Strategia de reforma a sistemului judiciar 2003-2007 din 4 septembrie 2003

1.Cadru general

Justiţia este un factor esenţial de echilibru şi stabilitate socială în statul de drept. În realizarea acestui rol reforma unui sistem fundamental al societăţii, cum este cel judiciar, implica nu numai restructurarea instituţională propriu-zisa, ci şi reformarea mentalitatilor care stau la baza funcţionarii sistemului actual, precum şi costuri pe care societatea trebuie să şi le asume.

Reforma justiţiei este o necesitate recunoscută, măsuri în acest sens luându-se încă de la începutul anilor '90, dar din anul 2001 a devenit o prioritate prevăzută de Programul de guvernare şi de Planul de acţiune ale actualului Guvern. Deşi au fost înregistrate progrese de necontestat în modernizarea sistemului judiciar, în contextul accelerarii procesului de integrare europeană, este imperios necesară abordarea unitară, coerenta a strategiei de reforma a întregului sistem judiciar care, la rândul sau, să fie coordonata cu reformele celorlalte domenii sociale.

În acest sens Strategia de reforma a sistemului judiciar cuprinde obiectivele necesare modernizării sistemului judiciar, însoţite de măsuri concrete de realizare, pentru care au fost prevăzute termene şi au fost evaluate implicatiile financiare. Obiectivele şi măsurile au fost elaborate conform unei viziuni de ansamblu pentru toate componentele sistemului judiciar, potrivit importantei şi necesităţilor acestora.

Scopul major al prezentei strategii este consolidarea independenţei justiţiei şi a statutului magistratului, precum şi sporirea eficientei actului de justiţie, de natura sa răspundă nevoilor cetăţenilor şi să asigure compatibilitatea sistemului judiciar românesc cu cele ale statelor membre ale Uniunii Europene.

De aceea, în realizarea Strategiei de reforma a sistemului judiciar a fost avută în vedere necesitatea accentuarii integrării justiţiei ca serviciu public în societate prin colaborarea activa cu administraţia publică şi cu diferitele segmente ale societăţii civile. De asemenea, se urmăresc consolidarea şi perfecţionarea funcţională a statului de drept prin recastigarea încrederii cetăţenilor în justiţie şi a respectului faţă de primatul legii.

2.Principii şi obiective strategice

2.1.Principii

Strategia de reforma a sistemului judiciar este realizată pe baza necesităţilor rezultate din analiza atenta a funcţionarii până în prezent a justiţiei pe plan intern, dar având în vedere şi cooperarea pe plan extern, în primul rând cu instituţiile şi sistemele judiciare din Uniunea Europeană. La baza strategiei stau următoarele principii:

–afirmarea demnităţii umane, a libertăţii, democraţiei, egalităţii, solidarităţii şi justiţiei;

–consolidarea statului de drept şi a supremaţiei legii;

–armonizarea cu normele internaţionale şi europene cele mai avansate, avându-se în acelaşi timp în vedere tradiţiile şi identitatea naţionala;

–implicarea autorităţilor, cu precădere a întregului sistem judiciar, dar şi a tuturor actorilor sociali, în vederea realizării consensului pentru reformarea sistemului judiciar.

2.2.Obiective strategice

În conformitate cu principiile enunţate mai sus, se impune dezvoltarea, într-o maniera concisă, coerenta şi pragmatica, a următoarelor obiective strategice:

2.2.1.Siguranţa juridică:

–creşterea imparţialităţii, transparenţei, credibilitatii şi sporirea eficientei actului de justiţie;

–crearea unei jurisprudente unitare;

–transpunerea completa a acquisului comunitar de competenţa sistemului judiciar;

–continuarea şi intensificarea procesului de informatizare a justiţiei;

–îmbunătăţirea capacităţii sistemului judiciar în aplicarea legii şi consolidarea capacităţii administrative;

–continuarea procesului de reforma a sistemului penitenciar.

2.2.2.Asigurarea calităţii hotărârilor judecătoreşti:

–asigurarea unei durate rezonabile pentru soluţionarea cauzelor;

–modificări structurale în organizarea sistemului judiciar, vizând restructurarea instanţelor şi parchetelor pe criterii de eficienta şi specializarea unor instanţe şi parchete pentru soluţionarea unor anumite categorii de cauze;

–reforma administrării justiţiei şi asigurarea condiţiilor materiale necesare desfăşurării actului de justiţie;

–pregătirea profesională a magistraţilor şi a personalului auxiliar.

2.2.3.Independenta sistemului judiciar faţă de executiv:

–asigurarea transparenţei activităţii sistemului judiciar prin relationarea cu societatea civilă;

–definirea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Ministerului Justiţiei, în sensul consolidării independentei puterii judecătoreşti;

–stabilirea statutului magistraţilor - a drepturilor şi obligaţiilor acestora.

2.3.Mijloace de realizare

Obiectivele menţionate mai sus sunt dezvoltate în prezenta strategie, urmând a fi detaliate în Planul de acţiune aprobat prin ordin al ministrului justiţiei. Mijloacele de realizare:

–revizuirea Constituţiei şi adoptarea noii legislaţii privind organizarea instanţelor judecătoreşti, statutul magistraţilor, organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii în vederea consolidării independentei puterii judecătoreşti;

–garantarea independentei şi imparţialităţii magistraţilor în modalităţile de recrutare, pregătire, avansare, parasire a funcţiei;

–aplicarea tehnologiilor informatice adecvate în fiecare unitate a sistemului şi interconectarea acestora;

–pregătirea profesională susţinută şi specializarea magistraţilor şi a personalului auxiliar;

–asigurarea finanţării procesului de reforma.

3.România şi dreptul comunitar

3.1.Măsuri realizate în perioada 2001-2003 în vederea reformarii sistemului judiciar

3.1.1.Transpunerea acquisului comunitar în legislaţia română şi armonizarea cadrului legal intern cu cele ale statelor membre ale Uniunii Europene

Prima parte a reformei în justiţie s-a încheiat cu predarea proiectului noului Cod penal la Parlament şi cu preluarea integrală a acquisului comunitar, pentru capitolul 24 "Justiţie şi afaceri interne", în legislaţia română. În numai 2 ani acquisul în vigoare în anul 2001, cu relevanta pentru sistemul judiciar, a fost transpus; prevederile naţionale respective se afla în dezbatere parlamentară sau sunt deja în vigoare.

În ceea ce priveşte procesul legislativ, trebuie subliniate următoarele progrese, care, de altfel, corespund unor cerinţe pe plan european:

● Abrogarea art. 200 din Codul penal, prin care a fost dezincriminata infracţiunea de relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex.

● Proiectul noului Cod penal, transmis la Parlament, care cuprinde importante modificări referitoare la infracţiunile ce prezintă legătură cu libertatea de exprimare: a fost dezincriminata infracţiunea de insulta, în cazul infracţiunii de calomnie s-a redus cuantumul amenzii şi s-a eliminat posibilitatea ca amenda neexecutata să fie transformata în închisoare, au fost eliminate infracţiunea de ultraj săvârşită prin insulta şi calomnie, precum şi infracţiunea de ofensa adusă autorităţii.

● Legea nr. 281/2003 cuprinde modificări substanţiale ale Codului de procedura penală şi conţine dispoziţii de esenta ce sporesc garanţiile procesuale pentru măsurile privative sau restrictive de libertate, în acord cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu: atribuirea dispunerii arestării preventive în competenţa procurorului, pe o perioadă de maximum 3 zile, iar după acest termen, în competenţa exclusiva a instanţei de judecată), precum şi noi instituţii ca protecţia martorilor şi investigatorii sub acoperire.

● Legi importante pentru combaterea criminalitatii transnationale organizate, parte a acquisului comunitar, menite sa apere valori ale statului de drept şi societăţii democratice, cum sunt viaţa şi libertatea cetăţenilor:

● Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, prin care a fost incriminat traficul de persoane şi au fost introduse norme pentru protecţia şi asistenţa victimelor traficului şi a familiilor acestora;

● Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spalarii banilor, prin care a fost incriminata spalarea banilor, indiferent de infracţiunea din săvârşirea căreia provine bunul;

● Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalitatii organizate, prin care a fost incriminata constituirea sau sprijinirea grupurilor infractionale organizate.

● Legi importante privind prevenirea şi combaterea corupţiei:

● Crearea Parchetului Naţional Anticoruptie, ca rezultat al unui program Phare de înfrăţire instituţională cu Spania, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare;

● Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitatilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, ce cuprinde unul dintre cele mai moderne sisteme de reglementare a regimului incompatibilităţilor în cadrul statelor europene, salutata de oficialii europeni.

● Legislaţie în domeniul relaţiilor internaţionale, ce asigura, într-un grad superior, cetăţenilor români accesul la spaţiul european de justiţie şi respectarea obligaţiilor internaţionale ale României:

● Legea nr. 296/2001 privind extrădarea, Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară internationala în materie penală, Legea nr. 756/2001 asupra transferării persoanelor condamnate în străinătate;

● Legile de ratificare a convenţiilor Consiliului Europei privind corupţia - Convenţia penală privind corupţia (Legea nr. 27/2002) şi, respectiv, Convenţia civilă asupra corupţiei (Legea nr. 147/2002);

● Legea nr. 187/2003 privind competenţa de jurisdicţie, recunoaşterea şi executarea în România a hotărârilor în materie civilă şi comercială pronunţate în statele membre ale Uniunii Europene şi Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internationala în materie civilă şi comercială, care transpun prevederile regulamentelor comunitare în materie civilă şi comercială;

● Legile de aderare la cele trei convenţii de la Haga privind comunicarea actelor, obţinerea de probe şi accesul la justiţie (Legea nr. 124/2003, Legea nr. 175/2003 şi, respectiv, Legea nr. 215/2003).

● Proiectul noului Cod civil a fost prezentat în prima lectura Guvernului, la sfârşitul lunii iulie 2003; la elaborarea acestuia am beneficiat de expertiza canadiana, care a stat şi la baza noului Cod civil din regiunea Quebec, unul dintre cele mai moderne din lume.

În domeniul dreptului comercial, acquisul comunitar a fost integral transpus în legislaţia română:

● Legea nr. 637/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat în domeniul insolventei preia dispoziţiile Regulamentului CE nr. 1.346/2000 privind falimentul transfrontalier;

● Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnitatilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei transpune în cartea a II-a titlul II prevederile celor 6 directive sectoriale în domeniu;

● Aceeaşi Lege nr. 161/2003 transpune în cartea I titlul V prevederile din Regulamentul CEE nr. 2.137/1985 privind grupurile europene de interes economic;

● Legea nr. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi transpune dispoziţiile Directivei 86/653/CEE privind agenţii comerciali independenţi.

În 2002 a fost modificată Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, pentru transpunerea obligaţiilor asumate de România prin Acordul european, în ceea ce priveşte activitatea de consultanţa prestată de avocaţi, şi unele dintre prevederile directivelor comunitare (prin Legea nr. 489/2002). Potrivit calendarului de negocieri asumat, până la sfârşitul anului 2003 vor fi transpuse în legislaţia română prevederile acquisului comunitar privind libera prestare şi dreptul de stabilire al avocaţilor.

3.1.2.Consiliul Superior al Magistraturii

În ceea ce priveşte organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar, subliniem faptul ca, în raport de prevederile Constituţiei în vigoare, la începutul anului 2002 a fost adoptat unul dintre cele mai moderne sisteme din Europa pentru alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii direct în adunările generale ale magistraţilor. Noii membri astfel aleşi şi-au început recent mandatul.

De altfel, forma revizuită a Constituţiei, aflată în faza finala de adoptare de către Parlament, contribuie la consolidarea puterii judecătoreşti*1).

*1) Vezi infra cap. 8.

3.1.3.Consolidarea statutului magistraţilor

În vederea creşterii prestigiului justiţiei, îmbunătăţirii situaţiei materiale şi consolidării statutului magistraţilor, pentru o mai buna salarizare a acestora, a fost promovata la sfârşitul anului 2002 Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, care a condus la creşterea indemnizaţiei pentru preşedintele unei curţi de apel cu 38%-92%, iar pentru un judecător de la aceeaşi instanţa cu 36%-70% (în funcţie de sporurile ce se acordă pentru judecarea cauzelor de corupţie, titlul de doctor în drept, vechimea efectivă în magistratura).

Sub aspect legislativ cele doua proiecte fundamentale privind statutul magistraţilor şi organizarea judiciară au fost adoptate de Guvern şi se afla în procedura parlamentară*2).

*2) Vezi infra cap. 7 şi 9.

3.1.4.Programe de asistenţa

Subliniem succesul real înregistrat în perioada 2002-2003 în recuperarea intarzierilor semnificative şi implementarea unor programe PHARE complexe, cu impact deosebit în procesul de reforma a sistemului judiciar: PHARE 1997 şi PHARE 2000 de informatizare a justiţiei, PHARE 1999 pentru consolidarea Institutului Naţional al Magistraturii, PHARE 1999 Anticoruptie, PHARE 2000 destinat intaririi sistemului judiciar şi penitenciar din România şi altele.

Sunt în curs de derulare programele PHARE 2002 de asistenţa pentru consolidarea sistemului judiciar (structurat pe 3 proiecte de înfrăţire instituţională: pentru Consiliul Superior al Magistraturii, pentru Institutul Naţional al Magistraturii şi Centrul de Pregătire şi Perfecţionare a Grefierilor şi a Celuilalt Personal Auxiliar de Specialitate şi pentru introducerea mijloacelor alternative de soluţionare a litigiilor în civil şi comercial) şi Proiectul de asistenţa destinat îmbunătăţirii legislaţiei în materia falimentului, prin care reforma deja începută va fi continuată.

Exerciţiul de programare continua în acest an. Ministerul Justiţiei a elaborat fişele de programe pentru exerciţiul PHARE 2003. Astfel, au fost aprobate de către Comisia Europeană următoarele proiecte:

● Continuarea asistenţei în materia luptei împotriva corupţiei;

● Sprijin în domeniul justiţiei pentru minori;

● Continuarea reformei sistemului penitenciar;

● Asistenţa destinată publicităţii imobiliare şi cadastrului (fişa interinstituţională elaborata împreună cu Oficiul Naţional pentru Cadastru).

În cursul anului 2003 au fost revigorate programele cu Banca Mondială, au fost regandite componenta şi activitatea unităţii de implementare a proiectelor pentru cartea funciară în materia informatizarii birourilor de carte funciară, îmbunătăţirii condiţiilor de lucru, accesului mai bun al publicului la serviciile de carte funciară.

3.1.5.Institutul Naţional al Magistraturii

Activitatea Institutului Naţional al Magistraturii a fost revigorata, în vederea asigurării unei înalte pregatiri profesionale a magistraţilor, prin imbinarea specializării teoretice cu dobândirea deprinderilor practice, prin studierea aprofundata a normelor de drept şi jurisprudenţei naţionale şi comunitare.

Institutul Naţional al Magistraturii poate fi considerat un model pentru şcolile de magistratura din aceasta parte a Europei, asa cum au afirmat rapoartele de evaluare ale Consiliului Europei din ultimul an.

Toate aceste aspecte demonstreaza faptul ca reforma sistemului judiciar este un proces în plină desfăşurare, cu rezultate clare. Aceasta va continua, punct cu punct, în viitorul apropiat, cu sprijinul programelor PHARE şi al experţilor comunitari.

3.2.Măsuri avute în vedere pentru aplicarea legislaţiei

3.2.1.Monitorizarea aplicării legislaţiei în vigoare, în special a celei care transpune acquisul comunitar

Monitorizarea aplicării legislaţiei în vigoare este o consecinţa şi o necesitate a transpunerii corecte a acquisului comunitar în actele normative interne. Aceasta implica observarea modului în care actele normative cu efecte asupra sistemului judiciar sunt aplicate, precum şi comunicarea concluziilor, prin intermediul Ministerului Justiţiei, către instituţiile interesate, folosind instrumentele de monitorizare (studii, rapoarte, rapoarte de progres, rapoarte de implementare, tabele de monitorizare etc.). Realizarea acestui obiectiv este esenţială în vederea integrării europene.

Modul în care actele normative care transpun acquisul comunitar sunt aplicate este evaluat prin analizarea soluţiilor definitive ale instanţelor judecătoreşti. Acest obiectiv se realizează prin colaborarea compartimentelor judiciar şi de integrare europeană, în vederea asigurării concordanţei jurisprudenţei româneşti cu modul în care dreptul comunitar analog este aplicat în cadrul Uniunii Europene. În acelaşi mod va fi analizata aplicarea de către alte instituţii a actelor normative cu efecte asupra sistemului judiciar. Analiza va avea ca punct principal de pornire observaţiile instituţiilor implicate în procesul de integrare sau ale persoanelor interesate, iar rezultatele vor fundamenta măsurile care vor fi luate (comunicarea concluziilor către instituţiile responsabile de aplicarea normelor în cauza şi, eventual, amendarea legislaţiei respective).

De asemenea, prin direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei şi în colaborare cu preşedinţii de instanţe, va fi continuat şi intensificat procesul de monitorizare a realizării obiectivelor necesare procesului de aderare, rapoartele urmând a fi comunicate periodic Ministerului Integrării Europene şi Comisiei Europene.

3.2.2.Analiza soluţiilor definitive ale instanţelor judecătoreşti în vederea identificarii modalităţilor de aplicare unitară a legii

Modificările aduse recent Codului de procedura civilă, potrivit cărora atât apelurile exercitate împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţa de judecătorii, cat şi cele exercitate împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţa de tribunale urmează să se judece de curţile de apel, determina competenţa exclusiva a Curţii Supreme de Justiţie pentru soluţionarea recursurilor. Aceasta soluţie va avea drept consecinţa crearea unei practici judiciare unitare.

În plus, urmărirea evoluţiei practicii judiciare este deosebit de importanţa pentru aplicarea actelor normative în mod unitar şi conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene pentru actele cu relevanta comunitara. Acest obiectiv presupune realizarea, la nivelul instanţelor judecătoreşti şi în cadrul Ministerului Justiţiei, a unor evaluări privind evoluţia practicii judiciare, pentru evidentierea reglementărilor care nu mai corespund necesităţilor sociale şi pentru identificarea relaţiilor care trebuie reglementate, precum şi realizarea unor culegeri de practica judiciară în diferite domenii ale dreptului.

Va fi continuat procesul de elaborare a studiilor privind evoluţia practicii judiciare în vederea identificarii reglementărilor necorespunzătoare necesităţilor sau a chestiunilor care generează practica neunitara - realizate anual de către direcţia de specialitate din Ministerul Justiţiei (Direcţia judiciară) în materia dreptului civil, procesual civil, penal, procesual penal, comercial, contencios administrativ, proprietate intelectuală.

În acelaşi timp va continua realizarea anuală a unor culegeri de practica judiciară în aceste domenii. Culegerile sunt realizate atât la nivelul Ministerului Justiţiei, prin Direcţia judiciară, cat şi la nivelul instanţelor judecătoreşti, în principal la curţile de apel.

Concluziile studiilor şi culegerile de practica judiciară vor fi disponibile pentru instituţiile şi persoanele interesate şi, în special, pentru magistraţi; aceştia din urma le vor dezbate în cadrul şedinţelor de pregătire stabilite la nivelul instanţelor şi parchetelor, în scopul îmbunătăţirii pregătirii profesionale.

3.2.3.Intensificarea cooperării în cadrul sistemului judiciar şi a sistemului judiciar cu alte instituţii în vederea realizării eficiente a actului de justiţie

În contextul actual este mai evident decât oricând ca sistemul judiciar nu poate exista şi funcţiona independent de alte sisteme, de societate în ansamblu. În cadrul procesului de reforma a administrării justiţiei, care vizează crearea completelor, secţiilor şi, ulterior, a instanţelor specializate, este necesară o mai buna colaborare directa a instanţelor cu organele de poliţie şi parchetele, dar şi cu alte instituţii cu competente în domenii specifice: protecţia minorilor, proprietate intelectuală, relaţii de muncă, reintegrare socială etc.

De asemenea, este necesară asigurarea transparenţei activităţilor judiciare, potrivit legislaţiei, faţă de presa şi cetăţeni. În acest sens, instituţia purtatorului de cuvânt atât la nivelul instanţei, cat şi al parchetului trebuie consolidata prin pregătire profesională specifică, conform modelelor europene.

Nu în ultimul rând asistam în prezent la o intensificare a cooperării judiciare, în special pe plan european, cu eliminarea formalităţilor administrative intermediare. În vederea asigurării compatibilitatii sistemului judiciar român cu cele din statele membre ale Uniunii Europene, sunt necesare pregătirea magistraţilor români şi consolidarea structurii logistice. În acest scop se urmăreşte realizarea unei cooperări directe, în conformitate cu instrumentele juridice comunitare, între instanţele române şi cele din Uniunea Europeană. Acest obiectiv se realizează în special prin pregătirea iniţială şi continua în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, dar şi de către Ministerul Justiţiei sau unele instanţe, cu participarea unor experţi comunitari.

4.Conformitatea cu Convenţia europeană a drepturilor omului

4.1.Direcţii de acţiune

Statul român considera realizarea dreptului la apărare şi accesului la justiţie ca esenţiale pentru protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Ca atare, acţiunile vor fi realizate pe doua direcţii:

● legislaţia considerată contrară Convenţiei de Curtea Europeană a Drepturilor Omului va fi modificată, în sensul respectării stricte a drepturilor garantate pe plan european;

● o a doua direcţie de acţiune consta în aplicarea normelor legale în asa fel încât sa nu se aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În acest sens, recomandările Consiliului Europei şi deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului vor fi aplicate fără întârziere.

4.2.Modificarea Codului de procedura penală

Prin modificarea adusă recent Codului de procedura penală au fost sporite garanţiile procesual penale, îndeosebi cele privind măsurile privative sau restrictive de libertate ori cele referitoare la instituirea controlului judecătoresc privind soluţiile procurorului de netrimitere în judecata. Astfel, s-au adus Codului de procedura penală modificări şi completări substanţiale cu privire la următoarele instituţii:

● Măsurile privative şi restrictive de libertate

Cea mai importanţa modificare în aceasta materie o constituie atribuirea dispunerii arestării preventive în cursul urmăririi penale în competenţa procurorului, pe o perioadă de maximum 3 zile, iar după acest termen, în competenţa exclusiva a instanţei de judecată, spre deosebire de reglementarea actuala care conferă această competenţă numai procurorului. Aceasta soluţie legislativă este în concordanta cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit ca organul care dispune sau menţine măsura arestării preventive trebuie să prezinte anumite garanţii, printre care independenta şi imparţialitatea atât faţă de puterea executivă, cat şi faţă de părţi. În acest sens sunt şi legislatiile europene, cum ar fi cea franceza, italiana, germană, poloneza, care prevăd ca măsura arestării preventive este dispusă de un judecător sau de o instanţa, şi nu de către procuror.

● Sporirea garanţiilor acordate invinuitilor sau inculpaţilor minori

La capitolul destinat măsurilor preventive a fost inclusă o noua secţiune care cuprinde reglementări privind: drepturi proprii şi un regim special de detenţie preventivă în raport cu particularităţile vârstei lor, termene speciale pentru durata măsurii reţinerii sau arestării preventive, precum şi un termen maxim în care minorii pot fi mentinuti în arest preventiv.

● Controlul judecătoresc asupra unor măsuri sau acte dispuse în cursul urmăririi penale

S-a instituit un control judecătoresc cu privire la soluţiile procurorului de netrimitere în judecata. Până acum ordonanţele procurorului în aceasta materie puteau fi atacate numai la procurorul ierarhic superior. În prezent, în lumina deciziilor Curţii Constituţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, se prevede că persoana vătămată sau orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate prin ordonanţa procurorului de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori prin rezoluţia acestuia de neincepere a urmăririi penale se pot adresa instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sa judece cauza în prima instanţa.

Se prevede totodată dispunerea de către instanţa (şi de către procuror pentru cauzele urgente şi temeinic justificate) a perchezitiilor domiciliare, a reţinerii şi predării corespondentei şi a obiectelor, precum şi a interceptarilor şi înregistrărilor audio sau video. În ceea ce priveşte măsurile de siguranţă a obligării la tratament medical şi a internării medicale, acestea pot fi dispuse numai de instanţa de judecată.

● Extinderea dreptului la repararea pagubei a fost realizată, pe de o parte, prin înlăturarea limitarilor prevăzute în textele în vigoare, iar pe de altă parte, prin vizarea nu numai a persoanelor private de libertate, ci şi a celor cărora li s-a restrâns libertatea. Aceasta extindere asigura concordanta cu deciziile Curţii Constituţionale în materie, precum şi cu dispoziţiile art. 5 alin. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 3 din Protocolul nr. 7 la convenţie.

Trebuie menţionat ca proiectul Legii de revizuire a Constituţiei reprezintă un progres faţă de aceste ultime modificări ale Codului de procedura penală, în sensul că măsura arestării preventive va putea fi dispusă numai de instanţa de judecată, fiind limitată ca durata, iar măsura efectuării percheziţiei va fi numai de competenţa judecătorului.

4.3.Reglementarea drepturilor persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate

Condamnarea statului român de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a impus adoptarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate. Prin adoptarea acestui act normativ statul român răspunde măsurilor cu caracter general dispuse de Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, în urma hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza "Petra împotriva României".

În cadrul dispoziţiilor generale este reglementată - alături de interzicerea supunerii la tortura, tratamente inumane sau degradante şi interzicerea discriminarii - procedura prin care se asigura controlul judecătoresc asupra măsurilor luate de administraţia penitenciarului cu privire la exercitarea drepturilor persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate.

Având în vedere jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul de petiţionare, acest drept este garantat şi nu i se pot aduce restrangeri. Petitiile, care includ orice cerere sau sesizare adresată autorităţilor publice, instituţiilor publice, organelor judiciare, instanţelor sau organizaţiilor internaţionale a căror competenţa este acceptată ori recunoscută de România, precum şi răspunsurile la acestea au caracter confidenţial şi nu pot fi deschise sau reţinute.

Dreptul la corespondenta al persoanelor care executa pedepse privative de libertate este, de asemenea, garantat, iar corespondenta are caracter confidenţial şi nu poate fi deschisă sau reţinută decât în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.

Restrangerile dreptului la corespondenta nu se aplică în cazul corespondentei cu apărătorul sau cu organizaţiile neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea în domeniul protecţiei drepturilor omului.

Este prevăzută o serie de măsuri pentru asigurarea exercitării dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenta, cum sunt instalarea de cutii poştale în interiorul penitenciarului sau suportarea de către administraţia penitenciarului a unor cheltuieli ocazionate de exercitarea dreptului de petiţionare şi a dreptului la corespondenta, în cazul în care persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate nu dispun de mijloacele băneşti necesare.

Dispoziţii similare cu cele referitoare la dreptul la corespondenta al persoanelor care executa pedepse privative de libertate sunt stabilite şi cu privire la dreptul la convorbiri telefonice al acestor persoane.

Dreptul de a primi vizite poate fi exercitat în spaţii special amenajate, sub supravegherea vizuala a personalului administraţiei penitenciarului, durata şi periodicitatea vizitelor urmând să fie stabilite prin ordin al ministrului justiţiei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Persoanele condamnate la pedepse privative au dreptul de a primi oricând, în condiţii de confidenţialitate, vizitele aparatorului.

Dreptul la asistenţa medicală este garantat. Asistenţa medicală în penitenciare se asigura, ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii.

În cadrul dispoziţiilor finale este prevăzută aplicarea corespunzătoare a normelor cuprinse în acest act normativ şi altor categorii de persoane cu privire la care au fost dispuse măsuri sau sancţiuni privative de libertate - persoanele arestate preventiv, cele aflate în executarea sancţiunii închisorii contravenţionale şi persoanele internate în centrele de reeducare.

Accesul la informaţiile de interes public se realizează în condiţiile Legii privind liberul acces la informaţiile de interes public.

5.Garanţii pentru înfăptuirea unui act de justiţie echitabil

Exista o multitudine de garanţii juridice pentru înfăptuirea unui act de justiţie echitabil. Între acestea se înscriu independenta judecătorului şi consolidarea statutului magistratului*3), dar şi modalităţile eficiente de control al actului de justiţie, înainte şi după pronunţarea hotărârii judecătoreşti, obiect al prezentului capitol.

*3) Vezi infra cap. 7.

5.1.Controlul anterior

Proiectul de revizuire a Constituţiei prevede că activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare este condusă şi supravegheată, în condiţiile legii, de parchetele care funcţionează pe lângă instanţele de judecată.

De asemenea, actele sau măsurile efectuate în cursul urmăririi penale sunt supuse controlului instanţei de judecată. Subliniem, în acest sens, măsurile prin care se dispune lipsirea de libertate, neinceperea urmăririi penale etc.

5.2.Controlul ulterior

5.2.1.Realizarea unui sistem de reintegrare socială şi supraveghere la nivel naţional

Ministerul Justiţiei şi-a asumat misiunea de a înfiinţa la nivel naţional servicii de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, ca parte a reformei sistemului justiţiei penale şi a sancţiunilor comunitare, în contextul aderării la Uniunea Europeană.

Dezvoltarea sistemului de reintegrare socială şi supraveghere la nivel naţional se desfăşoară pe baza unei strategii care are în vedere:

–înfiinţarea sistemului de reintegrare socială şi supraveghere la nivel naţional, alcătuit din 41 de servicii de reintegrare socială şi supraveghere;

–supravegherea persoanelor condamnate aflate în stare de libertate, în scopul diminuării infractionalitatii, a temerii faţă de fenomenul infractional şi a costurilor şi consecinţelor datorate supraaglomerarii penitenciarelor;

–demonstrarea eficientei şi a unei bune gestionari a fondurilor publice în desfăşurarea tuturor activităţilor serviciilor de reintegrare socială şi supraveghere.

5.2.2.Realizarea condiţiilor necesare executării sancţiunilor privative de libertate

5.2.2.1.Demilitarizarea sistemului penitenciar

Demilitarizarea sistemului penitenciar are drept scop alinierea sistemului penitenciar la normele şi practica europeană în materie, posibilitatea manifestării responsabilităţii individuale în cadrul sistemului, crearea cadrului favorabil unei comunicări reale atât între membrii personalului, cat şi între aceştia şi deţinuţi şi, nu în ultimul rând, schimbarea în timp a mentalitatii de tip militar într-o atitudine lipsită de rigiditate şi conformism. Procesul de demilitarizare implica:

–suplimentarea treptata a numărului de posturi în raport cu specificul activităţii civile faţă de cea militară, din perspectiva legislaţiei muncii; se are în vedere asigurarea unor condiţii de muncă care să permită menţinerea stabilitatii personalului şi evitarea plecării acestuia spre alte structuri militare sau instituţii, prin măsuri de imbunatatire a protecţiei sociale şi securităţii profesionale (în anul 2003 aceasta activitate a început prin suplimentarea cu 100 de posturi şi 305 posturi special pentru Spitalul Penitenciar Rahova şi Centrul pentru minori Buzias);

–asigurarea unor fonduri suplimentare pe durata procesului de demilitarizare, necesare finanţării noilor posturi, plăţii contribuţiilor de asigurări sociale, a drepturilor de echipament, hrana, ajutoarelor prevăzute în caz de pensionare etc., precum şi pentru instruirea iniţială de specialitate a noilor angajaţi.

5.2.2.2.Realizarea cadrului juridic adecvat pentru alinierea sistemului penitenciar românesc la normele europene

Adoptarea în anul 2004 a noii Legi de executare a pedepselor, în condiţiile adoptării noului Cod penal, permite armonizarea şi coordonarea principiilor de preventie generală şi specială, individualizarea executării pedepselor, asigurarea unui regim penitenciar progresiv şi a unui raport optim între sancţiunea penală şi reinsertia socială.

Proiectul Legii privind statutul funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare, care va fi adoptat în cursul anului 2004, avizat de Consiliul Suprem de Apărare a Tarii, constituie fundamentul juridic al demilitarizarii sistemului penitenciar.

În urma adoptării actelor normative menţionate vor fi elaborate regulamentele şi instrucţiunile necesare punerii în aplicare a acestora, în principal: Regulamentul de aplicare a Legii de executare a pedepselor şi a măsurilor preventive privative de libertate, Regulamentul privind organizarea şi executarea serviciului de supraveghere a detinutilor aflaţi în penitenciare, Codul deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare, Regulamentul de organizare şi funcţionare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

5.2.2.3.Îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie la nivelul normelor europene

Îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie la nivelul normelor europene presupune în primul rând un considerabil efort financiar, în condiţiile în care bugetul de stat poate suporta în prezent doar o parte din acesta:

–construirea, într-o perioadă de 5 ani, a 14 penitenciare noi;

–înfiinţarea unui nou centru de reeducare la Buzias, judeţul Timiş, cu 120 de locuri;

–modernizarea spaţiilor de detenţie din penitenciarele Bucureşti-Jilava, Bacau, Colibasi, Craiova, Miercurea-Ciuc, Poarta Alba, Satu Mare, Targsor şi Vaslui, care va asigura spaţii de cazare adecvate, sali de mese, cluburi, sali de clasa, cabinete de psihologie, consiliere şi psihoterapie, sali de sport şi grupuri sanitare;

–dotarea atelierelor destinate activităţilor productive din penitenciare cu utilaje moderne, care să asigure calificarea persoanelor private de libertate.

Programul PHARE 2003 va asigura elaborarea unei strategii de lupta împotriva consumului de droguri în penitenciare, dotarea penitenciarelor cu echipamente pentru detectarea consumului de droguri de către deţinuţi, organizarea de sesiuni de pregătire a personalului de supraveghere, precum şi a programelor socioeducative pentru deţinuţi.

5.2.2.4.Elaborarea unei noi strategii privind siguranţa aşezămintelor de deţinere

Dotarea penitenciarelor cu mijloace moderne de supraveghere electronică a perimetrelor, camerelor de deţinere şi a accesului se va realiza în cursul anului 2004.

Elaborarea unui nou sistem de evaluare şi individualizare a regimului penitenciar, în conformitate cu prevederile proiectului Legii executării pedepselor, este programata pentru 2004. Se va avea în vedere înfiinţarea de echipe tehnice multidisciplinare, formate din jurişti, psihologi, sociologi şi pedagogi, care pe baza evaluării vor stabili regimul penitenciar adecvat pentru fiecare deţinut.

5.2.2.5.Asistenţa medicală

Perfecţionarea activităţii de asistenţa medicală pentru persoanele private de libertate prin: implementarea şi dezvoltarea serviciilor de asistenţa medicală şi psihologică acordate consumatorilor de droguri; limitarea răspândirii infectiei HIV/SIDA şi a bolilor cu transmitere sexuală în rândul detinutilor prin măsuri de educaţie pentru sănătate şi reducere a efectelor negative; evaluarea cazurilor de boli psihice în rândul detinutilor şi îmbunătăţirea sistemului de tratare şi recuperare a acestora; depistarea precoce, tratarea şi reducerea numărului de recidive şi cazuri rezistente la tratament în tuberculoza pulmonara.

5.2.2.6.Programe internaţionale de sprijin al măsurilor de reforma a sistemului penitenciar şi de probaţiune

Pentru realizarea acestor obiective, pasi importanti au fost realizaţi în cadrul proiectului de înfrăţire instituţională "Asistenţa pentru reforma sistemului penitenciar şi consolidarea sistemului de probaţiune din România". Componenta a programului PHARE RO 0004.01, proiectul a vizat consolidarea sistemului penitenciar românesc şi a celui de probaţiune (750.000 euro), partenerul principal fiind Spania, iar cel secundar Marea Britanie (pentru partea de probaţiune).

În cadrul fiecărei activităţi a programului experţii spanioli au făcut unele recomandări, care au început deja să fie transpuse în practica:

● necesitatea elaborării unui plan de investiţii şi de ameliorare a condiţiilor din penitenciare;

● crearea în unităţile penitenciare de comisii tehnice interdisciplinare care să aibă ca atribuţii studiul individual al detinutilor şi planificarea activităţilor;

● separarea clara a atribuţiilor din domeniul siguranţei deţinerii de cele din sectorul cultural educativ;

● colaborarea cu comunitatea şi organizaţiile nonguvernamentale;

● crearea cadrului legal referitor la măsurile de securitate din centrele de reeducare;

● reglementarea pedepselor alternative la pedeapsa cu închisoarea;

● realizarea unei proceduri de supraveghere a detinutilor eliberaţi condiţionat;

● elaborarea unui program de acţiune pentru prevenirea, diagnosticarea timpurie şi tratamentul tuberculozei în mediul penitenciar.

Convenţia de înfrăţire dintre partenerul britanic London Probation Area şi Direcţia de reintegrare socială şi supraveghere din Ministerul Justiţiei a dus la formarea a mai mult de jumătate din numărul consilierilor de probaţiune, fiind totodată elaborata şi curricula, numărul formatorilor a crescut de la 15 la 30, au fost elaborate ghiduri de bune practici, a fost conceput un plan de reinsertie socială, au fost încheiate protocoale de colaborare cu instanţele, precum şi cu instituţiile penitenciare.

Convenţia de înfrăţire a fost apreciată de ambele instituţii beneficiare ale sistemului judiciar românesc, colaborarea urmând a continua în cadrul cooperării bilaterale.

6.Metode alternative de soluţionare a conflictelor (medierea)

În procesul de realizare a reformei sistemului judiciar o atenţie deosebită este acordată creşterii eficientei actului de justiţie prin îmbunătăţirea activităţii instanţelor. În acest sens, introducerea metodelor alternative de soluţionare a litigiilor pe cale judecătorească în sistemul judiciar românesc este considerată o soluţie pentru degrevarea rolului instanţelor şi implicit de creştere a operativitatii şi calităţii în soluţionarea cauzelor.

Astfel, un prim pas a fost făcut în cadrul asistenţei oferite printr-un program PHARE în anul 2003, prin care se urmăreşte introducerea medierii în sistemul nostru judiciar (una dintre alternativele cele mai cunoscute de soluţionare a litigiilor) şi ale cărui activităţi vizează în principal crearea cadrului legislativ şi popularizarea beneficiilor acestui tip de serviciu printre justiţiabili, avocaţi, magistraţi.

Cu sprijinul Ambasadei Statelor Unite ale Americii în România, Ministerul Justiţiei a initiat, de asemenea, un proiect privind medierea în cadrul unei instanţe-pilot (Curtea de Apel Craiova), urmând ca, în urma rezultatelor obţinute, acesta să fie extins şi la alte curţi din ţara.

Totodată Ministerul Justiţiei - Direcţia de reintegrare socială şi supraveghere, împreună cu Centrul de Resurse Juridice, Departamentul pentru Dezvoltare Internationala al Guvernului Marii Britanii şi Fundaţia Familia şi Ocrotirea Copilului au lansat doua centre-pilot de mediere în cauze penale constituite în cadrul proiectului "Justiţie restaurativa - un posibil răspuns la infractionalitatea juvenila", pentru minorii şi ţinerii de până la 21 de ani care au săvârşit infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Următorii pasi vor avea în vedere elaborarea în anul 2003 a unei legi privind medierea şi reglementarea statutului profesiei de mediator, corespunzătoare sistemului nostru judiciar, dar asigurându-se şi conformitatea cu normele Uniunii Europene în domeniu. Sunt avute în vedere:

● crearea cadrului legislativ şi popularizarea beneficiilor acestui tip de serviciu printre justiţiabili, avocaţi, magistraţi în cadrul asistenţei oferite prin Programul PHARE, prin care se urmăreşte introducerea medierii în sistemul nostru judiciar;

● organizarea de sesiuni de mediere la nivelul instanţelor de către persoanele ce au fost pregătite de către specialiştii străini, în cadrul proiectelor-pilot;

● evaluarea rezultatelor şi formularea de comentarii şi propuneri pe baza acestora.

7.Credibilitatea justiţiei (recrutare, cariera, deontologie) şi sporirea calităţii actului de justiţie

7.1.Statutul magistraţilor

Constituţia României prevede că justiţia se înfăptuieşte în numele legii, iar judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Pornind de la aceste principii constituţionale, necesitatea asigurării garanţiilor de competenţa, independenta şi imparţialitate a magistraţilor impune o reformare a sistemului judiciar, în acord cu cele mai importante documente europene şi internaţionale în materie.

Obiectivul principal al reformei în justiţie îl reprezintă consolidarea independentei şi statutului magistratului, precum şi asigurarea realizării eficiente a actului de justiţie, de natura sa răspundă nevoilor cetăţenilor şi să asigure compatibilitatea sistemului judiciar românesc cu cele ale statelor membre ale Uniunii Europene. Se are în vedere faptul ca inamovibilitatea, intemeiata pe garantarea stabilitatii carierei şi pe responsabilitatea în exercitarea funcţiei, constituie ea însăşi o garanţie a independenţei justiţiei.

Prin proiectul noii Legi privind statutul magistraţilor, elaborat în anul 2003, se urmăreşte formarea unui corp de magistraţi de cariera care să se bucure de independenta şi stabilitate. Este prevăzută, de asemenea, transparenta procedurilor de selecţie, promovare, numire în funcţii de conducere şi evaluare profesională. De asemenea, va creşte semnificativ rolul Consiliului Superior al Magistraturii, care va avea exclusivitate în luarea deciziilor privind cariera magistraţilor, răspunderea disciplinară a acestora, apărarea împotriva actelor care le afectează independenta şi imparţialitatea.

Procesul de selecţie a magistraţilor are la baza exclusiv criteriul competentei profesionale şi al bunei reputatii şi se realizează numai prin concurs, cu respectarea principiilor transparenţei, al egalităţii de sanse între candidaţi şi al anonimatului probelor.

Recrutarea şi formarea iniţială a magistraţilor se realizează prin Institutul Naţional al Magistraturii. Toate informaţiile referitoare la concurs şi rezultatele acestuia se vor aduce la cunoştinţa publică inclusiv pe pagina de Internet a Consiliului Superior al Magistraturii şi pe cea a Ministerului Justiţiei. Magistraţii stagiari sunt numiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza rezultatelor obţinute la examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii. Magistraţii sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, fiind eliminate atribuţiile ministrului justiţiei în acest domeniu. De altfel, ministrul justiţiei pierde şi alte competente existente în acest moment, cum sunt: atribuţiile legate de delegarea, detasarea, transferul magistraţilor, suspendarea şi eliberarea din funcţie, prezidarea lucrărilor Consiliului Superior al Magistraturii, avizul de cercetare, reţinere, arestare, perchezitionare sau trimitere în judecata a magistraţilor.

Având în vedere ca o justiţie eficienta nu este numai independenta, dar şi competenţa, legea acorda o importanţa deosebită formării continue şi evaluării periodice a magistraţilor. Formarea continua este prevăzută ca o obligaţie, dar şi ca un drept al magistraţilor. Responsabilitatea principala pentru formarea magistraţilor revine Institutului Naţional al Magistraturii. Principiul specializării instanţelor şi a magistraţilor este respectat şi în procesul de formare continua*4).

Atributia evaluării semestriale a activităţii judecătorilor şi procurorilor revine unor comisii constituite în circumscripţiile curţilor de apel, ai căror membri sunt numiţi de Consiliul Superior al Magistraturii. Evaluarea se va face pe baza unor criterii obiective cuprinse în anexa la proiectul de lege.

La stabilirea drepturilor şi îndatoririlor magistraţilor s-a ţinut seama de interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute în Constituţie şi în lege pentru magistraţi, precum şi de răspunderea şi complexitatea funcţiei de magistrat.

Răspunderea magistraţilor cuprinde faptele care constituie abateri disciplinare, sancţiunile ce se pot aplica magistraţilor şi procedura aplicării acestora.

În ceea ce priveşte deontologia, în prezent sunt organizate seminarii cu aceasta tema numai în cadrul pregătirii continue, pentru magistraţii în funcţie, însă vor fi introduse module speciale şi pentru auditorii de justiţie, în cadrul pregătirii iniţiale, în vederea fixării normelor deontologice încă înainte de începerea propriu-zisa a carierei.

*4) Vezi infra cap. 11.

7.2.Lupta împotriva corupţiei

Lupta împotriva corupţiei este un obiectiv fundamental al Guvernului României în pregătirea pentru integrarea europeană şi euroatlantica, în cadrul căreia sistemul judiciar are un rol important prevăzut de Programul naţional de prevenire şi de Planul naţional de acţiune împotriva corupţiei. De asemenea, realizarea acestui obiectiv este esenţială pentru asigurarea credibilitatii justiţiei.

În aceste documente sunt avute în vedere:

–elaborarea cadrului legislativ anticoruptie îmbunătăţit conform standardelor europene şi aplicarea de măsuri de prevenire a corupţiei;

–consolidarea relatiei cu societatea civilă, constientizarea de către aceasta a cauzelor, consecinţelor şi costurilor corupţiei, cooperarea cu organizaţiile nonguvernamentale şi cu mass-media;

–consolidarea cadrului instituţional în lupta împotriva corupţiei şi asigurarea funcţionarii eficiente a Parchetului Naţional Anticoruptie;

–intensificarea cooperării şi participării la acţiuni comune de lupta împotriva corupţiei şi a criminalitatii organizate în domeniul public - realizarea şi implementarea interfetelor de comunicare între instituţiile statului;

–dezvoltarea cooperării internaţionale în domeniul combaterii criminalitatii legate de corupţie.

Lupta împotriva corupţiei a beneficiat de sprijinul continuu al Comisiei Europene prin intermediul programelor PHARE. Astfel, Programul PHARE 1999 a pus bazele noului Parchet Naţional Anticoruptie atât prin componenta de twinning cu Spania, cat şi prin intermediul aceleia de investiţii (noua structura fiind dotată cu echipamente informatice şi fiind creata o aplicaţie software de comunicare între instituţiile implicate în lupta împotriva corupţiei). În vederea continuării asistenţei în domeniu, Comisia Europeană a aprobat un proiect de înfrăţire pe termen scurt (Twinning Light) şi un nou Program PHARE 2003 ce imbina o componenta de asistenţa tehnica şi una de înfrăţire instituţională.

8.Imparţialitatea

În ceea ce priveşte asigurarea echidistantei actului de justiţie, pe lângă stabilirea unui statut clar de independenta a magistratului, principalul garant al imparţialităţii este Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Potrivit prevederilor Constituţiei României, singurul organ abilitat sa dispună în legătură cu promovarea, transferul şi sancţionarea judecătorilor este Consiliul Superior al Magistraturii.

Pentru a evita pericolul corporatismului, din CSM trebuie să facă parte, după modele europene consacrate, şi personalităţi ale societăţii civile, din afară magistraturii.

În ceea ce priveşte independenta Consiliului, Ministerul Justiţiei va sesiza CSM doar în ceea ce priveşte abaterile disciplinare ale magistraţilor.

Un progres important a fost realizat în anul 2002, prin adoptarea unui act normativ care a modificat modalităţile de alegere şi funcţionare a CSM.

Astfel a fost majorat numărul de membri ai CSM şi a fost schimbat modul de desemnare a candidaţilor, aceasta realizandu-se acum după criterii precis enunţate, independent de celelalte puteri ale statului, de către magistraţi - în adunările generale ale judecătorilor şi, după caz, ale procurorilor.

Se afla în faza de finalizare procesul de revizuire a Legii fundamentale. Proiectul de revizuire prevede faptul ca CSM este garantul independenţei justiţiei. În aceasta calitate, CSM propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi procurorilor. În acelaşi timp îndeplineşte rolul de instanţa de judecată în domeniul jurisdicţiei disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea organică de organizare şi funcţionare.

CSM va fi alcătuit din două secţii, una pentru judecători, alta pentru procurori, şi va cuprinde reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, cu înaltă reputaţie profesională şi morala, care vor participa la lucrările în plen. Preşedintele CSM este ales dintre membrii acestuia. Dispoziţiile Constituţiei vor fi detaliate prin legea organică de organizare şi funcţionare a CSM.

Prin Programul PHARE 2003 de asistenţa pentru CSM se urmăresc îmbunătăţirea cadrului legislativ în materie, elaborarea unor propuneri pentru consolidarea structurii organizatorice a acestuia, completarea normelor secundare ce reglementează funcţionarea CSM, precum şi elaborarea unui plan de acţiune în vederea unei mai bune puneri în aplicare a Codului deontologic al magistraţilor.

9.Eficienta actului de justiţie

9.1.Reorganizarea instanţelor judecătoreşti

Una dintre componentele reformei justiţiei în România o reprezintă reorganizarea instituţională, în vederea accentuarii integrării justiţiei ca serviciu public în societate, prin colaborarea activa atât cu administraţia publică, dar şi cu diferitele segmente ale societăţii civile. Totodată se urmăresc consolidarea şi perfecţionarea funcţională a statului de drept prin recastigarea încrederii cetăţenilor în justiţie şi a respectului faţă de primatul legii.

Prin proiectul noii Legi privind organizarea judiciară, elaborat în anul 2003, s-au urmărit, în principal, specializarea instanţelor, colegialitatea completelor, necesitatea participării magistraţilor la luarea deciziilor care privesc organizarea şi funcţionarea instanţelor şi parchetelor. Au fost incluse dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea interna a instanţelor şi parchetelor, conducerea şi administrarea acestora, dispoziţii privind personalul auxiliar de specialitate, bugetele instanţelor şi parchetelor.

Măsurile cele mai importante se referă la înfiinţarea, începând cu anul 2004, a tribunalelor specializate în domenii precum: minori şi familie, comerciale, administrativ-fiscale, de muncă şi asigurări sociale. Crearea instanţelor specializate este justificată de creşterea complexităţii raporturilor juridice, proporţional cu dezvoltarea relaţiilor sociale şi a cadrului legislativ care le reglementează.

Specializarea instanţelor implica însă, în egala măsura, şi specializarea magistraţilor*5). Pe lângă aceasta, sunt necesare:

–încadrarea cu personal pregătit corespunzător;

–spaţii adecvate pentru funcţionarea acestora;

–alocarea de fonduri suplimentare în vederea amenajării sediilor şi achiziţionării echipamentelor tehnice necesare desfăşurării în bune condiţii a activităţii.

Proiectul prevede principiile accesului liber la justiţie, egalităţii în faţa legii, dreptului la un proces echitabil, publicităţii şedinţelor de judecată, dreptului la apărare. Sunt stabilite categoriile de instanţe judecătoreşti şi parchete.

Proiectul conţine dispoziţii privind accesul la funcţiile de conducere a instanţelor şi parchetelor.

Se vor înfiinţa colegii de conducere la nivelul tuturor instanţelor şi parchetelor, care vor aviza problemele generale de conducere. Organizarea adunărilor generale ale magistraţilor este reglementată expres, stabilindu-se şi atribuţiile principale ale acestora.

Pentru înlăturarea oricăror suspiciuni cu privire la modul de repartizare a cauzelor pe complete, s-a prevăzut ca aceasta se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat, pentru a se asigura soluţionarea operativă şi cu imparţialitate a cauzelor, precum şi un volum echilibrat de activitate a completelor. Cu sprijinul Asociaţiei Baroului American a fost creat un program informatic de repartizare aleatorie a cauzelor, care se aplică deja la o instanţa-pilot, urmând să fie extins la toate celelalte instanţe din Bucureşti.

De asemenea, va fi reintrodus principiul colegialitatii pentru soluţionarea cauzelor în prima instanţa, în scopul garantarii imparţialităţii şi asigurării controlului reciproc între judecători, stabilindu-se şi excepţiile în care unele cauze mai simple se judeca de un singur judecător.

Proiectul reglementează atribuţiile Ministerului Public şi organizarea, conducerea şi funcţionarea parchetelor. Se prevede înfiinţarea, în mod corespunzător, a parchetelor de pe lângă instanţele specializate pentru minori şi familie. Sunt, de asemenea, incluse dispoziţii privind Parchetul de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticoruptie.

Pentru asigurarea unui volum de muncă echilibrat pentru magistraţi, preşedinţii curţilor de apel împreună cu ministrul justiţiei, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie sau procurorul general al Parchetului Naţional Anticoruptie analizează anual volumul de activitate al instanţelor şi parchetelor şi, în funcţie de rezultatele analizei, iau măsuri pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

*5) Vezi infra cap. 11.

9.2.Reforma justiţiei pentru minori

Cauzele cu minori necesita o atenţie specială din partea societăţii şi mai ales a celor chemaţi sa realizeze actul de justiţie. S-a pornit de la necesitatea creării unor condiţii specifice pentru minori, diferite de cele existente pentru adulti, având ca scop general protecţia copilului.

De altfel, Programul de guvernare 2001-2004 prevede crearea unui sistem legislativ unitar cu privire la protecţia drepturilor copilului, justiţia juvenila şi responsabilităţile organizaţiilor neguvernamentale cu activităţi în domeniu, în concordanta cu Convenţia privind drepturile copilului şi cu principiile stabilite prin convenţiile parte a acquisului comunitar.

Principiile care stau la baza realizării unei justiţii pentru minori sunt:

–prioritatea interesului superior al copilului în toate deciziile instanţelor, autorităţilor administrative, puterii legiuitoare;

–protecţia copilului faţă de orice fel de abuz şi exploatare, precum şi împotriva torturii, tratamentelor inumane şi degradante;

–evitarea privarii de libertate;

–promovarea şi respectarea drepturilor copilului în contextul ansamblului drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

–respectarea demnităţii şi opiniei copilului, care trebuie să fie un partener în procesul decizional;

–parteneriatul între structurile competente şi coordonarea intervenţiei interdisciplinare;

–asigurarea unui echilibru între controlul social şi sprijinul social;

–celeritatea în luarea deciziilor şi a măsurilor de protecţie;

–recunoaşterea rolului justiţiei restaurative şi a principiului minimei intervenţii.

Obiectivul esenţial pentru crearea şi asigurarea unei bune funcţionari a justiţiei pentru minori îl constituie înfiinţarea unor tribunale specializate pentru minori în perioada 2004-2006. Pentru anul 2004 proiectul Legii privind organizarea judiciară prevede înfiinţarea a 14 tribunale specializate pentru minori şi familie.

Ca măsura tranzitorie, până la finele anului 2003 vor începe sa funcţioneze completele şi secţiile specializate pentru soluţionarea cauzelor cu minori. Magistraţii chemaţi să soluţioneze aceste cauze sunt atent selecţionaţi în funcţie de cursurile multidisciplinare urmate, precum şi de calităţile profesionale şi umane.

Efortul de creare a tribunalelor specializate şi de pregătire specială a magistraţilor care vor lucra în domeniul delincventei juvenile a fost sprijinit de către Comisia Europeană prin aprobarea Programului PHARE 2003 de asistenţa în domeniul justiţiei pentru minori.

9.3.Siguranţa în aplicarea dreptului (certitudinea juridică)

Eficacitatea administrării actului de justiţie consta şi în celeritatea cu care o hotărâre judecătorească intră în circuitul juridic, în asigurarea stabilitatii raporturilor juridice recunoscute ori restabilite pe cale judecătorească, precum şi în mecanismele care dau expresie autorităţii de lucru judecat.

În acest sens, reiteram importanţa modificării aduse Codului de procedura civilă, prin care a fost eliminata calea de atac extraordinară a recursului în anulare în civil şi comercial. Aceasta corespunde principiului certitudinii juridice şi contribuie la asigurarea stabilitatii mediului de afaceri, răspunzând astfel unor critici întemeiate.

De asemenea, noua competenţa a Curţii Supreme de Justiţie are ca obiectiv crearea unei practici unitare şi asigurarea accesului la justiţie al cetăţenilor. Posibilitatea tuturor justiţiabililor de a se adresa celei mai înalte instanţe conferă garanţia unui control judiciar bazat pe interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

Eliminarea recursului în anulare, justificată de jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de măsurile dispuse de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei în executarea acesteia, a determinat însă şi unele modificări ale celorlalte cai de atac, în special a recursului şi a revizuirii. S-au urmărit reasezarea competentei şi reintroducerea apelului în materie comercială, care asigură realizarea deplina a dreptului la un proces echitabil.

A fost introdus un nou motiv de revizuire pentru situaţia în care, printr-o hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale.

Modificările menţionate au în vedere şi stabilirea unor termene rezonabile de soluţionare a cauzelor de către instanţele judecătoreşti - asteptare legitima a părţilor şi condiţie pentru respectarea principiului certitudinii juridice.

O iniţiativa în acest sens o reprezintă proiectul de modificare a Legii privind procedura insolventei, având în vedere durata relativ mare necesară soluţionării unei cauze de faliment. Proiectul, elaborat în anul 2003 şi transmis Parlamentului pentru adoptare, are ca principal scop accelerarea şi simplificarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, prevăzând următoarele măsuri:

● reducerea termenului de introducere a recursului împotriva hotărârilor judecătorului-sindic;

● reducerea altor termene procedurale, cum sunt termenul de introducere a contestaţiei împotriva măsurilor luate de administrator, termenele în cadrul cărora creditorii pot formula contestaţii şi termenul de ţinere a şedinţei în care aceste contestaţii trebuie soluţionate;

● conferirea caracterului irevocabil unora dintre încheierile judecătorului-sindic;

● introducerea citarii prin publicitate, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor judecătorului-sindic;

● eliminarea participării grefierului la şedinţele adunării creditorilor;

● instituirea unui reprezentant al asociaţilor/acţionarilor sau, după caz, al membrilor unui grup de interes economic ori al unei societăţi cooperative, care să le reprezinte interesele în cadrul procedurii şi căruia sa îi fie comunicate actele de procedura;

● înfiinţarea Buletinului procedurilor de reorganizare judiciară şi faliment, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, măsura ce va conduce la reducerea generală a termenelor procedurale, având în vedere economia de timp rezultată din eliminarea citarii, convocării şi notificării individuale, cu excepţiile prevăzute de lege.

De asemenea, proiectul propune abrogarea dispoziţiilor legale cuprinse în acte normative speciale, care prevăd expres posibilitatea continuării procedurilor de executare silită individuală în paralel cu procedura reorganizării judiciare şi a falimentului şi care conduc în acest fel la prelungirea şi apariţia disfunctionalitatilor în derularea procedurii prevăzute în Legea nr. 64/1995, ca şi la vătămarea drepturilor majorităţii creditorilor.

Funcţionarea instanţelor specializate, începând cu anul 2004, va conduce şi la reducerea termenelor de soluţionare a cauzelor, atât pentru cele aflate pe rolul acestora, de regula cauze complexe, cat şi, pe cale de consecinţa, pentru cele rămase pe rolul instanţelor cu competenţa generală.

9.4.Reforma administrării justiţiei

Necesitatea realizării unei reforme a administrării justiţiei în cel mai scurt timp are în vedere creşterea eficientei actului de justiţie şi include măsuri pe termen scurt, pentru perioada 2003-2004. Aceasta reforma pe termen scurt va fi continuată de măsuri cu un grad superior de complexitate, care necesita resurse suplimentare şi care vor fi desfăşurate în perioada următoare, până în 2007, conform obiectivelor prezentate în continuare.

9.4.1.Consolidarea capacităţii instituţionale a sistemului judiciar

9.4.1.1.Instanţele judecătoreşti

Măsurile pe termen scurt cuprind crearea, începând cu anul 2003, a unor complete sau secţii specializate, în cadrul instanţelor din raza curţilor de apel cu volum ridicat de activitate, pentru soluţionarea eficienta a cauzelor care implica minori, litigii de muncă, litigii comerciale şi contencios administrativ.

În acelaşi timp, repartizarea corespunzătoare a resurselor umane şi financiare la instanţele de judecată, raportată la numărul de localităţi, populaţia arondata şi numărul de cauze, impune măsuri de ordin organizatoric şi legislativ, care, după un studiu atent, vor fi concretizate în:

–rearondarea teritorială a unor localităţi din raza de activitate a unor instanţe cu volum mare de activitate în raza de competenţa a instanţelor cu volum mic de activitate, dar situate peste plafonul de 2.000 de cauze anual;

–înfiinţarea de sedii secundare la nivelul instanţelor cu un volum foarte mare de activitate.

Reformele propuse a fi realizate cuprind şi introducerea unor noi instituţii: managerul de instanţa şi mijloacele alternative de soluţionare a conflictelor*6).

Înfiinţarea instituţiei managerului de instanţa va crea posibilitatea degrevarii conducătorilor de instanţa de atribuţiile strict administrative care le sunt impuse în prezent. Aceasta presupune un număr de posturi suplimentare de manager de instanţa şi funcţionari aferenţi. De asemenea, resursele umane existente vor fi folosite prin pregătirea în forme intensive şi prin reconversie, potrivit competentelor şi gradului de profesionalism (tribunale). Acolo unde este cazul vor fi angajaţi manageri de instanţa (curţi de apel).

*6) Vezi supra cap. 6.

9.4.1.2.Curtea Suprema de Justiţie (CSJ)

Proiectul legii de revizuire a Constituţiei prevede transformarea Curţii Supreme de Justiţie în Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie.

Proiectul noii legi de organizare judiciară include normele referitoare la organizarea, competenţa, conducerea şi completele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, parte a măsurilor care au în vedere reglementarea unitară şi moderna a instanţelor judecătoreşti din România.

Totodată modificările aduse Codului de procedura civilă şi Codului de procedura penală determina creşterea volumului de activitate a Curţii Supreme de Justiţie, prin includerea în domeniul sau de competenţa a recursurilor în materie civilă şi a recursurilor în anumite cauze din materia arestării preventive, în cadrul procedurii de implicare a instanţelor judecătoreşti în domeniul respectiv.

Evaluarea consecinţelor acestor amendamente ale normelor procedurale evidenţiază următoarele efecte:

–triplarea volumului de activitate, în special a Secţiei civile, Secţiei comerciale şi Secţiei contencios;

–creşterea volumului de activitate a Secţiei penale;

–necesitatea creşterii numărului personalului (judecători, magistraţi-asistenţi şi grefieri);

–necesitatea formării mai multor complete de judecată;

–necesitatea unor spaţii suplimentare atât pentru sali de judecată, cat şi pentru arhivarea dosarelor.

Ca urmare, sunt avute în vedere:

–asigurarea unui sediu secundar provizoriu în Bucureşti - a fost identificat şi urmează adoptarea unui act normativ care să îl treacă în administrarea CSJ;

–creşterea numărului de personal:

● până la sfârşitul anului 2003 - ocuparea posturilor vacante de judecător (16) şi suplimentarea numărului posturilor de magistraţi-asistenţi (10) şi grefieri (5);

● 2004 - suplimentarea numărului de personal;

–din perspectiva necesarului de resurse umane, în anul 2003, nu apare necesară alocarea de noi posturi şi, implicit, nici de resurse financiare suplimentare. Motivarea rezida în data de punere în aplicare a noii reglementări - 28 august 2003, ce va debuta prin înregistrarea cauzelor la fond, apoi soluţionarea apelului la curţile de apel şi, numai după aceste doua prime etape, soluţionarea recursului la Curtea Suprema de Justiţie. Primele cauze, conform noilor prevederi, ar urma să fie înregistrate la Curtea Suprema de Justiţie în primul trimestru al anului 2004;

–reorganizarea în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a secţiilor componente, ţinându-se seama de perspectiva noilor competente, precum şi de înfiinţarea unor instanţe specializate, astfel: Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Secţia penală, Secţia comercială, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Secţia de muncă şi asigurări sociale şi Secţia de admisibilitate în principiu;

–constituirea mai multor complete de judecată pentru secţiile cu volum mare de activitate (Secţia civilă şi Secţia comercială).

Conform proiectului legii de revizuire a Constituţiei, dispoziţiile cu privire la Înaltă Curte de Casaţie şi Justiţie vor fi aduse la îndeplinire în cel mult 2 ani de la intrarea în vigoare a legii de revizuire.

9.4.1.3.Realizarea şi dezvoltarea unui program susţinut de investiţii, reparaţii capitale şi curente, în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de muncă ale magistraţilor, creşterii prestantei justiţiei şi asigurării solemnitatii actului de judecată

Reforma sistemului judiciar nu poate fi concepută şi realizată numai sub aspectul legislativ. O componenta esenţială a strategiei este asigurarea solemnitatii actului de judecată, în paralel cu îmbunătăţirea condiţiilor de lucru pentru magistraţi şi personalul auxiliar, în conformitate cu standardele europene. Astfel, realizarea acestui obiectiv are la baza următoarele elemente:

–concentrarea resurselor financiare în scopul finalizarii celor mai importante lucrări, iniţiate anterior şi aflate în faza finala de execuţie, şi reprogramarea esalonata a celorlalte investiţii;

–reducerea costurilor prin elaborarea unor proiecte multifunctionale şi prin eliminarea cheltuielilor inutile;

–reabilitarea infrastructurii din capitala, cu componenta principala Palatul de Justiţie.

Finanţarea acestor lucrări este realizată, pe de o parte, din bugetul justiţiei, iar pe de altă parte, din credite externe garantate de Guvernul României.

9.4.1.4.Dotarea sediilor instanţelor judecătoreşti şi a unităţilor subordonate Ministerului Justiţiei cu mijloacele fixe şi obiectele de inventar necesare desfăşurării activităţii specifice acestora

În afară de realizarea unor sedii potrivite pentru desfăşurarea în condiţii normale a actului de judecată, îmbunătăţirea condiţiilor de lucru pentru magistraţi şi personalul auxiliar implica şi dotarea sediilor instanţelor judecătoreşti şi a altor unităţi din sistemul justiţiei cu mijloacele fixe şi obiectele de inventar necesare activităţii acestora. O atenţie deosebită este acordată achiziţionării de aparatura performanta necesară realizării expertizelor criminalistice, audio, balistice, droguri şi dotării unităţilor sanitare din sistemul justiţiei. Finanţarea este realizată atât de la bugetul de stat, cat şi prin credite externe.

9.4.2.Realizarea unui sistem modern şi eficient de publicitate imobiliară la nivel naţional

Un sistem modern, integrat, de publicitate imobiliară va asigura evidenta drepturilor de proprietate asupra bunurilor imobile şi va aduce un plus de siguranţă circulaţiei juridice a acestor bunuri. Un astfel de sistem va putea fi conectat, în viitor, la sistemele similare din statele membre ale Uniunii Europene.

Realizarea sistemului la nivel naţional implica înregistrarea tuturor drepturilor reale imobiliare în cartea funciară. În plus, este absolut necesară şi va fi urmărită cu precădere asigurarea unei colaborări strânse între birourile de carte funciară, Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie şi oficiile judeţene de cadastru, geodezie şi cartografie şi birourile notariale.

Se urmăresc modernizarea operaţiunilor de carte funciară şi corelarea acestora cu activităţile desfăşurate de oficiile de cadastru, geodezie şi cartografie, în scopul îmbunătăţirii accesului cetăţenilor la aceste servicii, reducerii birocratiei şi eliminării posibilei coruptii din sistem. Totodată, prin sistemul informatic care se creează va fi stimulat sectorul tranzacţiilor imobiliare şi vor fi consolidate garanţiile juridice ale dreptului de proprietate.

Acest proiect este complementar cu PHARE 2003 (program interinstitutional ce se va derula împreună cu Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie), prin care cele doua instituţii beneficiază de asistenţa tehnica pentru îmbunătăţirea funcţionarii sistemului de publicitate imobiliară şi pentru dotarea unor birouri de carte funciară cu echipamente informatice.

9.5.Continuarea procesului de informatizare

9.5.1.Sistemul informatic integrat

Informatizarea sistemului judiciar nu este un scop în sine. Implementarea tehnologiilor informatice moderne va asigura standardizarea procedurilor la nivelul întregului sistem, unificarea acestora, precum şi introducerea unor indicatori de măsurare a eficientei actului de justiţie. De asemenea, noile tehnologii vor contribui la sporirea gradului de acces al cetăţeanului la justiţie şi la diminuarea corupţiei, prin crearea unor "ghisee virtuale" pe Internet. Aceste ghisee virtuale, prin permiterea accesului larg la informaţie, vor determina creşterea gradului de informare a opiniei publice şi optimizarea relatiei cetăţean-instituţiile statului.

Realizarea rapida şi eficienta a actului de justiţie, precum şi obţinerea în timp util a unor informaţii conexe necesita dezvoltarea unui sistem informatic integrat. Realizarea acestui obiectiv presupune în primul rând realizarea infrastructurii de comunicaţii LAN şi WAN în sistemul judiciar.

Prin Programul PHARE 1997 a fost achiziţionat softul pentru crearea unui sistem de gestionare a dosarelor şi a unei baze de date legislative (CDMS amp;LDS) - 5.500 de licenţe de gestionare a dosarelor, 5.500 de licenţe pentru baza de date legislativă, 5.500 de licenţe de baza de date/client şi 489 de licenţe de baza de date/server, iar prin Programul PHARE 2000 au fost achiziţionate în primul semestru al anului 2003 2.719 calculatoare, pentru 120 de locatii, pe care se vor instala aplicatiile create, precum şi servere, modemuri, imprimante, pentru 10 curţi de apel, selectate potrivit importantei lor şi gradului de încărcare cu dosare pe judecător.

A fost solicitată Uniunii Europene continuarea informatizarii în cadrul Programului PHARE 2003, prin care vor fi dotate structurile teritoriale ale Parchetului Naţional Anticoruptie cu echipament informatic, pentru instalarea aplicatiei create prin PHARE 1999 ACOS şi pentru crearea unei reţele naţionale, la care să fie conectate toate parchetele naţionale anticoruptie.

O alta componenta pentru care se va solicita suport financiar extern se referă la dotarea cu echipamente a departamentelor financiare din cadrul tribunalelor şi la crearea unei aplicaţii soft necesare îmbunătăţirii activităţilor acestora, în special în perspectiva funcţionarii instituţiei managerului de instanţa.

Tehnologia informatica existenta, precum şi cea care va fi achizitionata în viitor presupun în primul rând angajarea unui personal format din profesionisti informaticieni, începând chiar cu anul 2004, prin finanţarea unui număr de 56 de posturi de informatician - 41 la nivelul tribunalelor şi 15 la nivelul curţilor de apel.

În al doilea rând este necesară continuarea pregătirii personalului pentru asigurarea funcţionarii sistemelor informatice şi, nu în ultimul rând, continuarea dotării instanţelor cu echipamente informatice.

9.5.2.Implementarea sistemului de gestiune a dosarelor şi de biblioteca legislativă

În vederea realizării acestui obiectiv, cu sprijin PHARE, a fost creat softul de baza, destinat gestionării documentelor necesare activităţii juridice în instanţe şi parchete. Aplicatia va fi îmbunătăţită prin introducerea modalităţilor de distribuire aleatorie a dosarelor. Aceasta conţine şi un modul de biblioteca legislativă, instrument pentru documentare electronică asupra actelor normative şi jurisprudenţei.

Realizarea infrastructurii de comunicaţii la nivelul sistemului judiciar, continuarea achiziţionării echipamentului informatic pentru organele autorităţii judecătoreşti şi pregătirea profesională a personalului sunt condiţii de baza pentru buna funcţionare a noului sistem.

9.5.3.Realizarea sistemului informatizat de publicitate imobiliară

Proiectul este finanţat de Banca Mondială şi are ca obiectiv realizarea sistemului informatic pentru birourile de carte funciară de la judecătorii. În prezent, la nivelul unui proiect-pilot s-au contractat realizarea aplicatiei şi dotarea cu echipamentele necesare pentru birourile de carte funciară din judecătorii. În următorii 3 ani va fi asigurata derularea acestui proiect (dintre care 2 ani cu suportul Băncii Mondiale).

9.5.4.Creşterea gradului de informatizare a activităţilor desfăşurate în sistemul penitenciar

Componenta a informatizarii integrate a sistemului judiciar, informatizarea sistemului penitenciar presupune realizarea unei infrastructuri de comunicaţii care să permită interconectarea tuturor unităţilor penitenciare într-o reţea naţionala, precum şi conectarea lor cu celelalte organe ale autorităţii judecătoreşti. De asemenea, vor fi achiziţionate programe pentru managementul personalului, al activităţilor financiar-contabile, gestiunea activităţilor medicale şi managementul achiziţiilor (până la sfârşitul anului 2004).

10.Justiţia şi societatea civilă

Legea privind statutul magistraţilor prevede, în vederea asigurării unei comunicări între justiţie şi societatea civilă, posibilitatea oricărei persoane de a sesiza Consiliului Superior al Magistraturii încălcarea obligaţiilor profesionale sau conduita necorespunzătoare a unui magistrat, direct sau prin conducătorii de instanţe şi parchete.

Legea privind organizarea judecătorească prevede înfiinţarea la toate instanţele şi parchetele a unor birouri de informare şi relaţii publice care asigura legăturile instanţei sau parchetului cu publicul şi mijloacele de informare în masa, în vederea transparenţei activităţii judiciare. Orice informaţii privind activitatea magistraţilor se pot furniza numai prin intermediul acestora.

Accesul cetăţeanului la justiţie, esenţial într-un stat de drept, presupune şi furnizarea unor informaţii referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului judiciar şi la drepturile pe care persoanele le au potrivit legii sau le pot realiza prin intermediul justiţiei.

În acest sens sunt avute în vedere instalarea în sediul Ministerului Justiţiei a unui server destinat uzului public, conţinând informaţii pentru cetăţeni, precum şi continuarea realizării unor broşuri şi pliante pentru informarea publicului asupra aspectelor de interes general cu privire la funcţionarea sistemului judiciar şi la aplicarea legii. De altfel, în cadrul programului de asistenţa oferită de Asociaţia Baroului American (ABA-CEELI) au fost tipărite ghiduri de orientare pentru justiţiabili şi au fost organizate vizite ale liceenilor într-un sediu de instanţa, în vederea familiarizarii lor cu sistemul judiciar.

Totodată, în vederea aplicării Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, la nivelul Ministerului Justiţiei va funcţiona un serviciu specializat pentru asigurarea accesului liber şi neingradit al cetăţenilor la informaţiile de interes public.

11.Asigurarea resurselor umane şi pregătirea lor profesională corespunzătoare

11.1.Consolidarea rolului Institutului Naţional al Magistraturii şi Centrului de Pregătire şi Perfecţionare a Grefierilor şi a Celuilalt Personal Auxiliar de Specialitate pentru pregătirea resurselor umane

Consolidarea Institutului Naţional al Magistraturii (INM) reprezintă o prioritate pentru reforma sistemului judiciar, în vederea asigurării unei înalte pregatiri profesionale a magistraţilor, prin imbinarea specializării teoretice cu dobândirea deprinderilor practice, prin studierea aprofundata a normelor de drept şi a jurisprudenţei naţionale şi comunitare.

Concepută sub trei aspecte: formarea iniţială, formarea continua şi formarea formatorilor, activitatea INM este implicata esenţial în reforma justiţiei, constituind fundamentul carierei de magistrat.

Judecătorul naţional reprezintă judecătorul de drept comun în dreptul comunitar, lui revenindu-i sarcina de a asigura aplicarea corecta a legislaţiei comunitare şi de a sesiza Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene atunci când are nelamuriri cu privire la interpretarea acquisului comunitar. Magistraţii naţionali au astfel o misiune extrem de importanţa în aplicarea dreptului comunitar, fapt ce justifica necesitatea pregătirii lor aprofundate în acest domeniu.

În ceea ce priveşte activitatea de formare iniţială, ţinând cont de necesităţile integrării europene şi constituirii unui spaţiu juridic european, se au în vedere formarea şi dezvoltarea motivatiilor şi atitudinilor profesionale. Evaluarea acestor activităţi este realizată de Consiliul de conducere al INM cu scopul de a îmbunătăţi curricula pregătirii iniţiale şi continue:

–evaluarea rezultatelor obţinute în practica judiciară de magistraţii stagiari ce au absolvit INM până la promovarea examenului de capacitate, prin chestionare transmise preşedinţilor şi prim-procurorilor în vederea adaptării activităţii de formare iniţială la nevoile sistemului judiciar;

–evaluarea activităţii INM în domeniul formării iniţiale, pe baza rezultatelor obţinute conform liniutei anterioare;

–evaluarea chestionarelor completate de magistraţi, privind conţinutul, rezultatele formării continue şi absolvenţii INM implicaţi în activităţile respective.

Pregătirea continua a magistraţilor se va efectua cu precădere în noile materii ale dreptului naţional şi comunitar, prin seminarii organizate la sediul INM, în centrele regionale de la Sovata, Timişoara, Barlad şi în cadrul celor 15 curţi de apel prin intermediul reţelei de formatori. Reţeaua formatorilor în drept comunitar creata cu sprijinul unor programe internaţionale (PHARE 98 twinning, PHARE 99 Horizontal, Matra) este operationala, iar membrii acesteia sunt implicaţi nu numai în formarea continua organizată de INM, dar iau de asemenea parte la programele de formare a formatorilor (de exemplu PHARE 2002 twinning, Matra Pre-Accession). Astfel se are în vedere organizarea:

–în 2003 a 33 de seminarii de drept comunitar şi 102 seminarii de drept naţional pentru 1.800 de judecători şi 900 de procurori;

–în 2004 a 51 de seminarii de drept comunitar şi 149 de seminarii de drept naţional pentru 2.665 de judecători şi 1.335 de procurori;

–în 2005 a 54 de seminarii de drept comunitar şi 158 de seminarii de drept naţional pentru 2.665 de judecători şi 1.335 de procurori;

–în 2006 a 56 de seminarii de drept comunitar şi 168 de seminarii de drept naţional pentru 2.985 de judecători şi 1.495 de procurori;

–în 2007 a 59 de seminarii de drept comunitar şi 178 de seminarii de drept naţional pentru 3.145 de judecători şi 1.575 de procurori.

Înfiinţarea Centrului de Pregătire şi Perfecţionare a Grefierilor şi a Celuilalt Personal Auxiliar de Specialitate, prima instituţie creata în România special pentru formarea iniţială şi continua a grefierilor, are drept scop în primul rând îmbunătăţirea pregătirii grefierilor, dar şi schimbarea mentalitatii în cadrul sistemului judiciar faţă de această profesie.

Evoluţia profesiei de grefier în România, după modelul european, urmăreşte crearea unui statut adecvat al grefierului, precum sporirea competentelor care îi vor reveni prin preluarea unor sarcini, în special administrative, care în prezent sunt în competenţa judecătorilor.

Se examinează posibilitatea preluării principiilor Recomandarii nr. R(86) 12 privind unele măsuri pentru prevenirea şi reducerea supraincarcarii activităţii tribunalelor, prin care Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei recomanda statelor membre "descărcarea graduala a judecătorilor în ceea ce priveşte sarcinile de natura extrajudiciara şi încredinţarea acestora altor persoane sau instituţii (din afară sistemului judiciar)". Anexa la aceasta recomandare cuprinde exemple de asemenea sarcini extrajudiciare, dintre care unele sunt, la momentul actual, în competenţa judecătorilor: procedurile legate de registrul comerţului, activitatea legată de desfăşurarea alegerilor, activitatea birourilor de carte funciară, numirea reprezentanţilor legali ai incapabililor, recunoaşterea paternităţii etc.

Recomandarea (86) 12 a Consiliului Europei propune şi soluţia apelarii la procedura necontencioasă/mediere, în acelaşi scop al degrevarii activităţii judecătorilor.

11.2.Continuarea pregătirii magistraţilor şi a personalului auxiliar

Realizarea eficienta a actului de justiţie presupune existenta unor magistraţi şi a unui personal auxiliar bine pregatiti din punct de vedere profesional. Pregătirea profesională este realizată iniţial în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii şi al Centrului de Pregătire şi Perfecţionare a Grefierilor şi a Celuilalt Personal Auxiliar de Specialitate. Pregătirea iniţială trebuie însă continuată prin formarea continua a personalului implicat în realizarea actului de justiţie.

În vederea sustinerii independentei şi imparţialităţii sistemului judiciar, este imperios necesară pregătirea magistraţilor în managementul dosarelor şi etica profesională.

În conformitate cu programul de pregătire, în afară de reţeaua existenta a formatorilor în dreptul comunitar, Institutul Naţional al Magistraturii creează în prezent o reţea de judecători, pentru a fi formatori în următoarele domenii: drept comercial, civil şi penal (inclusiv aspecte privind drepturile omului). Formarea continua este şi se va efectua în cele trei centre de pregătire ale Institutului Naţional al Magistraturii de la Barlad, Sovata şi Timişoara, precum şi în cele doua centre ale Ministerului Justiţiei de la Amara şi Eforie. Cu scopul de a consolida structurile regionale ale Institutului Naţional al Magistraturii şi a implica un număr cat mai mare de magistraţi în pregătirea continua, Institutul Naţional al Magistraturii va dota centrele de la Barlad şi Timişoara cu mijloacele necesare desfăşurării acestor activităţi.

Pregătirea continua a personalului auxiliar se va realiza în anul 2003 de către experţi români şi străini, cu sprijin PHARE. Pregătirea se va axa pe următoarele domenii: drept civil, procedura civilă, tehnici de redactare a documentelor procedurale, deontologie şi etica, responsabilitate profesională, administrarea justiţiei, organizarea instanţelor, tehnoredactarea documentelor.

De asemenea, pregătirea magistraţilor şi a personalului administrativ se realizează şi este incurajata, în domenii specifice (drept comunitar, proprietate intelectuală, criminalitate transfrontaliera, criminalitate informatica, spalarea banilor, cooperare judiciară, informatica etc.), şi prin colaborarea cu alte instituţii, pe plan intern şi internaţional (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, Comisia Europeană, Comitetul Helsinki, Ambasada S.U.A. etc.).

Esenţială pentru funcţionarea instanţelor specializate, prevăzută a începe în anul 2004, obiectiv de baza al reformei sistemului judiciar, este formarea magistraţilor care vor soluţiona astfel de cauze.

11.3.Pregătirea judecătorilor de la instanţele specializate

În prezent sunt conturate soluţiile optime pentru înfiinţarea acestor instanţe - numărul şi amplasarea acestora, statutul lor, numărul de judecători şi competenţa acestora. În urma stabilirii acestor coordonate şi a desemnării magistraţilor respectivi, va începe procesul de pregătire specială şi intensiva a acestora.

De altfel, asa cum am precizat*7), pregătirea profesională în domeniile în care vor funcţiona instanţele specializate (dreptul familiei, drept comercial, dreptul muncii, dreptul proprietăţii intelectuale etc.) a fost deja initiata în principal prin cursurile de pregătire continua organizate de Institutul Naţional al Magistraturii, potrivit celor arătate în prezentul capitol, ceea ce permite crearea unor secţii/complete specializate - ca etapa intermediara până la constituirea instanţelor specializate.

Specializarea instanţelor va presupune stabilirea unui număr restrâns de judecători care vor soluţiona numai cauzele respective, resursele existente urmând a fi directionate în viitor exclusiv către aceştia, în vederea pregătirii în materiile speciale în care vor lucra. Astfel, începând cu anul academic 2003-2004, Institutul Naţional al Magistraturii organizează cursuri periodice intensive de specializare pentru magistraţii desemnaţi să facă parte din completele sau instanţele specializate.

*7) Vezi supra cap. 9.

11.4.Implementarea unor noi concepte privind pregătirea personalului din sistemul penitenciar:

–adoptarea până în anul 2005 a unei noi strategii de management al resurselor umane în sistemul penitenciar, care să asigure realizarea corespunzătoare a activităţilor de recrutare, selecţie, încadrare şi promovare a personalului;

–reproiectarea până în anul 2005 a conceptiei pregătirii profesionale din instituţiile de învăţământ ale administraţiei penitenciare în scopul alinierii acestora la cerinţele noului statut;

–în anul 2003, în conformitate cu programul de pregătire, vor fi asigurate pregătirea de baza a personalului prin Şcoala de Administraţie Penitenciara Targu Ocna şi Centrul de Pregătire Arad, precum şi pregătirea continua a personalului încadrat, prin cursuri organizate pe specialităţi la centrele de pregătire Amara, Rotbav şi Sovata.

În elaborarea prezentei strategii au fost luate în considerare principiile referitoare la sistemul judiciar, reglementate de Constituţia în vigoare la momentul respectiv. Totodată au fost făcute referiri la textele relevante din proiectul de revizuire a Legii fundamentale, disponibile la momentul redactarii proiectului.

Într-o etapa ulterioară, după intrarea în vigoare a formei revizuite a Constituţiei şi a celorlalte acte normative cu incidenţa asupra reformei sistemului judiciar (Legea privind organizarea judiciară, Legea privind statutul magistraţilor, Legea privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii şi altele), se vor opera eventualele modificări şi corelari în textul prezentei strategii.

În acelaşi sens, de la o etapa la alta, Planul de acţiune pentru implementarea prezentei strategii va fi completat potrivit noilor prevederi legale.