referitoare la soluționarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, în condițiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sau la îndreptarea hotărârii judecătorești prevăzută de art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă
Dosar nr. 1.393/1/2024
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Marian Budă | - președintele delegat al Secției a II-a civile |
| Ionel Barbă | - pentru președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Lavinia Curelea | - judecător la Secția I civilă |
| Beatrice Ioana Nestor | - judecător la Secția I civilă |
| Denisa Livia Băldean | - judecător la Secția I civilă |
| Ileana Ruxandra Tirică | - judecător la Secția I civilă |
| Irina Alexandra Boldea | - judecător la Secția I civilă |
| Mărioara Isailă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Cosmin Horia Mihăianu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Virginia Florentina Duminecă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Valentina Vrabie | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Mihaela Mîneran | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Cristian Daniel Oana | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Gheza Attila Farmathy | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Liliana Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Doina Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Veronica Dumitrache | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.393/1/2024 este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bacău - Secția I civilă în vederea lămuririi următoarei probleme de drept:
Dacă instanța a soluționat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, însă a omis să se pronunțe asupra unei categorii de cheltuieli de judecată, solicitate și dovedite cu înscrisuri depuse la dosar (spre exemplu, onorariul cuvenit expertului judiciar), partea a cărei cerere a fost omisă de la pronunțare poate recurge la complinirea acestei omisiuni prin promovarea unei cereri de completare, în condițiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sau la îndreptarea hotărârii judecătorești prevăzută de art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă?
Magistratul-asistent învederează că, la dosarul cauzei, au fost depuse raportul întocmit de judecătorii raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, și punct de vedere din partea apelantului.
Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele:
Tribunalul Bacău - Secția I civilă, prin Încheierea din 24 aprilie 2024, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior menționată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței supreme cu nr. 1.393/1/2024.
Îndreptarea hotărârii
Articolul 442
(1)Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere. (...)
Completarea hotărârii
Articolul 444
(1)Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare. (...)
Judecătoria Onești, prin Sentința civilă nr. 410 din 8 martie 2023, a admis cererea de completare a dispozitivului Sentinței civile nr. 1.180 din 6 iulie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 5.613/270/2019 al aceleiași instanțe, în sensul obligării intimatului să achite contestatorului suma de 1.800 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu expert, achitat conform ordinelor de plată depuse.
În motivare, conform art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, s-a reținut că, pentru a fi admisibilă cererea de completare, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiții: cererea să fie formulată în termenul în care se poate declara apel sau recurs împotriva hotărârii, iar instanța să fi omis soluționarea unui capăt de cerere.
În ceea ce privește prima condiție s-a arătat că cererea de completare a fost formulată în termenul legal, cât timp împotriva Sentinței civile nr. 1.180 din 6 iulie 2022 se putea formula apel în termen de 10 zile de la comunicare, anume de la 19 octombrie 2022, iar cererea de completare a fost depusă la 21 octombrie 2022.
Referitor la cea de-a doua condiție, s-a constatat că petentul a solicitat, cu ocazia dezbaterilor în fond, obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu de expert în cuantum de 1.800 lei, sens în care au fost depuse la dosar documentele justificative; pe fondul cauzei, instanța a admis contestația la executare formulată de contestator, a anulat actele de executare emise și încheierea de încuviințare a executării silite și, reținând culpa intimatului în demararea procedurii executării silite, care a determinat formularea contestației la executare ce formează obiectul prezentului dosar, l-a obligat pe intimat să achite contestatorului suma de 70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare copii dosar execuțional, omițând însă a se pronunța asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, care sunt, de asemenea, speze avansate de partea care a câștigat procesul.
Împotriva Sentinței civile nr. 410 din 8 martie 2023 a Judecătoriei Onești a formulat apel intimatul (sindicat), solicitând admiterea căii de atac și, în ceea ce privește cererea de completare a dispozitivului Sentinței nr. 1.180 din 6 iulie 2022, respingerea ca inadmisibilă, cheltuielile fiind solicitate la termenul din 6 iulie 2022, dată la care instanța s-a pronunțat asupra fondului. A susținut că este unanim acceptat, în doctrină și în jurisprudență, că, dacă solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată intervine după primul termen de judecată pentru reclamant, respectiv după momentul depunerii întâmpinării pentru pârât, partea nu le va mai putea solicita în cadrul aceluiași proces.
Totodată, având în vedere Decizia nr. 45 din 20 ianuarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, cererea prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată reprezintă o acțiune nouă, principală, adresată pe calea dreptului comun, supusă timbrajului conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013; în cauza dedusă judecății, cheltuielile de judecată nu au fost solicitate în termenul prevăzut de lege, nici ulterior, timp de trei ani, situație în raport cu care partea are deschisă calea unei cereri separate pentru recuperarea sumelor de bani avansate cu acest titlu. A mai arătat că cererea de completare este inadmisibilă, în contextul în care, conform minutei întocmite cu ocazia întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor civile ale curților de apel din 11-12 mai 2017, opinia majoritară exprimată a fost în sensul că partea are deschisă calea îndreptării hotărârii, prevăzută de art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă instanța învestită cu o astfel de cerere s-a pronunțat parțial asupra solicitării privind acordarea cheltuielilor de judecată, omițând anumite sume de bani cerute cu acest titlu.
Intimatul-contestator (penitenciar) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, și, referitor la excepția inadmisibilității cererii de completare a dispozitivului, a menționat că aceasta a fost depusă în termenul legal de 10 zile de la comunicare și prima instanță a reținut că cheltuielile de judecată au fost solicitate, în sensul obligării intimatului la plata onorariului de expert.
Prin cererea formulată la 4 decembrie 2023, apelantul-intimat (sindicat) a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și de Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la data sesizării Tribunalului Bacău în Dosarul nr. 5.613/270/2019/a1*, cu privire la omisiunea acordării unora dintre cheltuielile de judecată, prin raportare la art. 444 alin. (1) din același act normativ, anume în ipoteza în care instanța de executare a omis să se pronunțe cu privire la unele dintre sumele solicitate cu acest titlu, spre exemplu cheltuielile cu expertul judiciar; întrebarea preliminară vizează chestiunea dacă partea are deschisă calea îndreptării hotărârii judecătorești prevăzută de art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă sau, dimpotrivă, calea completării hotărârii prevăzută de art. 444 alin. (1) din același cod.
În cadrul soluționării apelului, Tribunalul Bacău - Secția I civilă a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări și suspendarea cauzei.
Din interpretarea art. 519 din Codul de procedură civilă, având în vedere și jurisprudența instanței supreme în materie, rezultă că sunt instituite condiții cumulative de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de pronunțare a unei hotărâri prealabile prin care să se dezlege o chestiune de drept, respectiv:
a)existența unei cauze aflate în curs de judecată;
b)cauza să fie soluționată în ultimă instanță;
c)cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza;
d)ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată;
e)chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate;
f)Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Primele două condiții sunt îndeplinite, întrucât cauza are ca obiect „completare dispozitiv - contestație la executare“ și se află în curs de judecată în apel pe rolul Secției I civile din cadrul Tribunalului Bacău.
Cauza urmează a fi soluționată în ultimă instanță, deoarece, în materia în care a fost declanșată această procedură judiciară (completare dispozitiv cu referire la o sentință civilă dată într-o cauză având ca obiect contestație la executare), hotărârea pronunțată de prima instanță este supusă numai apelului, fiind aplicabil, în acest sens, art. 718 alin. (1) coroborat cu art. 446 din Codul de procedură civilă.
Sunt îndeplinite, de asemenea, și următoarele două condiții de admisibilitate, întrucât cauza se află în competența legală a unui complet de judecată al tribunalului, învestit să o soluționeze potrivit art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă, iar de lămurirea chestiunii de drept invocate depinde soluționarea pe fond a cauzei, unul dintre motivele de apel formulate privind admisibilitatea cererii de completare a dispozitivului în ipoteza în care instanța s-a pronunțat asupra capătului de cerere având ca obiect cheltuieli de judecată, însă a omis să se pronunțe asupra unui tip de cheltuieli (fiind invocată în fața instanței de fond excepția inadmisibilității, cu privire la care instanța nu s-a pronunțat).
Întrucât Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „noutate“ a chestiunii de drept ivite în fața instanței de sesizare, verificarea acestei condiții aparține exclusiv completului învestit cu soluționarea sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, prin exercitarea dreptului de apreciere al judecătorilor ce fac parte din acest complet, astfel cum instanța supremă a hotărât în mod constant în bogata sa jurisprudență, relevante fiind, din acest punct de vedere, deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; nr. 3 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014; nr. 6 din 23 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014; nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; nr. 14 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015 etc.
În jurisprudența sa anterioară, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut că cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, astfel încât nu există practică judiciară pe această problemă de drept sau practica judiciară este incipientă, instanțele neavând încă posibilitatea să dea o interpretare și aplicare, la nivel jurisprudențial, a acestei chestiuni de drept ori în situația în care se impun anumite clarificări într-un context legislativ nou sau modificat față de cel anterior, context care să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept supuse interpretării.
În cauză, deși reglementarea avută în vedere, respectiv art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, nu este una recent intrată în vigoare, totuși practica unor instanțe de a admite cererile de completare în situația în care, deși s-au pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată, au omis un tip de cheltuieli sau o anumită sumă este una incipientă.
În acest sens, este avută în vedere soluția pronunțată de instanța de fond în prezentul dosar, dar și alte soluții, cum ar fi Sentința civilă nr. 2.600/2024, pronunțată la 12 aprilie 2024 în Dosarul nr. 15.979/299/2020/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 București, prin care a fost admisă o cerere de completare dispozitiv în ipoteza în care, deși instanța se pronunțase asupra capătului de cerere având ca obiect „cheltuieli de judecată“ reprezentând onorariu avocațial, cuantumul acordat a fost mai mic decât cel solicitat, apreciind că: „întrucât, prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe, în integralitate, asupra cererii de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial, urmează a admite cererea de completare“, acordând diferența de onorariu avocațial.
În jurisprudența anterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, s-a statuat după cum urmează: „Potrivit art. 281^2 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii... Or, în cauză, nu ne aflăm în niciuna dintre situațiile reglementate de acest text și care permit completarea hotărârii, întrucât instanța s-a pronunțat asupra cererii reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată, obligând pârâta, în baza art. 274 din Codul de procedură civilă, la plata către reclamant a sumei de 750 lei. Faptul că instanța a obligat-o pe pârâtă la plata unei sume mai mici decât cea solicitată de reclamant nu întrunește condițiile ipotezei prevăzute de art. 281^2 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respectiv nepronunțarea de către instanță asupra unui capăt de cerere, pentru a putea fi apreciată ca «omisiune» în sensul textului citat, întrucât instanța a pronunțat o soluție cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. În consecință, față de situația creată prin felul în care instanța s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, partea nemulțumită de soluția privind acest capăt de cerere nu avea deschisă calea completării hotărârii, prevăzută de art. 281^2 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ci calea de atac a apelului împotriva sentinței“ (Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială, Decizia nr. 51/2007, nepublicată).
Mai mult, trebuie avută în vedere și opinia Institutului Național al Magistraturii, adoptată la întâlnirea reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii și președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, ce a avut loc în perioada 11-12 mai 2017 la Curtea de Apel București, în sensul că, „dacă instanța a soluționat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, însă a omis să se pronunțe asupra unei categorii de cheltuieli de judecată, solicitate și dovedite cu înscrisuri depuse la dosar (spre exemplu, onorariu avocațial, onorariu cuvenit expertului judiciar etc.), partea a cărei cerere a fost omisă de la pronunțare poate recurge la complinirea acestei omisiuni prin promovarea unei cereri de completare, în condițiile art. 444 alin. (1) Codul de procedură civilă“.
În acest sens, s-a avut în vedere că fiecare tip de cheltuială solicitată reprezintă un capăt distinct al cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu toate acestea, soluția adoptată cu majoritate la această întâlnire a fost diferită, în sensul că, „în ipoteza în care instanța s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, omițând însă să se pronunțe cu privire la unele sume solicitate cu acest titlu, partea are deschisă calea îndreptării hotărârii judecătorești, prevăzută de art. 442 din Codul de procedură civilă“. În motivarea soluției, s-a reținut că, indiferent de categoriile de cheltuieli pe care le cuprinde, creanța având ca obiect cheltuielile de judecată este una singură, astfel că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la unele dintre aceste cheltuieli trebuie calificată, după caz, ca o eroare sau omisiune în sensul dispozițiilor art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Este de remarcat, așadar, faptul că această chestiune de drept a generat deja o practică diferită de cea care există până în prezent, în sensul că partea va avea la dispoziție calea completării doar dacă, prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere (în speță, capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată). Astfel, posibilitățile avute în vedere de instanțe, dar și de Institutul Național al Magistraturii la întâlnirile organizate în vederea unificării practicii judiciare, pentru situația expusă mai sus, sunt, în prezent, fie aceea a completării hotărârii, fie aceea a îndreptării hotărârii.
În final, se constată ca fiind îndeplinită și ultima condiție de admisibilitate, în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat în legătură cu problema discutată, aceasta nefăcând nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Tribunalul Bacău nu a exprimat un punct de vedere cu privire la problema de drept ce face obiectul prezentei cauze, apreciind doar că este admisibilă și oportună sesizarea instanței supreme.
Apelantul-intimat a apreciat că sunt îndeplinite condițiile privind admisibilitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de faptul că:
a)de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în forma în vigoare la data sesizării Tribunalului Bacău în Dosarul nr. 5.613/270/2019/a1*, depinde soluționarea cauzei cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată;
b)problema de drept enunțată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenței, s-a constatat că, asupra acestei probleme, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o altă hotărâre;
c)problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În motivare, s-a arătat că practica judiciară este orientată spre opinia unanimă, anume că partea are deschisă calea îndreptării hotărârii judecătorești prevăzută de art. 442 din Codul de procedură civilă, și nu art. 444 alin. (1) din același act normativ, astfel că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la unele dintre aceste cheltuieli trebuie calificată, după caz, ca o eroare sau omisiune în sensul dispozițiilor art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Intimatul-contestator a apreciat că cererea de sesizare a instanței supreme este inadmisibilă, în concret, nefiind în situația în care instanța s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în mod parțial, ci în situația în care instanța nu s-a pronunțat deloc asupra acestei cereri, omițând să oblige intimatul la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert; chestiunea ce face obiectul prezentei sesizări trebuie să fie veritabilă, putându-se concretiza în următoarele probleme: modalități diferite de interpretare a unui text de lege, textul este incomplet (nu acoperă toate situațiile de facto), există sincope în corelarea cu celelalte dispoziții legale în vigoare sau a devenit caduc, condiții neîndeplinite în prezenta cauză; totodată, nu este suficientă formularea unei simple întrebări privitoare la interpretarea unui text de lege, ci este obligatoriu a se indica, în concret, ce neclarități împiedică aplicarea acestuia; or, acestea nu sunt indicate în cererea de sesizare.
Referitor la condiția ca asupra problemei să nu fi statuat Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a apreciat că problema a fost dezlegată în chiar întâlnirea Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții curților de apel din 11-12 mai 2017 și nu are legătură cu soluționarea apelului, instanța, în prezenta cauză, fiind ținută să analizeze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate raportat la situația reală de fapt și nu la cea prezentată, în mod eronat, de către apelant.
Din punctele de vedere și hotărârile înaintate, într-o primă orientare, s-a apreciat că partea a cărei cerere a fost omisă de la pronunțare poate recurge la complinirea acestei omisiuni prin promovarea unei cereri de completare, în condițiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
În acest sens sunt deciziile nr. 3/2022 de la 10 februarie 2022 și nr. 6/2022 de la 2 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Craiova - Secția a II-a civilă în dosarele nr. 11.701/63/2017* și nr. 25.206/215/2018*, Sentința nr. 4/2023 de la 19 mai 2023, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 6.428/63/2022, Decizia civilă nr. 191/2023 din 17 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.610/317/2015**, sentințele nr. 939/2021 de la 2 septembrie 2021 și nr. 267/2023 de la 6 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 999/95/2018 și nr. 3.591/95/2022, Sentința civilă nr. 35 din 17 ianuarie 2024, pronunțată de Judecătoria Strehaia în Dosarul nr. 286/313/2023/a1, Decizia nr. 899/2019 de la 24 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția I civilă în Dosarul nr. 281/207/2018/a1, Decizia nr. 185/2023 de la 5 octombrie 2023 și Sentința nr. 307/2023 din 15 noiembrie 2023, pronunțate de Tribunalul Olt - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 166/184/2022 și 2.788/104/2023, Sentința civilă nr. 156 din 14 martie 2023, pronunțată de Judecătoria Orșova în Dosarul nr. 1.160/274/2023, Decizia nr. 170/2022 de la 25 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.666/121/2019, hotărârile completare dispozitiv nr. 1/2023 din 17 ianuarie 2023, nr. 11/2023 de la 6 octombrie 2023 și 14/2023 de la 8 decembrie 2023, pronunțate de Tribunalul Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarele nr. 1.339/121/2021, 2.716/121/2022 și 2.520/121/2022, Decizia nr. 473/R-CONT din 20 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, deciziile civile nr. 80/A din 9 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 5.772/288/2022/a1, nr. 237/2024 din 28 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 820/288/2020/a1, nr. 383 din 16 mai 2024, pronunțată în Dosarul nr. 844/90/2024, Sentința nr. 2.355 din 20 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.961/90/2022/a1, Sentința civilă nr. 980/2024 din 1 aprilie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.265/90/2023/a1 ale Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, sentințele civile nr. 6.071/2023 din 21 noiembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.591/280/2023, și nr. 621/2024 din 15 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 7.620/280/2019* ale Judecătoriei Pitești - Secția civilă, Decizia civilă nr. 1.331/2019 din 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 7.029/118/2017/a1, Încheierea nr. 83 din 29 februarie 2024, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția a II-a civilă în Dosarul nr. 34.828/212/2018*, Sentința civilă nr. 10.721 din 21 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.594/212/2022/a1, definitivă prin Decizia civilă nr. 365 din 16 martie 2023, pronunțată în același dosar, Sentința civilă nr. 9.194 din 13 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 5.308/212/2022, Sentința civilă nr. 9.192 din 13 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 14.689/212/2021, și Sentința civilă nr. 6.233 din 7 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 12.693/212/2023 ale Judecătoriei Constanța, deciziile nr. 352 din 16 mai 2024, pronunțată în Dosarul nr. 977/206/2024, nr. 1.355 din 18 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.920/285/2019, nr. 543/2023 din 8 iunie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.644/227/2023 și nr. 567/2023 din 15 iunie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.770/334/2021 ale Tribunalului Suceava - Secția I civilă, Încheierea nr. 497 din 5 aprilie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 504/334/2023 și Încheierea nr. 496 din 5 aprilie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 490/334/2023 ale Judecătoriei Vatra Dornei, sentințele nr. 1.136/2024 din 21 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 6.374/314/2022/a1, nr. 2.843 din 20 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.806/314/2023/a1, nr. 4.640 din 5 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.829/314/2023/a1 și nr. 1.136 din 21 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 6.374/314/2022/a1 ale Judecătoriei Suceava, Decizia nr. 124 din 4 august 2022, pronunțată în Dosarul nr. 6.883/281/2020/a1 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, deciziile nr. 129 din 6 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.182/120/2023, nr. 65 din 17 ianuarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.071/120/2023 ale Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă, deciziile civile nr. 1.223A din 3 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 19.614/3/2018, nr. 200 din 17 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.190/301/2015, nr. 249 din 30 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 3.251/740/2015, nr. 1.079A din 25 septembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 7.115/3/2019 și nr. 527A din 13 mai 2024, pronunțată în Dosarul nr. 653/42/2020 ale Curții de Apel București - Secția a III-a civilă, Decizia civilă nr. 1.964 A din 16 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 14.094/3/2020, Decizia civilă nr. 1.185 A din 27 septembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 5.640/3/2020***, Decizia civilă nr. 85 A din 26 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 7.261/2/2020, Decizia civilă nr. 791 A din 19 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 5.500/3/2021, Decizia civilă nr. 1.719 A din 16 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 7.661/299/2019 ale Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, Decizia civilă nr. 186/A din 3 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 28.047/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă, Sentința civilă nr. 4.710 din 29 septembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 26.925/3/2022/a1 de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Decizia civilă nr. 1.152 din 29 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 34.811/299/2021/a1, Decizia civilă nr. 1.004 A din 25 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 25.007/301/2023/a1, Decizia civilă nr. 821 A din 12 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.381/302/2022/a3, Decizia civilă nr. 3.264 A din 25 octombrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 17.916/303/2021/a1, Decizia civilă nr. 2.559 A din 12 septembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 17/301/2022/a1 ale Secției a III-a civile a Tribunalului București, Decizia civilă nr. 1.891 din 6 iunie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 17.183/4/2019/a1 al Secției a IV-a civile a Tribunalului București, Decizia civilă nr. 311 din 20 ianuarie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 3.529/303/2021/a1 al Secției a VI-a civile a Tribunalului București, Sentința civilă nr. 1.991 din 28 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 22.540/299/2023, și Sentința civilă nr. 8.294 din 3 noiembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 11.769/299/2022/a1 ale Judecătoriei Sectorului 1 București, încheierea pronunțată în Dosarul nr. 17.543/300/2023/a1, Sentința civilă nr. 3.221/2024 din 11 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 19.389/300/2023/a1, Sentința civilă nr. 9.952 din 21 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 29.174/300/2023/a1, Sentința civilă nr. 1.712 din 14 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 5.141/300/2023/a1, Sentința civilă nr. 3.221/2024 din 11 martie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 19.389/300/2023/a1 ale Judecătoriei Sectorului 2 București, Sentința civilă nr. 11.915 din 12 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 8.144/301/2021/a1, și Sentința civilă nr. 3.980/17.04.2024, pronunțată în Dosarul nr. 29.709/301/2023/a1 ale Judecătoriei Sectorului 3 București, Sentința civilă nr. 16.503 din 7 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 11.977/4/2022/a1 al Judecătoriei Sectorului 4 București, Sentința civilă nr. 3.250 din 18 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 17.555/94/2019, Sentința civilă nr. 14.735 din 26 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 19.007/94/2020, Sentința civilă nr. 6.339 din 14 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 20.800/94/2019, și Sentința civilă nr. 3.963 din 28 aprilie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 16.085/94/2021 ale Judecătoriei Buftea - Secția civilă, Sentința civilă nr. 4.249 din 28 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 13.162/1.748/2020 al Judecătoriei Cornetu, Decizia civilă nr. 462/A/2023 din 31 ianuarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 8.922/271/2022 al Tribunalului Bihor - Secția I civilă, Decizia civilă nr. 78/R/2024 din 25 aprilie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 9.869/298/2016* al Curții de Apel Oradea - Secția I civilă, Decizia civilă nr. 1.120/2019 din 28 august 2019, pronunțată în Dosarul nr. 4.111/291/2015 al Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, Încheierea civilă nr. 986 din 19 decembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.954/188/2023 al Judecătoriei Bicaz, Decizia nr. 205 din 7 iunie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 17.610/245/2019 al Curții de Apel Iași - Secția civilă, Decizia nr. 623/2023/c.a. din 8 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 16.583/245/2021, Sentința civilă nr. 3.310/1 din 20 februarie 2019, pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. 3.804/252/2017/a1, Încheierea din 10 mai 2023, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau Mare în Dosarul nr. 2.405/295/2021/a2, Încheierea civilă nr. 8.253 din 20 martie 2024, pronunțată de Judecătoria Timișoara - Secția I civilă în Dosarul nr. 9.604/325/2023/a1, Sentința civilă nr. 4.682 din 2 martie 2023, pronunțată de Judecătoria Timișoara - Secția I civilă în Dosarul nr. 16.564/325/2021/a1, Sentința civilă nr. 336 din 4 iunie 2024, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 758/115/2024, Sentința nr. 147/2022 din 8 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 193/64/2022, sentințele civile nr. 4.021 din 24 aprilie 2024, nr. 3.557/2021 din 22 aprilie 2021 și nr. 8.227 din 20 septembrie 2019, pronunțate de Judecătoria Brașov - Secția civilă în dosarele nr. 2.985/197/2023, nr. 31.041/299/2019 și nr. 34.365/212/2017, Sentința civilă nr. 199/2023 din 16 februarie 2023, pronunțată de Judecătoria Rupea, Hotărârea din 28 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.318/112/2021, hotărârile civile f.n. din 3 iunie 2024 și din 8 februarie 2024, pronunțate de Judecătoria Turda în dosarele nr. 7.203/328/2023 și nr. 2.241/328/2023, Încheierea civilă f.n. din 21 septembrie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 555/235/2021, și Sentința civilă nr. 379 din 22 iunie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 1.704/235/2021 de Judecătoria Gherla, Sentința civilă nr. 38/2022 din 17 ianuarie 2022, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 5.034/176/2017/a3, Sentința civilă nr. 250/2022 din 22 martie 2022, pronunțată de Judecătoria Sebeș în Dosarul nr. 1.536/298/2021/a2, încheierile civile nr. 428/2022 de la 29 martie 2022 și nr. 656/2024 de la 20 martie 2024, pronunțate de Judecătoria Sebeș în dosarele nr. 923/298/2021/a1 și nr. 1/298/2024/a1, sentințele civile nr. 3.434/CC/2024 din 25 iunie 2024 și 291/2024 din 20 martie 2024, pronunțate de Judecătoria Deva în dosarele nr. 4.012/221/2024 și 3.287/30/2021**/a1, și Sentința civilă nr. 580/2021 de la 29 septembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Săliște în Dosarul nr. 1.213/294/2020/a1.
Puncte de vedere teoretice în susținerea acestei orientări au fost înaintate de Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Dolj - secțiile I și a II-a civile și Secția de contencios administrativ și fiscal, Judecătoria Craiova, Judecătoria Băilești, Judecătoria Calafat, Judecătoria Segarcea, Judecătoria Filiași, Judecătoria Târgu Cărbunești, Judecătoria Balș, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, Judecătoria Baia de Aramă, Judecătoria Vânju Mare, Tribunalul Galați - Secția a II-a civilă, Judecătoria Liești, Judecătoria Galați, Judecătoria Curtea de Argeș (cu mențiunea că se poate recurge la complinirea acestei mențiuni prin promovarea unei cereri de îndreptare a erorii materiale în situația în care omisiunea este o eroare evidentă de calcul), Judecătoria Câmpulung, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă, Curtea de Apel București - Secția a VI-a civilă, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Judecătoria Alexandria, Judecătoria Roșiori de Vede, Judecătoria Turnu Măgurele, Judecătoria Videle, Judecătoria Zimnicea, Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă, Tribunalul Arad - Secția I civilă, Judecătoria Făget, Judecătoria Sânnicolau Mare, Judecătoria Timișoara - Secția I civilă, Tribunalul Caraș-Severin, Judecătoria Reșița, Judecătoria Caransebeș, Judecătoria Moldova Nouă, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă (opinie minoritară), Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ, Judecătoria Roman, Judecătoria Târgu-Neamț, Judecătoria Bicaz, Judecătoria Iași (opinie majoritară), Judecătoria Pașcani (opinie majoritară), Judecătoria Hârlău, Tribunalul Vaslui, Judecătoria Beclean, Judecătoria Huedin, Judecătoria Șimleu Silvaniei, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă (opinie minoritară), Tribunalul Bistrița-Năsăud, Judecătoria Beclean și Judecătoria Huedin.
Într-o a doua orientare, s-a considerat că, în ipoteza în care instanța s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, omițând, însă, să se pronunțe cu privire la unele sume solicitate cu acest titlu, partea are deschisă calea îndreptării hotărârii judecătorești prevăzută de art. 442 din Codul de procedură civilă; astfel, indiferent de categoriile de cheltuieli pe care le cuprinde, creanța având ca obiect cheltuielile de judecată este una singură, astfel că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la unele dintre aceste cheltuieli trebuie calificată, după caz, ca o eroare sau omisiune în sensul dispozițiilor anterior menționate.
În acest sens sunt Încheierea din 26 februarie 2024, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I civilă în Dosarul nr. 14.193/38/2022, Încheierea din 12 ianuarie 2024, pronunțată de Judecătoria Corabia în Dosarul nr. 1.027/213/2022, Sentința civilă nr. 489/2024 din 9 februarie 2024, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș - Secția civilă în Dosarul nr. 6.566/320/2022/a2, Încheierea de la 25 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Brăila - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 16.251/196/2019, Încheierea din 10 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.020/177/2018 al Tribunalului Bihor - Secția I civilă, Încheierea de la 20 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția I civilă în Dosarul nr. 3.507/257/2021, Încheierea din 6 aprilie 2016, pronunțată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 18.995/306/2014/a1, și Încheierea din 6 iunie 2022 a Judecătoriei Brad, definitivă prin Decizia civilă nr. 37/A/2023 din 2 februarie 2023 a Tribunalului Hunedoara - Secția I civilă, pronunțate în Dosarul nr. 1.387/195/2021, Încheierea nr. 68/2023 de la 13 iunie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 5.645/80/2018/a2 al Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 197/2024 de la 28 februarie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.673/279/2022 al Tribunalului Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ și fiscal, Încheierea din 30 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă în Dosarul nr. 820/1285/2020*, Încheierea din 10 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, Încheierea nr. 3.007/2022, pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. 5.432/190/2022, Încheierea nr. 64/A/2024, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 3.010/190/2018/a2, Încheierea civilă f.n. din 27 mai 2023, pronunțată de Judecătoria Turda în Dosarul nr. 5.198/328/2023, încheierile din 17 februarie 2022 și din 16 aprilie 2024, pronunțate de Judecătoria Jibou în dosarele nr. 2.087/1.752/2019 și nr. 837/1.752/2017.
Puncte de vedere teoretice în susținerea acestei orientări au fost înaintate de Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Dolj - Secția I civilă, Judecătoria Craiova, Judecătoria Târgu Cărbunești, Judecătoria Slatina, Judecătoria Caracal, Judecătoria Baia de Aramă, Tribunalul Galați - Secția I civilă, Judecătoria Galați, Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, Tribunalul Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă, Tribunalul Ialomița, Curtea de Apel Timișoara - Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, Tribunalul Arad - Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Judecătoria Deta, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă (opinie majoritară), Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, Judecătoria Piatra-Neamț, Tribunalul Iași - Secția I civilă, Judecătoria Iași (opinie minoritară), Judecătoria Pașcani (opinie minoritară), Tribunalul Covasna, Curtea de Apel Cluj - Secția a II-a civilă și Judecătoria Șimleu Silvaniei.
Într-o a treia opinie, s-a arătat că, în măsura în care petentul apreciază că a fost soluționat greșit capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, acesta are la îndemână calea de atac a apelului (Sentința civilă nr. 342/2021 de la 7 mai 2021, pronunțată de Judecătoria Filiași în Dosarul nr. 1.645/230/2020, Decizia civilă nr. 243 din 5 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția I civilă în Dosarul nr. 854/95/2017). Judecătoria Cluj - Secția civilă, prin Sentința civilă f. nr./2024 din 6 martie 2024, și Tribunalul Sălaj, prin Încheierea civilă din 24 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.333/337/2018, și prin Sentința civilă din 7 aprilie 2023, pronunțată în Dosarul nr. 488/84/2022*, au arătat că partea a cărei cerere a fost omisă de la pronunțare nu poate recurge la complinirea acestei omisiuni prin promovarea unei cereri de îndreptare eroare materială sau de completare dispozitiv.
Ministerul Public a arătat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul prezentei sesizări.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 68 din 2 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 6 decembrie 2017, a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.862/290/2013*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor probleme de drept: „Dacă, în sensul dispozițiilor art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este admisibilă cererea de completare a dispozitivului deciziei pronunțate în apel, care nu poate fi atacată cu recurs, iar, în caz afirmativ, care este termenul în care se poate cere completarea acestei decizii și de când curge acest termen?“.
Prin Decizia nr. 34 din 17 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 7 august 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Tribunalul Mureș - Secția civilă și a stabilit că dispozițiile art. 452 raportat la cele ale art. 470 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 9 din 30 martie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 25 iunie 2020, se interpretează în sensul că, în ipoteza în care au fost solicitate cheltuieli de judecată în fața primei instanțe, dar nu s-a făcut dovada achitării lor până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, se poate face, prin înscrisuri noi, această dovadă, în apelul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, prin deciziile nr. 345/2023, nr. 224/2020, nr. 7/2020, nr. 597/2016, nr. 266/2016 și decizia nr. 266/2016, respingând excepțiile de neconstituționalitate invocate.
Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă.
Prealabil analizei, în fond, a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă.
Potrivit acestor dispoziții legale, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.
Prin urmare, pentru declanșarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv:
–existența unei cauze aflate în curs de judecată;
–cauza să se soluționeze în ultimă instanță;
–cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să o soluționeze;
–ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea, pe fond, a cauzei în curs de judecată;
–chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă;
–chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Verificarea admisibilității sesizării, din această perspectivă, relevă neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege.
Astfel, primele patru cerințe și cea din urmă sunt întrunite.
Litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, titularul sesizării, Tribunalul Bacău - Secția I civilă, învestit cu calea de atac a apelului, urmând să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 cu referire la art. 446 și art. 718 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este definitivă.
Cauza care face obiectul judecății în apel se află în competența legală a unui complet de judecată al Tribunalului Bacău, învestit să o soluționeze. Procesul vizează o cerere de completare dispozitiv privind o hotărâre pronunțată în materia contestației la executare, de competența, în primă instanță, a Judecătoriei Onești, conform art. 444 alin. (2) cu referire la art. 651 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe se află în competența de soluționare a Tribunalului Bacău - Secția I civilă, potrivit art. 95 pct. 2 din același cod.
Referitor la cerința conexiunii între fondul cauzei și chestiunea de drept cu privire la care s-a solicitat lămurirea, și aceasta este întrunită, în contextul în care apelantul intimat (sindicat), în susținerea apelului declarat împotriva hotărârii de admitere a cererii de completare, a criticat admisibilitatea formulării unei asemenea cereri prin raportare la opinia juridică exprimată, în majoritate, la întâlnirea reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii și președinților curților de apel din mai 2017, în sensul că, în ipoteza omisiunii de a se pronunța asupra unei categorii din cheltuielile de judecată solicitate și, totodată, admiterii cererii referitoare la alt tip de cheltuieli de judecată, calea procedurală de obținere a sumelor avansate cu acest titlu este cea a îndreptării hotărârii, potrivit art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, întrebarea preliminară, care supune dezbaterii identificarea căii procedurale prin care partea interesată poate solicita și obține cheltuielile de judecată omise de instanță, prezintă relevanță pentru soluționarea fondului cauzei, chestiunea de drept în discuție fiind de natură să lămurească acest aspect.
De asemenea, este îndeplinită și cerința ca, asupra respectivei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Din datele comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat și nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.
Totodată, nu s-au identificat hotărâri pronunțate de prezenta instanță asupra problemei de drept în discuție.
În ceea ce privește cerința noutății chestiunii de drept supuse interpretării, care reprezintă o chestiune distinctă de admisibilitate, în absența unei definiții legale a acestei noțiuni, verificarea îndeplinirii sale reprezintă atributul completului învestit cu soluționarea sesizării, așa cum instanța supremă a decis în mod constant în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 13 iulie 2015; Decizia nr. 4 din 14 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 19 februarie 2019).
S-a statuat că cerința noutății este întrunită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu au dat încă acesteia o interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial, de o anumită întindere sau consistență.
Dispozițiile legale supuse interpretării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept au intrat în vigoare la 15 februarie 2013, actul normativ care le conține fiind publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 485 din 15 iulie 2010; de asemenea, art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă a fost modificat prin art. I pct. 41 din Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Ca atare, nu se poate reține că se pune problema unor reglementări intrate de curând în vigoare.
Din examenul jurisprudențial al hotărârilor judecătorești atașate prezentului dosar și evidențiate în precedent se constată că instanțele naționale s-au confruntat cu problema interpretării normelor juridice evocate în întrebarea preliminară, pronunțând, până în prezent, un număr consistent de hotărâri definitive/rămase definitive sau aflate în faza apelului, privind problema căii procedurale de urmat pentru recuperarea, în integralitate, a cheltuielilor de judecată în ipoteza în care instanțele au acordat o parte din sumele de bani cuvenite cu acest titlu, și, totodată, au omis să se pronunțe asupra unei/unor categorii de cheltuieli, solicitate de partea interesată.
În condițiile în care există o jurisprudență consistentă în materie în legătură cu problema de drept ce formează obiectul întrebării preliminare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu este îndeplinită condiția noutății acesteia.
Mai mult, din verificarea sumară a hotărârilor judecătorești pronunțate, cele mai multe dintre acestea fiind definitive, se constată că s-au conturat trei opinii, aparent contradictorii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor menționate în sesizare, ceea ce creează premisele promovării unui recurs în interesul legii, conform art. 515 din Codul de procedură civilă, remediul nefiind cel al hotărârii preliminare, care are doar rolul de a preveni crearea unei jurisprudențe neunitare, iar nu de a o înlătura în cazul în care deja s-au pronunțat hotărâri definitive opuse.
Astfel, în esență, unele instanțe au considerat că procedura care trebuie urmată în ipoteza dată vizează formularea cererii de completare a dispozitivului sentinței omisive, în condițiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă (curțile de apel Craiova, Galați, Pitești, Constanța, Ploiești, București, Oradea, Iași, Brașov, Cluj și instanțele arondate; Tribunalul Suceava și instanțele arondate).
Dimpotrivă, alte instanțe au stabilit că solicitarea cheltuielilor de judecată suplimentare și neacordate poate fi formulată prin intermediul unei cereri de îndreptare a hotărârii, conform art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă (tribunalele Gorj, Brăila, Bihor, Sibiu, Hunedoara, Bacău, Neamț, Bistrița-Năsăud, Curtea de Apel Cluj).
Într-o ultimă opinie, instanțele au reținut că astfel de cheltuieli pot fi obținute doar în urma exercitării căii de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii prin care s-a omis acordarea lor (judecătoriile Filiași, Cluj, tribunalele Cluj, Sălaj).
Nu în ultimul rând, se impune a se observa nu numai că practica judiciară este amplă în dezbaterea chestiunii în discuție, astfel cum s-a arătat mai sus, dar este diversificată chiar la nivelul aceleiași instanțe.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu sunt întrunite premisele necesare declanșării mecanismului de unificare prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, nefiind îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, prezenta sesizare urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bacău - Secția I civilă, în Dosarul nr. 5.613/270/2019/a1*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
Dacă instanța a soluționat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, însă a omis să se pronunțe asupra unei categorii de cheltuieli de judecată, solicitate și dovedite cu înscrisuri depuse la dosar (spre exemplu, onorariul cuvenit expertului judiciar), partea a cărei cerere a fost omisă de la pronunțare poate recurge la complinirea acestei omisiuni prin promovarea unei cereri de completare, în condițiile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sau la îndreptarea hotărârii judecătorești prevăzută de art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă?
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2024.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
