în ordinele de plată emise de debitori şi/sau creanţe fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi transmisă de organele fiscale.
Denumirea Cap. III din Titlul VIII a fost modificată de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(1)Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.
(2)Nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de amenzi de orice fel, obligaţii fiscale accesorii stabilite potrivit legii, cheltuieli de executare silită, cheltuieli judiciare, sumele confiscate, precum şi sumele reprezentând echivalentul în lei al bunurilor şi sumelor confiscate care nu sunt găsite la locul faptei.
(3)Dobânzile şi penalităţile de întârziere se fac venit la bugetul căruia îi aparţine creanţa principală.
(4)Dobânzile şi penalităţile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condiţiile aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 142 alin. (6).
Art. 119 a fost modificat de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(1)Dobânzile reprezintă echivalentul prejudiciului creat titularului creanţei fiscale ca urmare a neachitării de către debitor a obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Alin. (1) al art. 120 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢA nr. 50 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 3 iunie 2013.
(2)Pentru diferenţele suplimentare de creanţe fiscale rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere, dobânzile se datorează începând cu ziua imediat următoare scadenţei creanţei fiscale pentru care s-a stabilit diferenţa şi până la data stingerii acesteia inclusiv.
(3)În situaţia în care diferenţele rezultate din corectarea declaraţiilor sau modificarea unei decizii de impunere sunt negative în raport cu sumele stabilite iniţial, se datorează dobânzi pentru suma datorată după corectare ori modificare, începând cu ziua imediat următoare scadenţei şi până la data stingerii acesteia inclusiv.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), se datorează dobânzi după cum urmează:
a)pentru impozitele, taxele şi contribuţiile stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire inclusiv. În cazul plăţii preţului în rate, dobânzile se calculează până la data întocmirii procesului-verbal de distribuire a avansului. Pentru suma rămasă de plată, dobânzile sunt datorate de către cumpărător;
b)pentru impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat de către debitorul declarat insolvabil care nu are venituri şi bunuri urmăribile, până la data trecerii în evidenţa separată, potrivit prevederilor art. 176. (5) Modul de calcul al dobânzilor aferente sumelor reprezentând eventuale diferenţe între impozitul pe profit plătit la data de 25 ianuarie a anului următor celui de impunere şi impozitul pe profit datorat conform declaraţiei de impunere întocmite pe baza situaţiei financiare anuale va fi reglementat prin norme metodologice aprobate prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
(6)Pentru obligaţiile fiscale neachitate la termenul de plată, reprezentând impozitul pe venit, se datorează dobânzi după cum urmează:
a)pentru anul fiscal de impunere, dobânzile pentru plăţile anticipate stabilite de organul fiscal prin decizii de plăţi anticipate se calculează până la data plăţii debitului sau, după caz, până la data de 31 decembrie;
b)dobânzile pentru sumele neachitate în anul de impunere, potrivit lit. a), se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor până la data stingerii acestora inclusiv;
c)în cazul în care impozitul pe venit stabilit prin decizia de impunere anuală este mai mic decât cel stabilit prin deciziile de plăţi anticipate, dobânzile se recalculează, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui de impunere, la soldul neachitat în raport cu impozitul anual stabilit prin decizia de impunere anuală, urmând a se face regularizarea dobânzilor în mod corespunzător.
(7)Nivelul dobânzii este de 0,03% pentru fiecare zi de întârziere.
Alin. (7) al art. 120 a fost modificat de pct. 14 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
Art. 120 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
Articolul 120^1*)
Penalităţi de întârziere
(1)Penalităţile de întârziere reprezintă sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiilor de plată la scadenţă şi se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv. Dispoziţiile art. 120 alin. (2)-(6) sunt aplicabile în mod corespunzător.
(2)Nivelul penalităţii de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.
(3)Penalitatea de întârziere nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor.
Art. 120^1 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢA nr. 50 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 3 iunie 2013.
(1)Nedecontarea de către unităţile bancare a sumelor cuvenite bugetului general consolidat în termen de 3 zile lucrătoare de la data debitării contului plătitorului nu îl exonerează pe plătitor de obligaţia de plată a sumelor respective şi atrage pentru acesta dobânzi şi penalităţi de întârziere la nivelul celor prevăzute la art. 120 şi 120^1, după termenul de 3 zile.
(2)Pentru recuperarea sumelor datorate bugetului şi nedecontate de unităţile bancare, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor de întârziere prevăzute la alin. (1), plătitorul se poate îndrepta împotriva unităţii bancare respective.
Art. 121 a fost modificat de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
Articolul 122*)
Dobânzi şi penalităţi de întârziere în cazul compensării
În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile şi penalităţile de întârziere sau majorările de întârziere, după caz, se calculează până la data prevăzută la art. 116 alin. (4).
Art. 122 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010.
În cazul contribuabililor cărora li s-a deschis procedura insolvenţei, pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere potrivit legii care reglementează această procedură.
Art. 122^1 a fost modificat de pct. 56 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei înregistrării hotărârii de dizolvare a contribuabilului la registrul comerţului, începând cu această dată nu se mai datorează şi nu se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere.
(2)În cazul în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost desfiinţat actul care a stat la baza înregistrării dizolvării, se calculează dobânzi şi penalităţi de întârziere între data înregistrării la registrul comerţului a actelor de dizolvare şi data rămânerii irevocabile a hotărârii de desfiinţare.
Art. 122^2 a fost modificat de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
Pe perioada pentru care au fost acordate înlesniri la plata obligaţiilor fiscale restante se datorează dobânzi pentru obligaţiile fiscale ce fac obiectul înlesnirii la plată, cu excepţia celor prevăzute la art. 119 alin. (2).
Art. 123 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(1)Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) şi (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalităţile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Alin. (1) al art. 124 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(1^1)În cazul creanţelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţii fiscale de plată şi care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptăţit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanţei fiscale individualizate în actul administrativ anulat şi până în ziua restituirii sau compensării creanţei contribuabilului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal. Această prevedere nu se aplică în situaţia în care contribuabilul a solicitat acordarea de despăgubiri, în condiţiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în situaţia prevăzută la art. 83 alin. (4^1).
Alin. (1^1) al art. 124 a fost introdus de pct. 15 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(2)Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) şi se suportă din acelaşi buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Alin. (2) al art. 124 a fost modificat de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(1)Prin excepţie de la prevederile art. 119 alin. (1) şi art. 120^1, pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată datorate bugetelor locale, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
(2)Nivelul majorării de întârziere este de 2% din cuantumul obligaţiilor fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracţiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
(3)Prevederile art. 119-124 sunt aplicabile în mod corespunzător.
(4)Pentru sumele de restituit de la bugetul local se datorează dobândă. Nivelul şi modul de calcul al dobânzii sunt cele prevăzute la alin. (2).
Art. 124^1 a fost introdus de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(1)La cererea temeinic justificată a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligaţiile fiscale restante, atât înaintea începerii executării silite, cât şi în timpul efectuării acesteia, înlesniri la plată, în condiţiile legii.
(2)La cererea temeinic justificată a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autorităţile administraţiei publice locale care administrează aceste bugete, pot acorda, pentru obligaţiile bugetare restante pe care le administrează, următoarele înlesniri la plată:
a)eşalonări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redevenţelor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;
b)amânări la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contribuţiilor şi a altor obligaţii la bugetul local;
c)eşalonări la plata majorărilor de întârziere de orice fel, cu excepţia majorărilor de întârziere datorate pe perioada de eşalonare;
d)amânări şi/sau scutiri ori amânări şi/sau reduceri de majorări de întârziere, cu excepţia majorărilor de întârziere datorate pe perioada de amânare;
e)scutiri sau reduceri de impozite şi taxe locale, în condiţiile legii.
(3)Procedura de acordare a înlesnirilor la plată pentru creanţele bugetare locale se stabileşte prin acte normative speciale.
(4)Pentru acordarea înlesnirilor la plată creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garanţii.
(5)Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele fizice, garanţia este:
a)o sumă egală cu două rate medii din eşalonare, reprezentând obligaţii bugetare locale eşalonate şi majorări de întârziere calculate, în cazul eşalonărilor la plată;
b)o sumă rezultată din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate şi majorările de întârziere calculate şi numărul de luni aprobate pentru amânare la plată, în cazul amânărilor la plată.
(6)Pentru obligaţiile la bugetul local, datorate şi neachitate după data de 1 iulie 2003 de către persoanele juridice, garanţia este de 100% din totalul creanţei bugetare locale pentru care s-a acordat înlesnirea.
Organul fiscal solicită constituirea unei garanţii pentru:
a)suspendarea executării silite în condiţiile art. 148 alin. (7);
b)ridicarea măsurilor asigurătorii;
c)asumarea obligaţiei de plată de către altă persoană prin angajament de plată, în condiţiile art. 25 alin. (2) lit. d);
d)în alte cazuri prevăzute de lege.
Garanţiile pentru luarea măsurilor prevăzute la art. 126 se pot constitui, în condiţiile legii, prin:
a)consemnarea de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei Statului;
b)scrisoare de garanţie bancară;
c)ipotecă asupra unor bunuri imobile din ţară;
d)gaj asupra unor bunuri mobile;
e)fidejusiune.
(1)Organul fiscal competent se îndestulează din garanţiile depuse dacă nu s-a realizat scopul pentru care acestea au fost constituite.
(2)În cazul garanţiilor prevăzute la art. 127 lit. a) şi b), organul fiscal va dispune instituţiei de credit ori unităţii de trezorerie a statului, după caz, virarea sumei de bani în conturile de venituri bugetare corespunzătoare.
(3)Valorificarea garanţiilor prevăzute la art. 127 lit. c)-e) se realizează prin modalităţile şi procedurile prevăzute de dispoziţiile art. 159 alin. (2)-(7) şi ale art. 160-171, care se aplică în mod corespunzător.
Art. 128 a fost modificat de pct. 58 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Măsurile asigurătorii prevăzute în prezentul capitol se dispun şi se duc la îndeplinire, prin procedura administrativă, de organele fiscale competente.
(2)Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii şi sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi/sau imobile proprietate a debitorului, precum şi asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să îşi ascundă ori să îşi risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(3)Aceste măsuri pot fi luate şi înainte de emiterea titlului de creanţă, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Măsurile asigurătorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât şi de instanţele judecătoreşti ori de alte organe competente, dacă nu au fost desfiinţate în condiţiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalităţi. Odată cu individualizarea creanţei şi ajungerea acesteia la scadenţă, în cazul neplăţii, măsurile asigurătorii se transformă în măsuri executorii.
(4)Măsurile asigurătorii se dispun prin decizie emisă de organul fiscal competent. În decizie organul fiscal va preciza debitorului că prin constituirea unei garanţii la nivelul creanţei stabilite sau estimate, după caz, măsurile asigurătorii vor fi ridicate.
(5)Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată şi semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
(6)Măsurile asigurătorii dispuse potrivit alin. (2), precum şi cele dispuse de instanţele judecătoreşti sau de alte organe competente se duc la îndeplinire în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.
(7)Bunurile perisabile şi/sau degradabile sechestrate asigurătoriu pot fi valorificate:
a)de către debitor cu acordul organului de executare, sumele obţinute consemnându-se la dispoziţia organului de executare;
b)prin vânzare în regim de urgenţă în condiţiile art. 159 alin. (4).
Alin. (7) al art. 129 a fost modificat de pct. 4 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.
(8)În cazul înfiinţării sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor imobile, un exemplar al procesului-verbal întocmit de organul de executare se comunică pentru înscriere Biroului de carte funciară.
(9)Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv. Actele de dispoziţie ce ar interveni ulterior înscrierii prevăzute la alin. (8) sunt lovite de nulitate absolută.
(10)Dacă valoarea bunurilor proprii ale debitorului nu acoperă integral creanţa fiscală a bugetului general consolidat, măsurile asigurătorii pot fi înfiinţate şi asupra bunurilor deţinute de către debitor în proprietate comună cu terţe persoane, pentru cota-parte deţinută de acesta.
(11)Împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestaţie în conformitate cu prevederile art. 172.
Măsurile asigurătorii instituite potrivit art. 129 se ridică, prin decizie motivată, de către creditorii fiscali, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanţiei prevăzute la art. 127, după caz.
(1)Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.
(2)Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale.
Termenul de prescripţie prevăzut la art. 131 se suspendă:
a)în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
b)în cazurile şi în condiţiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanţa judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii;
c)pe perioada valabilităţii înlesnirii acordate potrivit legii;
d)cât timp debitorul îşi sustrage veniturile şi bunurile de la executarea silită;
e)în alte cazuri prevăzute de lege.
Termenul de prescripţie prevăzut la art. 131 se întrerupe:
a)în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripţie a dreptului la acţiune;
b)pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii în orice alt mod a datoriei;
c)pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
d)în alte cazuri prevăzute de lege.
(1)Dacă organul de executare constată împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare şi la scăderea acestora din evidenţa analitică pe plătitori.
(2)Sumele achitate de debitor în contul unor creanţe fiscale, după împlinirea termenului de prescripţie, nu se restituie.
Dreptul contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere dreptul la compensare sau restituire.
(1)În cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acţiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepţia cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluţionare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală datorată de debitor.
Alin. (1) al art. 136 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010.
(2)Organele fiscale care administrează creanţe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită.
(3)Creanţele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de instituţiile publice, provenite din venituri proprii şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale, precum şi creanţele care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de Banca de Export-Import a României EXIMBANK - S.A., provenite din fondurile alocate de la bugetul de stat, se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4)Organele prevăzute la alin. (2) şi (3) sunt denumite în continuare organe de executare silită.
(4^1)Organele de executare prevăzute la alin. (4) sunt competente şi pentru executarea silită a creanţelor prevăzute la art. 141 alin. (1^2).
Alin. (4^1) al art. 136 a fost introdus de pct. 59 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(5)Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, aplicarea măsurii de executare silită se face de către organul de executare coordonator.
(5^1)Coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii solidare cu debitorul aflat în stare de insolvabilitate, în condiţiile art. 27, ori în cazul prevăzut la art. 25 alin. (2) lit. e) revine organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau organului de executare competent desemnat potrivit art. 33 alin. (3), după caz.
Alin. (5^1) al art. 136 a fost introdus de pct. 60 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(5^2)Coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, potrivit dispoziţiilor cap. IV din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, revine organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are/şi-a avut domiciliul fiscal debitorul insolvent sau organului de executare competent desemnat potrivit art. 33 alin. (3), după caz.
Alin. (5^2) al art. 136 a fost introdus de pct. 60 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(5^3)Organul de executare coordonator în cazul prevăzut la art. 164 alin. (2) este cel în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal sau îşi desfăşoară activitatea debitorul ale cărui bunuri au fost adjudecate.
Alin. (5^3) al art. 136 a fost introdus de pct. 60 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(6)În cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, şi pentru creanţe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se efectuează de organul de executare în condiţiile prezentului cod.
(7)Atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului, organul de executare în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea şi executarea silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile.
(8)Organul de executare coordonator va sesiza în scris celelalte organe prevăzute la alin. (5), comunicându-le titlul executoriu în copie certificată, situaţia debitorului, contul în care se vor vira sumele încasate, precum şi orice alte date utile pentru identificarea debitorului şi a bunurilor ori veniturilor urmăribile.
(9)În cazul în care asupra aceloraşi venituri ori bunuri ale debitorului a fost pornită executarea, atât pentru realizarea titlurilor executorii privind creanţe fiscale, cât şi pentru titluri ce se execută în condiţiile prevăzute de alte dispoziţii legale, executarea silită se va face, potrivit dispoziţiilor prezentului cod, de către organele de executare prevăzute de acesta.
(10)Când se constată că domiciliul fiscal al debitorului se află în raza teritorială a altui organ de executare, titlul executoriu împreună cu dosarul executării vor fi trimise acestuia, înştiinţându-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.
Reguli speciale privind executarea silită a creanţelor datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor
(1)Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să colaboreze şi să efectueze procedura de executare silită a creanţelor fiscale datorate bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.
(2)În situaţia în care debitorul datorează impozite, taxe sau alte venituri la bugetul local şi nu are bunuri urmăribile pe raza teritorială a respectivei unităţi administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unităţii administrativ-teritoriale a municipiului, competenţa pentru efectuarea procedurii de executare silită revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află bunurile urmăribile.
(3)Organul fiscal din cadrul autorităţii administraţiei publice locale care administrează creanţele fiscale prevăzute la alin. (2), denumit în prezentul articol autoritate solicitantă, solicită, în scris, organului fiscal din cadrul autorităţii administraţiei publice locale în a cărui rază teritorială se află situate bunurile mobile sau imobile, denumit în prezentul articol autoritate solicitată, efectuarea procedurii de executare silită.
(4)Cererea conţine, în mod obligatoriu, următoarele informaţii:
a)datele de identificare a debitorului;
b)valoarea creanţei de recuperat;
c)valoarea creanţelor fiscale accesorii stabilite, potrivit legii, până la data solicitării;
d)contul în care se virează sumele încasate;
e)orice date necesare pentru identificarea bunurilor urmăribile, dacă este cazul.
(5)Cererea este însoţită obligatoriu de o copie a titlului executoriu.
(6)Autoritatea solicitată confirmă, în scris, primirea cererii, în termen de 10 zile de la data primirii.
(7)Autoritatea solicitată poate refuza efectuarea procedurii de executare silită în următoarele cazuri:
a)titlul executoriu nu este valabil;
b)cererea nu conţine toate informaţiile prevăzute la alin. (4).
(8)Sumele realizate prin executare silită se virează autorităţii solicitante. Prevederile art. 168 se aplică în mod corespunzător.
Art. 136^1 a fost introdus de pct. 61 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii că deţine mai multe venituri sau bunuri urmăribile.
(1^1)Coordonarea executării silite în cazul în care s-a dispus atragerea răspunderii solidare în condiţiile art. 27 şi 28 revine organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul aflat în stare de insolvabilitate sau insolvenţă sau organul de executare competent, desemnat potrivit art. 33, după caz*).
Alin. (1^1) al art. 137 a fost introdus de pct. 23 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(2)Organul de executare coordonator înscrie în întregime debitul în evidenţele sale şi ia măsuri de executare silită, comunicând întregul debit organelor de executare în a căror rază teritorială se află domiciliile fiscale ale celorlalţi codebitori, aplicându-se dispoziţiile art. 136. (3) Organele de executare sesizate, cărora li s-a comunicat debitul, după înscrierea acestuia într-o evidenţă nominală, vor lua măsuri de executare silită şi vor comunica organului de executare coordonator sumele realizate în contul debitorului, în termen de 10 zile de la realizarea acestora.
(4)Dacă organul de executare coordonator, care ţine evidenţa întregului debit, constată că acesta a fost realizat prin actele de executare silită făcute de el însuşi şi de celelalte organe sesizate potrivit alin. (3), el este obligat să ceară în scris acestora din urmă să înceteze de îndată executarea silită.
(1)Executarea silită se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Aceştia trebuie să deţină o legitimaţie de serviciu pe care trebuie să o prezinte în exercitarea activităţii.
(2)Executorul fiscal este împuternicit în faţa debitorului şi a terţilor prin legitimaţia de executor fiscal şi delegaţie emisă de organul de executare silită.
(3)În exercitarea atribuţiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silită, executorii fiscali pot:
a)să între în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau în alte incinte unde acesta îşi păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum şi să analizeze evidenţa contabilă a debitorului în scopul identificării terţilor care datorează sau deţin în păstrare venituri ori bunuri ale debitorului;
b)să între în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoană fizică, precum şi să cerceteze toate locurile în care acesta îşi păstrează bunurile;
c)să solicite şi să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
(4)Executorul fiscal poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reşedinţa unei persoane fizice, cu consimţământul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instanţei judecătoreşti competente potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
(5)Accesul executorului fiscal în locuinţă, în incinta de afaceri sau în orice altă încăpere a debitorului, persoană fizică sau juridică, se poate efectua între orele 6,00 - 20,00, în orice zi lucrătoare. Executarea începută va putea continua în aceeaşi zi sau în zilele următoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrăinării unor bunuri, accesul în încăperile debitorului va avea loc şi la alte ore decât cele menţionate, precum şi în zilele nelucrătoare, în baza autorizaţiei prevăzute la alin. (4).
(6)În absenţa debitorului sau dacă acesta refuză accesul în oricare dintre încăperile prevăzute la alin. (3), executorul fiscal poate să pătrundă în acestea în prezenţa unui reprezentant al poliţiei ori al jandarmeriei sau a altui agent al forţei publice şi a doi martori majori, fiind aplicabile prevederile alin. (4) şi (5).
Impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte venituri ale bugetului general consolidat nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanţe în cadrul procedurii de executare silită.
Pentru executarea silită a creanţelor fiscale datorate de o asociere fără personalitate juridică, chiar dacă există un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atât bunurile mobile şi imobile ale asocierii, cât şi bunurile personale ale membrilor acesteia.
(1)Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1)În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii. Cu excepţia cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii.
Alin. (1^1) al art. 141 a fost modificat de pct. 62 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1^2)Executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Alin. (1^2) al art. 141 a fost introdus de pct. 63 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(2)Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
(3)Modificarea titlului de creanţă atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
(4)Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(5)Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
(6)Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silită, potrivit legii, organelor prevăzute la art. 136. (7) Netransmiterea proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor în termen de 90 de zile de la emiterea de către organele competente atrage anularea acestora prin decizie de către conducătorul organului emitent. Conducătorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Decizia de imputare se comunică de către organul emitent persoanei vinovate, care trebuie să achite contravaloarea contravenţiei în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei. La expirarea acestui termen, decizia devine titlu executoriu. Contravaloarea contravenţiei înscrise în decizia de imputare se face venit la bugetul de stat sau bugetul local căruia i se datora, potrivit legii, amenda contravenţională. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursă în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.
Alin. (7) al art. 141 a fost modificat de pct. 64 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(8)În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevăzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis şi dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
(9)În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de către un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.
(10)Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul din care sunt finanţate instituţiile publice.
Alin. (10) al art. 141 a fost modificat de pct. 5 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
(10^1)Instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, care nu au organe de executare silită proprii, pot transmite titlurile executorii privind venituri proprii organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sau, după caz, organelor fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale ori subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau la bugetul local, după caz.
Alin. (10^1) al art. 141 a fost introdus de pct. 6 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
(11)Instituţiile publice finanţate total sau parţial de la bugetul local, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului local, spre executare silită, organelor fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul local.
Alin. (11) al art. 141 a fost modificat de pct. 64 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(12)Eliminat.
Alin. (12) al art. 141 a fost eliminat, prin abrogarea pct. 25 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007 de către pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 52 din 1 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 7 aprilie 2009.
(1)Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare*).
Alin. (1) al art. 142 a fost modificat de pct. 26 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(1^1)Sunt supuse sechestrării şi valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta şi/sau identificate de către organul de executare, în următoarea ordine:
a)bunurile mobile şi imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;
b)bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfăşurarea activităţii care constituie principala sursă de venit;
c)bunurile mobile şi imobile ce se află temporar în deţinerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing şi altele;
d)ansamblu de bunuri în condiţiile prevederilor art. 158;
e)maşini-unelte, utilaje, materii prime şi materiale şi alte bunuri mobile, precum şi bunuri imobile ce servesc activităţii care constituie principala sursă de venit;
f)produse finite*).
Alin. (1^1) al art. 142 a fost introdus de pct. 27 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(1^2)Organul fiscal poate trece la sechestrarea bunurilor din următoarea categorie din cele prevăzute la alin. (1^1) ori de câte ori valorificarea nu este posibilă*).
Alin. (1^2) al art. 142 a fost introdus de pct. 27 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(2)Bunurile supuse unui regim special de circulaţie pot fi urmărite numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
(3)În cadrul procedurii de executare silită se pot folosi succesiv sau concomitent modalităţile de executare silită prevăzute de prezentul cod.
(4)Executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimează.
(5)Executarea silită se desfăşoară până la stingerea creanţelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a dobânzilor, penalităţilor de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.
Alin. (5) al art. 142 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(6)În cazul în care prin titlul executoriu sunt prevăzute, după caz, dobânzi, penalităţi de întârziere, majorări de întârziere sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de către organul de executare şi consemnate într-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, care se comunică debitorului*).
Alin. (6) al art. 142 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(7)Faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.
În vederea începerii executării silite, organul de executare competent se poate folosi de mijloacele de probă prevăzute la art. 49, în vederea determinării averii şi a venitului debitorului. La cererea organului fiscal, debitorul este obligat să furnizeze în scris, pe propria răspundere, informaţiile solicitate.
În toate actele de executare silită trebuie să se indice titlul executoriu şi să se arate natura şi cuantumul debitului ce face obiectul executării.
(1)Executarea silită începe prin comunicarea somaţiei. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somaţia este însoţită de un exemplar al titlului executoriu.
(2)Somaţia cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: numărul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silită; termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectării acesteia.
Terţul nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului, invocând un drept de gaj, drept de ipotecă sau un privilegiu. Terţul va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legii.
(1)Înaintea valorificării bunurilor, acestea vor fi evaluate. Evaluarea se efectuează de organul de executare prin experţi evaluatori proprii sau prin experţi evaluatori independenţi. Evaluatorii independenţi sunt desemnaţi în condiţiile art. 55. Atât evaluatorii proprii, cât şi evaluatorii independenţi sunt obligaţi să îşi îndeplinească atribuţiile ce le revin, astfel cum reies din prezentul cod, din actul prin care s-a dispus expertiza, precum şi din actul prin care au fost numiţi.
(2)Organul de executare va actualiza preţul de evaluare ţinând cont de rata inflaţiei.
(3)Atunci când se consideră necesar, organul de executare va proceda la o nouă evaluare.
(4)Organul de executare poate proceda la o nouă evaluare în situaţii cum sunt: când se constată modificări ale preţurilor de circulaţie pe piaţa liberă a bunurilor, când valoarea bunului s-a modificat prin deteriorări sau prin amenajări. Prevederile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Alin. (4) al art. 147 a fost introdus de pct. 65 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Executarea silită se poate suspenda, întrerupe sau poate înceta în cazurile prevăzute de prezentul cod.
(2)Executarea silită se suspendă:
a)când suspendarea a fost dispusă de instanţă sau de creditor, în condiţiile legii;
b)la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condiţiile legii;
c)în cazul prevăzut la art. 156;
d)pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepţionale, şi doar o singură dată pentru acelaşi debitor, prin hotărâre a Guvernului;
e)în alte cazuri prevăzute de lege.
(2^1)Executarea silită se suspendă şi în cazul în care, ulterior începerii executării silite, se depune o cerere de restituire/rambursare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanţa fiscală pentru care s-a început executarea silită. În acest caz, executarea silită se suspendă la data depunerii cererii.
Alin. (2^1) al art. 148 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010.
(2^2)Pe perioada suspendării executării silite, actele de executare efectuate anterior, precum şi orice alte măsuri de executare, inclusiv cele de indisponibilizare a bunurilor, veniturilor ori sumelor din conturile bancare, rămân în fiinţă.
Alin. (2^2) al art. 148 a fost introdus de pct. 66 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(2^3)Suspendarea executării silite prin poprire bancară are ca efect încetarea indisponibilizării sumelor viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută, începând cu data şi ora comunicării către instituţiile de credit a adresei de suspendare a executării silite prin poprire.
Alin. (2^3) al art. 148 a fost introdus de pct. 66 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(3)Executarea silită se întrerupe în cazurile prevăzute expres de lege. Executarea silită nu se întrerupe pe perioada în care un contribuabil este declarat insolvabil.
(4)Executarea silită încetează dacă:
a)s-au stins integral obligaţiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligaţiile de plată accesorii, cheltuielile de executare şi orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
b)a fost desfiinţat titlul executoriu;
c)în alte cazuri prevăzute de lege.
(5)Măsurile de executare silită aplicate în condiţiile prezentului cod se ridică prin decizie întocmită în cel mult două zile de la data la care a încetat executarea silită, de către organul de executare. Nerespectarea termenului atrage răspunderea potrivit art. 227 alin. (2).
Alin. (5) al art. 148 a fost modificat de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(5^1)În măsura în care creanţele fiscale înscrise în titluri executorii se sting prin plată, prin poprire sau prin alte modalităţi prevăzute de prezentul cod, sechestrele aplicate pe acele titluri asupra bunurilor, cu valoare mai mică sau egală cu suma creanţelor fiscale astfel stinse, se ridică, prin decizie întocmită de organul de executare, în cel mult două zile de la data stingerii.
Alin. (5^1) al art. 148 a fost modificat de pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.
(5^2)Organul de executare ridică poprirea bancară pentru sumele care depăşesc cuantumul creanţelor înscrise în adresa de înfiinţare a popririi în situaţia în care, din informaţiile comunicate de bănci rezultă că sumele indisponibilizate în favoarea organului de executare acoperă creanţele fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi şi sunt îndeplinite condiţiile pentru realizarea creanţei.
Alin. (5^2) al art. 148 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(5^3)Poprirea bancară se ridică şi în situaţia în care organul de executare constată că poprirea a rămas fără obiect.
Alin. (5^3) al art. 148 a fost introdus de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(6)În cazul în care popririle înfiinţate de organul de executare generează imposibilitatea debitorului de a-şi continua activitatea economică, cu consecinţe sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului şi ţinând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporară totală, fie suspendarea temporară parţială a executării silite prin poprire. Suspendarea se poate dispune pentru o perioadă de cel mult 6 luni de la data comunicării către bancă sau alt terţ poprit a suspendării popririi de către organul fiscal.
(7)Odată cu cererea de suspendare prevăzută la alin. (6) debitorul va indica bunurile libere de orice sarcini, oferite în vederea sechestrării, sau alte garanţii prevăzute de lege, la nivelul sumei pentru care s-a început executarea silită.
(8)Dispoziţiile alin. (7) nu se aplică în cazul în care valoarea bunurilor deja sechestrate de creditorul fiscal acoperă valoarea creanţei pentru care s-a început executarea silită prin poprire.
(1)În cazul contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale prin care se stabilesc creanţe fiscale, executarea silită se suspendă sau nu începe pentru obligaţiile fiscale contestate dacă contribuabilul depune la organul fiscal competent o scrisoare de garanţie bancară la nivelul obligaţiilor fiscale contestate. Valabilitatea scrisorii de garanţie bancară trebuie să fie de minimum 6 luni de la data emiterii.
(2)În situaţia în care pe perioada de valabilitate a scrisorii de garanţie bancară contestaţia este respinsă, în totalitate sau în parte, organul fiscal execută garanţia în ultima zi de valabilitate a acesteia dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)contribuabilul nu plăteşte obligaţiile fiscale pentru care s-a respins contestaţia;
b)contribuabilul nu depune o nouă scrisoare de garanţie bancară;
c)instanţa judecătorească nu a dispus, prin hotărâre executorie, suspendarea executării actului administrativ fiscal potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(3)Scrisoarea de garanţie bancară rămâne fără obiect în următoarele situaţii:
a)contestaţia a fost admisă, în totalitate;
b)instanţa judecătorească admite, prin hotărâre executorie, cererea contribuabilului de suspendare a executării actului administrativ fiscal potrivit Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(4)Pe toată perioada suspendării executării silite potrivit prezentului articol, creanţele fiscale ce fac obiectul suspendării nu se sting, cu excepţia situaţiei în care contribuabilul optează pentru stingerea acestora potrivit art. 115 alin. (3^2).
Alin. (4) al art. 148^1 a fost introdus de pct. 7 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
Art. 148^1 a fost introdus de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 23 august 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 618 din 28 august 2012.
Executarea silită a sumelor ce se cuvin debitorilor (1) Sunt supuse executării silite prin poprire orice sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti în lei şi în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
(2)Sumele reprezentând credite nerambursabile sau finanţări primite de la instituţii sau organizaţii internaţionale pentru derularea unor programe ori proiecte nu sunt supuse executării silite prin poprire, în cazul în care împotriva beneficiarului acestora a fost pornită procedura executării silite.
(3)În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimţământul titularului de cont, la cursul de schimb afişat de acestea pentru ziua respectivă.
(4)Sumele ce reprezintă venituri băneşti ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum şi ajutoarele sau indemnizaţiile cu destinaţie specială sunt supuse urmăririi numai în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
(5)Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se înfiinţează de către organul de executare, printr-o adresă care va fi comunicată terţului poprit, dispoziţiile art. 44 cu privire la comunicarea actului administrativ fiscal aplicându-se în mod corespunzător. Totodată, va fi înştiinţat şi debitorul despre înfiinţarea popririi.
Alin. (5) al art. 149 a fost modificat de pct. 5 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.
(6)Poprirea nu este supusă validării.
(7)Poprirea înfiinţată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terţului poprit, şi înştiinţarea despre aceasta a debitorului.
(8)Poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare de către terţul poprit. În acest sens, terţul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi.
(9)După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat:
a)să plătească, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal, suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare;
b)să indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, înştiinţând despre aceasta organul de executare.
(9^1)În situaţia în care, la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, terţul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, va înştiinţa despre acest fapt organul de executare în termen de 5 zile de la primirea adresei de înfiinţare a popririi.
Alin. (9^1) al art. 149 a fost introdus de pct. 8 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
(10)În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulţi creditori, terţul poprit îi va anunţa în scris despre aceasta pe creditori şi va proceda la distribuirea sumelor potrivit ordinii de preferinţă prevăzute la art. 170. (11) Pentru stingerea creanţelor fiscale, debitorii titulari de conturi bancare pot fi urmăriţi prin poprire asupra sumelor din conturile bancare, prevederile alin. (5) aplicându-se în mod corespunzător. În acest caz, prin excepţie de la art. 145 alin. (1), poprirea nu poate fi înfiinţată înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile de la data comunicării somaţiei.
Alin. (11) al art. 149 a fost modificat de pct. 16 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(12)În măsura în care este necesar, pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii, potrivit alin. (11), sumele existente, precum şi cele viitoare provenite din încasările zilnice în conturile în lei şi în valută sunt indisponibilizate în limita sumei necesare pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit, astfel cum aceasta rezultă din adresa de înfiinţare a popririi. Din momentul indisponibilizării, respectiv de la data şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi asupra disponibilităţilor băneşti, băncile nu procedează la decontarea documentelor de plată primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor, şi nu acceptă alte plăţi din conturile acestora până la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale înscrise în adresa de înfiinţare a popririi, cu excepţia:
a)sumelor necesare plăţii drepturilor salariale, inclusiv a impozitelor şi contribuţiilor aferente acestora, reţinute la sursă, dacă, potrivit declaraţiei pe propria răspundere a debitorului sau reprezentantului său legal, rezultă că debitorul nu deţine alte disponibilităţi băneşti;
b)sumelor necesare plăţii accizelor de către antrepozitarii autorizaţi. În acest caz, debitorul va prezenta unităţii bancare odată cu dispoziţia de plată şi copia certificată, conform cu originalul, a autorizaţiei de antrepozitar;
c)sumelor necesare plăţii accizelor, în numele antrepozitarilor autorizaţi, de către cumpărătorii de produse energetice;
d)sumelor necesare plăţii impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de care depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii. În acest caz, debitorul va prezenta unităţii bancare odată cu dispoziţia de plată şi copia certificată, conform cu originalul, a documentului prin care s-a aprobat înlesnirea la plată.
Alin. (12) al art. 149 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA nr. 2 din 25 ianuarie 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 30 ianuarie 2012.
(12^1)Pe perioada popririi asigurătorii, băncile acceptă plăţi din conturile debitorilor dispuse pentru stingerea sumelor prevăzute la alin. (12), precum şi pentru stingerea obligaţiilor fiscale aferente bugetelor administrate de organul fiscal care a înfiinţat poprirea.
Alin. (12^1) al art. 149 a fost introdus de pct. 68 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(13)Încălcarea prevederilor alin. (9), (10), (12) şi (15) atrage nulitatea oricărei plăţi.
Alin. (13) al art. 149 a fost modificat de pct. 5 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.
(14)În cazul în care executarea silită este suspendată ori încetează, potrivit legii, organul de executare înştiinţează de îndată, în scris, băncile ori, după caz, terţul poprit pentru sistarea, temporară, totală sau parţială a indisponibilizării conturilor şi reţinerilor. În caz contrar banca este obligată să procedeze potrivit dispoziţiilor alin. (12).
Alin. (14) al art. 149 a fost modificat de pct. 69 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(15)În situaţia în care titlurile executorii nu pot fi onorate în aceeaşi zi, băncile vor urmări executarea acestora din încasările zilnice realizate în contul debitorului.
(16)Dispoziţiile alin. (10) se aplică în mod corespunzător.
(1)Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, va pronunţa menţinerea sau desfiinţarea popririi.
(2)Judecata se face de urgenţă şi cu precădere.
(3)Pe baza hotărârii de menţinere a popririi, care constituie titlu executoriu, organul de executare poate începe executarea silită a terţului poprit, în condiţiile prezentului cod.Secţiunea a 3-a Executarea silită a bunurilor mobile
(1)Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepţiile prevăzute de lege.
(2)În cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieţii şi muncii debitorului, precum şi familiei sale:
a)bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor şi la formarea profesională, precum şi cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupaţii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfăşurării activităţii agricole, cum sunt uneltele, seminţele, îngrăşămintele, furajele şi animalele de producţie şi de lucru;
b)bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului şi familiei sale, precum şi obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de acelaşi fel;
c)alimentele necesare debitorului şi familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recoltă;
d)combustibilul necesar debitorului şi familiei sale pentru încălzit şi pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă;
e)obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;
f)bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziţii legale.
(3)Bunurile debitorului persoană fizică necesare desfăşurării activităţii de comerţ nu sunt exceptate de la executare silită.
(4)Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea şi valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terţ. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.
(5)Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsură asigurătorie nu este necesară o nouă sechestrare.
(6)Executorul fiscal, la începerea executării silite, este obligat să verifice dacă bunurile prevăzute la alin. (5) se găsesc la locul aplicării sechestrului şi dacă nu au fost substituite sau degradate, precum şi să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanţei.
(7)Bunurile nu vor fi sechestrate dacă prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decât cheltuielile executării silite.
(8)Prin sechestrul înfiinţat asupra bunurilor mobile, creditorul fiscal dobândeşte un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.
(9)De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.
(10)Actele de dispoziţie care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută.
(11)În cazurile în care nu au fost luate măsuri asigurătorii pentru realizarea integrală a creanţei fiscale şi la începerea executării silite se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor urmăribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată odată cu comunicarea somaţiei.
(1)Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:
a)denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei şi a orei când s-a făcut sechestrul;
b)numele şi prenumele executorului fiscal care aplică sechestrul, numărul legitimaţiei şi al delegaţiei;
c)numărul dosarului de executare, data şi numărul de înregistrare a somaţiei, precum şi titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită;
d)temeiul legal în baza căruia se face executarea silită;
e)sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, menţionându-se şi cota acestora, precum şi actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligaţia de plată;
Lit. e) a alin. (1) al art. 152 a fost modificată de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
f)numele, prenumele şi domiciliul debitorului persoană fizică ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuieşte împreună cu debitorul sau denumirea şi sediul debitorului, numele, prenumele şi domiciliul altor persoane majore care au fost de faţă la aplicarea sechestrului, precum şi alte elemente de identificare a acestor persoane;
g)descrierea bunurilor mobile sechestrate şi indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea şi individualizarea acestora, menţionându-se starea de uzură şi eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum şi dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se află, sau de administrare ori conservare a acestora, după caz;
h)menţiunea că evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesită cunoştinţe de specialitate;
i)menţiunea făcută de debitor privind existenţa sau inexistenţa unui drept de gaj, ipotecă ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
j)numele, prenumele şi adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum şi locul de depozitare a acestora, după caz;
k)eventualele obiecţii făcute de persoanele de faţă la aplicarea sechestrului;
l)menţiunea că, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plăteşte obligaţiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;
m)semnătura executorului fiscal care a aplicat sechestrul şi a tuturor persoanelor care au fost de faţă la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul fiscal va menţiona această împrejurare.
(2)Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului sub semnătură sau i se comunică la domiciliul ori sediul acestuia, precum şi, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmă semnând cu menţiunea de primire a bunurilor în păstrare.
(3)În vederea valorificării organul de executare este obligat să verifice dacă bunurile sechestrate se găsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru, precum şi dacă nu au fost substituite sau degradate.
(4)Când bunurile sechestrate găsite cu ocazia verificării nu sunt suficiente pentru realizarea creanţei fiscale, organul de executare va face investigaţiile necesare pentru identificarea şi urmărirea altor bunuri ale debitorului.
(5)Dacă se constată că bunurile nu se găsesc la locul menţionat în procesul-verbal de sechestru sau dacă au fost substituite sau degradate, executorul fiscal încheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile găsite cu prilejul investigaţiilor efectuate conform alin. (4) se va încheia procesul-verbal de sechestru.
(6)Dacă se sechestrează şi bunuri gajate pentru garantarea creanţelor altor creditori, organul de executare le va trimite şi acestora câte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.
(7)Executorul fiscal care constată că bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin acelaşi proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, când este necesar, şi alte bunuri pe care le va identifica.
(8)Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se consideră sechestrate şi în cadrul noii executări silite.
(9)În cazul în care executorul fiscal constată că în legătură cu bunurile sechestrate s-au săvârşit fapte care pot constitui infracţiuni va consemna aceasta în procesul-verbal de sechestru şi va sesiza de îndată organele de urmărire penală competente.
(1)Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, după caz, ori vor fi ridicate şi depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii şi când se constată că există pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
(2)În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte de metale preţioase, pietre preţioase, obiecte de artă, colecţii de valoare, acestea se ridică şi se depun, cel târziu a doua zi lucrătoare, la unităţile specializate.
(3)Cel care primeşte bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.
(4)În cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusă.
La solicitarea debitorului, organul fiscal poate înlocui sechestrul asupra unui bun mobil cu sechestrul asupra altui bun mobil sau imobil şi numai dacă bunul oferit în vederea sechestrării este liber de orice sarcini. Dispoziţiile art. 142 alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Art. 153^1 a fost introdus de pct. 70 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situaţia în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
(2)Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept şi asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul.
(3)În cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spaţiul minim locuit de debitor şi familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.
(4)Dispoziţiile alin. (3) nu sunt aplicabile în cazurile în care executarea silită se face pentru stingerea creanţelor fiscale rezultate din săvârşirea de infracţiuni.
(5)Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispoziţiile art. 151 alin. (9), (10) şi (11), art. 152 alin. (1) şi (2) şi art. 153^1 fiind aplicabile.
Alin. (5) al art. 154 a fost modificat de pct. 71 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(6)Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile în temeiul alin. (5) constituie ipotecă legală.
(7)Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alţi creditori aceleaşi drepturi ca şi dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun.
(8)Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de carte funciară efectuarea inscripţiei ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
(9)Biroul de carte funciară va comunica organelor de executare, la cererea acestora, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale şi sarcini care grevează imobilul urmărit, precum şi titularii acestora, care vor fi înştiinţaţi de către organul de executare şi chemaţi la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil şi distribuirea preţului.
(10)Creditorii debitorului, alţii decât titularii drepturilor menţionate la alin. (9), sunt obligaţi ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidenţele de publicitate imobiliară, să comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
(1)La instituirea sechestrului şi în tot cursul executării silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei şi a altor venituri obţinute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv.
(2)Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau juridică.
(3)Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la unităţile abilitate şi va depune recipisa la organul de executare.
(4)Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remuneraţie ţinând seama de activitatea depusă.
(1)După primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe ca plata integrală a creanţelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
(2)De la data aprobării cererii debitorului, executarea silită începută asupra bunului imobil se suspendă.
(3)Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silită imobiliară înainte de expirarea termenului de 6 luni.
(4)Dacă debitorul persoană juridică căruia i s-a aprobat suspendarea conform prevederilor alin. (2) se sustrage ulterior de la executare silită sau îşi provoacă insolvabilitatea, se vor aplica în mod corespunzător prevederile art. 27.Secţiunea a 5-a Executarea silită a altor bunuri
(1)Executarea silită a fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini, care sunt ale debitorului, se efectuează în conformitate cu prevederile prezentului cod privind bunurile imobile.
(2)Pentru executarea silită a recoltelor şi a fructelor culese sunt aplicabile prevederile prezentului cod privind bunurile mobile.
(3)Organul de executare va hotărî, după caz, valorificarea fructelor neculese sau a recoltelor aşa cum sunt prinse de rădăcini sau după ce vor fi culese.
(1)Bunurile mobile şi/sau imobile, proprietate a debitorului, pot fi valorificate individual şi/sau în ansamblu dacă organul de executare apreciază că astfel acestea pot fi vândute în condiţii mai avantajoase.
(2)Organul de executare îşi poate schimba opţiunea în orice fază a executării, cu reluarea procedurii.
(3)Pentru executarea silită a bunurilor prevăzute la alin. (1) organul de executare va proceda la sechestrarea acestora, potrivit prevederilor prezentului cod.
(4)Prevederile secţiunii a 3-a privind executarea silită a bunurilor mobile şi ale secţiunii a 4-a privind executarea silită a bunurilor imobile, precum şi ale art. 165 privind plata în rate se aplică în mod corespunzător.Secţiunea a 6-a Valorificarea bunurilor
(1)În cazul în care creanţa fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fără efectuarea altei formalităţi, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepţia situaţiilor în care, potrivit legii, s-a dispus desfiinţarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executării silite.
(2)Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cât mai avantajoase, ţinând seama atât de interesul legitim şi imediat al creditorului, cât şi de drepturile şi obligaţiile debitorului urmărit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalităţile prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare şi care, faţă de datele concrete ale cauzei, se dovedeşte a fi mai eficientă.
(3)În sensul alin. (2) organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:
a)înţelegerea părţilor;
b)vânzare în regim de consignaţie a bunurilor mobile;
c)vânzare directă;
d)vânzare la licitaţie;
e)alte modalităţi admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitaţii, agenţii imobiliare sau societăţi de brokeraj, după caz.
(4)Dacă au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradării, acestea pot fi vândute în regim de urgenţă. Evaluarea şi valorificarea acestor bunuri se vor face de către organele fiscale, la preţul pieţei. Procedura de evaluare şi valorificare se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
Alin. (4) al art. 159 a fost modificat de pct. 6 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.
(5)Dacă din cauza unei contestaţii sau a unei învoieli între părţi data, locul sau ora vânzării directe sau la licitaţie a fost schimbată de organul de executare, se vor face alte publicaţii şi anunţuri, potrivit art. 162. (6) Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai către persoane fizice sau juridice care nu au obligaţii fiscale restante.
(7)În sensul alin. (6), în categoria obligaţiilor fiscale restante nu se cuprind obligaţiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amânări sau eşalonări la plată.
(1)Valorificarea bunurilor potrivit înţelegerii părţilor se realizează de debitorul însuşi, cu acordul organului de executare, astfel încât să se asigure o recuperare corespunzătoare a creanţei fiscale. Debitorul este obligat să prezinte în scris organului de executare propunerile ce i s-au făcut şi nivelul de acoperire a creanţelor fiscale, indicând numele şi adresa potenţialului cumpărător, precum şi termenul în care acesta din urmă va achită preţul propus.
(2)Preţul propus de cumpărător şi acceptat de organul de executare nu poate fi mai mic decât preţul de evaluare.
(3)Organul de executare, după analiza propunerilor prevăzute la alin. (1), va comunica aprobarea indicând termenul şi contul bugetar în care preţul bunului va fi virat de cumpărător.
(4)Indisponibilizarea prevăzută la art. 151 alin. (9) şi (10) se ridică după creditarea contului bugetar menţionat la alin. (3).
(1)Valorificarea bunurilor prin vânzare directă se poate realiza în următoarele cazuri:
a)pentru bunurile prevăzute la art. 159 alin. (4);
b)înaintea începerii procedurii de valorificare prin licitaţie, dacă se recuperează integral creanţa fiscală;
c)după finalizarea unei licitaţii, dacă bunul/bunurile sechestrate nu au fost vândute şi se oferă cel puţin preţul de evaluare.
(2)Vânzarea directă se realizează prin încheierea unui proces-verbal care constituie titlu de proprietate.
(3)În cazul în care organul de executare înregistrează în condiţiile prevăzute la alin. (1) mai multe cereri, va vinde bunul persoanei care oferă cel mai mare preţ faţă de preţul de evaluare.
(4)Vânzarea directă a bunurilor se face chiar dacă se prezintă un singur cumpărător.
Alin. (4) al art. 161 a fost introdus de pct. 72 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei.
(2)Publicitatea vânzării se realizează prin afişarea anunţului privind vânzarea la sediul organului de executare, al primăriei în a cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate, la sediul şi domiciliul debitorului, la locul vânzării, dacă acesta este altul decât cel unde se află bunurile sechestrate, pe imobilul scos la vânzare, în cazul vânzării bunurilor imobile, şi prin anunţuri într-un cotidian naţional de largă circulaţie, într-un cotidian local, în pagina de internet sau, după caz, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.
(3)Despre data, ora şi locul licitaţiei vor fi înştiinţaţi şi debitorul, custodele, administratorul-sechestru, precum şi titularii drepturilor reale şi ai sarcinilor care grevează bunul urmărit.
(4)Anunţul privind vânzarea cuprinde următoarele elemente:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b)data la care a fost emis;
c)numele şi semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, şi ştampila organului fiscal emitent;
d)numărul dosarului de executare silită;
e)bunurile care se oferă spre vânzare şi descrierea lor sumară;
f)preţul de evaluare ori preţul de pornire a licitaţiei, în cazul vânzării la licitaţie, pentru fiecare bun oferit spre vânzare;
g)indicarea, dacă este cazul, a drepturilor reale şi a privilegiilor care grevează bunurile;
h)data, ora şi locul vânzării;
i)invitaţia, pentru toţi cei care pretind vreun drept asupra bunurilor, să înştiinţeze despre aceasta organul de executare înainte de data stabilită pentru vânzare;
j)invitaţia către toţi cei interesaţi în cumpărarea bunurilor să se prezinte la termenul de vânzare la locul fixat în acest scop şi până la acel termen să prezinte oferte de cumpărare;
k)menţiunea că ofertanţii sunt obligaţi să depună în cazul vânzării la licitaţie, până la termenul prevăzut la alin. (7), o taxă de participare ori o scrisoare de garanţie bancară, reprezentând 10% din preţul de pornire a licitaţiei;
l)menţiunea că toţi cei interesaţi în cumpărarea bunurilor trebuie să prezinte dovada emisă de organele fiscale că nu au obligaţii fiscale restante;
m)data afişării publicaţiei de vânzare.
(5)Licitaţia se ţine la locul unde se află bunurile sechestrate sau la locul stabilit de organul de executare, după caz.
(6)Debitorul este obligat să permită ţinerea licitaţiei în spaţiile pe care le deţine, dacă sunt adecvate acestui scop.
(7)Pentru participarea la licitaţie ofertanţii depun, cu cel puţin o zi înainte de data licitaţiei, următoarele documente:
a)oferta de cumpărare;
b)dovada plăţii taxei de participare sau a constituirii garanţiei sub forma scrisorii de garanţie bancară, potrivit alin. (11) ori (12);
c)împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant;
d)pentru persoanele juridice de naţionalitate română, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerţului;
e)pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română;
f)pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;
g)pentru persoanele fizice străine, copie de pe paşaport;
h)dovada, emisă de organele fiscale, că nu are obligaţii fiscale restante faţă de acestea.
(7^1)Ofertele de cumpărare pot fi depuse direct sau transmise prin poştă. Nu se admit oferte telefonice, telegrafice, transmise prin telex sau telefax.
Alin. (7^1) al art. 162 a fost introdus de pct. 73 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(7^2)Persoanele înscrise la licitaţie se pot prezenta şi prin mandatari care trebuie să îşi justifice calitatea prin procură specială autentică. Debitorul nu va putea licita nici personal, nici prin persoană interpusă.
Alin. (7^2) al art. 162 a fost introdus de pct. 73 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(7^3)În cazul plăţii taxei de participare la licitaţie prin decontare bancară sau prin mandat poştal, executorul fiscal va verifica, la data ţinerii licitaţiei, creditarea contului curent general al Trezoreriei Statului indicat de organul de executare pentru virarea acesteia.
Alin. (7^4) al art. 162 a fost introdus de pct. 73 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(8)Preţul de pornire a licitaţiei este preţul de evaluare pentru prima licitaţie, diminuat cu 25% pentru a doua licitaţie şi cu 50% pentru a treia licitaţie.
(9)Licitaţia începe de la cel mai mare preţ din ofertele de cumpărare scrise, dacă acesta este superior celui prevăzut la alin. (8), iar în caz contrar va începe de la acest din urmă preţ.
(10)Adjudecarea se face în favoarea participantului care a oferit cel mai mare preţ, dar nu mai puţin decât preţul de pornire. În cazul prezentării unui singur ofertant la licitaţie, comisia poate să îl declare adjudecatar dacă acesta oferă cel puţin preţul de pornire a licitaţiei.
(11)Taxa de participare reprezintă 10% din preţul de pornire a licitaţiei şi se plăteşte în lei la unitatea teritorială a Trezoreriei Statului. În termen de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal de licitaţie, organul fiscal va restitui taxa de participare participanţilor care au depus oferte de cumpărare şi care nu au fost declaraţi adjudecatari, iar în cazul adjudecării, taxa se reţine în contul preţului. Taxa de participare nu se restituie ofertanţilor care nu s-au prezentat la licitaţie, celui care a refuzat încheierea procesului-verbal de adjudecare, precum şi adjudecatarului care nu a plătit preţul. Taxa de participare care nu se restituie se face venit la bugetul de stat, cu excepţia cazului în care executarea silită este organizată de organele fiscale prevăzute la art. 35, caz în care taxa de participare se face venit la bugetele locale.
(12)Pentru participarea la licitaţie, ofertanţii pot constitui şi garanţii, în condiţiile legii, sub forma scrisorii de garanţie bancară.
(13)Scrisoarea de garanţie bancară, constituită în condiţiile alin. (12), se valorifică de organul de executare în cazul în care ofertantul este declarat adjudecatar şi/sau în situaţiile prevăzute la alin. (11) teza a treia.
(1)Vânzarea la licitaţie a bunurilor sechestrate este organizată de o comisie condusă de un preşedinte.
(2)Comisia de licitaţie este constituită din 3 persoane desemnate de organul de conducere al creditorului bugetar.
(3)Comisia de licitaţie verifică şi analizează documentele de participare şi afişează la locul licitaţiei, cu cel puţin o oră înaintea începerii acesteia, lista cuprinzând ofertanţii care au depus documentaţia completă de participare.
(4)Ofertanţii se identifică după numărul de ordine de pe lista de participare, după care preşedintele comisiei anunţă obiectul licitaţiei, precum şi modul de desfăşurare a acesteia.
(5)La termenele fixate pentru ţinerea licitaţiei executorul fiscal va da citire mai întâi anunţului de vânzare şi apoi ofertelor scrise primite până la data prevăzută la art. 162 alin. (7).
(6)Dacă la prima licitaţie nu s-au prezentat ofertanţi sau nu s-a obţinut cel puţin preţul de pornire a licitaţiei conform art. 162 alin. (8), organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a doua licitaţii.
(7)În cazul în care nu s-a obţinut preţul de pornire nici la a doua licitaţie ori nu s-au prezentat ofertanţi, organul de executare va fixa un termen în cel mult 30 de zile, în vederea ţinerii celei de-a treia licitaţii.
(8)La a treia licitaţie creditorii urmăritori sau intervenienţi nu pot să adjudece bunurile oferite spre vânzare la un preţ mai mic de 50% din preţul de evaluare.
(9)Pentru fiecare termen de licitaţie se va face o nouă publicitate a vânzării, conform prevederilor art. 162. (10) După licitarea fiecărui bun se va întocmi un proces-verbal privind desfăşurarea şi rezultatul licitaţiei.
(11)În procesul-verbal prevăzut la alin. (10) se vor menţiona, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi următoarele: numele şi prenumele sau denumirea cumpărătorului, precum şi domiciliul fiscal al acestuia; numărul dosarului de executare silită; indicarea bunurilor adjudecate, a preţului la care bunul a fost adjudecat şi a taxei pe valoarea adăugată, dacă este cazul; toţi cei care au participat la licitaţie şi sumele oferite de fiecare participant, precum şi, dacă este cazul, menţionarea situaţiilor în care vânzarea nu s-a realizat.
(1)După adjudecarea bunului adjudecatarul este obligat să plătească preţul, diminuat cu contravaloarea taxei de participare, în lei, în numerar la o unitate a Trezoreriei Statului sau prin decontare bancară, în cel mult 5 zile de la data adjudecării.
(2)Dacă adjudecatarul nu plăteşte preţul, licitaţia se va relua în termen de 10 zile de la data adjudecării. În acest caz, adjudecatarul este obligat să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitaţie şi, în cazul în care preţul obţinut la noua licitaţie este mai mic, diferenţa de preţ. Adjudecatarul va putea să achite preţul oferit iniţial şi să facă dovada achitării acestuia până la termenul prevăzut la art. 162 alin. (7), caz în care va fi obligat numai la plata cheltuielilor cauzate de noua licitaţie.
(3)Cu sumele încasate din eventuala diferenţă de preţ, percepute în temeiul alin. (2), se vor stinge creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită.
(4)Dacă la următoarea licitaţie bunul nu a fost vândut, fostul adjudecatar este obligat să plătească toate cheltuielile prilejuite de urmărirea acestuia.
(4^1)Suma reprezentând diferenţa de preţ şi/sau cheltuielile prevăzute la alin. (1) şi (4) se stabilesc de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod. Contestarea procesului-verbal se face potrivit procedurii prevăzute la titlul IX.
Alin. (4^1) al art. 164 a fost introdus de pct. 11 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(5)Termenul prevăzut la alin. (1) se aplică şi în cazul valorificării conform înţelegerii părţilor sau prin vânzare directă.
(1)În cazul vânzării la licitaţie a bunurilor imobile cumpărătorii pot solicita plata preţului în rate, în cel mult 12 rate lunare, cu un avans de minimum 50% din preţul de adjudecare a bunului imobil şi cu plata unei dobânzi sau majorări de întârziere, după caz, stabilite conform prezentului cod. Organul de executare va stabili condiţiile şi termenele de plată a preţului în rate.
Alin. (1) al art. 165 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(2)Cumpărătorul nu va putea înstrăina bunul imobil decât după plata preţului în întregime şi a dobânzii sau majorării de întârziere stabilite.
Alin. (2) al art. 165 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(3)În cazul neplăţii avansului prevăzut la alin. (1), dispoziţiile art. 164 se aplică în mod corespunzător.
(4)Suma reprezentând dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, nu stinge creanţele fiscale pentru care s-a început executarea silită şi constituie venit al bugetului corespunzător creanţei principale.
Alin. (4) al art. 165 a fost modificat de pct. 21 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(1)În cazul vânzării bunurilor imobile, organul de executare va încheia procesul-verbal de adjudecare, în termen de cel mult 5 zile de la plata în întregime a preţului sau a avansului prevăzut la art. 165 alin. (1), dacă bunul a fost vândut cu plata în rate. Procesul-verbal de adjudecare constituie titlu de proprietate, transferul dreptului de proprietate operând la data încheierii acestuia. Un exemplar al procesului-verbal de adjudecare a bunului imobil va fi trimis, în cazul vânzării cu plata în rate, biroului de carte funciară pentru a înscrie interdicţia de înstrăinare şi grevare a bunului până la plata integrală a preţului şi a dobânzii sau majorării de întârziere, după caz, stabilite pentru imobilul transmis, pe baza căruia se face înscrierea în cartea funciară.
Alin. (1) al art. 166 a fost modificat de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(2)Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiţiile alin. (1) va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi următoarele menţiuni:
a)numărul dosarului de executare silită;
b)numărul şi data procesului-verbal de desfăşurare a licitaţiei;
c)numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul cumpărătorului;
d)codul de identificare fiscală a debitorului şi cumpărătorului;
e)preţul la care s-a adjudecat bunul şi taxa pe valoarea adăugată, dacă este cazul;
f)modalitatea de plată a diferenţei de preţ în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în rate;
g)datele de identificare a bunului;
h)menţiunea că acest document constituie titlu de proprietate şi că poate fi înscris în cartea funciară;
i)menţiunea că pentru creditor procesul-verbal de adjudecare constituie documentul pe baza căruia se emite titlu executoriu împotriva cumpărătorului care nu plăteşte diferenţa de preţ, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata preţului în rate;
j)semnătura cumpărătorului sau a reprezentantului său legal, după caz.
(3)În cazul în care cumpărătorul căruia i s-a încuviinţat plata preţului în rate nu plăteşte restul de preţ în condiţiile şi la termenele stabilite, el va putea fi executat silit pentru plata sumei datorate în temeiul titlului executoriu emis de organul de executare competent pe baza procesului-verbal de adjudecare.
(4)În cazul vânzării bunurilor mobile, după plata preţului, executorul fiscal întocmeşte în termen de 5 zile un proces-verbal de adjudecare care constituie titlu de proprietate.
(5)Procesul-verbal de adjudecare întocmit în condiţiile alin. (4) va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi elementele prevăzute la alin. (2) din prezentul articol, cu excepţia lit. f), h) şi i), precum şi menţiunea că acest document constituie titlu de proprietate. Câte un exemplar al procesului-verbal de adjudecare se va transmite organului de executare coordonator şi cumpărătorului.
(6)În cazul valorificării bunurilor prin vânzare directă sau licitaţie, predarea bunului către cumpărător se face de către organul de executare pe bază de proces-verbal de predare-primire.
Alin. (6) al art. 166 a fost introdus de pct. 74 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Dacă bunurile supuse executării silite nu au putut fi valorificate prin modalităţile prevăzute la art. 159, acestea vor fi restituite debitorului cu menţinerea măsurii de indisponibilizare, până la împlinirea termenului de prescripţie. În cadrul acestui termen organul de executare poate relua oricând procedura de valorificare şi va putea, după caz, să ia măsura numirii, menţinerii ori schimbării administratorului-sechestru ori custodelui.
(2)În cazul bunurilor sechestrate ce nu au putut fi valorificate nici la a treia licitaţie, cu ocazia reluării procedurii în cadrul termenului de prescripţie, dacă organul de executare consideră că nu se impune o nouă evaluare, preţul de pornire a licitaţiei nu poate fi mai mic decât 50% din preţul de evaluare a bunurilor.
(3)În cazul în care debitorii cărora urma să li se restituie bunuri potrivit alin. (1) nu se mai află la domiciliul fiscal declarat şi, în urma demersurilor întreprinse, nu au putut fi identificaţi, organul fiscal va proceda la înştiinţarea acestora, cu procedura prevăzută pentru comunicarea prin publicitate potrivit art. 44 alin. (3), că bunul în cauză este păstrat la dispoziţia proprietarului până la împlinirea termenului de prescripţie, după care va fi valorificat potrivit dispoziţiilor legale privind valorificarea bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, dacă legea nu prevede altfel.
(4)Cele arătate la alin. (3) vor fi consemnate într-un proces-verbal întocmit de organul fiscal.
(5)În cazul bunurilor imobile, în baza procesului-verbal prevăzut la alin. (4) în condiţiile legii se va sesiza instanţa judecătorească competentă cu acţiune în constatarea dreptului de proprietate privată a statului asupra bunului respectiv.
(1)Cheltuielile ocazionate cu efectuarea procedurii de executare silită sunt în sarcina debitorului.
(1^1)Sumele reprezentând cheltuieli de înscriere la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare a creanţelor cuprinse în titlurile executorii emise de către organele fiscale sunt considerate cheltuieli de executare silită.
Alin. (1^1) al art. 168 a fost introdus de pct. 75 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(2)Suma cheltuielilor cu executarea silită se stabileşte de organul de executare, prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu potrivit prezentului cod, care are la bază documente privind cheltuielile efectuate*).
(3)Cheltuielile de executare silită a creanţelor fiscale se avansează de organele de executare, din bugetul acestora.
(4)Cheltuielile de executare silită care nu au la bază documente care să ateste că au fost efectuate în scopul executării silite nu sunt în sarcina debitorului urmărit.
(5)Sumele recuperate în contul cheltuielilor de executare silită se fac venit la bugetul din care au fost avansate, cu excepţia sumelor reprezentând cheltuieli de executare silită a creanţelor fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice, care se fac venit la bugetul de stat, dacă legea nu prevede altfel.
(1)Suma realizată în cursul procedurii de executare silită reprezintă totalitatea sumelor încasate după comunicarea somaţiei prin orice modalitate prevăzută de prezentul cod.
(2)Creanţele fiscale înscrise în titlul executoriu se sting cu sumele realizate conform alin. (1), mai întâi creanţele fiscale principale, în ordinea vechimii, şi apoi creanţele fiscale accesorii, în ordinea vechimii. Prevederile art. 115 alin. (2) referitoare la ordinea vechimii sunt aplicabile în mod corespunzător.
Alin. (2) al art. 169 a fost modificat de pct. 76 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(2^1)Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul sumelor realizate prin plată sau compensare, stingerea se face potrivit prevederilor art. 114 şi 115.
Alin. (2^1) al art. 169 a fost introdus de pct. 3 al articolului unic din LEGEA nr. 126 din 20 iunie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 433 din 21 iunie 2011, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 88 din 29 septembrie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 669 din 30 septembrie 2010, cu pct. 6.
(3)Dacă suma ce reprezintă atât creanţa fiscală, cât şi cheltuielile de executare este mai mică decât suma realizată prin executare silită, cu diferenţa se va proceda la compensare, potrivit art. 116, sau se restituie, la cerere, debitorului, după caz.
(4)Despre sumele de restituit debitorul va fi înştiinţat de îndată.
(1)În cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulţi creditori sau când până la eliberarea ori distribuirea sumei rezultate din executare au depus şi alţi creditori titlurile lor, organele prevăzute la art. 136 vor proceda la distribuirea sumei potrivit următoarei ordini de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel:
a)creanţele reprezentând cheltuielile de orice fel, făcute cu urmărirea şi conservarea bunurilor al căror preţ se distribuie;
b)creanţele reprezentând salarii şi alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite şomerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru întreţinerea şi îngrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporară de muncă, pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea sau întărirea sănătăţii, ajutoarele de deces, acordate în cadrul asigurărilor sociale de stat, precum şi creanţele reprezentând obligaţia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;
c)creanţele rezultând din obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru copii sau de plată a altor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenţă;
d)creanţele fiscale provenite din impozite, taxe, contribuţii şi din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului Trezoreriei Statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale;
e)creanţele rezultând din împrumuturi acordate de stat;
f)creanţele reprezentând despăgubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietăţii publice prin fapte ilicite;
g)creanţele rezultând din împrumuturi bancare, din livrări de produse, prestări de servicii sau executări de lucrări, precum şi din chirii sau arenzi;
h)creanţele reprezentând amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
i)alte creanţe.
(2)Pentru plata creanţelor care au aceeaşi ordine de preferinţă, dacă legea nu prevede altfel, suma realizată din executare se repartizează între creditori proporţional cu creanţa fiecăruia.
(1)Creditorii fiscali care au un privilegiu prin efectul legii şi care îndeplinesc condiţia de publicitate sau posesie a bunului mobil au prioritate, în condiţiile prevăzute la art. 142 alin. (7), la distribuirea sumei rezultate din vânzare faţă de alţi creditori care au garanţii reale asupra bunului respectiv.
(2)Accesoriile creanţei principale prevăzute în titlul executoriu vor urma ordinea de preferinţă a creanţei principale.
(3)Dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au drepturi de gaj, ipotecă sau alte drepturi reale, despre care organul de executare a luat cunoştinţă în condiţiile art. 152 alin. (6) şi ale art. 154 alin. (9), la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanţele lor vor fi plătite înaintea creanţelor prevăzute la art. 170 alin. (1) lit. b). În acest caz, organul de executare este obligat să îi înştiinţeze din oficiu pe creditorii în favoarea cărora au fost conservate aceste sarcini, pentru a participa la distribuirea preţului.
(4)Creditorii care nu au participat la executarea silită pot depune titlurile lor în vederea participării la distribuirea sumelor realizate prin executare silită, numai până la data întocmirii de către organele de executare a procesului-verbal privind eliberarea sau distribuirea acestor sume.
(5)Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va face numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când organul de executare va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea sumei, cu înştiinţarea părţilor şi a creditorilor care şi-au depus titlurile.
(6)Eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită se va consemna de executorul fiscal de îndată într-un proces-verbal, care se va semna de toţi cei îndreptăţiţi.
(7)Cel nemulţumit de modul în care se face eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executarea silită poate cere executorului fiscal să consemneze în procesul-verbal obiecţiile sale.
(8)După întocmirea procesului-verbal prevăzut la alin. (6) niciun creditor nu mai este în drept să ceară să participe la distribuirea sumelor rezultate din executarea silită.
(1)Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii.
(2)Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanţă preşedinţială prevăzute de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.
(3)Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
(4)Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.
(1)Contestaţia se poate face în termen de 15 zile, sub sancţiunea decăderii, de la data când:
a)contestatorul a luat cunoştinţă de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somaţiei sau din altă înştiinţare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;
b)contestatorul a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;
c)cel interesat a luat cunoştinţă, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.
(2)Contestaţia prin care o terţă persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării.
(3)Neintroducerea contestaţiei în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să îşi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
(1)La judecarea contestaţiei instanţa va cita şi organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, îşi are sediul sau domiciliul terţul poprit.
(2)La cererea părţii interesate instanţa poate decide, în cadrul contestaţiei la executare, asupra împărţirii bunurilor pe care debitorul le deţine în proprietate comună cu alte persoane.
(3)Dacă admite contestaţia la executare, instanţa, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseşi, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
(4)În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseşi şi al anulării titlului executoriu, instanţa poate dispune prin aceeaşi hotărâre să i se restituie celui îndreptăţit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reţinerile prin poprire.
(5)În cazul respingerii contestaţiei contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, el va fi obligat şi la plata unei amenzi de la 50 lei la 1.000 lei.
(1)Creanţele fiscale administrate de Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu excepţia celor cu reţinere la sursă şi a accesoriilor aferente acestora, precum şi creanţele bugetelor locale pot fi stinse, la cererea debitorului, oricând, cu acordul creditorului fiscal, prin trecerea în proprietatea publică a statului sau, după caz, a unităţii administrativ-teritoriale a bunurilor imobile, inclusiv a celor supuse executării silite*).
Alin. (1) al art. 175 a fost modificat de pct. 30 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(1^1)În cazul creanţelor fiscale stinse prin dare în plată, data stingerii este data emiterii deciziei prevăzute la alin. (3).
Alin. (1^1) al art. 175 a fost introdus de pct. 77 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1^2)Dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi persoanelor care devin debitori potrivit art. 25 alin. (2) lit. d). În acest caz, prin excepţie de la prevederile alin. (1), bunurile imobile oferite în vederea stingerii prin dare în plată trebuie să nu fie supuse executării silite şi să nu fie grevate de alte sarcini, cu excepţia ipotecii constituite în condiţiile art. 25.
Alin. (1^2) al art. 175 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢA nr. 50 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 3 iunie 2013.
(2)În scopul prevăzut la alin. (1), organul fiscal transmite cererea, însoţită de propunerile sale, comisiei numite prin ordin al ministrului finanţelor publice sau, după caz, prin act administrativ emis în condiţiile legii de către autorităţile administraţiei publice locale. În aceleaşi condiţii se stabileşte şi documentaţia care însoţeşte cererea.
Alin. (2) al art. 175 a fost modificat de pct. 78 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(3)Comisia prevăzută la alin. (2) va analiza cererea numai în condiţiile existenţei unor solicitări de preluare în administrare, potrivit legii, a acestor bunuri şi va hotărî, prin decizie, asupra modului de soluţionare a cererii. În cazul admiterii cererii, comisia va dispune organului fiscal competent încheierea procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil şi stingerea creanţelor fiscale. Comisia poate respinge cererea în situaţia în care bunurile imobile oferite nu sunt de uz sau de interes public.
(4)Procesul-verbal de trecere în proprietatea publică a bunului imobil constituie titlu de proprietate.
(4^1)În cazul în care operaţiunea de transfer al proprietăţii bunurilor imobile prin dare în plată este taxabilă, cu valoarea stabilită, potrivit legii, plus taxa pe valoarea adăugată, se stinge cu prioritate taxa pe valoarea adăugată aferentă operaţiunii de dare în plată.
Alin. (4^1) al art. 175 a fost introdus de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.
(5)Bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform alin. (1) sunt date în administrare în condiţiile legii, cu condiţia menţinerii, pe o perioadă de 5 ani, a uzului şi a interesului public. Până la intrarea în vigoare a actului prin care s-a dispus darea în administrare, imobilul se află în custodia instituţiei care a solicitat preluarea în administrare. Instituţia care are bunul în custodie are obligaţia inventarierii acestuia, potrivit legii.
Alin. (5) al art. 175 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢA nr. 50 din 29 mai 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 3 iunie 2013.
(6)La data întocmirii procesului-verbal pentru trecerea în proprietatea publică a statului a bunului imobil încetează măsura de indisponibilizare a acestuia, precum şi calitatea de administrator-sechestru a persoanelor desemnate conform legii, dacă este cazul.
(7)Eventualele cheltuieli de administrare efectuate în perioada cuprinsă între data încheierii procesului-verbal de trecere în proprietatea publică a statului a bunurilor imobile şi preluarea în administrare prin hotărâre a Guvernului sunt suportate de instituţia publică solicitantă. În cazul în care Guvernul hotărăşte darea în administrare către altă instituţie publică decât cea solicitantă, cheltuielile de administrare se suportă de instituţia publică căreia i-a fost atribuit bunul în administrare.
(8)În cazul în care bunurile imobile trecute în proprietatea publică conform prezentului cod au fost revendicate şi restituite, potrivit legii, terţelor persoane, debitorul va fi obligat la plata sumelor stinse prin această modalitate. Creanţele fiscale renasc la data la care bunurile imobile au fost restituite terţului.
(9)În cazul în care, în interiorul termenului de prescripţie a creanţelor fiscale, comisia prevăzută la alin. (3) ia cunoştinţă despre unele aspecte privind bunurile imobile, necunoscute la data aprobării cererii debitorului, aceasta poate decide, pe baza situaţiei de fapt, revocarea, în tot sau în parte, a deciziei prin care s-a aprobat stingerea unor creanţe fiscale prin trecerea bunurilor imobile în proprietatea publică, dispoziţiile alin. (8) aplicându-se în mod corespunzător.
(10)În situaţiile prevăzute la alin. (8) şi (9), pentru perioada cuprinsă între data trecerii în proprietatea publică şi data la care au renăscut creanţele fiscale, respectiv data revocării deciziei prin care s-a aprobat darea în plată, nu se datorează dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz.
Alin. (10) al art. 175 a fost modificat de pct. 23 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
Abrogat.
Art. 175^1 a fost abrogat de pct. 24 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 39 din 21 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 278 din 28 aprilie 2010.
(1)În sensul prezentului cod, este insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri urmăribile.
(2)Pentru creanţele fiscale ale debitorilor declaraţi în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanţei din evidenţa curentă şi trecerea ei într-o evidenţă separată.
(3)În cazul debitorilor prevăzuţi la alin. (2), prin excepţie de la dispoziţiile art. 148 alin. (3), executarea silită se întrerupe. Organele fiscale au obligaţia ca cel puţin o dată pe an să efectueze o investigaţie asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de executare silită.
(4)În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare vor lua măsurile necesare de trecere din evidenţă separată în evidenţa curentă şi de executare silită.
(5)Dacă la sfârşitul perioadei de prescripţie nu se constată dobândirea unor bunuri sau venituri urmăribile, organele de executare vor proceda la scăderea creanţelor fiscale din evidenţa analitică pe plătitor, potrivit art. 134. Scăderea se face şi în cursul perioadei de prescripţie în cazul debitorilor, persoane fizice, decedaţi sau dispăruţi, pentru care nu există moştenitori care au acceptat succesiunea.
(6)Creanţele fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiaţi din registrele în care au fost înregistraţi potrivit legii se scad din evidenţa analitică pe plătitor după radiere, indiferent dacă s-a atras sau nu răspunderea altor persoane pentru plata obligaţiilor fiscale, în condiţiile legii.
Alin. (6) al art. 176 a fost modificat de pct. 12 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(1)În vederea recuperării creanţelor fiscale de la debitorii care se află în stare de insolvenţă, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate, respectiv compartimentele de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, vor declara lichidatorilor creanţele existente, la data declarării, în evidenţa fiscală pe plătitor.
(2)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în vederea recuperării creanţelor fiscale de la debitorii aflaţi în lichidare în condiţiile legii.
Alin. (2) al art. 177 a fost modificat de pct. 31 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(3)Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolvenţei se vor înainta instanţelor judecătoreşti şi sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni.
(4)În situaţia în care organul fiscal din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. Confirmarea administratorului judiciar/lichidatorului desemnat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală de către judecătorul-sindic se va face în cadrul primei şedinţe, conform art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare.
Alin. (4) al art. 177 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.
(5)În dosarele în care organul fiscal deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, acesta are dreptul să verifice activitatea administratorului judiciar/lichidatorului şi să îi solicite prezentarea documentelor referitoare la activitatea desfăşurată şi onorariile încasate.
Alin. (5) al art. 177 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 19 din 27 februarie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 163 din 3 martie 2008.
(1)În situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştă, sunt mai mari decât creanţele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somaţiei şi a adresei de înfiinţare a popririi sunt suportate de organul fiscal.
Alin. (1) al art. 178 a fost modificat de pct. 79 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(2)Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 40 lei, se anulează. Plafonul se aplică totalului creanţelor fiscale datorate şi neachitate de debitori.
Alin. (2) al art. 178 a fost modificat de pct. 79 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(3)În cazul creanţelor fiscale datorate bugetelor locale, suma prevăzută la alin. (2) reprezintă limita maximă până la care, prin hotărâre, autorităţile deliberative pot stabili plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate.
Cap. XII^1 din Titlul VIII a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Secţiunea 1 din Cap. XII^1, Titlul VIII a fost introdusă de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Prezentul capitol stabileşte norme privind asistenţa în vederea recuperării în România a unor creanţe stabilite într-un alt stat membru al Uniunii Europene, precum şi asistenţa în vederea recuperării într-un alt stat membru al Uniunii Europene a creanţelor stabilite în România.
Art. 178^1 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Prezentul capitol se aplică următoarelor creanţe:
a)tuturor taxelor, impozitelor şi drepturilor de orice fel prelevate de către un stat membru sau în numele acestuia ori de către subdiviziunile sale teritoriale sau administrative, inclusiv autorităţi locale, sau în numele acestora ori în numele Uniunii Europene;
b)rambursărilor, intervenţiilor şi altor măsuri care fac parte din sistemul de finanţare integrală sau parţială a Fondului European de Garantare Agricolă (FEGA) şi a Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), inclusiv sumelor care se percep în legătură cu aceste acţiuni;
c)prelevărilor şi altor drepturi prevăzute în cadrul organizării comune a pieţei din sectorul zahărului.
(2)Prezentul capitol se aplică şi pentru:
a)sancţiunile administrative, amenzile, taxele şi suprataxele în legătură cu creanţele pentru care se poate solicita asistenţă reciprocă potrivit alin. (1), care sunt stabilite de autorităţile administrative responsabile de perceperea taxelor, impozitelor sau drepturilor în cauză sau de desfăşurarea de anchete administrative în privinţa acestora ori care sunt confirmate de organismele administrative sau judiciare la cererea autorităţilor administrative menţionate;
b)taxele pentru certificate şi alte documente similare emise în legătură cu procedurile administrative privind taxele, impozitele şi drepturile;
c)dobânzile, majorările de întârziere, penalităţile de întârziere şi costurile în legătură cu creanţele pentru care poate fi solicitată asistenţă reciprocă potrivit alin. (1) ori potrivit lit. a) sau b) a prezentului alineat, după caz.
(3)Prezentul capitol nu se aplică:
a)contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socială care trebuie plătite fie statului membru sau unei subdiviziuni a acestuia, fie instituţiilor de securitate socială de drept public;
b)taxelor care nu sunt prevăzute la alin. (2);
c)drepturilor de natură contractuală, cum ar fi sumele stabilite pentru utilităţi publice;
d)sancţiunilor cu caracter penal impuse în cadrul unei proceduri penale sau altor sancţiuni cu caracter penal care nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (2) lit. a).
Art. 178^2 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
În sensul prezentului capitol, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:
a)autoritate solicitantă - un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru care transmite o cerere de asistenţă cu privire la o creanţă prevăzută la art. 178^2;
b)autoritate solicitată - un birou central de legătură, un birou de legătură sau un departament de legătură al unui stat membru căruia îi este transmisă o cerere de asistenţă;
c)persoană - orice persoană fizică sau juridică, orice asociere de persoane căreia îi este recunoscută, prin lege, capacitatea de a încheia acte juridice, dar care nu are statut de persoană juridică, sau orice altă entitate, indiferent de natura ori forma acesteia, fie că are sau nu personalitate juridică, ce deţine ori gestionează active care, alături de venitul generat de acestea, sunt supuse unor taxe, impozite sau drepturi care fac obiectul prezentului capitol;
d)mijloace electronice - utilizarea unui echipament electronic pentru procesarea, inclusiv compresia digitală, şi stocarea datelor şi utilizarea transmisiei prin fir, a transmisiei radio, a tehnologiilor optice sau a altor mijloace electromagnetice;
e)reţea RCC - platforma comună bazată pe reţeaua comună de comunicaţii (RCC) dezvoltată de Uniunea Europeană pentru toate transmisiile prin mijloace electronice între autorităţile competente din domeniul vamal şi fiscal.
Art. 178^3 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Autorităţile competente din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol sunt:
a)Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru creanţele prevăzute la art. 178^2 alin. (1) lit. a) şi b), cu excepţia creanţelor prevăzute la lit. b);
b)Autoritatea Naţională a Vămilor, pentru creanţele prevăzute la art. 178^2 alin. (1) lit. a) şi b) care se datorează în cadrul operaţiunilor vamale;
c)Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, pentru creanţele prevăzute la art. 178^2 alin. (1) lit. c).
(2)Autorităţile prevăzute la alin. (1) sunt competente şi pentru asistenţă la recuperarea creanţelor prevăzute la art. 178^2 alin. (2), aferente creanţelor principale pentru a căror asistenţă la recuperare sunt competente.
(3)Prin ordin al ministrului finanţelor publice, la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, se desemnează biroul central de legătură, care este responsabil pentru contactele cu alte state membre în domeniul asistenţei reciproce care face obiectul prezentului capitol, precum şi pentru contactele cu Comisia Europeană.
(4)Autorităţile competente din România pot desemna birouri de legătură care să fie responsabile de contactele cu alte state membre în materie de asistenţă reciprocă în ceea ce priveşte unul sau mai multe tipuri sau categorii specifice de taxe, impozite şi drepturi prevăzute la art. 178^2. (5) În cazul în care un birou de legătură primeşte o cerere de asistenţă reciprocă ce necesită măsuri care nu ţin de competenţa ce i-a fost atribuită, acesta înaintează cererea, fără întârziere, biroului competent, dacă este cunoscut, sau biroului central de legătură şi informează autoritatea solicitantă în consecinţă.
(6)Autorităţile competente din România informează Comisia cu privire la biroul său central de legătură şi la orice birouri de legătură pe care le-a desemnat.
(7)Toate comunicările sunt trimise de către biroul central de legătură sau în numele acestuia, de la caz la caz, cu acordul biroului central de legătură, asigurându-se eficienţa comunicării.
Art. 178^4 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Secţiunea a 2-a din Cap. XII^1, Titlul VIII a fost introdusă de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată furnizează orice informaţii pe care le apreciază că sunt relevante pentru autoritatea solicitantă, în vederea recuperării creanţelor sale prevăzute la art. 178^2. În scopul furnizării acestor informaţii, autoritatea solicitată asigură realizarea oricăror anchete administrative necesare pentru obţinerea acestora.
(2)Autoritatea solicitată nu este obligată să furnizeze informaţii:
a)pe care nu le-ar putea obţine în vederea recuperării creanţelor similare născute în statul membru solicitat;
b)care ar divulga un secret comercial, industrial sau profesional;
c)a căror divulgare ar aduce atingere securităţii statului membru solicitat sau ar fi contrare ordinii publice a acestuia.
(3)Autoritatea solicitată nu poate refuza furnizarea de informaţii pentru simplul motiv că aceste informaţii sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de o persoană desemnată sau care acţionează în calitate de agent ori de administrator sau că informaţiile respective se referă la participaţiile la capitalul unei persoane.
(4)Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele de refuz al unei cereri de informaţii.
Art. 178^5 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
În cazul în care urmează să se efectueze o rambursare/restituire de impozite, taxe sau drepturi, altele decât taxa pe valoarea adăugată, către o persoană stabilită ori având domiciliul într-un alt stat membru, statul membru din care urmează să se efectueze rambursarea/restituirea poate informa statul membru unde este stabilită sau unde îşi are domiciliul persoana respectivă cu privire la rambursarea/restituirea ce urmează a se efectua.
Art. 178^6 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Prin acord între autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată şi în concordanţă cu procedurile stabilite de autoritatea solicitată, funcţionarii autorizaţi de autoritatea solicitantă pot, în vederea promovării asistenţei reciproce prevăzute de prezentul capitol:
a)să fie prezenţi în birourile în care autorităţile administrative ale statului membru solicitat îşi desfăşoară activitatea;
b)să fie prezenţi la anchetele administrative efectuate pe teritoriul statului membru solicitat;
c)să însoţească funcţionarii competenţi din statul membru solicitat în cursul procedurilor judiciare din respectivul stat membru.
(2)Acordul prevăzut la alin. (1) lit. b) poate prevedea ca funcţionarii din statul membru solicitant să poată intervieva persoane şi examina registre, în cazul în care legislaţia în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru.
(3)Funcţionarii autorizaţi de autoritatea solicitantă care utilizează posibilităţile oferite prin alin. (1) şi (2) sunt în măsură să prezinte în orice moment o împuternicire scrisă în care le sunt indicate identitatea şi calitatea oficială.
Art. 178^7 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Secţiunea a 3-a din Cap. XII^1, Titlul VIII a fost introdusă de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată notifică persoanei căreia îi sunt destinate, denumită în continuare destinatar, toate actele şi deciziile, inclusiv pe cele de natură judiciară, privind o creanţă sau recuperarea acesteia, emise de statul membru solicitant.
(2)Cererea de notificare prevăzută la alin. (1) este însoţită de un formular-tip care conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)numele, adresa şi orice alte informaţii utile pentru identificarea destinatarului;
b)scopul notificării şi termenul în care aceasta ar trebui efectuată;
c)o descriere a documentelor anexate, a tipului de creanţă şi a valorii creanţei pentru care se formulează cererea;
d)numele, adresa şi alte date de contact cu privire la biroul responsabil de documentele anexate şi, în cazul în care este diferit, biroul de la care se pot obţine informaţii suplimentare privind documentele notificate sau posibilităţile de a contesta obligaţia de plată.
(3)Autoritatea solicitantă depune o cerere de notificare în temeiul prezentului capitol numai atunci când nu poate efectua notificarea în conformitate cu normele care reglementează notificarea documentului în cauză în statul membru solicitant sau atunci când o astfel de notificare ar cauza dificultăţi disproporţionate.
(4)Autoritatea solicitată informează de îndată autoritatea solicitantă în privinţa oricărei acţiuni întreprinse în urma cererii de notificare, în special în legătură cu data notificării documentului către destinatar.
Art. 178^8 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Autoritatea solicitată se asigură că procedura de notificare în statul membru solicitat se efectuează potrivit reglementărilor legale şi practicilor administrative naţionale în vigoare în statul membru solicitat.
(2)Prevederile alin. (1) nu aduc atingere niciunei alte forme de notificare utilizate de o autoritate competentă a statului membru solicitant, în conformitate cu normele în vigoare în respectivul stat membru.
(3)O autoritate competentă stabilită pe teritoriul statului membru solicitant poate notifica direct orice document prin scrisoare recomandată sau prin poştă electronică unei persoane dintr-un alt stat membru.
Art. 178^9 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Secţiunea a 4-a din Cap. XII^1, Titlul VIII a fost introdusă de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanţele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea în statul membru solicitant.
(2)De îndată ce autoritatea solicitantă are cunoştinţă despre orice informaţii relevante cu privire la cazul care a motivat cererea de recuperare, aceasta le transmite autorităţii solicitate.
Art. 178^10 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare dacă şi atâta vreme cât creanţa şi/sau titlul care permite executarea acesteia în statul membru solicitant sunt contestate în statul membru respectiv, cu excepţia cazurilor în care se aplică art. 178^14 alin. (6).
(2)Înainte ca autoritatea solicitantă să formuleze o cerere de recuperare se aplică procedurile de recuperare adecvate disponibile în statul membru solicitant, cu următoarele excepţii:
a)atunci când este evident că nu există active pentru recuperare în statul membru solicitant sau că astfel de proceduri nu vor duce la plata integrală a creanţei şi că autoritatea solicitantă deţine informaţii specifice care indică faptul că persoana în cauză are active în statul membru solicitat;
b)atunci când aplicarea unor astfel de proceduri în statul membru solicitant ar cauza dificultăţi disproporţionate.
Art. 178^11 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Orice cerere de recuperare este însoţită de un titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat. Acest titlu uniform care permite executarea în statul membru solicitat reflectă conţinutul principal al titlului iniţial care permite executarea şi constituie baza unică a măsurilor asigurătorii şi de recuperare luate în statul membru solicitat. Acesta nu face obiectul niciunui act de recunoaştere, completare sau înlocuire în respectivul stat membru.
(2)Titlul uniform care permite executarea conţine cel puţin următoarele informaţii:
a)informaţii relevante pentru identificarea titlului iniţial care permite executarea, o descriere a creanţei, inclusiv natura acesteia, perioada acoperită de creanţă, orice date relevante pentru procesul de executare şi valoarea creanţei şi diferitele componente ale acesteia, precum creanţa principală şi creanţele fiscale accesorii datorate;
b)numele, adresa şi alte informaţii utile pentru identificarea debitorului;
c)numele, adresa şi alte date de contact cu privire la biroul responsabil de evaluarea creanţei şi, în cazul în care acesta este diferit, biroul de la care se pot obţine informaţii suplimentare privind creanţa sau posibilităţile de a contesta obligaţia de plată.
(3)Cererea de recuperare a unei creanţe poate fi însoţită de alte documente referitoare la creanţă emise de statul membru solicitant.
Art. 178^12 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)În scopul recuperării creanţei în statul membru solicitat, orice creanţă pentru care a fost formulată o cerere de recuperare este tratată ca şi când ar fi o creanţă a statului membru solicitat, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel. Autoritatea solicitată utilizează prerogativele conferite şi procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanţelor cu privire la aceleaşi taxe, impozite sau drepturi ori, în absenţa acestora, cu privire la taxe, impozite sau drepturi similare, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel.
(2)Dacă autoritatea solicitată consideră că pe teritoriul statului său nu se colectează taxe, impozite sau drepturi identice ori similare, aceasta utilizează prerogativele conferite şi procedurile legale din statul membru solicitat aplicabile creanţelor rezultate din impozitul pe venitul persoanelor fizice, cu excepţia cazului în care prezentul capitol prevede altfel.
(3)Statul membru solicitat nu este obligat să acorde creanţelor altor state membre preferinţele acordate pentru creanţe similare apărute în respectivul stat membru, cu excepţia cazurilor în care statele membre vizate convin altfel sau există dispoziţii contrare în legislaţia statului membru solicitat. Un stat membru care acordă preferinţe pentru creanţe altui stat membru nu poate refuza acordarea aceloraşi facilităţi pentru aceleaşi creanţe sau pentru creanţe similare altor state membre, în aceleaşi condiţii.
(4)Statul membru solicitat recuperează creanţa în moneda sa naţională.
(5)Autoritatea solicitată informează cu diligenţa necesară autoritatea solicitantă cu privire la orice acţiune întreprinsă cu privire la cererea de recuperare.
(6)Începând cu data la care este primită cererea de recuperare, autoritatea solicitată percepe dobânzi pentru plata cu întârziere, potrivit legislaţiei în vigoare în statul membru solicitat. În cazul României sunt aplicabile prevederile art. 120. (7) Autoritatea solicitată poate, în cazul în care legislaţia în vigoare în statul membru solicitat permite acest lucru, să acorde debitorului un termen de plată sau să acorde pentru aceste creanţe eşalonarea la plată şi să perceapă dobândă în acest sens. Autoritatea solicitată informează ulterior autoritatea solicitantă cu privire la orice astfel de decizie.
(8)Fără a aduce atingere art. 178^20 alin. (1), autoritatea solicitată îi transferă autorităţii solicitante sumele recuperate aferente creanţei, precum şi dobânzile prevăzute la alin. (6) şi (7).
Art. 178^13 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Litigiile cu privire la creanţă, la titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau la titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat şi litigiile legate de validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitant sunt de competenţa autorităţilor competente ale statului membru solicitant. Dacă, în cursul procedurii de recuperare, creanţa, titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat este contestat(ă) de o parte interesată, autoritatea solicitată informează respectiva parte interesată că o astfel de acţiune trebuie introdusă de aceasta din urmă în faţa autorităţii competente a statului membru solicitant, potrivit legislaţiei în vigoare în statul respectiv.
(2)Litigiile cu privire la măsurile de executare luate în statul membru solicitat sau cu privire la validitatea unei notificări efectuate de o autoritate competentă a statului membru solicitat sunt introduse în faţa organismului competent pentru soluţionarea litigiului al statului membru respectiv, potrivit legislaţiei în vigoare a acestui stat.
(3)Atunci când una dintre acţiunile prevăzute la alin. (1) a fost introdusă în faţa organismului competent al statului membru solicitant, autoritatea solicitantă informează autoritatea solicitată cu privire la aceasta şi precizează care sunt elementele creanţei ce nu fac obiectul contestaţiei.
(4)De îndată ce autoritatea solicitată primeşte informaţiile prevăzute la alin. (3), fie din partea autorităţii solicitante, fie din partea părţii interesate, aceasta suspendă procedura de executare în ceea ce priveşte partea contestată a creanţei, în aşteptarea deciziei organismului competent în materie, cu excepţia cazurilor în care autoritatea solicitantă formulează o cerere contrară, potrivit alin. (6).
(5)La cererea autorităţii solicitante sau în cazul în care se consideră necesar de către autoritatea solicitată, fără să se aducă atingere art. 178^16, autoritatea solicitată poate recurge la măsuri asigurătorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care reglementările legale în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru.
(6)Potrivit reglementărilor legale şi practicilor administrative în vigoare în statul membru în care îşi are sediul, autoritatea solicitantă poate cere autorităţii solicitate să recupereze o creanţă contestată sau o parte contestată a creanţei, în măsura în care reglementările legale şi practicile administrative în vigoare în statul membru solicitat permit acest lucru. Orice astfel de cerere se motivează. Dacă rezultatul ulterior al contestaţiei este favorabil debitorului, autoritatea solicitantă are obligaţia de a rambursa orice sumă recuperată, precum şi de a plăti orice compensaţie datorată, potrivit reglementărilor legale în vigoare în statul membru solicitat.
(7)Dacă autorităţile competente ale statului membru solicitant sau ale statului membru solicitat au iniţiat o procedură amiabilă, iar rezultatul procedurii poate afecta creanţa cu privire la care a fost solicitată asistenţă, măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate până la încheierea procedurii respective, cu excepţia cazurilor de urgenţă imediată datorate fraudei sau insolvenţei. În cazul în care măsurile de recuperare sunt suspendate sau blocate, sunt aplicabile prevederile alin. (5).
Art. 178^14 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Autoritatea solicitantă informează imediat autoritatea solicitată cu privire la orice modificare ulterioară adusă cererii sale de recuperare sau cu privire la retragerea cererii sale, precizând motivele modificării sau retragerii acesteia.
(2)Dacă modificarea cererii este rezultatul unei decizii luate de organismul competent prevăzut la art. 178^14 alin. (1), autoritatea solicitantă comunică decizia respectivă împreună cu un titlu uniform revizuit care permite executarea în statul membru solicitat. Autoritatea solicitată continuă măsurile de recuperare pe baza titlului revizuit. Măsurile asigurătorii sau de recuperare deja luate pe baza titlului uniform iniţial care permite executarea în statul membru solicitat pot continua pe baza titlului revizuit, cu excepţia cazului în care modificarea cererii se datorează lipsei de valabilitate a titlului iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sau a titlului uniform iniţial care permite executarea în statul membru solicitat. Dispoziţiile art. 178^12 şi 178^14 sunt aplicabile în mod corespunzător.
Art. 178^15 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată ia măsurile asigurătorii necesare, dacă acestea sunt permise de legislaţia sa naţională şi în conformitate cu practicile sale administrative, pentru a asigura recuperarea în cazul în care creanţa sau titlul care permite executarea în statul membru solicitant este contestat(ă) la momentul formulării cererii sau în cazul în care creanţa nu face încă obiectul unui titlu care să permită executarea în statul membru solicitant, în măsura în care sunt, de asemenea, posibile măsuri asigurătorii, într-o situaţie similară, în temeiul legislaţiei naţionale şi al practicilor administrative ale statului membru solicitant. Documentul elaborat pentru a permite aplicarea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitant şi referitor la creanţa pentru care se solicită asistenţa reciprocă, dacă este cazul, însoţeşte cererea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitat. Acest document nu face obiectul niciunui act de recunoaştere, completare sau înlocuire în statul membru solicitat.
(2)Cererea de măsuri asigurătorii poate fi însoţită de alte documente referitoare la creanţă, emise în statul membru solicitant.
Art. 178^16 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Pentru aplicarea dispoziţiilor art. 178^16 sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 178^10 alin. (2), art. 178^13 alin. (1)-(5), art. 178^14 şi 178^15.
Art. 178^17 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistenţa prevăzută la art. 178^10-art. 178^16 dacă recuperarea creanţei este de natură să genereze, din cauza situaţiei debitorului, grave dificultăţi de ordin economic sau social în statul membru solicitat, în măsura în care reglementările legale şi practicile administrative în vigoare în respectivul stat membru permit o astfel de excepţie în cazul creanţelor naţionale.
(2)Autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistenţa prevăzută la art. 178^5 şi la art. 178^7-178^16 dacă cererea iniţială de asistenţă, potrivit art. 178^5, 178^7, 178^8, 178^10 sau 178^16, este efectuată cu privire la creanţe care au o vechime mai mare de 5 ani, acest termen începând de la momentul scadenţei creanţei în statul membru solicitant şi până la momentul cererii iniţiale de asistenţă. În cazul în care creanţa sau titlul iniţial care permite executarea în statul membru solicitant sunt contestate, termenul de 5 ani începe din momentul în care în statul membru solicitant se stabileşte faptul că nu mai este posibilă contestarea creanţei sau a titlului care permite executarea. În cazul în care se acordă o amânare a plăţii sau un plan de eşalonare a plăţii de către autorităţile competente din statul membru solicitant, termenul de 5 ani începe din momentul în care întregul termen de plată a expirat. Cu toate acestea, în aceste cazuri, autoritatea solicitată nu este obligată să acorde asistenţă cu privire la creanţe care sunt mai vechi de 10 ani, termen calculat de la momentul scadenţei creanţei în statul membru solicitant.
(3)Un stat membru nu este obligat să acorde asistenţă dacă valoarea totală a creanţelor reglementate de prezentul capitol, pentru care se solicită asistenţă, este mai mică de 1.500 euro.
(4)Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă în legătură cu motivele refuzului unei cereri de asistenţă.
Art. 178^18 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Aspectele privind termenele de prescripţie sunt reglementate exclusiv de legislaţia în vigoare în statul membru solicitant.
(2)În ceea ce priveşte suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, toate demersurile efectuate în vederea recuperării creanţelor de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia, în temeiul unei cereri de asistenţă, care au drept efect suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, în conformitate cu legislaţia în vigoare în statul membru solicitat, sunt considerate a avea acelaşi efect în statul membru solicitant, cu condiţia ca efectul corespunzător să fie prevăzut în reglementările legale în vigoare în statul membru solicitant.
(3)Dacă suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie nu este posibilă în temeiul reglementărilor legale în vigoare în statul membru solicitat, toate demersurile efectuate în vederea recuperării creanţelor de către autoritatea solicitată sau în numele acesteia în temeiul unei cereri de asistenţă care, dacă ar fi fost efectuate de către autoritatea solicitantă în propriul stat membru sau în numele acesteia, ar fi dus la suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripţie, potrivit legislaţiei în vigoare în statul membru solicitant, sunt considerate a fi fost efectuate în statul membru solicitant, în ceea ce priveşte efectul respectiv.
(4)Prevederile alin. (2) şi (3) nu afectează dreptul autorităţilor competente din statul membru solicitant de a lua măsuri pentru a suspenda, întrerupe sau prelungi termenul de prescripţie, potrivit reglementărilor în vigoare în statul membru respectiv.
(5)Autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată se informează reciproc cu privire la orice acţiune care întrerupe, suspendă sau prelungeşte termenul de prescripţie a creanţei pentru care au fost solicitate măsuri asigurătorii sau de recuperare sau care poate produce acest efect.
Art. 178^19 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)În plus faţă de sumele prevăzute la art. 178^13 alin. (8), autoritatea solicitată urmăreşte să recupereze de la debitor cheltuielile legate de recuperare pe care le-a suportat şi le reţine, potrivit reglementărilor legale în vigoare din statul membru solicitat.
(2)Statele membre renunţă reciproc la toate cererile privind rambursarea cheltuielilor rezultate din asistenţa reciprocă pe care şi-o acordă potrivit prezentului capitol.
(3)Cu toate acestea, în cazul unor recuperări care creează dificultăţi deosebite, care implică cheltuieli foarte mari sau care se referă la crima organizată, autoritatea solicitantă şi autoritatea solicitată pot să convină asupra unor modalităţi de rambursare specifice cazurilor în speţă.
(4)Fără a aduce atingere alin. (2) şi (3), statul membru solicitant rămâne răspunzător faţă de statul membru solicitat pentru toate cheltuielile şi toate pierderile suportate în legătură cu acţiunile recunoscute ca fiind nejustificate, în ceea ce priveşte fie fondul creanţei, fie valabilitatea titlului emis de autoritatea solicitantă care permite executarea şi/sau aplicarea de măsuri asigurătorii.
Art. 178^20 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Secţiunea a 5-a din Cap. XII^1, Titlul VIII a fost introdusă de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Cererile de informaţii în temeiul art. 178^5 alin. (1), cererile de notificare în temeiul art. 178^8 alin. (1), cererile de recuperare în temeiul art. 178^10 alin. (1) sau cererile de măsuri asigurătorii în temeiul art. 178^16 alin. (1) se transmit prin mijloace electronice, utilizându-se un formular-tip, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice. În măsura posibilului, aceste formulare se folosesc şi pentru comunicările ulterioare cu privire la cerere.
(2)Titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat, documentul care permite aplicarea de măsuri asigurătorii în statul membru solicitant şi celelalte documente prevăzute la art. 178^12 şi 178^16 se transmit, de asemenea, prin mijloace electronice, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.
(3)Formularul-tip poate fi însoţit, dacă este cazul, de rapoarte, declaraţii şi orice alte documente sau de copii certificate pentru conformitate sau extrase din acestea, care sunt, de asemenea, transmise pe cale electronică, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este posibil din motive tehnice.
(4)Formularele-tip şi comunicările pe cale electronică pot, de asemenea, să fie utilizate pentru schimbul de informaţii în temeiul art. 178^6. (5) Dispoziţiile alin. (1)-(4) nu se aplică informaţiilor şi documentaţiei obţinute prin prezenţa în birourile administrative dintr-un alt stat membru sau prin participarea la anchetele administrative dintr-un alt stat membru, potrivit art. 178^7. (6) În cazul în care comunicările nu se efectuează pe cale electronică sau prin intermediul formularelor-tip, acest lucru nu va afecta valabilitatea informaţiilor obţinute sau a măsurilor luate pentru executarea cererii de asistenţă.
Art. 178^21 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Toate cererile de asistenţă, formularele-tip pentru notificare şi titlurile uniforme care permit executarea în statul membru solicitat sunt trimise în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau sunt însoţite de o traducere în una dintre aceste limbi. Faptul că anumite părţi sunt scrise într-o limbă alta decât limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat nu afectează valabilitatea acestora sau a procedurii, în măsura în care acea limbă este stabilită de comun acord între statele membre interesate.
(2)Documentele a căror notificare este solicitată potrivit art. 178^8 pot fi transmise autorităţii solicitate într-o limbă oficială a statului membru solicitant.
(3)În cazul în care o cerere este însoţită de alte documente decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2), autoritatea solicitată poate, dacă este necesar, să ceară autorităţii solicitante o traducere a acestor documente în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru solicitat sau în orice altă limbă asupra căreia statele membre interesate au convenit bilateral.
Art. 178^22 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Informaţiile comunicate sub orice formă, în temeiul prezentului capitol, sunt reglementate de obligaţia păstrării secretului fiscal şi beneficiază de protecţia acordată informaţiilor similare în temeiul legislaţiei naţionale a statului membru care le-a primit. Astfel de informaţii pot fi utilizate în scopul aplicării de măsuri asigurătorii sau de executare în privinţa creanţelor care intră sub incidenţa prezentului capitol. De asemenea, astfel de informaţii pot fi utilizate pentru evaluarea şi impunerea contribuţiilor obligatorii la sistemul de securitate socială.
(2)Persoanele acreditate în mod corespunzător de Autoritatea de Acreditare de Securitate a Comisiei Europene pot avea acces la aceste informaţii numai în măsura în care acest lucru este necesar pentru întreţinerea şi dezvoltarea reţelei RCC.
(3)Statul membru care furnizează informaţiile permite utilizarea acestora în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1) în statul membru care primeşte informaţiile, în cazul în care, în temeiul legislaţiei statului membru care furnizează informaţiile, informaţiile pot fi utilizate în scopuri similare.
(4)În cazul în care autoritatea solicitantă sau solicitată consideră că informaţiile obţinute în temeiul prezentului capitol ar putea fi folositoare, în scopurile prevăzute la alin. (1), unui al treilea stat membru, ea poate să transmită respectivele informaţii acestui al treilea stat membru, cu condiţia ca transmiterea acestor informaţii să fie conformă cu normele şi procedurile stabilite în prezentul capitol. Aceasta informează statul membru de la care provin informaţiile cu privire la intenţia sa de a transmite informaţiile respective unui stat membru terţ. Statul membru de la care provin informaţiile se poate opune acestei transmiteri a informaţiilor, în termen de 10 zile lucrătoare de la data la care a primit comunicarea din partea statului membru care doreşte să transmită informaţiile.
(5)Permisiunea de a utiliza, în temeiul alin. (3), informaţii care au fost transmise în temeiul alin. (4) poate fi acordată numai de către statul membru de unde provin informaţiile.
(6)Informaţiile comunicate sub orice formă în temeiul prezentului capitol pot fi invocate sau utilizate drept probe de toate autorităţile din statul membru care primeşte informaţiile, pe aceeaşi bază ca şi informaţiile similare obţinute în respectivul stat.
Art. 178^23 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Secţiunea a 6-a din Cap. XII^1, Titlul VIII a fost introdusă de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Prezentul capitol nu aduce atingere îndeplinirii niciunei obligaţii de furnizare de asistenţă mai extinsă, care decurge din acorduri sau înţelegeri bilaterale ori multilaterale, inclusiv în domeniul notificării actelor judiciare sau extrajudiciare.
(2)În cazul în care România încheie astfel de acorduri sau înţelegeri bilaterale ori multilaterale cu privire la aspecte reglementate de prezentul capitol şi care nu se referă la cazuri individuale, informează fără întârziere Comisia în acest sens.
(3)Atunci când acordă asistenţă reciprocă mai extinsă în temeiul unui acord sau al unei înţelegeri bilateral(e) ori multilateral(e), România poate utiliza reţeaua de comunicaţii electronice şi formularele-tip adoptate pentru punerea în aplicare a prezentului capitol.
Art. 178^24 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Normele de aplicare a dispoziţiilor art. 178^4 alin. (3) şi (4), art. 178^5 alin. (1), art. 178^8, art. 178^10, art. 178^12 alin. (1) şi (2), art. 178^13 alin. (5)-(8), art. 178^15, art. 178^16 alin. (1) şi ale art. 178^21 alin. (1)-(4) sunt normele aprobate de Comisie.
Art. 178^25 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)România, prin intermediul biroului central de legătură, informează Comisia anual, cel târziu până la 31 martie, cu privire la următoarele:
a)numărul de cereri de informaţii, de comunicare şi de recuperare sau de măsuri asigurătorii transmise fiecărui stat membru solicitat şi primite de la fiecare stat membru solicitant în fiecare an;
b)valoarea creanţelor pentru care se solicită asistenţă pentru recuperare şi sumele recuperate.
(2)România, prin intermediul biroului central de legătură, poate furniza, de asemenea, orice alte informaţii care ar putea fi folositoare pentru a evalua asistenţa reciprocă oferită în temeiul prezentului capitol.
Art. 178^26 a fost introdus de pct. 80 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Cap. XIII din Titlul VIII a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Secţiunea 1 Abrogată.
Secţiunea 1 din Cap. XIII, Titlul VIII a fost abrogată de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 179 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 180 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 181 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Secţiunea a 2-a din Cap. XIII, Titlul VIII a fost abrogată de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 182 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 183 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 184 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 185 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 186 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 187 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 188 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 189 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Secţiunea a 3-a din Cap. XIII, Titlul VIII a fost abrogată de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 190 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 191 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 192 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 193 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 194 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 195 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 196 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 197 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Secţiunea a 4-a din Cap. XIII, Titlul VIII a fost abrogată de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 198 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 199 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 200 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 201 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 202 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 203 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 204 a fost abrogat de pct. 81 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
(2)Este îndreptăţit la contestaţie numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
(3)Baza de impunere şi impozitul, taxa sau contribuţia stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună.
(4)Pot fi contestate în condiţiile alin. (3) şi deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuţii sau alte sume datorate bugetului general consolidat.
(5)În cazul deciziilor referitoare la baza de impunere, reglementate potrivit art. 89 alin. (1), contestaţia se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.
(6)Bazele de impunere constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impunere pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.
(1)Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde:
a)datele de identificare a contestatorului;
b)obiectul contestaţiei;
c)motivele de fapt şi de drept;
d)dovezile pe care se întemeiază;
e)semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.
(2)Obiectul contestaţiei îl constituie numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat, cu excepţia contestaţiei împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
(3)Contestaţia se depune la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat şi nu este supusă taxelor de timbru.
(1)Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.
(2)În cazul în care competenţa de soluţionare nu aparţine organului emitent al actului administrativ fiscal atacat, contestaţia va fi înaintată de către acesta, în termen de 5 zile de la înregistrare, organului de soluţionare competent.
(3)În cazul în care contestaţia este depusă la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi înaintată, în termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(4)Dacă actul administrativ fiscal nu conţine elementele prevăzute la art. 43 alin. (2) lit. i), contestaţia poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.
Alin. (4) al art. 207 a fost modificat de pct. 82 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Contestaţia poate fi retrasă de contestator până la soluţionarea acesteia. Organul de soluţionare competent va comunica contestatorului decizia prin care se ia act de renunţarea la contestaţie.
(2)Prin retragerea contestaţiei nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă contestaţie în interiorul termenului general de depunere a acesteia.
Decizia de soluţionare
(1)Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situaţiei emise în conformitate cu legislaţia în materie vamală, a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilite prin dispoziţie de măsuri, precum şi împotriva deciziei de reverificare se soluţionează de către:
a)structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;
b)structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice competentă conform art. 36 alin. (3) pentru administrarea contribuabililor nerezidenţi care nu au pe teritoriul României un sediu permanent, pentru contestaţiile formulate de aceştia, ce au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 5 milioane lei, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale de inspecţie/control;
c)Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 5 milioane lei sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale de inspecţie/control, indiferent de cuantum.
Alin. (1) al art. 209 a fost modificat de de pct. 17 al art. III din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 8 din 26 februarie 2014, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 28 februarie 2014.
(2)Contestaţiile formulate împotriva altor acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente.
(3)Contestaţiile formulate de cei care se consideră lezaţi de refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal se soluţionează de către organul ierarhic superior organului fiscal competent să emită acel act.
(3^1)Competenţa de soluţionare a contestaţiilor prevăzută la alin. (1) se poate delega altui organ de soluţionare prevăzut la alin. (1), în condiţiile stabilite prin ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Contestatorul şi persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei sunt informaţi cu privire la schimbarea competenţei de soluţionare a contestaţiei.
Alin. (3^1) al art. 209 a fost introdus de pct. 84 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(4)Contestaţiile formulate împotriva actelor administrative fiscale emise de autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de alte autorităţi publice care, potrivit legii, administrează creanţe fiscale se soluţionează de către aceste autorităţi.
(5)Cuantumul sumelor prevăzute la alin. (1) se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
(1)În soluţionarea contestaţiei, organul competent se pronunţă prin decizie sau dispoziţie, după caz.
(2)Decizia sau dispoziţia emisă în soluţionarea contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.
(1)Decizia de soluţionare a contestaţiei se emite în formă scrisă şi va cuprinde: preambulul, considerentele şi dispozitivul.
(2)Preambulul cuprinde: denumirea organului învestit cu soluţionarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a contestaţiei la organul de soluţionare competent, obiectul cauzei, precum şi sinteza susţinerilor părţilor atunci când organul competent de soluţionare a contestaţiei nu este organul emitent al actului atacat.
(3)Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de soluţionare competent în emiterea deciziei.
(4)Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată şi instanţa competentă.
(5)Decizia se semnează de către conducătorul direcţiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, după caz.
(1)Organul de soluţionare competent poate introduce, din oficiu sau la cerere, în soluţionarea contestaţiei, după caz, alte persoane ale căror interese juridice de natură fiscală sunt afectate în urma emiterii deciziei de soluţionare a contestaţiei. Înainte de introducerea altor persoane, contestatorul va fi ascultat conform art. 9. (2) Persoanele care participă la realizarea venitului în sensul art. 205 alin. (5) şi nu au înaintat contestaţie vor fi introduse din oficiu.
(3)Persoanei introduse în procedura de contestaţie i se vor comunica toate cererile şi declaraţiile celorlalte părţi. Această persoană are drepturile şi obligaţiile părţilor rezultate din raportul de drept fiscal ce formează obiectul contestaţiei şi are dreptul să înainteze propriile sale cereri.
(4)Dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la intervenţia forţată şi voluntară sunt aplicabile.
(1)În soluţionarea contestaţiei organul competent va verifica motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestaţiei se face în raport de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale invocate de acestea şi de documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea contestaţiei se face în limitele sesizării.
(2)Organul de soluţionare competent pentru lămurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al direcţiilor de specialitate din minister sau al altor instituţii şi autorităţi.
(3)Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului în propria cale de atac.
(4)Contestatorul, intervenienţii sau împuterniciţii acestora pot să depună probe noi în susţinerea cauzei. În această situaţie, organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat sau organului care a efectuat activitatea de control, după caz, i se va oferi posibilitatea să se pronunţe asupra acestora.
(5)Organul de soluţionare competent se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
(1)Organul de soluţionare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:
a)organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedură administrativă;
b)soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
(2)Organul de soluţionare competent poate suspenda procedura, la cerere, dacă sunt motive întemeiate. La aprobarea suspendării, organul de soluţionare competent va stabili şi termenul până la care se suspendă procedura. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.
(3)Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.
(4)Hotărârea definitivă a instanţei penale prin care se soluţionează acţiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluţionarea contestaţiei, cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă.
(1)Introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
(2)Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.
(3)În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanţele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate până la încetarea acesteia.
Alin. (3) al art. 215 a fost introdus de pct. 85 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Prin decizie contestaţia va putea fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă.
(2)În cazul admiterii contestaţiei se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat.
(3)Prin decizie se poate desfiinţa total sau parţial actul administrativ atacat, situaţie în care urmează să se încheie un nou act administrativ fiscal care va avea în vedere strict considerentele deciziei de soluţionare.
(3^1)Soluţia de desfiinţare este pusă în executare în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, iar noul act administrativ fiscal emis vizează strict aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect al contestaţiei pentru care s-a pronunţat soluţia de desfiinţare.
Alin. (3^1) al art. 216 a fost introdus de pct. 86 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(4)Prin decizie se poate suspenda soluţionarea cauzei, în condiţiile prevăzute de art. 214.
(1)Dacă organul de soluţionare competent constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale, contestaţia va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.
(2)Contestaţia nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greşită.
(1)Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condiţiile art. 44, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2)Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii.
Alin. (2) al art. 218 a fost modificat de pct. 33 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(3)În situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desfiinţarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluţiei de desfiinţare emise în procedura de soluţionare a contestaţiei se face după ce hotărârea judecătorească a rămas definitivă şi irevocabilă.
Alin. (3) al art. 218 a fost introdus de pct. 87 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Constituie contravenţii următoarele fapte:
a)nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor de înregistrare fiscală sau de menţiuni;
b)neîndeplinirea la termen a obligaţiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor şi veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume, precum şi orice informaţii în legătură cu impozitele, taxele, contribuţiile, bunurile şi veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora;
Lit. b) a alin. (1) al art. 219 a fost modificată de pct. 88 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
b^1)abrogată;
Lit. b^1) a alin. (1) al art. 219 a fost abrogată de pct. 13 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
b^2)eliminată;
Lit. b^2) a alin. (1) al art. 219 a fost eliminată prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
b^3)eliminată;
Lit. b^3) a alin. (1) al art. 219 a fost eliminată prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
c)nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 56 şi art. 57 alin. (2);
d)nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 105 alin. (8);
e)neducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite potrivit art. 79 alin. (2), art. 80 alin. (4) şi art. 105 alin. (9)*);
Lit. e) a alin. (1) al art. 219 a fost modificată de pct. 35 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
f)nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 53;
g)nerespectarea obligaţiei înscrierii codului de identificare fiscală pe documente, potrivit art. 73;
h)nerespectarea de către plătitorii de salarii şi venituri asimilate salariilor a obligaţiilor privind completarea şi păstrarea fişelor fiscale;
i)neîndeplinirea obligaţiilor privind transmiterea la organul fiscal competent sau, după caz, la terţe persoane a formularelor şi documentelor prevăzute de legea fiscală, altele decât declaraţiile fiscale şi declaraţiile de înregistrare fiscală sau de menţiuni;
j)nerespectarea de către bănci a obligaţiilor privind furnizarea informaţiilor şi a obligaţiilor de decontare prevăzute de prezentul cod;
k)nerespectarea obligaţiilor ce-i revin terţului poprit, potrivit prezentului cod;
l)nerespectarea obligaţiei de comunicare prevăzute la art. 154 alin. (9);
m)refuzul debitorului supus executării silite de a preda bunurile organului de executare spre a fi sechestrate sau de a le pune la dispoziţie acestuia pentru a fi identificate şi evaluate;
n)refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor, taxelor, contribuţiilor datorate bugetului general consolidat, în vederea stabilirii realităţii declaraţiei fiscale;
o)nereţinerea, potrivit legii, de către plătitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă;
p)reţinerea şi nevărsarea în totalitate, de către plătitorii obligaţiilor fiscale, a sumelor reprezentând impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni;
r)refuzul de a îndeplini obligaţia prevăzută la art. 52 alin. (1).
s)nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 109^1 alin. (5^1).
Lit. s) a alin. (1) al art. 219 a fost introdusă de pct. 9 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
(2)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:
a)cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. c);
b)cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 5.000 lei la 7.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. d);
c)cu amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f);
d)cu amendă de la 500 lei la 1.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), g)-m);
d^1)eliminată;
Lit. d^1) a alin. (2) al art. 219 a fost eliminată prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
d^2)eliminată;
Lit. d^2) a alin. (2) al art. 219 a fost eliminată prin abrogarea ORDONANŢEI DE URGENŢĂ nr. 192 din 25 noiembrie 2008, publicate în MONITORUL OFICIAL nr. 815 din 4 decembrie 2008 de către art. 14 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 226 din 30 decembrie 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 30 decembrie 2008.
e)cu amendă de la 1.000 lei la 1.500 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. n)-r), dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt de până la 50.000 lei inclusiv;
f)cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 12.000 lei la 14.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. n)-r), dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt cuprinse între 50.000 lei şi 100.000 lei inclusiv;
g)cu amendă de la 6.000 lei la 8.000 lei, pentru persoanele fizice, şi cu amendă de la 25.000 lei la 27.000 lei, pentru persoanele juridice, în cazul săvârşirii faptelor prevăzute la alin. (1) lit. n)-r), dacă obligaţiile fiscale sustrase la plată sunt mai mari de 100.000 lei;
h)abrogată;
Lit. h) a alin. (2) al art. 219 a fost abrogată de pct. 13 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
i)cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. s).
Lit. i) a alin. (2) al art. 219 a fost introdusă de pct. 10 al art. II din ORDONANŢA nr. 8 din 23 ianuarie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 23 ianuarie 2013.
Alin. (2) al art. 219 a fost modificat de pct. 36 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
(3)În cazul persoanelor fizice nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor de venit constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 50 lei la 500 lei.
Alin. (3) al art. 219 a fost modificat de pct. 88 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(4)În cazul asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică, contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amenda prevăzută pentru persoanele fizice.
(5)Nedepunerea la termen a declaraţiilor fiscale pentru obligaţiile datorate bugetelor locale se sancţionează potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
(6)Sumele încasate în condiţiile prezentului titlu se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz.
Articolul 219^1*)
Contravenţii în cazul declaraţiilor recapitulative
(1)Constituie contravenţii următoarele fapte:
a)nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiilor recapitulative reglementate la titlul VI din Codul fiscal;
b)depunerea de declaraţii recapitulative incorecte ori incomplete.
(2)Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează astfel:
a)cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. a);
b)cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei în cazul săvârşirii faptei prevăzute la alin. (1) lit. b).
(3)Nu se sancţionează contravenţional:
a)persoanele care corectează declaraţia recapitulativă până la termenul legal de depunere a următoarei declaraţii recapitulative, dacă fapta prevăzută la alin. (1) lit. b) nu a fost constatată de organul fiscal anterior corectării;
b)persoanele care, ulterior termenului legal de depunere, corectează declaraţiile ca urmare a unui fapt neimputabil persoanei impozabile.
(4)În cazul aplicării sancţiunii amenzii prevăzute la alin. (2), contravenientul are posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională.
Art. 219^1 a fost modificat de pct. 89 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această modificare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Registrului operatorilor intracomunitari
(1)Constituie contravenţie efectuarea de operaţiuni intracomunitare de către persoanele care au obligaţia înscrierii în Registrul operatorilor intracomunitari fără a fi înscrise, conform legii, în acest registru.
(2)Contravenţia pentru fapta prevăzută la alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000 lei.
Art. 219^2 a fost introdus de pct. 7 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010. Această completare intră în vigoare în termen de 10 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, conform art. XII din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 220 a fost abrogat de pct. 90 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către organele fiscale competente.
(2)Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 219-220 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice. În cazul asocierilor şi al altor entităţi fără personalitate juridică, sancţiunile se aplică reprezentanţilor acestora.
Alin. (2) al art. 221 a fost modificat de pct. 14 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(3)Constatarea şi sancţionarea faptelor ce constituie contravenţie potrivit art. 220 se fac de personalul de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi al unităţilor sale teritoriale, cu excepţia sancţiunii privind suspendarea autorizaţiei de antrepozit fiscal, care se dispune de autoritatea fiscală competentă, la propunerea organului de control.
(4)Contravenţiile prevăzute la art. 219 alin. (1) lit. b) se aplică pentru faptele constatate după data intrării în vigoare a prezentului cod.
(5)În cazul aplicării sancţiunii amenzii potrivit art. 219 şi 220, contribuabilul are posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezentul cod, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională.
Limitele amenzilor contravenţionale prevăzute în prezentul cod pot fi actualizate anual, în funcţie de evoluţia ratei inflaţiei, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice.
Dispoziţiile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile legale referitoare la regimul juridic al contravenţiilor.
Neplata la termenul legal a impozitelor, taxelor sau altor sume ce se datorează, potrivit legii, în vamă atrage interzicerea efectuării altor operaţiuni de vămuire până la stingerea integrală a acestora.
Abrogat.
Art. 225 a fost abrogat de pct. 90 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
Abrogat.
Art. 226 a fost abrogat de pct. 90 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)În exercitarea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice şi beneficiază de protecţie potrivit legii.
(2)Statul şi unităţile administrativ-teritoriale răspund patrimonial pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
(3)Abrogat.
Alin. (3) al art. 227 a fost abrogat de litera b) a art. III din LEGEA nr. 324 din 20 octombrie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 713 din 22 octombrie 2009.
(4)Abrogat.
Alin. (4) al art. 227 a fost abrogat de pct. 91 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(5)Abrogat.
Alin. (5) al art. 227 a fost abrogat de pct. 91 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(6)Abrogat.
Alin. (6) al art. 227 a fost abrogat de pct. 91 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(7)Abrogat.
Alin. (7) al art. 227 a fost abrogat de pct. 91 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(8)Abrogat.
Alin. (8) al art. 227 a fost abrogat de pct. 91 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(9)Abrogat.
Alin. (9) al art. 227 a fost abrogat de pct. 91 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(10)Abrogat.
Alin. (10) al art. 227 a fost abrogat de pct. 91 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(11)Abrogat.
Alin. (11) al art. 227 a fost abrogat de pct. 91 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această abrogare intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2012, conform art. III din acelaşi act normativ.
(1)În aplicarea prezentului cod, Guvernul adoptă norme metodologice de aplicare, în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a legii de aprobare a prezentei ordonanţe.
(2)Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora privind administrarea creanţelor fiscale se aprobă prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală*).
Alin. (2) al art. 228 a fost modificat de pct. 38 al art. I, Secţiunea 1 din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007.
Conform alin. (8) al art. II din ORDONANŢA nr. 47 din 28 august 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 603 din 31 august 2007, reglementările emise până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe în temeiul art. 228 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare prevăzute în modificările cuprinse în prezenta ordonanţă.
(2^1)Pentru aplicarea Codului de procedură fiscală, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală poate emite ordine.
Alin. (2^1) al art. 228 a fost introdus de pct. 15 al art. I, Cap. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 46 din 13 mai 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 347 din 25 mai 2009.
(2^2)Prin ordin al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi al ministrului finanţelor publice se pot emite norme pentru administrarea creanţelor fiscale ale unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.
Alin. (2^2) al art. 228 a fost introdus de pct. 92 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
(3)Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora, pentru administrarea impozitelor şi taxelor locale, se aprobă prin ordin comun al ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice şi ministrului finanţelor publice.
(4)Formularele necesare şi instrucţiunile de utilizare a acestora, privind realizarea creanţelor bugetului general consolidat administrate de alte organe, se aprobă prin ordin al ministrului de resort sau al conducătorului instituţiei publice, după caz.
(5)Abrogat.
Alin. (5) al art. 228 a fost abrogat de pct. 93 al art. I din ORDONANŢA nr. 29 din 31 august 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 626 din 2 septembrie 2011. Această completare intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 17 septembrie 2011, conform art. III din acelaşi act normativ.
Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauţiuni pentru cererile, acţiunile şi orice alte măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanţelor fiscale, cu excepţia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal.
Pentru creanţele fiscale administrate de către Ministerul Finanţelor Publice, acesta este autorizat ca operator care, prin unităţile sale teritoriale, ca agenţi împuterniciţi, să înscrie creanţe cuprinse în titluri executorii la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.
Termenele în curs la data intrării în vigoare a prezentului cod se calculează după normele legale în vigoare la data când au început să curgă.
(1)Confiscările dispuse potrivit legii se duc la îndeplinire de către organele care au dispus confiscarea. Confiscările dispuse de procurori sau de instanţele de judecată se duc la îndeplinire de către Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice sau, după caz, de către alte autorităţi publice abilitate de lege, prin organele competente, stabilite prin ordin comun al conducătorilor instituţiilor în cauză, iar valorificarea se face de organele competente ale Ministerului Finanţelor Publice, conform legii.
(2)În situaţia în care confiscările dispuse de procurori sau de instanţele de judecată privesc sume exprimate în monedă străină, sumele se vor converti în lei la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României, valabil la data rămânerii definitive a măsurii confiscării.
(3)Sumele confiscate, precum şi cele realizate din valorificarea bunurilor confiscate, mai puţin cheltuielile impuse de ducerea la îndeplinire şi de valorificare, se fac venit la bugetul de stat sau bugetele locale, după caz, conform legii.
Constatarea faptelor ce pot constitui infracţiuni în condiţiile art. 296^1 din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, este de competenţa organului de urmărire penală. Cu privire la aceste infracţiuni, organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sunt organe de constatare, în condiţiile art. 61 din Codul de procedură penală.
Art. 233 a fost modificat de art. 67, Titlul II din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.
(1)În situaţia în care sunt date sau indicii temeinice cu privire la pregătirea sau săvârşirea unor infracţiuni ce vizează bunuri prevăzute la art. 135 alin. (4) din Legea nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, ce intră în sfera de aplicare a accizei, organele de urmărire penală pot efectua activităţi de constatare, cercetare şi conservare de probe.
(2)În situaţia prevăzută la alin. (1) organele de urmărire penală solicită de îndată organelor cu atribuţii de control din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale conform obiectivelor stabilite.
(3)La solicitarea organelor de urmărire penală, când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unei situaţii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, personalul desemnat din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuează verificări fiscale.
(4)În cazuri temeinic justificate, după începerea urmăririi penale, cu avizul procurorului, poate fi solicitată Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală efectuarea de verificări fiscale, conform obiectivelor stabilite.
(5)Rezultatul verificărilor prevăzute la alin. (2)-(4) se consemnează în procese-verbale, care constituie mijloace de probă. Procesele-verbale nu constituie titlu de creanţă fiscală în înţelesul art. 110.
Art. 233^1 a fost introdus de pct. 11 al art. XI din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 54 din 23 iunie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 23 iunie 2010.
Abrogat.
Art. 234 a fost abrogat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 100 din 12 aprilie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 211 din 15 aprilie 2013, care introduce pct. 7 al art. I din ORDONANŢA nr. 16 din 23 august 2012, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 618 din 28 august 2012.
(1)Persoanele prevăzute la art. 72 alin. (4), care sunt deja înregistrate, au obligaţia de a depune declaraţia de înregistrare fiscală în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
(2)Codurile de identificare fiscală şi certificatele de înregistrare fiscală atribuite anterior intrării în vigoare a prezentului cod rămân valabile.
(3)Persoanele înregistrate în registrul contribuabililor la data intrării în vigoare a prezentului cod, al căror domiciliu fiscal diferă de sediul social, în cazul persoanelor juridice, sau de domiciliu, în cazul persoanelor fizice, după caz, au obligaţia de a depune declaraţia de înregistrare fiscală în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului cod. În caz contrar se consideră valabil ca domiciliu fiscal ultimul domiciliu sau sediu declarat.
Cererile de rambursare a taxei pe valoarea adăugată, depuse potrivit legii privind taxa pe valoarea adăugată şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentului cod, se soluţionează potrivit reglementărilor în temeiul cărora au fost depuse.
Inspecţiile fiscale începute înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod se vor continua potrivit procedurii existente la data când au fost începute. În aceste condiţii, măsurile dispuse prin procesul-verbal de control au valoare de act administrativ fiscal.
(1)Contestaţiile depuse înainte de data intrării în vigoare a prezentului cod se soluţionează potrivit procedurii administrativjurisdicţionale existente la data depunerii contestaţiei.
(2)În situaţia contestaţiilor aflate în curs de soluţionare formulate împotriva actelor de control prin care au fost reverificate aceeaşi perioadă şi acelaşi tip de obligaţie fiscală şi pentru care din instrumentarea cauzelor penale de către organele competente nu rezultă existenţa prejudiciului, se vor menţine obligaţiile stabilite anterior.
Executările silite, în curs la data intrării în vigoare a prezentului cod, se continuă potrivit dispoziţiilor acestuia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile.
Prezentul cod intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2004. Dispoziţiile titlului X "Sancţiuni" intră în vigoare la data de 10 ianuarie 2004.
Reglementările emise în temeiul ordonanţelor şi ordonanţelor de urgenţă prevăzute la art. 242 rămân aplicabile până la data aprobării actelor normative de aplicare a prezentului cod, prevăzute la art. 228, în măsura în care nu contravin prevederilor acestuia.
La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă:
a)Ordonanţa Guvernului nr. 82/1998 privind înregistrarea fiscală a plătitorilor de impozite şi taxe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 1 octombrie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
b)Ordonanţa Guvernului nr. 68/1997 privind procedura de întocmire şi depunere a declaraţiilor de impozite şi taxe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 24 martie 1999, cu modificările şi completările ulterioare;
c)Ordonanţa Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 14 august 2003, cu modificările şi completările ulterioare;
d)Ordonanţa Guvernului nr. 70/1997 privind controlul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 30 august 1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 64/1999, cu modificările şi completările ulterioare;
e)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
f)Ordonanţa Guvernului nr. 39/2003 privind procedurile de administrare a creanţelor bugetelor locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 358/2003;
g)pct. 5 din cap. I al anexei la Legea nr. 117/1999 privind taxele extrajudiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 6 iulie 1999, cu modificările şi completările ulterioare;
h)art. 3 din Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003*1);
*1) Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, a fost abrogată prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005.
i)art. IV alin. (1)-(5) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 116/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004;
j)art. 246 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003;
k)art. 61 alin. (3) din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, cu modificările şi completările ulterioare*2);
*2) Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 1 august 1997, a fost abrogată prin Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006.
l)cap. III "Contravenţii şi sancţiuni" din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, cu modificările ulterioare*3).
*3) Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, a fost abrogată prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005.
2.Art. III şi IV din Ordonanţa Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 505/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.054 din 30 decembrie 2006.
"Art. III. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu următoarele excepţii:
a)dispoziţiile art. 174^19 şi 174^24 de la pct. 36 al art. I*2), care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I;
*2) Art. 174^19 şi 174^24 au devenit în forma republicată art. 197 şi art. 202.
b)pct. 2-4*3), 9*4), 12*5) şi 36*6), cu excepţiile prevăzute la lit. a), ale art. I, care intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.
*3) Pct. 2 se referă la art. 31 alin. (1) lit. a1) devenit în forma republicată art. 31 alin. (1) lit. b); pct. 3 se referă la art. 31 alin. (1) lit. c) devenit în forma republicată art. 31 alin. (1) lit. d); pct. 3^1 se referă la art. 33 alin. (2); pct. 4 se referă la art. 36 alin. (3).
*4) Pct. 9 se referă la art. 69 alin. (1) lit. e) devenit în forma republicată art. 72 alin. (1) lit. e).
*5) Pct. 12 se referă la art. 109 alin. (7) şi (8) devenit în forma republicată art. 111 alin. (7) şi (8).
*6) Pct. 36 se referă la art. 174^1-174^26 devenite în forma republicată art. 179-204.
Art. IV. - (1) Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă dispoziţiile art. 261 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.
(2)Pe data de 1 ianuarie 2007 se abrogă:
a)dispoziţiile art. 70 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
b)dispoziţiile art. 9 alin. (2) şi ale art. 12 alin. (2) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităţilor la înregistrarea în registrul comerţului a persoanelor fizice, asociaţiilor familiale şi persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum şi la autorizarea funcţionării persoanelor juridice, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 13 septembrie 2004;
c)dispoziţiile art. 171^1 alin. (4) teza a doua*7) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta ordonanţă".
*7) Art. 171^1 alin. (4) a devenit în forma republicată art. 175 alin. (4).
3.Nota de transpunere a directivelor din cuprinsul Ordonanţei Guvernului nr. 35/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 7 august 2006, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 31 august 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 505/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1054 din 30 decembrie 2006:
Art. I pct. 36*8) din prezenta ordonanţă transpune Directiva Consiliului 76/308/CEE privind asistenţa mutuală în materie de recuperare a creanţelor privind anumite cotizaţii, drepturi, taxe şi alte măsuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 073 din 19 martie 1976, amendată prin: Directiva Consiliului 79/1071/CEE şi Directiva Consiliului 2001/44/CE.
*8) Pct. 36 se referă la art. 174^1-174^26 devenite în forma republicată art. 179-204.
Art. I pct. 36*9) din prezenta ordonanţă transpune şi Directiva Comisiei 2002/94/CE de stabilire a normelor de aplicare a anumitor dispoziţii din Directiva Consiliului 76/308/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 337 din 13 decembrie 2002, cu excepţia anexelor I-IV, care vor fi transpuse prin ordin al ministrului finanţelor publice pentru aprobarea formularelor utilizate pentru recuperarea creanţelor, în sensul cap. XIII din titlul VIII al Codului de procedură fiscală.
*9) Pct. 36 se referă la art. 174^1-174^26 devenite în forma republicată art. 179-204.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 23 iun. 2014 și 28 iul. 2014.
Deschide forma actuală