Decizie nr. 315 din 17 mai 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Jenica Dumitraşcu şi Ionel Puşcă în Dosarul nr. 2.610/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.259 D/2015.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată, în acest sens, că autorii excepţiei consideră, în esenţă, că împrejurarea că procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie beneficiază de suportul unor specialişti determină încălcarea rolului constituţional al procurorului şi, totodată, încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. Se susţine că, dimpotrivă, existenţa acestor specialişti la care fac trimitere textele criticate permite procurorului să desfăşoare anchete specializate încă din fazele iniţiale ale anchetei penale, aspect ce contribuie la realizarea rolului constituţional al procurorului şi la apărarea ordinii de drept. Se arată, de asemenea, că reglementarea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a unor asemenea specialişti este în conformitate cu cerinţele Convenţiei penale privind corupţia, ratificată prin Legea nr. 27/2002 pentru ratificarea Convenţiei penale privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002, care, la art. 20, prevede obligaţia statelor membre de a avea organe specializate care să lupte împotriva corupţiei şi că, în paragraful 95 al Raportului explicativ al acestei convenţii se arată că investigarea şi prevenirea faptelor de corupţie trebuie să beneficieze de suportul unor persoane în domenii precum drept, finanţe, economie, contabilitate sau inginerie. Se mai arată că textul criticat nu încalcă nici principiul separaţiei puterilor în stat, de vreme ce nu toţi angajaţii instanţelor exercită funcţii judiciare, după cum nu toţi angajaţii parchetelor exercită funcţii judiciare. De asemenea, se face trimitere la jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale, conform căreia textele criticate nu contravin dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 2 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.610/91/2014/a4, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Jenica Dumitraşcu şi Ionel Puşcă, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate în temeiul art. 347 din Codul de procedură penală şi art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale şi a excepţiilor şi cererilor cu privire la legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), întrucât dau dreptul procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care aparţin autorităţii judecătoreşti, aşa cum aceasta este reglementată la cap. VI al titlului III din Constituţie, să intervină în cariera unor funcţionari publici ce aparţin puterii executive, determinând, astfel, locul de muncă şi activitatea acestora. Se arată, totodată, că posibilitatea conferită de art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 procurorului Direcţiei Naţionale Anticorupţie de a numi specialişti ai acestei direcţii excede rolului şi statutului constituţional al procurorilor, aşa cum acestea sunt definite la art. 131 şi art. 132 din Constituţie. Se subliniază faptul că normele constituţionale anterior referite nu prevăd dreptul procurorilor de a recruta categorii de funcţionari publici şi de a le conduce activitatea, art. 131 alin. (3) din Constituţie limitând sfera organelor care pot fi conduse şi supravegheate de procurori la organele poliţiei judiciare.

6.Curtea de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 805 din 3 iulie 2008, nr. 242 din 21 mai 2013 şi nr. 190 din 3 aprilie 2014.

7.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

8.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi că îşi menţine punctele de vedere trimise în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.490D/2012 şi nr. 594D/2013, reţinute în deciziile nr. 133 din 7 martie 2013 şi nr. 190 din 3 aprilie 2014.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din data de 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, care au următorul cuprins: "(1) În cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt numiţi, prin ordin al procurorului şef al acestei direcţii, cu avizul ministerelor de resort, specialişti cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

(2)Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) au calitatea de funcţionar public şi îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control nemijlocit al procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie. Specialiştii au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege pentru funcţionarii publici, cu excepţiile menţionate în prezenta ordonanţă de urgenţă. De asemenea, specialiştii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la art. 26 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, cu modificările şi completările ulterioare."

12.Se susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei puterilor, art. 117 cu privire la angajarea răspunderii Guvernului, art. 131 referitor la rolul Ministerului Public şi art. 132 cu privire la statutul procurorilor.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, prin Decizia nr. 952 din 23 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 22 octombrie 2008, Decizia nr. 850 din 9 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 1 iulie 2009, Decizia nr. 926 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 6 august 2010, Decizia nr. 133 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013, Decizia nr. 190 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 23 mai 2014, şi Decizia nr. 297 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, prin care a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate.

14.Prin Decizia nr. 133 din 7 martie 2013 şi Decizia nr. 190 din 3 aprilie 2014, Curtea a reţinut că prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 întrunesc exigenţele impuse de un proces echitabil, inclusiv cea referitoare la necesitatea respectării principiului egalităţii armelor de care părţile pot dispune în cadrul unei proceduri judiciare. Astfel, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Curtea a reţinut că partea interesată are posibilitatea ca, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în condiţiile art. 250-254 din Codul de procedură penală (din 1968) să ia cunoştinţă de existenţa constatării tehnico-ştiinţifice ca mijloc de probă efectuat de specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Subsecvent, poate formula obiecţiuni la raportul de constatare sau poate contesta în faţa instanţei de judecată, în condiţii de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv. De asemenea, Curtea a observat că în procesul deliberării judecătorul verifică şi evaluează materialul probator şi îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea şi aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-ştiinţifice întocmite de specialiştii prevăzuţi de textele de lege criticate, astfel că informaţiile conţinute în constatările tehnico-ştiinţifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.

15.Totodată, cu privire la statutul specialiştilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Curtea a constatat că faptul că aceştia îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi sub controlul nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate sau de imparţialitate a acestora. Pe de altă parte, soluţia legislativă este firească, de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală.

16.De asemenea, prin Decizia nr. 297 din 28 aprilie 2015, paragraful 24, Curtea a reţinut că o reglementare similară cu cea criticată era cuprinsă în art. 112 din Codul de procedură penală din 1968, potrivit căruia, în anumite cazuri, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinţele unui specialist sau tehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, care se efectuează, de regulă, de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul ori pe lângă instituţia de care aparţine organul de urmărire penală, dar care poate fi efectuată şi de către specialişti sau tehnicieni care funcţionează în cadrul altor organe. Prin aceeaşi decizie, paragraful 26, Curtea a constatat că şi Codul de procedură penală în vigoare prevede, la art. 97 alin. (2) lit. e), ca mijloace de probă, rapoartele de expertiză sau de constatare, iar art. 172 alin. (9) şi (10) din acelaşi cod arată că atunci când există pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt ori este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate dispune prin ordonanţă efectuarea unei constatări, iar această constatare este efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau în afara acestora. De asemenea, ca o garanţie suplimentară, art. 172 alin. (12) din Codul de procedură penală prevede că, după finalizarea raportului de constatare, când organul judiciar apreciază că este necesară opinia unui expert sau când concluziile raportului de constatare sunt contestate, se dispune efectuarea unei expertize.

17.Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1), art. 124, art. 131 alin. (3) şi nici dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

18.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerente deciziilor anterior analizate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

19.Distinct de cele reţinute prin deciziile anterior invocate, Curtea reţine că, potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, Direcţia Naţională Anticorupţie este o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De asemenea, Curtea reţine că principiul separaţiei puterilor nu exclude funcţionarea în cadrul instanţelor şi al parchetelor, pe lângă judecători şi procurori, a unor specialişti care să sprijine activitatea acestora. Aşa fiind, numirea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, conform textelor criticate, a unor specialişti, în domeniile enumerate în cuprinsul acestora, având calitatea de funcţionari publici, nu este de natură a contraveni principiului separaţiei puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituţie. Curtea constată că, prin dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, legiuitorul, conform atribuţiilor sale constituţionale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în marja de apreciere prevăzută de acestea, a reglementat implicarea în activitatea Direcţiei Naţionale Anticorupţie a unor persoane cu o înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum şi în alte domenii de competenţă ale acestei direcţii a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea clarificării unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală. Având în vedere această reglementare, constatările tehnico-ştiinţifice efectuate de către aceşti specialişti din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie constituie mijloc de probă, în sensul dispoziţiilor art. 172 şi următoarele din Codul de procedură penală referitoare la expertiză şi la constatare. Acest mijloc de probă poate fi contestat de către părţile interesate, atât în cadrul procedurii în camera preliminară, prin invocarea de excepţii referitoare la legalitatea şi temeinicia actelor de urmărire penală, cât şi în etapa judecăţii, conform dispoziţiilor procesual penale referitoare la administrarea probelor. De altfel, textele criticate reprezintă o aplicare a prevederilor art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, conform cărora constatarea este efectuată de către un specialist care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora.

20.Pentru aceleaşi motive, Curtea constată că nu poate reţine nici încălcarea, prin prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, a dispoziţiilor art. 132 din Constituţie referitoare la statutul procurorilor, întrucât acestea prevăd desfăşurarea activităţii procurorilor conform principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, precum şi incompatibilitatea funcţiei pe care o deţin cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior, aspecte legale cu care textele criticate sunt în deplină concordanţă.

21.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Jenica Dumitraşcu şi Ionel Puşcă în Dosarul nr. 2.610/91/2014 al Tribunalului Vrancea - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curţii de Apel Galaţi - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 mai 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop