Decizia nr. 847 din 12 decembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. art. 29 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, excepție ridicată de Maria Simona Baciu, loan Radu Topârceanu, Călin Valentin Felezeu, Corina Făgădar, Marinel Culcuș, Radu Cosmin Crișan, Szekely Istvan, Axente Husar și Virginia Rodica Rus în Dosarul nr. 5.171/117/2016* al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.373D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile de lege criticate respectă exigențele de precizie și claritate care trebuie să caracterizeze o lege.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.Prin Încheierea din 29 august 2018, pronunțată în Dosarul nr. 5.171/117/2016*, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice. Excepția a fost ridicată de Maria Simona Baciu, loan Radu Topârceanu, Călin Valentin Felezeu, Corina Făgădar, Marinel Culcuș, Radu Cosmin Crișan, Istvan Szekely, Axente Husar și Virginia Rodica Rus într-o cauză având ca obiect acordarea de daune morale.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate au un caracter echivoc și neclar. Astfel, potrivit textelor de lege supuse controlului de constituționalitate, procedura de selecție a candidaților pentru funcțiile de membri ai consiliului de administrație presupune o propunere făcută în baza unei selecții prealabile, efectuată de o comisie formată din specialiști în recrutarea resurselor umane. Elementul de echivoc privește noțiunea de „specialist în resurse umane“, dubiul rezultând din următoarele trei puncte de vedere: 1) prevederile legale nu stabilesc care este semnificația noțiunii de „specialist“ (astfel, nu se înțelege dacă este nevoie de anumite studii în acest sens sau este suficientă o experiență profesională sau dacă este nevoie de ambele); 2) nu se poate deduce nici dacă toți membrii trebuie sa aibă calitatea de „specialist“ sau este suficient ca doar unul dintre ei să aibă specializarea impusă de lege, în condițiile în care textul de lege prevede, în egală măsură, posibilitatea angajării unui expert independent; 3) echivocul planează și asupra necesității întrunirii sau nu a condiției de specialist în resurse umane, în situația în care se apelează la un expert independent. Astfel, în măsura în care condiția specializării este îndeplinită de acest expert, se pune întrebarea dacă este nevoie ca și ceilalți membri ai comisiei să aibă această specializare.

6.În consecință, autorii consideră că textele legale criticate sunt vagi și au caracter echivoc, nefiind suficient de clare pentru a fi aplicate, ceea ce atrage nesocotirea principiului securității juridice, valență a dreptului la siguranță prevăzut de art. 23 alin. (1) din Constituție. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate considerente din jurisprudența Curții și Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, sub aspectul exigențelor de calitate a legii.

7.Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că prevederile art. 29 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 răspund exigențelor de respectare a libertății individuale, excepția de neconstituționalitate nefiind întemeiată.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 14 decembrie 2011, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 111/2016, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins:

(3)La societățile prevăzute la art. 2 pct. 2 lit. b) și c) în cazul în care autoritatea publică tutelară, în numele acționarului - stat sau unitate administrativ-teritorială, sau întreprinderea publică care deține o participație majoritară sau de control propune candidați pentru funcțiile de membri ai consiliului de administrație, aceste propuneri sunt făcute în baza unei selecții prealabile efectuate de o comisie formată din specialiști în recrutarea resurselor umane.

(4)Autoritatea publică tutelară poate decide ca în procesul de selecție comisia să fie asistată sau selecția să fie efectuată de un expert independent, persoană fizică sau juridică specializată în recrutarea resurselor umane, ale cărui servicii sunt contractate de autoritatea publică tutelară sau întreprinderea publică care deține o participație majoritară sau de control potrivit legii. În acest caz, autoritatea publică tutelară va suporta costurile procedurii de selecție.

12.Prevederile art. 2 pct. 2 lit. b) și c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011, la care prevederile legale criticate fac referire, au următorul cuprins:

În sensul prezentei ordonanțe de urgență, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

(...)

2.întreprinderi publice: (...)

b)companii și societăți naționale, societăți la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar unic, majoritar sau la care deține controlul;

c)societăți la care una sau mai multe întreprinderi publice prevăzute la lit. a) și b) dețin o participație majoritară sau o participare care le asigură controlul;

13.În opinia autorilor excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 23 alin. (1), potrivit cărora „Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile“.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorii excepției consideră că prevederile art. 29 alin. (3) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 109/2011 care instituie reguli privind componența comisiei de selecție a candidaților pentru funcțiile de membri ai consiliului de administrație sunt vagi și au caracter echivoc, nefiind suficient de clare pentru a fi aplicate, ceea ce atrage nesocotirea principiului securității juridice, valență a dreptului la siguranță prevăzut de art. 23 alin. (1) din Constituție.

15.În ceea ce privește norma de referință la care se raportează autorii excepției, Curtea observă că aceștia invocă prevederile art. 23 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora „Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile“. Referitor la dispozițiile art. 23 din Constituție privind libertatea individuală, Curtea Constituțională a reținut că acestea vizează libertatea fizică a persoanei, dreptul său de a se putea comporta și mișca liber, de a nu fi ținută în sclavie, arestată sau deținută decât în cazurile și după formele expres prevăzute de Constituție și legi. Prin urmare, ipoteza normativă a textelor legale criticate fiind distinctă față de dreptul reglementat prin dispozițiile constituționale invocate, se constată că prevederile art. 23 din Constituție nu au incidență în prezenta cauză (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 499 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 19 noiembrie 2019).

16.De asemenea, Curtea a reținut că prevederile art. 23 din Constituție nu sunt incidente în soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, câtă vreme obiectul acesteia nu constă în norme de reglementare primară în materie penală și/sau contravențională (a se vedea Decizia nr. 430 din 21 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 24 septembrie 2018).

17.Referitor la excepția de neconstituționalitate, în jurisprudența sa, Curtea a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă a acesteia. Astfel, excepția de neconstituționalitate cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

18.În prezenta cauză, chiar dacă se constată că nu există nicio legătură între norma de referință invocată de autorii excepției - art. 23 din Constituție și textele legale criticate, din analiza motivării excepției de neconstituționalitate rezultă că, în realitate, criticile formulate referitoare la încălcarea principiului securității juridice prin prisma caracterului echivoc al dispozițiilor art. 29 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 vizează încălcarea art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, urmând ca aceste dispoziții din Legea fundamentală să fie reținute drept texte de referință.

19.Astfel, Curtea reține că principiul stabilității raporturilor juridice, deși nu este în mod expres consacrat de Constituția României, se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic și social, cât și din preambulul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008).

20.De asemenea, art. 1 alin. (5) din Constituție consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerințe de precizie, claritate și previzibilitate, astfel încât acești destinatari să își poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa (a se vedea Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate, care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate fi dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii.

21.În cauza de față, critica de neconstituționalitate vizează în mod expres sintagmele „specialiști în recrutarea resurse umane“/„persoană fizică sau juridică specializată în recrutarea resurselor umane“, sub aspectul pretinsei ambiguități care planează asupra acestora. Or, din examinarea Ordinului ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al președintelui Institutului Național de Statistică nr. 1.832/856/2011 privind aprobarea Clasificării ocupațiilor din România - nivel de ocupație (șase caractere), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 august 2011, cu modificările și completările ulterioare, Curtea observă că acest act normativ consacră la pct. 2423 categoria „Specialiști în domeniul resurselor umane și de personal“, stabilind că: „Specialiștii în domeniul resurselor umane și de personal furnizează servicii legate de politicile de personal, cum ar fi recrutarea sau dezvoltarea personalului, analize ocupaționale și orientare profesională“. Astfel, la codul 242314 figurează ocupația de „specialist resurse umane“, iar la codul 242320 figurează ocupația „specialist în recrutare“.

22.Sub acest aspect, Curtea reține că, analizate în ansamblul normelor de drept pozitiv care reglementează ocupația de specialist în resurse umane, prevederile de lege criticate nu prezintă elemente de imprecizie. Prin urmare, Curtea constată că prevederile art. 29 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 îndeplinesc condițiile de claritate și previzibilitate, fiind redactate cu suficientă precizie, în așa fel încât să permită destinatarilor săi - autoritățile tutelare, care, la nevoie, pot apela la consultanță de specialitate, să își conformeze conduita.

23.În fine, Curtea precizează că aspectele referitoare la modul de aplicare a legii în ceea ce privește constituirea și componența efectivă a comisiei de selecție excedează controlului de constituționalitate, fiind de resortul instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei.

24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Maria Simona Baciu, loan Radu Topârceanu, Călin Valentin Felezeu, Corina Făgădar, Marinel Culcuș, Radu Cosmin Crișan, Szekely Istvan, Axente Husar și Virginia Rodica Rus în Dosarul nr. 5.171/117/2016* al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile art. 29 alin. (3) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 decembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin