Decizie nr. 534 din 5 iulie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (2) şi ale art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Vasile Cristia în Dosarul nr. 2.610/270/2016 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 785D/2016 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 286 din 11 mai 2016, ale cărei considerente apreciază că se menţin, pentru identitate de raţiune, şi în prezenta cauză. Totodată, în privinţa dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din aceeaşi lege, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a acestei excepţii, întrucât textul de lege criticat nu are legătură cu soluţionarea litigiului în care a fost invocată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Decizia civilă nr. 309/2016 din 7 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.610/270/2016, Tribunalul Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) şi art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de contestatorul Vasile Cristia într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva sentinţei de respingere a contestaţiei formulate cu privire la hotărârea Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 8 Târgu Ocna de respingere a înregistrării candidaturii sale, propuse de Partidul Naţional Democrat, Organizaţia Târgu Ocna, la funcţia de primar al oraşului Târgu Ocna, pe motivul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 îngrădesc dreptul de a fi ales, având în vedere că din cuprinsul art. 37 din Constituţie lipseşte vreo trimitere la o reglementare sau condiţionare prin lege a exerciţiului acestui drept, Adunarea Constituantă consacrând, astfel, accesul liber al cetăţenilor la funcţiile elective. Se mai arată că textul de lege criticat încalcă, totodată, şi normele constituţionale ale art. 16, 26 şi 53, fără a se explica în ce constă această pretinsă contrarietate.

6.Cât priveşte dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, acestea sunt contrare, în opinia autorului excepţiei, principiilor şi drepturilor consacrate de art. 2, art. 16 şi art. 37 din Constituţie, întrucât, ca efect al aplicării acestora, există probabilitatea ca primarul ales să nu fie reprezentativ pentru majoritatea membrilor comunităţii; or, democraţia înseamnă decizia majorităţii, iar nu a unei minorităţi. Prin sintagma "organele sale reprezentative", cuprinsă în art. 2 din Legea fundamentală, legiuitorul a urmărit să consacre caracterul reprezentativ al autorităţilor prin care se exercită suveranitatea naţională, însă reprezentativitatea nu poate fi conferită decât prin organe alese de majoritate.

7.Tribunalul Bacău - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, pentru a se bucura de prezumţia reprezentativităţii, candidatura trebuie să fie rezultatul susţinerii de către un anumit număr de persoane. Astfel, cerinţa reglementată de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 se înscrie în marja de apreciere a statului şi este una necesară, care face să asigure un suport public, o minimă reprezentativitate pentru persoanele care candidează la o funcţie publică, de natură să descurajeze eventualele candidaturi abuzive. Dispoziţiile art. 101 alin. (2) din aceeaşi lege, prin care se stabileşte un alt criteriu pentru desemnarea primarului ales, şi anume în raport de majoritatea simplă, şi nu de majoritatea absolută, sunt expresia exerciţiului democratic şi nu pot fi contrare principiului suveranităţii naţionale şi nici al reprezentativităţii.

8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

9.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 este neîntemeiată, deoarece nu se poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor art. 16, 37 şi 53 din Constituţie. Este firesc ca legiuitorul să condiţioneze participarea la alegeri, pentru fiecare candidat la funcţia de primar sau listă de candidaţi pentru consiliul local şi pentru consiliul judeţean, de prezentarea unei liste de susţinători reprezentând cel puţin 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, ca o garanţie a reprezentativităţii acestora (a se vedea, pentru un raţionament similar, deciziile Curţii Constituţionale nr. 252 din 6 mai 2014, nr. 522 din 8 mai 2008 şi nr. 606 din 20 mai 2008). Textul de lege criticat respectă, totodată, şi normele constituţionale ale art. 26 din Constituţie, referitoare la viaţa intimă, familială şi privată, având în vedere că modalitatea în care persoana desemnată de partidul politic pentru a întocmi listele de susţinători înţelege să îşi îndeplinească această sarcină, şi anume cu bună-credinţă şi cu respectarea confidenţialităţii datelor colectate, nu poate reprezenta o problemă de constituţionalitate, în sine, a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 (a se vedea, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 75 din 26 februarie 2015).

10.În ce priveşte dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Guvernul susţine că acestea nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 2, 16, 26, 36, 37 şi 53 din Legea fundamentală, astfel cum a reţinut şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 246 din 4 mai 2016.

11.Avocatul Poporului apreciază, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea deciziile nr. 287 din 11 mai 2016 şi nr. 354 din 24 mai 2016), că textele de lege criticate sunt constituţionale, menţinându-şi, astfel, opinia exprimată în precedent, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 675D/2016, nr. 686D/2016 şi nr. 696D/2016.

12.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

13.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

14.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 alin. (2) şi ale art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, având următorul cuprins:

–Art. 49 alin. (2): "Pentru fiecare candidat la funcţia de primar şi listă de candidaţi pentru consiliul local şi pentru consiliul judeţean, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să prezinte o listă de susţinători, care trebuie să cuprindă minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I.";

–Art. 101 alin. (2): "Este declarat ales primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate."

15.În susţinerea excepţiei se invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la principiul democraţiei, art. 2 - Suveranitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 37 - Dreptul de a fi ales şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

16.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Curtea constată că aceasta a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare. Prin Decizia nr. 286 din 11 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 16 iunie 2016, Decizia nr. 289 din 11 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 1 iulie 2016, precum şi prin Decizia nr. 290 din 11 mai 2016*) şi Decizia nr. 355 din 24 mai 2016**), nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la momentul pronunţării prezentei decizii, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.

17.Curtea reţine că dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 sunt criticate, şi în această cauză, din perspectiva înfrângerii, în principal, a dreptului de a fi ales, deoarece condiţiile reglementate pentru exercitarea, în concret, a dreptului de a fi ales în funcţia de primar, consilier local sau consilier judeţean, referitoare la prezentarea, în faza înregistrării candidaturilor, a listei de semnături de susţinere provenite de la minimum de 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în circumscripţia respectivă, depăşesc cadrul constituţional configurat de art. 37 din Legea fundamentală, în sensul că Adunarea Constituantă nu a dorit să lase în seama legiuitorului organic normarea unor cerinţe subsecvente exercitării acestui drept, ci a urmărit să asigure accesul liber al cetăţenilor la funcţiile elective.

18.Or, prin Decizia nr. 286 din 11 mai 2016, Curtea a reţinut că procentul de 1% reglementat de textul de lege criticat corespunde celui indicat de recomandările cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), care, la pct. 8 din Raportul explicativ, prevăd că "Pentru a evita orice manipulări de acest gen, legea trebuie să stabilească un număr maxim de semnături care nu trebuie să depăşească pragul de 1% din alegători." Faptul că procentul stabilit de legea română se află la limita superioară a pragului reţinut mai sus (minimum 1% din alegători), precum şi instituirea unei condiţii subsidiare referitoare la numărul minim de susţinători (nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I) ţine de marja de apreciere a legiuitorului şi vizează asigurarea unei minime reprezentativităţi a candidaţilor la funcţiile elective (paragrafele 103 şi 104 din decizia precitată).

19.Cât priveşte invocarea principiului suveranităţii, Curtea, prin aceeaşi decizie, reiterând propria jurisprudenţă în materie, a arătat că art. 2 din Constituţie exprimă voinţa constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democraţiei reprezentative, suveranitatea naţională aparţine poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, ci numai indirect, mijlocit, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranităţii naţionale, manifestată prin exprimarea voinţei cetăţenilor în cadrul alegerilor libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum (a se vedea Decizia nr. 419 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010 şi Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012).

20.Potrivit art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, sistemul electoral se reglementează prin lege organică, inclusiv modalităţile concrete de exercitare a dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales, cu respectarea condiţiilor impuse de Legea fundamentală. Condiţiile de fond şi de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituţional, de art. 16 alin. (3), art. 37 şi art. 40, precum şi, la nivelul legislaţiei infraconstituţionale, de normele cuprinse în legile electorale, care se subordonează condiţiilor generale constituţionale şi le dezvoltă, totodată, după criteriul funcţiei publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri (a se vedea Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, precitată). În acest context, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 286 din 11 mai 2016, precitată, că dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 consacră o condiţie de exercitare a dreptului constituţional de a fi ales, în privinţa alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale.

21.Pornind de la această constatare, Curtea a examinat actele juridice internaţionale în materia drepturilor omului, jurisprudenţa incidentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi Recomandările Comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept (Comisia de la Veneţia), observând că dreptul de a alege şi de a fi ales nu pot avea caracter absolut, statele membre ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale dispunând de o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral propriu şi a condiţiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut.

22.Pentru identitate de raţiune şi în lipsa unor elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei sale, Curtea constată că argumentele reţinute prin decizia mai sus amintită îşi menţin valabilitatea şi în această cauză.

23.Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Curtea reţine că, potrivit acestor norme, "Este declarat ales primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate." Aceste prevederi se referă, aşadar, la tururile de scrutin pentru alegerea în funcţia de primar şi modalitatea de desemnare a primarului declarat ales, ele fiind aplicabile în altă etapă a procesului electoral decât cea în care se află autorul excepţiei, respectiv cea a desfăşurării alegerilor şi stabilirii rezultatului votului şi a cărei existenţă este condiţionată de îndeplinirea condiţiilor şi parcurgerea, în consecinţă, a etapelor premergătoare, inclusiv depunerea/acceptarea candidaturilor. Autorul se află, la momentul invocării excepţiei, abia în această fază premergătoare desfăşurării alegerilor, şi anume în cea a înregistrării/respingerii candidaturii, etapă obligatorie (şi eliminatorie), caracterizată printr-o procedură proprie de formulare şi soluţionare a contestaţiilor, procedură de contestare distinctă de cea specifică etapei desfăşurării alegerii şi stabilirii rezultatului votului.

24.În plus, Curtea constată că acelaşi raţionament a fost enunţat şi în precedent, în cazul unor excepţii de neconstituţionalitate cu obiect identic şi cu elemente comune sub aspectul obiectului litigiului în care a fost formulată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, Curtea a arătat, prin Decizia nr. 246 din 4 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 14 iunie 2016, sau Decizia nr. 354 din 24 mai 2016*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, la momentul pronunţării prezentei decizii, că aceste prevederi nu au legătură cu cauza în care a fost ridicată, etapă guvernată de reguli procedurale exprese şi imperative referitoare la subiecţii care pot formula contestaţie, obiectul contestaţiei şi autorităţile competente a o soluţiona. A accepta ideea că, în acest cadru, poate fi contestată însăşi procedura de desfăşurare a alegerilor (subsecventă acceptării candidaturilor) înseamnă, în realitate, a eluda ansamblul reglementărilor care guvernează procedura electorală, reglementări care conferă calitate procesuală în formularea contestaţiilor în mod distinct şi etapizat, în mod corespunzător "actorilor" electorali/autorităţilor/structurilor implicate în fiecare etapă. În plus, a socoti admisibil a se proceda astfel înseamnă a ignora condiţia interesului procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate în cazul unei persoane care, în speţă, nu îndeplineşte condiţiile pentru înregistrarea candidaturii la alegerile pentru funcţia de primar, deci nu îndeplineşte condiţia de a participa la etapa alegerilor, de natură a-i conferi calitatea de a contesta modul de organizare şi desfăşurare a acestora (Decizia nr. 246 din 4 mai 2016, paragraful 54).

25.În consecinţă, Curtea constată inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, dată fiind incidenţa prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 şi cu unanimitate de voturi în privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din aceeaşi lege,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Cristia în Dosarul nr. 2.610/270/2016 al Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, sunt constituţionale, în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate.

2.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2016.

PREŞEDINTELE INTERIMAR

AL CURŢII CONSTITUŢIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi