Ordonanta nr. 70 din 29 august 1994(republicată)

*)Actualizată până la data de 1 septembrie 2001, cu modificările aduse de LEGEA nr. 72 din 29 aprilie 1997, LEGEA nr. 105 din 24 iunie 1997, ORDONANTA nr. 68 din 28 august 1997, ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 83 din 23 decembrie 1997, ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 92 din 30 decembrie 1997, ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998, LEGEA nr. 106 din 26 mai 1998, LEGEA nr. 241 din 14 decembrie 1998, ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 47 din 20 aprilie 1999, ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 10 septembrie 1999, ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999, ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 139 din 14 septembrie 2000, ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 246 din 30 noiembrie 2000, ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 31 din 26 februarie 2001, LEGE nr. 189 din 17 aprilie 2001 şi ORDONANTA nr. 53 din 30 august 2001.

**)Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 73 din 12, iulie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996, dîndu-se textelor o noua numerotare.

Ordonanţa Guvernului nr. 70 din 29 august 1994 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 31 august 1994 şi a mai fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 34 din 25 august 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 31 august 1995 (aprobată prin Legea nr. 99 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 8 noiembrie 1995) şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 23 din 26 iulie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 august 1996.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

(1)Sunt obligaţi la plata impozitului pe profit, în condiţiile prezentei ordonanţe, şi denumiţi în continuare contribuabili:

a)persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursa, atât în România, cît şi din străinătate;

b)persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;

c)persoanele juridice şi fizice străine care desfăşoară activităţi în România ca partener într-o asociere ce nu da naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfăşurată în România;

d)asocierile dintre persoanele fizice române şi persoanele juridice române care nu dau naştere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România, cît şi în străinătate. În acest caz, impozitul datorat se calculează, se retine şi se vărsa de către persoana juridică.

e)încetare aplicare;

(2)Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:

a)trezoreria statului, pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;

b)instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare şi disponibilităţile realizate şi utilizate, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice şi Legii nr. 189/1998 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, dacă legea nu prevede altfel;

c)unităţile economice fără personalitate juridică ale organizaţiilor de nevăzători, de invalizi şi ale asociaţiilor persoanelor cu handicap;

d)fundaţiile testamentare;

e)cooperativele care funcţionează ca unităţi protejate, special organizate, potrivit legii;

f)unităţile aparţinând cultelor religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, potrivit Legii nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult;

f^1)unităţile aparţinând cultelor religioase, pentru veniturile obţinute din chirii, cu condiţia utilizării sumelor respective pentru întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult, pentru lucrările de construire, de reparatie şi de consolidare a lacasurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ şi pentru acţiuni specifice cultelor religioase.

g)instituţiile de învăţământ particular acreditate, precum şi cele autorizate, potrivit legii;

h)asociaţiile de proprietari, constituite ca persoane juridice potrivit Legii locuinţei nr. 114/1996, pentru veniturile obţinute din activităţile economice, care sunt utilizate pentru îmbunătăţirea confortului şi a eficientei clădirii, pentru întreţinerea şi repararea proprietăţii comune.

(3)Veniturile şi cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităţilor economice desfăşurate cu scopul obţinerii de profit.

Veniturile obţinute din activităţi fără scop lucrativ, care nu sunt impozabile, includ: cotizaţiile membrilor, contribuţiile băneşti sau în natura ale membrilor şi simpatizantilor, taxele de înregistrare stabilite potrivit legislaţiei în vigoare, donaţiile şi sumele sau bunurile primite prin sponsorizare, dobânzile şi dividendele obţinute din plasarea disponibilităţilor rezultate din asemenea venituri, veniturile din reclama şi publicitate, cu excepţia celor realizate prin unităţile specializate în acest domeniu, veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole, veniturile din valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul acestora.

(4)Diferenţele de curs valutar rezultate din evaluarea, în conformitate cu actele normative în vigoare, a disponibilului în devize sunt venituri neimpozabile sau cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil. Sumele respective se repartizează în contul Alte rezerve analitic distinct.

Lit. e) a alin. (1) al art. 1 a fost introdusă prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999; îşi încetează aplicarea prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 31 din 26 februarie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 110 din 5 martie 2001.

Lit. d) a alin. (2) al art. 1 a fost modificată de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Lit. g) şi h) ale alin. (2) al art. 1 au fost introduse prin ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Alin. (2) al art. 1 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Lit. b) a alin. (2) al art. 1 a fost modificată de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 31 din 26 februarie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 110 din 5 martie 2001.

Lit. (f^1) a alin. (2) al art. 1 a fost introdusă prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 246 din 30 noiembrie 2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 635 din 7 decembrie 2000.

Alin. (3) al art. 1 a fost completat prin ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Alin. (4) al art. 1 a fost introdus prin LEGEA nr. 249 din 28 decembrie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 30 decembrie 1998; abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999; modificat de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Articolul 2

(1)Cota de impozit pe profit este de 25%, cu excepţiile prevăzute de prezenta ordonanţă.

(2)Contribuabilii care obţin venituri din activitatea barurilor de noapte, a cluburilor de noapte şi a cazinourilor plătesc o cota adiţională de impozit de 25% asupra părţii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activităţi în volumul total al veniturilor. Cota adiţională de impozit o plătesc, de asemenea, persoanele fizice şi juridice pentru veniturile proprii de aceeaşi natura, realizate în baza contractelor de asociere în participaţiune.

(3)În cazul Băncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80% şi se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezerva, potrivit legii.

(4)Orice majorare a capitalului social efectuată prin încorporarea rezervelor, precum şi a profiturilor, cu excepţia rezervelor legale şi a diferenţelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impozitează cu o cota de 5%.

(5)Obligaţia reţinerii şi varsarii impozitului revine societăţii comerciale o dată cu înregistrarea la registrul comerţului a modificărilor respective."

Alin. (2) al art. 2 a fost modificat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Alin. (4) al art. 2 a fost abrogat prin art. 18 DIN ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 92 din 30 decembrie 1997 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 386 din 30 decembrie 1997; abrogat de art. 1 din LEGEA nr. 241 din 14 decembrie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 483 din 16 decembrie 1998;

Art. 2 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Alin. (4) al art. 2 a fost modificat de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Articolul 3

(1)Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic.

(2)Când un contribuabil se înfiinţează, se reorganizează prin divizare, comasare, fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.

Capitolul 2Determinarea profitului impozabil

Articolul 4

(1)Profitul impozabil se calculează ca diferenţa între veniturile obţinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate şi lucrărilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv din câştiguri din orice sursa, şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adauga cheltuielile nedeductibile.

(2)În scopul determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câştigurile din orice sursa, inclusiv cele realizate din investiţiile financiare.

(3)În cazul livrărilor de bunuri mobile şi al vânzării de bunuri imobile, în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum şi în cazul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile, la termenele prevăzute în contract.

(4)La calculul profitului impozabil cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor.

Pentru următoarele categorii de cheltuieli se admite deducerea la calculul profitului impozabil, astfel:

a)cheltuielile efectuate pentru realizarea bunurilor livrate şi a bunurilor mobile sau imobile vândute în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, precum şi în cazul contractelor de leasing sunt deductibile la data efectuării lor;

b)în cazul contractelor de leasing, utilizatorul va deduce chiria pentru contractele de leasing operational sau amortizarea şi dobânzile pentru contractele de leasing financiar;

c)cheltuielile efectuate pentru popularizarea numelui unei persoane juridice, produs sau serviciu, utilizând mijloacele de informare în masa, precum şi costurile asociate producerii materialelor necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare sunt cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în baza unui contract scris;

d)cheltuielile determinate de efectuarea unor lucrări de intervenţie pentru reducerea riscului seismic al clădirilor şi locuinţelor aflate în proprietate sau în administrare potrivit reglementărilor legale în vigoare, care prezintă clasa I de risc seismic, sunt deductibile la data efectuării lor;

e)cheltuielile privind transportul şi cazarea salariaţilor, ocazionate de delegarea, detasarea şi deplasarea acestora în ţara şi în străinătate, sunt deductibile la nivelul sumelor efective, constatate prin documente justificative;

f)cheltuielile reprezentând tichetele de masa, acordate de angajatori în limitele valorii nominale prevăzute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, sunt deductibile la calculul profitului impozabil potrivit prevederilor legii bugetare anuale.

g)cheltuielile pentru constituirea de fonduri cu destinaţie specială, conform legii;

h)cheltuielile de asigurare care privesc active corporale fixe şi necorporale ale contribuabilului şi cheltuielile de asigurare pentru persoane împotriva accidentelor de muncă.

(5)În înţelesul alin. (1) veniturile neimpozabile sunt:

a)dividendele primite de către o persoană juridică română de la o altă persoană juridică, română sau străină;

b)diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare înregistrate ca urmare a incorporarii rezervelor, a beneficiilor sau a primelor de emisiune ori prin compensarea unor creanţe la societatea la care se deţin participatiile;

c)veniturile, respectiv cheltuielile, rezultate din anularea datoriilor sau din încasarea creanţelor, după caz, ca urmare a transferului de acţiuni sau de părţi sociale de la Fondul Proprietăţii de Stat, conform convenţiilor;

d)rambursarile de cheltuieli nedeductibile, precum şi veniturile rezultate din anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere sau veniturile realizate din stornarea ori recuperarea unor cheltuieli nedeductibile.

(6)În înţelesul alin. (1) cheltuielile nedeductibile sunt:

a)cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele reprezentând diferenţe din anii precedenti sau din anul curent, precum şi impozitele plătite în străinătate. Sunt nedeductibile şi impozitele cu reţinere la sursa plătite în numele persoanelor fizice şi juridice nerezidente pentru veniturile realizate din România;

b)amenzile, confiscarile, majorările de întârziere şi penalităţile datorate către autorităţile române, potrivit prevederilor legale, altele decât cele prevăzute în contractele economice. Amenzile, penalităţile sau majorările datorate către autorităţi străine sau în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România sunt cheltuieli nedeductibile;

c)cheltuielile de protocol care depăşesc limita de 2% aplicată asupra diferenţei rezultate dintre totalul veniturilor şi cheltuielilor aferente, inclusiv accizele, mai puţin cheltuielile cu impozitul pe profit şi cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului;

d)cheltuielile cu diurna care depăşesc de maximum 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituţiile publice;

e)sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limita legală, cu excepţia celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate şi a fondului de rezerva potrivit Legii bancare nr. 58/1998, a rezervelor tehnice ale societăţilor de asigurare şi reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum şi a fondului de rezerva, în limita a 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris şi vărsat. Sunt nedeductibile şi sumele utilizate pentru constituirea sau pentru majorarea rezervelor de către societăţile de asigurare şi reasigurare pentru contractele cedate în reasigurare;

f)sumele pentru constituirea provizioanelor peste limitele legale;

g)sumele care depăşesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale;

h)cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor constatate lipsa din gestiune sau degradate şi neimputabile, precum şi pentru activele corporale pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor cheltuieli, taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor, altele decât cele din producţia proprie, acordate salariaţilor sub forma unor avantaje în natura, precum şi taxa pe valoarea adăugată nedeductibila aferentă cheltuielilor care depăşesc limitele prevăzute de lege;

i)abrogată;

j)orice cheltuieli făcute în favoarea acţionarilor sau a asociaţilor, inclusiv dobânzile plătite în cazul contractelor civile, în situaţia în care nu sunt impozitate la persoana fizica;

k)sumele angajate la nivelul contractului de asociere în participaţiune în favoarea partenerului contractual, sub forma unor sume fixe sau cote procentuale raportate la venit, altele decât cele rezultate pe baza decontului întocmit;

l)cheltuielile de conducere şi cheltuielile de administrare, înregistrate de un sediu permanent care aparţine unei persoane fizice sau juridice străine, indiferent de faptul ca s-au efectuat în statul în care se afla sediul permanent sau în altă parte, care depăşesc 10% din salariile impozabile ale sediului permanent din România;

m)cheltuielile înregistrate în contabilitate pe baza unor documente care nu îndeplinesc, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, cu modificările ulterioare, condiţiile de document justificativ;

n)cheltuielile înregistrate de societăţile agricole, constituite în baza Legii nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultura, pentru dreptul de folosinţă a terenului agricol adus de membrii asociaţi peste cota de distribuţie din producţia realizată din folosinţă acestuia, prevăzută în contractul de societate sau de asociere;

o)cheltuielile de sponsorizare peste limitele prevăzute de normele legale în vigoare;

p)cheltuielile cu dobânzile aferente creditelor, altele decât cele acordate de bănci şi de alte persoane juridice autorizate potrivit legii, care depăşesc dobânzile active medii ale băncilor, comunicate de Banca Naţionala a României;

r)cheltuielile cu serviciile, inclusiv de management sau consultanţa, în situaţia în care nu sunt justificate de un contract scris şi pentru care nu pot fi verificaţi prestatorii în legătură cu natura acestora. Nu sunt deductibile serviciile facturate de persoane fizice şi juridice nerezidente, în situaţia în care plata acestora determina pierdere la nivelul unui exerciţiu financiar sau în situaţia în care aceste servicii nu sunt aferente activităţii entitatii din România.

În acelaşi sens vor fi analizate şi furnizarile de bunuri şi de servicii între persoanele juridice controlate în comun sau care participa sub orice formă la conducerea ori la controlul beneficiarului acestora;

s)cheltuielile determinate de diferenţele nefavorabile de valoare ale titlurilor de participare, înregistrate la societatea la care se deţin participatiile, cu excepţia celor determinate de vânzarea-cumpărarea acestora.

Art. 4 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Liniutele alineatului (4) al art. 4 au devenit literele a), b), c), d), e) şi f), iar lit. a) şi b) au fost modificate de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Lit. g) şi h) ale alin. (4) al art. 4 au fost introduse prin LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Lit. c) a alin. (6) a art. 4 a fost modificată de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Lit. d) a alin. (6) a art. 4 a fost modificată de ORDONANTA nr. 53 din 30 august 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 531 din 31 august 2001.

Lit. i) a alin. (6) a art. 4 a fost abrogată de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Lit. p) a alin. (6) a art. 4 a fost modificată de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Până la forma actuala art. 4 a mai suferit modificări prin: ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 83 din 23 decembrie 1997 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 24 decembrie 1997; ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998; LEGEA nr. 249 din 28 decembrie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 30 decembrie 1998; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 47 din 20 aprilie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 166 din 20 aprilie 1999 (respinsă); ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 10 septembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 455 din 20 septembrie 1999.

Articolul 4^1

Cheltuielile de reclama şi publicitate, efectuate pe bază de contracte scrise, sunt deductibile la calculul profitului impozabil.

Art. 4^1 a fost introdus prin art. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 83 din 23 decembrie 1997 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 24 decembrie 1997; modificat de art. 2 din LEGEA nr. 106 din 26 mai 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 200 din 29 mai 1998.

Articolul 5

(1)Amortizarea activelor corporale şi necorporale se face în concordanta cu prevederile legale în vigoare.

(2)Cheltuielile cu exploatarea zăcămintelor naturale, de natura decopertarilor, explorarilor, forarilor, dezvoltarilor, care nu se finalizează în obiective economice ce pot fi exploatate, se recuperează în următorii 5 ani din veniturile realizate din exploatare.

(3)Contribuabilii autorizaţi sa desfăşoare activitate în domeniul exploatării zăcămintelor naturale sunt obligaţi sa înregistreze în evidenţa contabilă şi sa deducă la calculul profitului impozabil provizioane pentru refacerea terenurilor afectate şi pentru redarea acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de până la 1% din rezultatul financiar din exploatare, pe toată durata de funcţionare a exploatării.

(3^1)Pentru titularii de acorduri petroliere care desfăşoară operaţiuni petroliere în perimetre marine ce includ zone cu adancime de apa mai mare de 100 m cota provizionului constituit pentru dezafectarea sondelor, demobilizarea instalaţiilor, a dependintelor şi anexelor, precum şi pentru reabilitarea mediului este de 10% din rezultatul financiar anual de exploatare, pe toată durata de funcţionare a exploatării.

(4)- (5) abrogate.

Art. 5 a fost modificat de art. 1 din ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Alin. (3^1) al art. 5 a fost introdus prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 139 din 14 septembrie 2000 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 467 din 26 septembrie 2000.

Alin. (4) şi (5) ale art. 5 au fost introduse prin art. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 127 din 10 septembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 455 din 20 septembrie 1999; abrogate prin LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Articolul 6

Profitul impozabil stabilit potrivit art. 4 şi impozitul pe profit se calculează şi se evidenţiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.

Articolul 7

(1)Contribuabilii care au încasat printr-un cont bancar din România venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitatea proprie, direct sau prin contract de comision, precum şi din prestări de servicii plătesc o cota de impozit de 5% pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor.

(2)Impozitul pe profit se reduce cu 50% pentru profitul utilizat în anul fiscal curent pentru investiţii în active corporale şi necorporale, definite potrivit Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, cu modificările ulterioare, destinate activităţilor pentru care contribuabilul este autorizat. Reducerea se calculează începând cu profitul realizat după data de 1 ianuarie 2001. Reducerile prevăzute la alin. (1) şi (2) se calculează lunar, iar sumele aferente reducerii se repartizează ca surse proprii de finanţare.

Art. 7 a fost abrogat de art. 1 din ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998; abrogat parţial de LEGEA nr. 249 din 28 decembrie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 30 decembrie 1998 (care aproba cu modificări Ordonanţa nr. 40/1998); modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999; modificat de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Articolul 8

(1)Pierderea anuală, stabilită prin declaraţia de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obţinute în următorii 5 ani.

Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrării acestora, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

Nu se recuperează pierderea fiscală înregistrată de persoana juridică, în cazul în care are loc divizarea sau fuziunea.

Contribuabilii care pe o perioadă de 3 ani consecutivi au realizat numai pierderi intra automat în obiectivul de control al organului fiscal pentru constatarea cauzelor care au dus la nerealizare de profit.

În cazul persoanelor juridice străine prevederile alineatelor precedente se aplică luându-se în considerare numai activităţile economice, cotele de participare, profiturile şi pierderile atribuite sediului permanent din România.

(2)În situaţia lichidării, fuziunii, divizării unui contribuabil, la determinarea profitului impozabil se includ şi profiturile ce rezultă din evaluarea patrimoniului, dacă succesorul în drept al contribuabilului nu garantează continuitatea impozitării conform prevederilor prezentei ordonanţe.

Art. 8 a fost modificat de art. 1 din ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998; modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999;

Capitolul 3Determinarea veniturilor persoanelor nerezidente

Articolul 9

Contribuabilii definiţi la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) datorează impozitul pentru activităţile desfăşurate în România.

Articolul 10

Venitul este aferent unei activităţi desfăşurate în România, dacă este:

a)atribuibil unui sediu permanent din România al unei persoane juridice nerezidente;

b)plătit persoanelor juridice sau fizice nerezidente pentru serviciile prestate în România;

c)obţinut din sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăţi şi câştigul obţinut prin înstrăinarea unui drept asupra unei astfel de proprietăţi;

d)plătit ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv câştigul obţinut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;

e)obţinut din înstrăinarea unui drept de proprietate;

f)obţinut din înstrăinarea de către un rezident român, persoana juridică, a unei proprietăţi situate în străinătate, alta decît activele aferente desfăşurării unei activităţi în afară teritoriului României;

g)obţinut din dobinda, în cazul în care: datoria este garantată cu proprietăţi imobiliare situate în România; debitorul este o persoană juridică sau o persoană fizica rezidenţă în România; creditul se referă la o afacere desfăşurată în România.

Articolul 11

Orice alt venit care nu este menţionat la art. 10 este venit realizat pe teritoriul României, dacă este plătit de un rezident român, de sau prin intermediul unui sediu permanent în România.

Articolul 12

(1)În sensul prezentei ordonanţe, sediu permanent înseamnă locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, în întregime sau în parte, condusă direct sau prin intermediul unui agent dependent.

Sediul permanent include: un loc de conducere, o sucursala, un birou, un sediu secundar, o fabrica, un magazin, un atelier, o mina, un put petrolier sau de gaze, o cariera sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

Un şantier de construcţii sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru construcţii, un proiect de montaj sau de instalare, activităţile de supraveghere, consultanţa şi furnizarea de servicii pentru acelaşi proiect sau proiecte conexe devin sediu permanent, dacă au o durată mai mare de 12 luni.

Un sediu permanent nu include: folosirea de instalaţii în scopul depozitarii, expunerii sau livrării de produse sau de mărfuri, menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri în scopul depozitarii, expunerii sau livrării, menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri numai în scopul prelucrării de către o altă persoană juridică, menţinerea unui stoc de produse sau de mărfuri pentru expunerea lor în cadrul unui târg comercial sau în cadrul unei expoziţii şi pot fi şi vândute la încheierea targului sau expoziţiei. Sediul permanent nu include nici un loc fix de afaceri destinat cumpărării de produse, mărfuri sau colectării de informaţii, menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul desfăşurării de activităţi cu caracter pregatitor sau auxiliar, pentru orice combinare a activităţilor menţionate, cu condiţia ca întreaga activitate a locului fix de afaceri ce rezultă din aceasta combinare să aibă un caracter pregatitor sau auxiliar.

Independent de aceste prevederi, când o persoană fizica sau juridică - alta decât un agent cu statut independent - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, aceasta întreprindere se considera ca are un sediu permanent în privinta oricăror activităţi pe care persoana le exercita pentru întreprindere, în afară de cazul în care activităţile acestei persoane sunt limitate la cele menţionate la alineatul precedent.

O întreprindere nu se considera ca are un sediu permanent numai prin faptul ca aceasta îşi exercită activitatea de afaceri printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca aceste persoane sa acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite, înscrise în documentele de constituire.

Prin agent dependent se înţelege persoana fizica, juridică sau alta entitate, care îşi desfăşoară activitatea în România în numele, pe contul şi sub controlul unei persoane fizice sau juridice străine, în baza unui înscris între aceştia, care încheie contracte în numele acestora, cu excepţia reprezentantelor autorizate sa funcţioneze pe teritoriul României.

Reprezentantul legal al sediului permanent este obligat ca înainte de începerea activităţii sa îl înregistreze la organul fiscal teritorial în raza căruia urmează sa activeze.

(2)Pentru contribuabilii prevăzuţi la art. 1 alin. (1) lit. c) impozitul datorat se calculează, se retine şi se vărsa de către persoana juridică.

(3)Pentru reflectarea reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia, având în vedere prevederile art. 4. De asemenea, la determinarea profitului impozabil al sediilor permanente vor fi avute în vedere următoarele reguli:

a)relaţia dintre o societate comercială străină şi sediul permanent al acesteia nu poate fi stabilită juridic prin convenţii (contracte). În consecinţa, operaţiunile la care acestea participa nu generează profit, iar ca urmare a derulării acestor operaţiuni sediul permanent nu înregistrează pierdere;

b)tot ceea ce nu reprezintă cheltuieli sau venituri la societatea comercială străină nu poate fi cheltuiala sau venit al sediului permanent;

c)circulaţia bunurilor şi a finantarilor între acestea, precum şi cedarea bunurilor mobile şi imobile nu duc la realizarea de profituri sau de pierderi.

(4)Persoanele juridice străine care nu desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România şi persoanele fizice străine plătesc, pentru veniturile brute realizate în România, impozit prin reţinere la sursa conform legislaţiei în vigoare.

(5)Reglementările convenţiilor de evitare a dublei impuneri prevalează faţă de prevederile prezentei ordonanţe.

În situaţia în care cotele de impozitare din legislaţia interna sunt mai favorabile decât cele din convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile.

Art. 12 a fost modificat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Alin. (2) al art. 12 a fost modificat de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Articolul 13

(1)Persoana juridică română are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumă echivalenta cu impozitul pe venitul din sursa externa plătit direct sau prin reţinere la sursa în străinătate, pe bază de documente care atesta plata, confirmate de autorităţile fiscale străine.

(2)Suma deducerii este la nivelul prevăzut la alin. (1), dar nu mai mult decît impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit prevăzută în prezenta ordonanţă asupra veniturilor pe fiecare sursa de venit externa, după ce s-au scăzut cheltuielile deductibile aferente acestora.

(3)Deducerea impozitului pe profit plătit în străinătate se efectuează la cursul de schimb, comunicat de Banca Naţionala a României la închiderea anului financiar, iar diferenţele de curs până la data plăţii efective sunt cheltuieli deductibile. Pentru impozitele plătite, reprezentând reţineri la sursa asupra veniturilor de natura dividendelor, redevenţelor, dobânzilor sau altor venituri similare, deducerea se efectuează la cursul de schimb comunicat de Banca Naţionala a României în ziua precedenta plăţii."

Alin. (3) al art. 13 a fost introdus prin art. 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999; modificat de LEGEA nr. 189 din 17 aprilie 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 19 aprilie 2001.

Articolul 14

Pierderile legate de veniturile din surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursa de venit.

Capitolul 4Plata şi controlul impozitului pe profit

Articolul 15

(1)Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepţia Băncii Naţionale a României şi a societăţilor bancare care efectuează plati lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.

(2)Banca Naţionala a României şi societăţile bancare au obligaţia sa plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiaşi an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmînd ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului contabil.

(3)Contribuabilii, alţii decît cei prevăzuţi la alineatul precedent, au obligaţia sa plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egala cu impozitul calculat şi evidenţiat pe lunile octombrie şi noiembrie, iar pentru luna decembrie adauga o sumă echivalenta cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, urmînd ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului contabil.

Articolul 16

(1)În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligaţia de a depune declaraţia de impunere până la termenul de plată al impozitului inclusiv, urmînd ca după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanţul contabil anual să depună declaraţia de impunere pentru anul fiscal expirat până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului contabil.

(2)Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate şi pentru depunerea în termen a declaraţiei de impunere.

(3)Declaraţia de impunere se semnează de către directorul general sau orice altă persoană autorizata, potrivit legii, sa-l reprezinte pe contribuabil.

Articolul 17

Abrogat.

Art. 17 a fost modificat prin art. 8 din LEGEA nr. 72 din 29 aprilie 1997

Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 76 din 29 aprilie 1997; abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Articolul 18

(1)Plata impozitelor reglementate de prezenta ordonanţă se face în lei. (2) abrogat.

Alin. (2) al art. 18 a fost abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 19

Pentru neplata la termen a impozitului pe profit se datorează majorări de întârziere, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare.

Art. 19 a fost modificat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 20

Constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor, precum şi a majorărilor de întârziere aferente, reglementate de prezenta ordonanţă, se efectuează de organele fiscale din subordinea direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Articolul 21

(1)Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unităţi fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intră în orice incinta de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, fără o înştiinţare prealabilă, în scopul determinării obligaţiilor fiscale ale acestuia sau al colectării impozitelor datorate şi neplătite la termen. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afară acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii unităţii fiscale, justificată de necesitatea controlului.

(2)Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unităţi fiscale, autorizat în acest sens în scopul determinării obligaţiei fiscale a contribuabilului sau al încasării impozitelor datorate şi neplătite la termen, are dreptul să între şi în locuinta, dar numai cu consimţământul contribuabilului sau al proprietarului, după caz, iar în lipsa acestui consimtamint, în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa judecătorească, la cererea conducerii fiscale care este obligată sa motiveze necesitatea accesului în locuinta.

(3)Abrogat.

Alin. (3) al art. 21 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Articolul 22

(1)În vederea determinării obligaţiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, organele fiscale au dreptul de a controla şi:

a)operaţiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plăţii impozitelor;

b)operaţiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaţilor, acţionarilor sau persoanelor ce acţionează în numele acestora;

c)datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acţionari, asociaţi sau de persoanele ce acţionează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operaţiunii;

d)distribuirea, împărţirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulţi contribuabili, sau acele operaţiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale şi pentru reflectarea reală a operaţiunilor.

(2)În cazul tranzacţiilor dintre contribuabili sau dintre aceştia şi o persoană fizica sau o entitate fără personalitate juridică, care participa sub orice formă la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entităţi, fără personalitate juridică, valoarea ce va fi recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piaţa a tranzacţiilor.

La fel se procedează şi atunci când contribuabilul sau cealaltă persoana sau entitate sunt asociaţi, respectiv acţionari în comun, şi nu deţin controlul, asa cum este prevăzut mai sus.

La estimarea valorii de piaţa a tranzacţiilor vor fi utilizate următoarele metode:

a)metoda comparării preţurilor, în care preţul de vânzare al contribuabilului se compara cu preţurile practicate de alte entităţi independente de acesta, atunci când sunt vândute produse sau servicii comparabile;

b)metoda "cost plus", în care preţul obişnuit al pieţei trebuie determinat ca valoare a costurilor principale, mărite cu o rata de profit similară domeniului de activitate al contribuabilului;

c)metoda preţului de "revânzare", în care preţul pieţei este preţul folosit în cazul vânzărilor produselor şi serviciilor către entităţi independente, diminuat de cheltuielile de comercializare şi o rata de profit.

Dacă aplicarea acestor metode pentru estimarea valorii de piaţa a tranzacţiilor nu este posibila, iar preţul de vânzare este mai mic decât costul de achiziţie sau de producţie, partea neacoperita de venituri este o cheltuiala nedeductibila.

Aplicarea acestor metode se va realiza, dacă un contribuabil:

–va avea avantaj prin relaţiile cu un alt contribuabil care este beneficiarul unei facilităţi fiscale (scutire, reduceri de impozit); sau

–relaţia (tranzacţia) este cu un alt contribuabil care deţine la acesta părţi de capital; sau

–este implicat într-o relaţie de natura economică cu un alt contribuabil şi în legătură cu aceasta relaţie realizează o activitate în favoarea unui asemenea contribuabil în termeni mai avantajosi şi într-o formă diferita faţă de cele acceptate în general (în aceeaşi perioadă şi în aceleaşi condiţii) pentru îndeplinirea activităţii respective, ceea ce are ca rezultat denaturarea veniturilor sale sau raportarea unor venituri mai mici care ar fi fost realizate în condiţii normale cu alţi parteneri.

Pentru definirea metodelor, modalităţilor şi a procedurilor de aplicare a acestor metode, în termen de 90 de zile de la publicarea prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României Ministerul Finanţelor va elabora instrucţiuni de aplicare, aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Alin. (2) al art. 22 a fost completat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Articolul 23

Abrogat.

Art. 23 a fost abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 24

Abrogat.

Art. 24 a fost abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 25

Abrogat.

Art. 25 a fost abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 26

Abrogat.

Art. 26 a fost abrogat parţial de ORDONANTA nr. 70 din 28 august 1997 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 227 din 30 august 1997; abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 27

(1)Funcţionarii publici din cadrul unităţilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceasta calitate, sunt obligaţi sa păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin urmare exercitării atribuţiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.

(2)Informaţiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai în următoarele situaţii:

a)altor autorităţi cu atribuţii fiscale, în scopul realizării unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;

b)unei autorităţi din domeniul muncii şi protecţiei sociale, care face plati de asigurări sociale sau alte plati similare;

c)autorităţilor fiscale ale altei tari, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri;

d)autorităţilor judiciare competente, potrivit legii.

(3)Persoana care primeşte informaţii fiscale, conform alin. (2), este obligată sa păstreze secretul fiscal asupra informaţiilor primite.

(4)Informaţia referitoare la un contribuabil poate fi transmisă şi unei alte persoane numai cu consimţământul scris al contribuabilului.

(5)Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal se pedepseşte potrivit legii penale.

Articolul 28

Obiectiunile, contestaţiile şi plângerile formulate la actele de control sau de impunere ale organelor fiscale se soluţionează conform dispoziţiilor Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor.

Art. 28 a fost abrogat parţial prin LEGEA nr. 105 din 24 iunie 1997 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 30 iunie 1997 (abrogată);

Art. 28 a fost modificat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Capitolul 5Abrogat.

Cap. 5 a fost abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Articolul 29

Abrogat.

Art. 29 a fost abrogat de ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Capitolul 6Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 30

Abrogat.

Art. 30 a fost modificat prin ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998; abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Articolul 31

Abrogat.

Art. 31 a fost abrogat de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Articolul 32

Metodologia de calcul şi de reflectare în profit a operaţiunilor legate de distribuirea activelor, în cazul lichidărilor parţiale sau totale ale contribuabililor, precum şi al reorganizării acestora, va fi menţionată în instrucţiunile prevăzute la art. 35.

Articolul 33

(1)Pierderile înregistrate până la data de 1 ianuarie 1995 pot fi recuperate din profitul impozabil în anul 1995 şi în anii următori, potrivit prevederilor legale existente până la data de 1 ianuarie 1995. (2) Pierderea neta înregistrată în perioada de scutire poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare, conform prevederilor prezentei ordonanţe. Pierderea neta se calculează ca diferenţa între profitul impozabil aferent perioadei de scutire şi pierderile înregistrate în aceeaşi perioadă.

Articolul 34

(1)Obligaţiile fiscale reglementate prin prezenta ordonanţă sunt venituri ale bugetului de stat.

(2)Ca excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorările şi amenzile calculate potrivit prezentei ordonanţe şi datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi consiliilor judeţene sunt venituri ale bugetelor locale respective.

Articolul 35

(1)Până la punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonanţe, Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanţelor, Instrucţiunile privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit.

(1^1)La propunerea Ministerului Finanţelor, Guvernul va aproba regimul constituirii, utilizării şi deductibilitatii fiscale a provizioanelor agenţilor economici şi ale societăţilor bancare.

(2)Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei ordonanţe se constituie Comisia centrala fiscală a impozitelor directe, coordonata de secretarul de stat care răspunde de activitatea veniturilor statului. Componenta comisiei se aproba prin ordin al ministrului finanţelor.

(3)Ordinele, modelele de formulare şi normele de completare referitoare la impozitul pe profit, precum şi deciziile comisiei prevăzute la alin. (2) se publică în Monitorul Oficial al României.

(5)Promovarea de reglementări legislative privind impunerea veniturilor persoanelor juridice se va face numai cu respectarea principiilor din prezenta ordonanţă şi numai prin acte normative speciale privind impozitele şi taxele.

Alin. (1^1) al art. 35 a fost introdus prin ORDONANTA nr. 40 din 30 ianuarie 1998 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 43 din 30 ianuarie 1998.

Alin. (5) al art. 35 a fost introdus prin ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 217 din 29 decembrie 1999 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 650 din 30 decembrie 1999.

Articolul 36

Prezenta ordonanţă intră în vigoare începând cu anul fiscal 1995*).

*)A se vedea şi notele de subsol.

Articolul 37

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga: Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; Legea nr. 55/1991 pentru modificarea art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; Hotărârea Guvernului nr. 804/1991 privind impozitul pe profit; art. 14, 15 şi 16 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 57/1993; Legea nr. 54/1992 privind impozitul pe sumele obţinute din vânzarea activelor societăţilor comerciale cu capital de stat, cu excepţia art. 6; art. 1 din Decretul nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistă România de persoanele fizice şi juridice nerezidente, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 125/1977 privind modificarea Decretului nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistă România de persoane fizice şi juridice nerezidente, numai în ce priveşte condiţia de rezidenţă; Decretul nr. 394/1973 privitor la impunerea veniturilor realizate din închirieri de imobile, numai prevederile referitoare la persoane juridice; art. 8 alin. 1 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 3/1994 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/1993 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii regiilor autonome; Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, numai prevederile referitoare la majorările de întârziere aferente veniturilor bugetare, reglementate de prezenta ordonanţă; Ordonanţa Guvernului nr. 14/1992 privind modificarea nivelului majorărilor de întârziere datorate pentru neplata în termen a veniturilor cuvenite bugetului, aprobată prin Legea nr. 114/1992, numai prevederile referitoare la cota majorărilor de întârziere aferente veniturilor bugetare reglementate prin prezenta ordonanţă; Ordonanţa Guvernului nr. 17/1993 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la reglementările financiar-gestionare şi fiscale, numai contravenţiile şi sancţiunile referitoare la veniturile bugetare reglementate prin prezenta ordonanţă; art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară; Hotărârea Guvernului nr. 557/1992 privind unele măsuri de constituire a fondului asigurărilor sociale pentru agricultori; art. 2 şi 3 din Legea nr. 67/1993 privind constituirea şi utilizarea fondului special pentru cercetare-dezvoltare; Decretul nr. 425/1972 privind impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite în Republica Socialistă România şi Hotărârea Guvernului nr. 759/1995 pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum şi orice alte dispoziţii contrare.