Decizie nr. 286 din 11 mai 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 5 în Dosarul nr. 8.555/302/2016 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 610 D/2016.

2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Mihai Rapcea, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Preşedintele Curţii Constituţionale dispune a se face apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 611 D/2016, nr. 619 D/2016, nr. 622 D/2016, nr. 623 D/2016, nr. 624 D/2016, nr. 625 D/2016, nr. 628 D/2016, nr. 629 D/2016, nr. 634 D/2016, nr. 637 D/2016, nr. 638 D/2016, nr. 639 D/2016, nr. 641 D/2016, nr. 649 D/2016, nr. 650 D/2016, nr. 651 D/2016, nr. 652 D/2016, nr. 654 D/2016, nr. 655 D/2016, nr. 656 D/2016, nr. 657 D/2016, nr. 660 D/2016, nr. 667 D/2016, nr. 669 D/2016, nr. 670 D/2016, nr. 672 D/2016, nr. 673 D/2016, nr. 676 D/2016, nr. 678 D/2016, nr. 683 D/2016, nr. 685 D/2016, nr. 687 D/2016 şi nr. 688 D/2016, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Spânoche Marian, şi, respectiv, de Partidul 200 pentru Bucureşti în dosarele nr. 8.555/302/2016, nr. 8.556/302/2016 şi nr. 8.617/302/2016 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Ciucă Claudiu Viorel şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat - Organizaţia Judeţeană Dolj, respectiv de Neamţu Cornel şi Partidul România Mare - Filiala Judeţului Dolj în Dosarul nr. 488/230/2016 şi, respectiv, nr. 491/230/2016 ale Judecătoriei Filiaşi, de Partidul Mişcarea Populară-Dolj în dosarele nr. 11.717/215/2016 şi nr. 11.716/215/2016 ale Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Cluj în Dosarul nr. 7.745/211/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Partidul Pirat România în Dosarul nr. 7.178/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Partidul 200 pentru Bucureşti în Dosarul nr. 12.739/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţie comună, de Sticlaru Gheorghe Cosmin şi, respectiv, de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 4 în Dosarul nr. 10.180/4/2016 şi, respectiv, nr. 10.182/4/2016 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Municipiului Bucureşti, Partidul M10, Fenechiu Cătălin Daniel, Partidul 200 pentru Bucureşti, Stochiţă Cătălin Aurel, în Dosarul nr. 16/C/AL/2016, Dosarul nr. 10/C/AL/2016, Dosarul nr. 17/C/AL/2016, Dosarul nr. 21/C/AL/2016, Dosarul nr. 16/ALA/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Partidul Uniunea Creştin Democrată din România, Partidul Platforma Acţiune Civică a Tinerilor - PACT, şi, respectiv, de Partidul 200 pentru Bucureşti în dosarele nr. 8.222/303/2016, nr. 8.221/303/2016, nr. 8.226/303/2016, nr. 8.225/303/2016, şi nr. 8.183/303/2016, ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Schmid Daniel, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 3, Partidul 200 pentru Bucureşti, şi, respectiv, de Covaci Andrei în dosarele nr. 10.442/301/2016, nr. 10.441/301/2016, nr. 10.444/301/2016, nr. 10.510/301/2016 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Arad în Dosarul nr. 2.169/108/2016 al Tribunalului Arad - Secţia a II-a civilă, de Partidul Verde - Filiala Judeţeană Dâmboviţa în Dosarul nr. 1.908/120/2016 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, de Partidul Socialist Român - PSR Ialomiţa în Dosarul nr. 1.082/98/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Partidul M10 în Dosarul nr. 3.458/30/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 10.530/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă şi în Dosarul nr. 10.531/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, de Partidul Socialist Român - Filiala Dolj în Dosarul nr. 11.606/215/2016, Tribunalul Dolj - Secţia I civilă şi de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia judeţeană Bihor în Dosarul nr. 1.854/111/2016 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

4.La apelul nominal răspunde, pentru Spânoche Marian, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Cluj, Sticlaru Gheorghe Cosmin, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Municipiului Bucureşti, Fenechiu Cătălin Daniel, Schmid Daniel, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Arad, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 3, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 4 şi Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Judeţeană Bihor, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele Curţii Constituţionale nr. 611 D/2016, nr. 624 D/2016, nr. 627 D/2016, nr. 634 D/2016, nr. 637 D/2016, nr. 639 D/2016, nr. 656 D/2016, nr. 669 D/2016, nr. 676 D/2016 şi nr. 688 D/2016, domnul avocat Mihai Rapcea.

5.Pentru Partidul Pirat România, autor al excepţiei în Dosarul nr. 625 D/2016, răspunde domnul Claudiu-Nicolae Mărginean, preşedinte fondator.

6.Pentru Partidul 200 pentru Bucureşti, autor al excepţiei în dosarele nr. 628 D/2016, nr. 629 D/2016, nr. 641 D/2016, nr. 654 D/2016 şi nr. 670 D/2016, răspunde doamna avocat Irina-Elena Răileanu.

7.Pentru Partidul M10, autor al excepţiei în dosarele 638 D/2016 şi nr. 673 D/2016, răspunde domnul Eduard Wagner-Voinescu, secretar general.

8.Pentru Partidul Uniunea Creştin Democrată din România, în dosarele nr. 649 D/2016 şi nr. 652 D/2016 răspunde Valentin Licxandru, preşedinte.

9.Pentru Partidul Socialist Român - PSR Ialomiţa şi pentru Partidul Socialist Român - Filiala Dolj, autori ai excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele nr. 660 D/2016 şi nr. 685 D/2016, răspunde Dima Petrică, preşedinte organizaţie.

10.În Dosarul nr. 672 D/2016 răspunde autorul excepţiei, domnul Andrei Covaci.

11.Lipsesc Ciucă Claudiu Viorel, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat - Organizaţia judeţeană Dolj, Partidul Mişcarea Populară Dolj, Biroul Electoral Judeţean Cluj, Biroul Electoral al Circumscripţiei Electorale nr. 6 - Sector 6 Bucureşti, Partidul Platforma Acţiune Civică a Tinerilor - PACT, Partidul Verde - Filiala Judeţeană Dâmboviţa, Neamţu Cornel, Partidul România Mare - Filiala Judeţului Dolj, Biroul Electoral de Circumscripţie al Municipiului Timişoara, Stochiţă Aurel Cătălin, Biroul Electoral de Circumscripţie Judeţeană nr. 5 Bihor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. În cauza ce face obiectul Dosarului nr. 619 D/2016 al Curţii Constituţionale, autorul excepţiei Ciucă Claudiu Viorel a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, având ataşate Codul bunelor practici în materie electorală adoptat de Comisia de la Veneţia, precum şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din data de 11 iunie 2009, pronunţată în Cauza Petkov şi alţii împotriva Bulgariei şi din data de 2 martie 2010, pronunţată în Cauza Grosaru împotriva României.

12.Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în toate aceste dosare, preşedintele pune în discuţie, din oficiu, problema conexării lor. Părţile prezente şi, respectiv, reprezentanţii părţilor sunt de acord cu conexarea. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 611 D/2016, nr. 619 D/2016, nr. 622 D/2016, nr. 623 D/2016, nr. 624 D/2016, nr. 625 D/2016, nr. 628 D/2016, nr. 629 D/2016, nr. 634 D/2016, nr. 637 D/2016, nr. 638 D/2016, nr. 639 D/2016, nr. 641 D/2016, nr. 649 D/2016, nr. 650 D/2016, nr. 651 D/2016, nr. 652 D/2016, nr. 654 D/2016, nr. 655 D/2016, nr. 656D/2016, nr. 657 D/2016, nr. 660 D/2016, nr. 667 D/2016, nr. 669 D/2016, nr. 670 D/2016, nr. 672 D/2016, nr. 673 D/2016, nr. 676 D/2016, nr. 678 D/2016, nr. 683 D/2016, nr. 685 D/2016, nr. 687 D/2016 şi nr. 688 D/2016 la Dosarul nr. 610 D/2015, care a fost primul înregistrat.

13.Având cuvântul în dosarele în care autori ai excepţiei de neconstituţionalitate sunt Partidul Naţional Democrat şi candidaţi susţinuţi de acest partid, domnul avocat Mihai Rapcea solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, susţinând, în esenţă, că instituirea condiţiei prevăzute de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 este neconstituţională. Invocând în acest sens Decizia nr. 75/2015 a Curţii Constituţionale, arată că dacă un număr de 25.000 de semnături de susţinere la înfiinţarea unui partid politic a fost considerat excesiv, se ridică întrebarea de ce acel partid politic nu este lăsat să candideze. Formulează o serie de consideraţii referitoare la erodarea clasei politice şi probleme ale sistemului, arătând că pentru a asigura reprezentativitatea candidaturilor trebuie identificate elemente care să le departajeze în funcţie de criterii obiective. Invocă şi diferenţele existente între partidele mari şi cele mici, arătând, cu referire la procentul instituit de legiuitor, că acesta presupune, în realitate, a aduna 1% din populaţia cu drept de vot din România. Acest sistem este excesiv, cu atât mai mult cu cât oamenii nu mai au încredere în clasa politică şi, prin urmare, nu mai semnează liste de susţinători. Ca urmare, degeaba s-au înfiinţat partide politice cu 3 membri fondatori dacă acestea nu pot participa cu candidaţi la alegeri. Practic, cei 25.000 de susţinători, ca şi condiţie legală, au fost "mutaţi" de la înfiinţarea partidelor politice la depunerea candidaturilor. Se încalcă astfel dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 16, art. 36 şi art. 37.

14.Doamna avocat Irina-Elena Răileanu, în cauzele în care autor al excepţiei de neconstituţionalitate este Partidul 200 pentru Bucureşti, susţine că normele criticate încalcă prevederile art. 37 alin. (1) din Constituţie, ale art. 40 din Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi pe cele ale art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Astfel, faţă de normele invocate, orice cetăţean are dreptul, fără restricţii nerezonabile, de a alege şi de a fi ales. Invocă prevederile art. 53 din Constituţie, solicitând aplicarea unui test de proporţionalitate între ingerinţa impusă de stat şi interesul public ocrotit, după modelul celui realizat prin Decizia nr. 75/2015. Faţă de această jurisprudenţă, arată că instituirea unui anumit prag de reprezentativitate este justificată dacă nu are ca efect suprimarea dreptului, iar condiţia impusă de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, prin criteriul referitor la numărul minim de semnături de susţinere, afectează dreptul de a fi ales în însăşi substanţa sa. Acesta favorizează partidele parlamentare, care pot cumula numărul de semnături, pe când partidele mici nu o pot face. Procentul de 1% nu este în concordanţă nici cu Codul bunelor practici în materie electorală adoptat de Comisia de la Veneţia, situându-se la pragul maxim pe care acesta îl stabileşte. Dând exemplu legislaţia din Marea Britanie, arată că, în ceea ce priveşte reglementarea criticată, nu există acel just echilibru între interesele colective şi cele individuale. Pentru a înlătura viciul de neconstituţionalitate se impune ca legiuitorul, în marja sa limitată de apreciere, să reexamineze dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, în sensul reducerii numărului de semnături de susţinere.

15.Domnul Dima Petrică, pentru Partidul Socialist Român - PSR Ialomiţa şi Partidul Socialist Român - Filiala Dolj susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât textul de lege criticat încalcă flagrant drepturile electorale, aducând atingere gravă dreptului cetăţenilor de a participa la viaţa administrativă, prin instituirea unor reguli excesiv de severe. Arată că îşi însuşeşte toate cele susţinute de domnii avocaţi în pledoariile lor şi solicită Curţii să declare neconstituţionalitatea art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015. Apreciază că astfel se va face un act de dreptate şi viaţa politică va intra pe un făgaş normal.

16.Domnul Valentin Licxandru, pentru Partidul Uniunea Creştin Democrată din România, arată că nu va relua argumentaţia de tip juridic din dosar, ci doar doreşte să scoată în evidenţă o inadecvare, şi anume că numărul de semnături stabilite de lege pentru susţinerea unei candidaturi este necorelat cu realitatea din viaţa socială, îngrădindu-se dreptul cetăţeanului de a candida. Astfel, este vorba despre perioada foarte scurtă de strângere a semnăturilor până la data la care acestea trebuie predate. Apoi, este vorba despre numărul foarte mare de semnături care trebuie strânse, număr care trebuie adecvat şi adus la un nivel rezonabil. Se referă şi la modificările legislative intervenite în anul 2015, în sensul că în prezent nu mai este obligatorie, ci este lăsată la latitudinea autorităţilor publice locale asigurarea de spaţii partidelor nou-înfiinţate. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

17.Domnul Wagner-Voinescu Eduard, pentru Partidul M10, arată că, deşi în prezent un partid politic poate fi înfiinţat cu 3 semnături, pentru înregistrarea unei candidaturi numărul de semnături este mult mai mare. Astfel, este protejat dreptul de asociere, dar nu şi dreptul de a fi ales. Invocând Decizia nr. 75/2015 a Curţii Constituţionale, solicită aplicarea testului de proporţionalitate şi în prezenta cauză, întrucât dacă numărul de susţinători cerut pentru înfiinţarea unui partid politic a fost apreciat atunci ca fiind excesiv, atunci procentul de 1% stabilit de reglementarea criticată este fundamental excesiv. Astfel, este imperios necesar ca marja de apreciere a legiuitorului în instituirea condiţiilor de exercitare a dreptului de a fi ales să nu depăşească ce este necesar pentru atingerea scopului urmărit. Solicită admiterea excepţiei şi constatarea neconstituţionalităţii art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

18.Domnul Claudiu-Nicolae Mărginean, pentru Partidul Pirat România, solicită îndreptarea legii care prin cerinţele ei este excesivă. În completarea celor susţinute în faţa instanţei de judecată, se referă la un aspect de ordin tehnic, cu trimitere la Codul bunelor practici în materie electorală. Astfel, Legea nr. 115/2015 aplică doar jumătate din recomandările Comisiei de la Veneţia, adică procentul de 1%, dar nu fixează reguli clare de verificare a semnăturilor, ceea ce lasă loc de abuzuri. Astfel, legea nu stabileşte cum se verifică aceste semnături, astfel cum se reglementează în alte state ale Uniunii Europene. Or, în condiţiile în care sunt milioane de semnături de verificat, nu se ştie cum se verifică acestea. Este o eroare logică ce trebuie să înceteze.

19.Domnul Covaci Andrei arată că norma juridică trebuie să răspundă necesităţilor. Este o situaţie paradoxală, în sensul că există un Cod de bune practici în materie electorală şi totuşi se menţine o discrepanţă între un partid cu vechime şi un candidat nou. Criteriul reprezentativităţii este evaluat obiectiv in abstracto, or, ar trebui să se asigure un echilibru între interesele în discuţie. Arată, totodată, că procentul la care se referă Comisia de la Veneţia este de maximum 1%; or, legea română stabileşte şi un număr minimum (500, 100 de semnături), care reprezintă, procentual, mai mult decât 1%. Ca urmare, chiar dacă s-a acordat o facilitate partidelor politice, în sensul că acestea pot fi înfiinţate cu un minim de 3 membri, s-au instituit condiţionalităţi de natură să facă inoperantă această facilitate. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

20.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, potrivit art. 73 lit. a) din Constituţie, legiuitorul ordinar este singurul în drept să reglementeze sistemul electoral, iar, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la alegeri libere nu este absolut, legiuitorul având o marjă de apreciere în reglementarea modului de exercitare a acestuia, cu condiţia să nu îl lipsească de conţinut. Nu se poate susţine că procentul reglementat de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 ar reprezenta o cerinţă excesivă, criticile formulate cu privire la acesta fiind neîntemeiate.

21.După strigarea dosarelor având ca obiect alte excepţii de neconstituţionalitate, prim-magistratul-asistent referă că pe lista de şedinţă se mai află cauze având ca obiect dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015. Preşedintele dispune a se face apelul şi în aceste dosare.

22.Pentru Partidul Verde, autor al excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 635 D/2016, răspunde Taşcu-Stavre Miroslav-Valeriu, candidatul propus la funcţia de primar.

23.Pentru Lungu Liviu, autor al excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 636 D/2016, răspunde Oprea Marius Mihai, în calitate de delegat.

24.Pentru Partidul Comunitar din România - Filiala Municipiului Bucureşti, în Dosarul nr. 640 D/2016, răspunde Ignatencu Petre, în calitate de preşedinte.

25.Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în toate aceste dosare, preşedintele pune în discuţie conexarea lor. Părţile, precum şi Ministerul Public, sunt de acord cu conexarea dosarelor nr. 635 D/2016, nr. 636 D/2016 şi nr. 640 D/2016 la Dosarul nr. 610 D/2016, primul înregistrat.

26.Având cuvântul pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul Oprea Marius Mihai face referire la concluziile scrise depuse de domnul Lungu Liviu la dosar, prin care, pentru a susţine caracterul excesiv al condiţiei stabilite de legiuitor, se oferă ca exemplu situaţia satului Rătez din comuna Godineşti, judeţul Gorj, care "are 45 de persoane cu drept de vot", ataşând în acest sens şi o înregistrare a unui reportaj cu privire la satul menţionat. Se susţine că sunt peste "50 de comune în această situaţie în judeţele Gorj, Bihor, Neamţ, Suceava, Giurgiu, Tulcea, Constanţa, Ialomiţa, Teleorman etc." Arată că se încalcă drepturile cetăţenilor, legea criticată creând premisele unei discriminări electorale. Depune la dosar concluzii scrise.

27.Domnul Taşcu-Stavre Miroslav-Valeriu, pentru Partidul Verde, arată că textul de lege criticat este discriminatoriu; toţi cetăţenii trebuie să aibă posibilitatea de a candida. De aceea legea ar trebui pusă în acord cu Constituţia. Solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

28.Domnul Ignatencu Petre, pentru Partidul Comunitar din România - Filiala Municipiului Bucureşti, arată că legiuitorul este chemat să stabilească reguli, însă legiuitorul este subiectiv, astfel încât există un număr mare de partide nedreptăţite, cărora nu li se permite să vină la startul alegerilor. Li se cere, practic, un vot prealabil şi la vedere, lucru absolut nepermis şi inacceptabil. Invocă elemente de fapt, dificultăţi concrete în privinţa întocmirii listelor de susţinători. Arată că textul art. 49 alin. (2) din Constituţie ar trebui exclus, şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.

29.Reprezentantului Ministerului Public menţine concluziile de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

30.Prin Sentinţa civilă nr. 3.275 din 28 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.555/302/2016, Încheierea din 28 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.556/302/2016 şi Sentinţa civilă nr. 3.326 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.617/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 5, de Spânoche Marian şi, respectiv, de Partidul 200 pentru Bucureşti.

31.Prin Sentinţa civilă nr. 225 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 488/230/2016 şi Sentinţa civilă nr. 227 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 491/230/2016, Judecătoria Filiaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) şi, respectiv, art. 49 din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Ciucă Claudiu Viorel şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat - Organizaţia Judeţeană Dolj, precum şi, respectiv, de Neamţu Cornel şi Partidul România Mare - Filiala Judeţului Dolj.

32.Prin Încheierea din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.717/215/2016 şi Încheierea din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.716/215/2016, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul Mişcarea Populară - Dolj.

33.Prin Sentinţa civilă nr. 237 din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.745/211/2016, Tribunalul Cluj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Cluj.

34.Prin Sentinţa civilă nr. 3.989 din 22 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.178/211/2016, Judecătoria ClujNapoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul Pirat România.

35.Prin Sentinţa civilă nr. 5.748 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.739/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţie comună a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul 200 pentru Bucureşti.

36.Prin Sentinţa civilă nr. 10-AL din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.180/4/2016 şi Sentinţa civilă nr. 18 AL din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.182/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Sticlaru Gheorghe Cosmin şi, respectiv, de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 4.

37.Prin Sentinţa civilă nr. 28 AL din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 28/C/AL/2016 şi Decizia civilă nr. 27 A din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 25/ALA/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul Verde şi, respectiv, Lungu Liviu.

38.Prin Sentinţa civilă nr. 15 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 16/C/AL/2016, Sentinţa civilă nr. 12 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10/C/AL/2016, Sentinţa civilă nr. 11 AL din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17/C/AL/2016, Sentinţa civilă nr. 16 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18/C/AL/2016, Sentinţa civilă nr. 24 AL din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 21/C/AL/2016, şi, respectiv, Decizia civilă nr. 11 AP din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 16/ALA/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Municipiului Bucureşti, Partidul M10, Fenechiu Cătălin Daniel, Partidul Comunitar din România, Partidul 200 pentru Bucureşti şi, respectiv, de Stochiţă Cătălin Aurel.

39.Prin Sentinţa civilă nr. 3.830 din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.222/303/2016, Sentinţa civilă nr. 3.829 din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.221/303/2016, Sentinţa civilă nr. 3.834 din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.226/303/2016, Sentinţa civilă nr. 3.833 din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.225/303/2016 şi Sentinţa civilă nr. 3.824 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 8.183/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul Uniunea Creştin Democrată din România, Partidul Platforma Acţiune Civică a Tinerilor - PACT şi, respectiv, de Partidul 200 pentru Bucureşti.

40.Prin Sentinţa civilă nr. 6.354 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.442/301/2016, Sentinţa civilă nr. 6.361 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.441/301/2016, Sentinţa civilă nr. 6.356 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.444/301/2016 şi, respectiv, Sentinţa civilă nr. 6.359 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.510/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Schmid Daniel, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 3, Partidul 200 pentru Bucureşti şi, respectiv, de Covaci Andrei.

41.Prin Sentinţa civilă nr. 360 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.169/108/2016, Tribunalul Arad - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Arad.

42.Prin Sentinţa civilă nr. 691 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.908/120/2016, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul Verde - Filiala Judeţeană Dâmboviţa.

43.Prin Decizia civilă nr. 310 A din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.082/98/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul Socialist Român - PSR Ialomiţa.

44.Prin Decizia civilă nr. 126 din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.458/30/2016, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul M10.

45.Prin Sentinţa civilă nr. 4.526 din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.530/325/2016 şi Sentinţa civilă nr. 4.761 din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.531/325/2016, Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă şi Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată, în ambele cauze, de Partidul M10.

46.Prin Decizia nr. 1.012 din 30 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.606/215/2016, Tribunalul Dolj - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul Socialist Român - Filiala Dolj.

47.Prin Încheierea din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.854/111/2016, Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia judeţeană Bihor.

48.Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în cauze având ca obiect contestaţii formulate de partide politice sau reprezentanţi ai partidelor politice împotriva hotărârilor de respingere a listelor de candidaţi/candidaţilor, după caz, la funcţii elective, pentru neîndeplinirea condiţiei numărului minim de susţinători prevăzute de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015. Într-o singură cauză, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de un candidat independent, şi anume Stochiţă Cătălin Aurel.

49.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 5, Spânoche Marian, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Cluj, Sticlaru Gheorghe Cosmin, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Municipiului Bucureşti, Fenechiu Cătălin Daniel, Schmid Daniel, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Arad, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 3, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 4, Stochiţă Cătălin Aurel şi Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Judeţeană Bihor susţin, în esenţă, faptul că prevederile art. 37 din Constituţie care reglementează conţinutul dreptului de a fi ales nu prevăd nicio condiţionare de genul celei stabilite de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015. Lipsa trimiterii în textul constituţional la o reglementare prin lege a dreptului de a fi ales denotă, în opinia autorilor excepţiei, voinţa Adunării Constituante de a stabili prin legea fundamentală nu doar condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un cetăţean pentru a fi ales, cât şi consacrarea accesului liber al cetăţenilor la funcţiile elective. Ca urmare, textul criticat îngrădeşte nepermis dreptul de a fi ales. Totodată, acesta încalcă principiul egalităţii în drepturi, câtă vreme, de exemplu, cetăţenii aparţinând unei minorităţi, români într-o comună precum Harghita sau Covasna, germani într-o localitate din Timiş sau Braşov sau maghiari într-o localitate din Hunedoara, nu vor putea să voteze un candidat conaţional în localităţi unde numărul acestora nu permite strângerea numărului de susţinători prevăzuţi de lege. Se regăseşte, în această ipoteză, şi încălcarea dreptului de a fi ales. Este încălcat, deopotrivă, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, sub aspectul utilizării datelor cu caracter personal, şi se creează o discriminare între partidele care au o bază de date şi partidele noi, întrucât primele pot întocmi listele de susţinere doar prin solicitarea semnăturii pe tabele, datele putând fi completate de voluntari. De asemenea, textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât condiţia impusă de lege nu priveşte "apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor", ci constituie, în fapt, o încălcare a acestora, dreptul de a fi ales.

50.Ciucă Claudiu Viorel şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat - Organizaţia Judeţeană Dolj susţin, în esenţă, că recomandările Comisiei de la Veneţia impun un număr maxim de 1% de susţinători, în timp ce art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 impune un număr minim de 1% şi un număr de semnături care depăşeşte acest procent (500 pentru localităţile urbane). Legiuitorul nu a fost de bună credinţă impunând un număr de semnături excesiv, încălcând astfel prevederile art. 37 din Constituţie. În România există oraşe care au un număr de locuitori mai mic de 5.000 sau apropiat, iar impunerea pragului de 500 de semnături reprezintă o listă de susţinători de aproape 10% din numărul de alegători. Se invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 75/2015, prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, "statuând că partidele se pot înfiinţa cu doar 3 semnături de susţinere". Legea partidelor politice a fost modificată, dar s-au păstrat restricţii similare în privinţa depunerii de candidaturi. Având în vedere prevalenţa dreptului european asupra celui intern, în condiţiile art. 20 şi art. 148 din Constituţie, hotărârile de respingere a candidaturii/listelor sunt nelegale.

51.Partidul Mişcarea Populară - Dolj, Lungu Liviu şi Partidul Comunitar din România, cu o motivare asemănătoare, critică, în esenţă, "mecanismul" instituit de legiuitor în ceea ce priveşte criteriile de reprezentativitate pe care trebuie să le îndeplinească un candidat faţă de ceilalţi competitori aparţinând partidelor la putere, dar mai ales faţă de candidaţii care sunt acum primari în exercitarea mandatului, şi care este format din doi piloni: obligaţia prezentării unei liste cu un număr excesiv de semnături de susţinere la depunerea candidaturii [art. 49 alin. (2) din lege] şi suprimarea unui al doilea tur de scrutin în caz că niciun competitor nu obţine majoritatea simplă de 50% + 1 din voturile valabil exprimate şi organizarea unui tur secund doar în caz de balotaj [art. 101 alin. (2) şi (3) din lege]. Numărul de susţinători prevăzuţi de lege, ca şi condiţie de intrare în competiţia electorală, este excesiv, iar termenul de strângere a semnăturilor este foarte scurt, ceea ce "reprezintă o ingerinţă excesivă a statului în exercitarea dreptului de a fi ales, practic aceasta echivalând cu o constrângere insurmontabilă". Se invocă Decizia nr. 75/2015, prin care Curtea Constituţională a examinat, printre altele, excepţia de neconstituţionalitate a art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, care prevedea obligativitatea prezentării unei liste cu 25.000 de semnături pentru înregistrarea unui partid politic şi a decis că, în actualele condiţii social-politice româneşti, articolul care impunea obligaţia menţionată este neconstituţional. Ca urmare a deciziei menţionate, s-a adoptat Legea nr. 114/2015 privind modificarea şi completarea Legii partidelor politice nr. 14/2003, potrivit căreia partidele politice se pot înfiinţa cu doar 3 semnături de susţinere, astfel că, în aceeaşi perioadă în care legiuitorul punea legea partidelor politice în acord cu rigorile Constituţiei şi elimina o ingerinţă excesivă a statului, acelaşi legiuitor, elaborând o nouă lege a alegerilor locale, a păstrat aceleaşi restricţii în privinţa candidaţilor independenţi, care păreau justificate la începutul anilor '90, fără să arate însă dacă mai au o justificare în România anului 2015. Or, "faţă de populaţia votantă din România, de aproximativ 18 milioane de persoane, cifra de 25.000 de semnături reprezintă 0,13%. Dacă acest procent a fost găsit ca excesiv de către Curtea Constituţională a României, atunci procentul de 1% de semnături cerut pentru depunerea unei candidaturi apare cu atât mai excesiv. În plus, cele 2580 de semnături cerute pentru depunerea unei candidaturi independente la funcţia de primar al municipiului Craiova sunt de acelaşi ordin de mărime cu cele 25.000 cerute înainte pentru înregistrarea unui partid politic, deci cer un efort logistic de anvergură similară. În consecinţă, art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 a căpătat un pronunţat caracter de neconstituţionalitate odată cu publicarea Deciziei nr. 75/2015 a Curţii Constituţionale, încălcând prevederile art. 37 alin. (1) din Constituţie referitoare la dreptul de a fi ales. Precizează că "restricţia impusă candidaţilor la funcţia de primar, aceea de a prezenta o listă de semnături reprezentând 1% din cetăţenii înscrişi în listele electorale, figurează în legislaţia românească de 25 de ani, când a fost adoptată Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale [art. 41 alin. (2) ], prevederea fiind preluată atât în Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale (unde s-a revenit la procentul de 1%), fără ca nimeni să-şi pună problema dacă aceasta mai corespunde actualelor condiţii socio-politice ale României.

52.Partidul Pirat România susţine că în cauză sunt încălcate atât norme constituţionale, cât şi dispoziţii ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Invocă în acest sens prevederile art. 20 şi, respectiv, art. 148 alin. (2) din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale în materia drepturilor omului la care România este parte şi, respectiv, referitoare la dreptul Uniunii Europene şi aplicabilitatea acestuia. Susţine, în esenţă, că art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 încalcă prevederile art. 37 din Constituţie, întrucât "instituie condiţionări şi limitări ale dreptului de a fi ales care excedează normelor constituţionale". Textul de lege criticat prevede o ingerinţă care nu întruneşte condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie, respectiv de art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, legea nu menţionează motivul pentru care s-a adoptat o asemenea măsură restrictivă, iar necesitatea asigurării unei reprezentativităţi crescute nu poate fi încadrată în enumerarea limitativă pe care art. 53 din Constituţie o prevede. Mai mult, nu este îndeplinită nici cerinţa ca măsura să fie necesară într-o societate democratică, neputând fi acceptată ideea că un prag mai redus decât cel de 1% sau chiar formal nu ar putea oferi suficiente garanţii că obiectivul social apărat prin voinţa legiuitorului va putea fi atins. Se arată că, în statele membre ale Uniunii Europene, existenţa unor susţinători este legată de nevoia existenţei a cel puţin trei persoane pentru a certifica realitatea apartenenţei candidatului la partidul politic care îi propune şi nu de limitare a exercitării unui drept. Ingerinţa statului român în exercitarea dreptului de a fi ales contravine şi jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 1 aprilie 2008 pronunţată în Cauza Varga împotriva României, Hotărârea din 18 februarie 1992, pronunţată în Cauza Moustaquim împotriva Belgiei, Hotărârea din 24 aprilie 1996, pronunţată în Cauza Boughanemi împotriva Franţei etc). Se invocă şi încălcarea art. 14 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, referitor la dreptul la alegeri libere. Textele convenţionale menţionate stabilesc în acest sens, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, faptul că democraţia reprezintă un element fundamental în ordinea publică europeană (Cauza Zdanoka împotriva Letoniei), statul are un rol de ultim garant al pluralismului, rol care presupune ca acesta, adoptând măsuri pozitive, să organizeze alegeri democratice în condiţii care să asigure libera exprimare a poporului asupra alegerii corpului reprezentativ (Cauza Informationsverein Lentia şi alţii împotriva Austriei), precum şi că exprimarea opiniei poporului este de neconceput fără ajutorul unei pluralităţi de partide politice şi că nicio formă de constrângere nu trebuie exercitată asupra alegătorilor în ceea ce priveşte alegerea candidaţilor sau partidelor. Or, instituirea unui prag minim de susţinători ai unui candidat împiedică exercitarea liberă a dreptului de a fi ales, în sensul interpretării date şi în jurisprudenţa invocată, iar restricţia nu este justificată şi nici proporţională.

53.Partidul 200 pentru Bucureşti, Partidul Uniunea Creştin Democrată din România, precum şi Covaci Andrei, cu o motivare similară, susţin, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 37 şi art. 53 din Constituţie, referitoare la dreptul de a fi ales şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi. Se invocă termenul scurt (5 zile) de la momentul la care se află numărul oficial al cetăţenilor înscrişi în listele electorale în funcţie de care se va determina numărul necesar de semnături şi până la data-limită la care pot fi depuse candidaturile, termen care conduce la imposibilitatea fizică de strângere a semnăturilor, cu semnificaţia unei ingerinţe excesive în dreptul de a fi ales. Se mai arată că, pentru un partid politic, lipsit de logistica tehnică şi umană a partidelor mari, plafonul de 1% de semnături din numărul alegătorilor rămâne "o constrângere insurmontabilă". Se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 75/2015, precum şi acelaşi raţionament expus şi în motivările precedente, referitor la schimbarea de viziune necesară din perspectiva acestei decizii şi în privinţa numărului de susţinători ai candidaţilor la funcţiile elective. Cu referire la considerentele care au fundamentat această decizie, se conchide că restricţiile impuse prin art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 nu garantează un just echilibru între interesul general şi drepturile fundamentale prevăzute de Constituţia României. Se susţine că, aplicând testul de proporţionalitate asupra ingerinţei statului asupra dreptului constituţional de a fi ales, rezultă cu evidenţă neconstituţionalitatea textului criticat.

54.Partidul Verde susţine, în esenţă, că prin condiţia stabilită de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 se încalcă prevederile constituţionale ale art. 37 referitoare la dreptul de a fi ales, coroborate cu cele ale art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi. Textele constituţionale invocate nu precizează că dreptul de a fi ales poate fi condiţionat de reglementări restrictive, criterii sau măsuri discriminatorii. Se impune deci modificarea legislaţiei electorale în acord cu normele constituţionale. Se încalcă şi art. 21 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitor la dreptul de a fi ales, prin aceea că accesul la funcţiile publice în cadrul alegerilor locale nu mai este unul egal, conform textului de referinţă menţionat, ci unul condiţionat. Se mai susţine că textul este contrar Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, întrucât persoanele care colectează datele nu sunt autorizate în prealabil de către autoritatea competentă, consecinţa fiind nelegalitatea integrală a listelor de susţinători.

55.Partidul M10 şi Partidul Platforma Acţiune Civică a Tinerilor - PACT, cu o motivare asemănătoare, invocă prevederile art. 40 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, dispoziţiile Codului bunelor practici în materie electorală şi prevederile art. 37 din Constituţie, susţine, în esenţă, că, faţă de dispoziţiile legii fundamentale, nu există nicio raţiune pentru a impune limitarea exercitării dreptului de a fi ales prin raportare la numărul de alegători, "condiţionarea aprobării unei liste de candidaţi prin raportare la numărul de alegători prevăzută de Legea nr. 115/2015" reprezentând "o puternică ingerinţă în exercitarea dreptului fundamental de a fi ales". Astfel, prin impunerea unui anumit număr de susţinători nu este evitat pericolul unei candidaturi formale, aceasta având ca scop tergiversarea şi îngreunarea procesului electoral. În opinia autorului excepţiei, condiţiile restrictive impuse prin art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 sunt excesive în comparaţie cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la înfiinţarea partidelor politice, încălcând prevederile art. 53 din Constituţie. Consideră că "această conduită a legiuitorului, de a stabili concepte diferite de reprezentativitate unor situaţii similare, reprezintă, în realitate, o veritabilă manipulare a legislaţiei electorale". Face referire în acest sens la Decizia nr. 75/2015, cu un raţionament identic celor expuse în motivările mai sus reţinute, şi cu concluzia că cele reţinute în această decizie, prin aplicarea testului de proporţionalitate, se aplică mutatis mutandis şi în privinţa alegerilor locale, astfel încât "art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 reprezintă o ingerinţă a statului asupra dreptului fundamental de a fi ales". Mai arată că recomandările Comisiei de la Veneţia prevăd un număr maxim de 1% de susţinători, în timp ce art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 impune un număr minim de 1%, ceea ce conferă "un caracter disproporţionat şi rigid legislaţiei electorale române".

56.Partidul Verde - Filiala Judeţeană Dâmboviţa susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 37 din Constituţie, referitor la dreptul de a fi ales şi împiedică exercitarea voinţei politice a partidului, deşi este legal constituit.

57.Partidul Socialist Român - PSR Ialomiţa susţine că textul de lege criticat cuprinde prevederi confuze, neclare, dând naştere la interpretări, iar Partidul Socialist Român - Filiala Dolj susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, reprezentând o ingerinţă excesivă asupra dreptului de a fi ales. Câtă vreme un partid poate funcţiona cu cel puţin trei membri fondatori, cerinţa prevăzută de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 limitează un drept constituţional, şi, în plus, contravine Legii partidelor politice nr. 14/2003, astfel cum a fost modificată. Se invocă încălcarea art. 11, art. 20, art. 16 alin. (3), art. 37, art. 53 şi art. 148 din Constituţie, precum şi Codul bunelor practici în materie electorală, adoptat de Comisia de la Veneţia.

58.Neamţu Cornel şi Partidul România Mare - Filiala Judeţului Dolj, referindu-se la obligaţia depunerii de liste de susţinători pentru alegerile locale din iunie 2016, susţin că recomandările Comisiei de la Veneţia impun un număr maxim de 1% de susţinători, în timp ce art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 impune un număr minim de 1% şi un număr de semnături care depăşeşte acest procent (500 pentru localităţile urbane). Legiuitorul nu a fost de bună credinţă impunând un număr de semnături excesiv, ceea ce încalcă prevederile art. 16 alin. (3) şi art. 37 din Constituţie. În România există oraşe care au un număr de locuitori mai mic de 5.000 sau apropiat, iar impunerea pragului de 500 de semnături reprezintă o listă de susţinători de aproape 10% din numărul de alegători. Se invocă şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 75/2015, prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice, "statuând că partidele se pot înfiinţa cu doar 3 semnături de susţinere". Legea partidelor politice a fost modificată, dar s-au păstrat restricţii similare în privinţa depunerii de candidaturi. Având în vedere prevalenţa dreptului european asupra celui intern, în condiţiile art. 20 şi art. 148 din Constituţie, hotărârile de respingere a candidaturii/listelor sunt nelegale.

59.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Ca orice drept fundamental, şi dreptul de a fi ales nu este absolut. Legiuitorul are competenţa, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, să reglementeze, prin lege organică, sistemul electoral, subordonându-se principiilor statuate de art. 16 alin. (3), art. 37 şi art. 40 din Legea fundamentală şi să dezvolte condiţiile concrete pentru exercitarea dreptului de a fi ales la nivelul fiecărei funcţii publice elective, fără restricţii nerezonabile, ceea ce implică posibilitatea existenţei unor condiţionări în exerciţiul acestor drepturi. Necesitatea depunerii unei liste de susţinători care să reprezinte un procent de 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, respectiv 2.494 persoane, conform Hotărârii nr. 1 din 11 aprilie 2016 a Biroului Electoral de Circumscripţie nr. 5 sector 5 Bucureşti este o condiţie rezonabilă în mod evident, procentul stabilit de legiuitor nefiind de natură să golească de conţinut dreptul de a fi ales al petentului.

60.Judecătoria Filiaşi, citând textele constituţionale ale art. 16 alin. (3) şi art. 37, conchide că Legea fundamentală nu prevede obligativitatea unei liste de susţinători, însă, ca orice drept fundamental, şi dreptul de a fi ales nu este absolut, prin legislaţia electorală legiuitorul putând impune anumite condiţii de formă pentru exercitarea acestuia. Obligaţia impusă de textul criticat nu constituie un obstacol în calea dreptului constituţional de a fi ales, numărul de minim 500 de susţinători pentru localităţile urbane (teză subsidiară prevăzută de lege alături de cea privind procentul de 1% din alegători cuprinsă în recomandările Comisiei de la Veneţia şi reluată şi în normele criticate).

61.Judecătoria Craiova - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât stabilirea unei condiţii privind numărul de susţinători ai unui candidat nu este de natură să aducă atingere dreptului de a fi ales. Această ingerinţă în exercitarea dreptului de a fi ales este proporţională cu scopul pentru care a fost instituită, respectiv acela de a asigura reprezentativitatea candidaţilor la funcţia de primar, iar aceştia să fie susţinuţi în candidatura lor de un anumit număr de alegători stabilit prin lege.

62.Tribunalul Cluj - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "legiuitorul are posibilitatea de a restrânge unele drepturi în materia alegerilor electorale, în scopul asigurării reprezentativităţii candidatului la o funcţie publică".

63.Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul are deplina legitimitate constituţională de a restrânge unele drepturi în materia alegerilor electorale, în scopul asigurării reprezentativităţii candidatului la funcţia publică.

64.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţie comună consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 782/2009, reţine că instituirea condiţiei prevăzute de lege reprezintă o modalitate prin care candidatul îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate, şi o pârghie prin care se împiedică exercitarea abuzivă a drepturilor constituţionale, asigurând accesul la exerciţiul dreptului persoanelor eligibile la nivelul comunităţii.

65.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat urmăreşte un scop legitim - asigurarea desfăşurării în bune condiţii a alegerilor locale - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între interesele publice şi propunerea unor candidaţi independenţi sau din partea partidelor politice ce au o minimă susţinere civică.

66.Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că textul de lege criticat nu contravine tratatelor internaţionale în materia drepturilor omului la care România este parte, dreptul de a fi ales nefiind reglementat ca un drept absolut, ci putând fi exercitat în condiţiile impuse de lege. Legiuitorul are prerogativa de a reglementa condiţiile în care se poate exercita, în concret, dreptul de a fi ales, iar limitările stabilite de textul criticat nu sunt discriminatorii şi nu aduc atingere substanţei dreptului.

67.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât condiţia stabilită de textul criticat nu reprezintă o ingerinţă excesivă în ceea ce priveşte dreptul de a fi ales. Legiuitorul are prerogativa de a reglementa condiţiile în care se poate exercita, în concret, dreptul de a fi ales, iar impunerea unui număr minim de susţinători nu are caracter excesiv. Argumentul corelaţiei cu dispoziţiile privind înfiinţarea partidelor politice nu poate fi avut în vedere, întrucât textele legale în discuţie vizează ipoteze diferite.

68.Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Legiuitorul are prerogativa de a reglementa condiţiile în care se poate exercita, în concret, dreptul de a fi ales, iar limitările impuse de lege nu sunt arbitrare, nu sunt discriminatorii şi nu aduc atingere existenţei dreptului. Cât priveşte Dosarul nr. 654 D/2016, apreciază că nu poate analiza niciunul din motivele invocate, atribuţia controlului de constituţionalitate revenind exclusiv Curţii Constituţionale.

69.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Legiuitorul are competenţa, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, să reglementeze, prin lege organică, sistemul electoral, subordonându-se principiilor statuate de art. 16 alin. (3), art. 37 şi art. 40 din Legea fundamentală şi să dezvolte condiţiile concrete pentru exercitarea dreptului de a fi ales la nivelul fiecărei funcţii publice elective, fără restricţii nerezonabile, ceea ce implică posibilitatea existenţei unor condiţionări în exerciţiul acestor drepturi. Necesitatea depunerii unei liste de susţinători care să reprezinte un procent de 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, este o condiţie rezonabilă în mod evident, procentul stabilit de legiuitor nefiind de natură să golească de conţinut dreptul de a fi ales al petentului.

70.Tribunalul Arad - Secţia a II-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Parlamentul, ca organ reprezentativ suprem al poporului român este liber să aprecieze atât asupra instituirii condiţiei privind necesitatea unui număr de susţinători pentru depunerea unei candidaturi, cât şi asupra numărului acestora.

71.Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Legiuitorul este liber să aprecieze atât asupra instituirii condiţiilor pentru exercitarea dreptului de a fi ales, mai ales că dispoziţiile art. 37 din Constituţie nu exclud reglementarea prin lege a unor asemenea condiţii.

72.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. De altfel, autorul excepţiei nu a arătat care ar fi articolul din Constituţie nesocotit de textul de lege criticat.

73.Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilă, reiterând în fundamentarea opiniei sale motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, arată că "împărtăşeşte majoritatea acestor argumente" invocate de autorul excepţiei, Partidul M10, şi că "excepţia de neconstituţionalitate a art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 ar trebui admisă."

74.Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă şi Judecătoria Timişoara - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textul criticat nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la dreptul de a alege şi de a fi ales şi nici dreptul de asociere, respectiv condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertăţi. Textul nu este nici discriminatoriu, întrucât se aplică nediferenţiat tuturor candidaţilor şi, de asemenea, asigură un raport rezonabil de proporţionalitate între candidaţii efectivi şi numărul potenţial de votanţi şi asigură un just echilibru între interesul statului de a organiza alegeri libere şi interesul potenţialilor candidaţi de a le fi admisă candidatura.

75.Tribunalul Dolj - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Ingerinţa în dreptul de a fi ales pe care acesta o prevede este proporţională cu scopul pentru care a fost instituită, respectiv acela de a asigura reprezentativitatea candidaţilor la funcţia de primar.

76.Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a analizat admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

77.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

78.Guvernul a transmis, cu adresele nr. 5/2.873/2016, nr. 5/2.874/2016, nr. 5/2.875/2016, nr. 5/2.878/2016, nr. 5/2.878/2016, nr. 5/2.880/2016, nr. 5/2.893/2016, nr. 5/2.894/2016, nr. 5/2.895/2016, nr. 5/2.896/2016, înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 4.030 din 11 mai 2016, nr. 4.031 din 11 mai 2016, nr. 4.039 din 11 mai 2016, nr. 4.029 din 11 mai 2016, nr. 4.043 din 11 mai 2016, nr. 4.040 din 11 mai 2016, nr. 4.037 din 11 mai 2016, nr. 4.046 din 11 mai 2016, nr. 4.047 din 11 mai 2016, şi nr. 4.032 din 11 mai 2016, punctul său de vedere în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Apreciază că prin instituirea unui anumit prag de susţinători nu se încalcă principiul constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice şi dreptul de a fi ales, având în vedere anvergura acţiunilor pe care un partid politic este capabil să le desfăşoare, în condiţiile în care, potrivit prevederilor art. 2 din Legea nr. 14/2003, prin activitatea lor partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale. Ca urmare, este firesc ca legiuitorul să condiţioneze participarea la alegeri, pentru fiecare candidat la funcţia de primar sau listă de candidaţi pentru consiliul local şi pentru consiliul judeţean, de prezentarea unei liste de susţinători reprezentând cel puţin 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, ca o garanţie a reprezentativităţii sale. În consecinţă, consideră că textul de lege criticat nu este neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 16, 37 şi 53 din Constituţie. Cât priveşte analogia cu Decizia nr. 75/2015, realizată de unii dintre autorii excepţiei de neconstituţionalitate, arată că prin dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, legiuitorul nu impune o condiţie de reprezentativitate ridicată, similar textului art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, care a format obiectul respectivei decizii. Ca urmare, acesta nu afectează substanţa dreptului de asociere şi nici a dreptului de a fi ales. Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 26 din Constituţie, consideră că semnătura pe lista de susţinere are o dublă semnificaţie: confirmarea voinţei unei persoane de a susţine un candidat la funcţia de primar sau o listă de candidaţi pentru consiliul local şi pentru consiliul judeţean, pe de o parte, şi acceptarea înscrierii pe listă a datelor sale personale, pe de altă parte. Obligaţia de întocmire a acestor liste cu semnături incumbă respectivului partid politic, care trebuie să se asigure, prin propriile mijloace, de buna credinţă a persoanei/persoanelor desemnate să întocmească listele şi de respectarea, în consecinţă, a păstrării confidenţialităţii asupra conţinutului datelor colectate. Prin urmare, modalitatea în care persoana desemnată în acest scop înţelege să îşi îndeplinească sarcina primită din partea partidului politic nu poate reprezenta o problemă de neconstituţionalitate, în sine, a dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 115/2015.

79.Avocatul Poporului a transmis, cu adresele nr. 8.779 din 10 mai 2016, nr. 8.780 din 10 mai 2016, nr. 8.781 din 10 mai 2016, nr. 8.784 din 9 mai 2016, nr. 8.785 din 10 mai 2016, nr. 8.788 din 10 mai 2016, nr. 8.786 din 10 mai 2016, nr. 8.787 din 10 mai 2016, nr. 8.789 din 9 mai 2016, nr. 8.790 din 9 mai 2016, nr. 8.791 din 9 mai 2016, nr. 8.792 din 9 mai 2016, nr. 8.793 din 9 mai 2016, nr. 8.797 din 10 mai 2016, nr. 8.809 din 9 mai 2016, nr. 8.810 din 9 mai 2016, nr. 8.811 din 10 mai 2016, nr. 8.812 din 10 mai 2016, nr. 8.814 din 9 mai 2016, nr. 8.815 din 10 mai 2016, nr. 8.816 din 9 mai 2016, nr. 8.817 din 10 mai 2016, nr. 8.818 din 10 mai 2016, nr. 8.820 din 9 mai 2016, nr. 8.863 din 10 mai 2016, nr. 8.865 din 10 mai 2016, nr. 8.869 din 10 mai 2016, nr. 8.871 din 9 mai 2016, nr. 8.872 din 10 mai 2016, nr. 9.056 din 10 mai 2016, nr. 9.058 din 10 mai 2016, nr. 9055 din 10 mai 2016, înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 3.991 din 10 mai 2016, nr. 3.992 din 10 mai 2016, nr. 3.993 din 10 mai 2016, nr. 3.933 din 9 mai 2016, nr. 3.995 din 10 mai 2016, nr. 3.996 din 10 mai 2016, nr. 3.996 din 10 mai 2016, nr. 3.999 din 10 mai 2016, nr. 3.934 din 9 mai 2016, nr. 3.935 din 9 mai 2016, nr. 3.936 din 9 mai 2016, nr. 3.937 din 9 mai 2016, nr. 3.938 din 9 mai 2016, nr. 4.000 din 10 mai 2016, nr. 3.940 din 9 mai 2016, nr. 3.941 din 9 mai 2016, nr. 4.003 din 10 mai 2016, nr. 4.004 din 10 mai 2016, nr. 3.942 din 9 mai 2016, nr. 4.006 din 10 mai 2016, nr. 3.943 din 9 mai 2016, nr. 4.007 din 10 mai 2016, nr. 4.008 din 10 mai 2016, nr. 3.944 din 9 mai 2016, nr. 4.010 din 10 mai 2016, nr. 4.011 din 10 mai 2016, nr. 4.014 din 10 mai 2016, nr. 3.945 din 9 mai 2016, nr. 4.016 din 10 mai 2016, nr. 4.018 din 10 mai 2016, nr. 3.990 din 10 mai 2016, nr. 4.020 din 10 mai 2016 punctul său de vedere, în sensul că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Referindu-se în acest sens la jurisprudenţa Curţii Constituţionale (deciziile nr. 1.013/2012 şi nr. 503/2010), Avocatul Poporului reţine că, în virtutea art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili modalităţile şi condiţiile de funcţionare a sistemului electoral. Din aceeaşi jurisprudenţă rezultă că adăugarea prin lege a unor condiţii suplimentare pentru ca o persoană să poată ocupa demnităţi publice elective este motivată de importanţa acestora, de rolul organelor reprezentative în exercitarea puterii suverane a poporului şi de ideea unei reprezentări responsabile şi eficiente, ca o garanţie a reprezentativităţii acestora. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, care se referă la o largă marjă de apreciere a statelor în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut. Invocă în acest sens şi Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia de la Veneţia, în care s-a reţinut că obligaţia de a colecta un număr special de semnături pentru propunerea unei candidaturi este, de principiu, compatibilă cu principiul sufragiului universal, precum şi recomandarea ca numărul maxim de semnături să nu depăşească pragul de 1% din alegători. Apreciază că, în cazul soluţiei legislative criticate, "nu se poate susţine că instituirea unui prag de minim 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare de circumscripţie pentru care candidează ar avea ca efect suprimarea exercitării drepturilor electorale şi nici nu constituie o cerinţă excesivă prin raportare la interesul public urmărit de legiuitor, şi anume asigurarea unui grad sporit de responsabilitate din partea tuturor competitorilor electorali în participarea lor la procesul electoral, exercitarea cu bună credinţă a dreptului de a fi ales, precum şi participarea la alegeri a unor candidaţi reprezentativi pentru colectivităţile locale ale căror interese urmează să le reprezinte." Cu referire şi la considerentele care au fundamentat Decizia Curţii Constituţionale nr. 782/2009, apreciază că norma criticată "instituie un prag de reprezentativitate rezonabil de minim 1%, uşor de atins în practică, şi care nu este de natură să lipsească de conţinut dreptul de vot şi dreptul de a fi ales." Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 26 din Constituţie, apreciază că datele cuprinse în listele de susţinători sunt strict necesare pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor referitoare la depunerea candidaturilor, "fără a se putea susţine în mod rezonabil că respectivele date ar putea fi utilizate şi în alte scopuri sau că nu vor fi stocate cu respectarea legislaţiei în materie". Nu se încalcă nici prevederile art. 53 din Constituţie întrucât, din perspectiva celor menţionate, referitoare la condiţiile pe care acesta constituţional le stabileşte, "textul de lege atacat nu consacră un caz de restrângere a exerciţiului dreptului de a fi ales".

80.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

81.Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

82.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în toate cauzele conexate, îl constituie dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din data de 20 mai 2015. Curtea reţine acest obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi în privinţa Dosarului nr. 667 D/2016, întrucât chiar dacă prin Sentinţa civilă nr. 227 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 491/230/2016, Judecătoria Filiaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 115/2015, în întregul său, din considerentele acesteia rezultă că criticile formulate privesc alin. (2) al acestui articol.

83.Textul de lege criticat are următorul cuprins:

–Art. 49 alin. (2): "Pentru fiecare candidat la funcţia de primar şi listă de candidaţi pentru consiliul local şi pentru consiliul judeţean, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să prezinte o listă de susţinători, care trebuie să cuprindă minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I."

84.În susţinerea excepţiei se invocă prevederile constituţionale ale art. 2 alin. (1) - Suveranitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 36 alin. (1) - Dreptul de vot, art. 37 alin. (1) - Dreptul de a fi ales, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. Se invocă, de asemenea, art. 14 şi art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării şi limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor, respectiv art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, privind dreptul la alegeri libere. Se mai invocă art. 21 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de a fi ales şi libertatea votului, art. 40 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale, precum şi Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002).

85.Curtea constată mai întâi că, în cauza înregistrată cu nr. 683 D/2016, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Stochiţă Aurel Cătălin, este candidat independent la funcţia de consilier local, astfel că în contestaţia pe care acesta a formulato împotriva hotărârii de respingere a candidaturii, nu sunt incidente prevederile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015. Aceasta constituie o cauză de inadmisibilitatea a excepţiei de neconstituţionalitate, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, text care impune legătura excepţiei de neconstituţionalitate cu cauza în care a fost ridicată. Cauza de inadmisibilitate constatată însă cu privire la unul dintre dosarele conexate nu poate împiedica examinarea pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate în celelalte cauze, unde Curtea a fost legal sesizată.

86.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că toate criticile formulate converg către a demonstra caracterul nejustificat şi excesiv al instituirii obligaţiei de a prezenta liste de susţinători pentru candidaturile la alegerile locale depuse de partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale. Grupând aceste critici în funcţie de principalele idei exprimate în motivările excepţiilor de neconstituţionalitate, prin raportare la textele constituţionale şi din actele internaţionale invocate, Curtea va proceda la examinarea, punctuală, a fiecăreia dintre acestea.

87.Astfel, o primă critică formulată de majoritatea autorilor excepţiei este în sensul că, atâta vreme cât art. 37 din Constituţie, care reglementează dreptul de a fi ales, nu prevede "nicio condiţionare" de genul celei stabilite prin art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, reglementarea acestei condiţii de către legiuitor încalcă textul constituţional menţionat, prevederile art. 2 şi art. 20 din Constituţie, precum şi prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

88.Curtea reţine că aceste critici se bazează pe o interpretare care ignoră specificul normelor constituţionale, precum şi raportul dintre acestea şi legislaţia infraconstituţională. Constituţia, ca lege fundamentală a statului, cuprinde norme de principiu care reglementează toate domeniile vieţii economico-sociale, politice şi juridice ale societăţii organizate statale. În Constituţie sunt sistematizate principiile generale care caracterizează regimul politic, organizarea şi funcţionarea instituţiilor statului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, reglementarea detaliată a acestora realizându-se apoi prin legi organice sau ordinare, după caz, în funcţie de distincţiile pe care însăşi Constituţia le stabileşte.

89.În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale la care autorii excepţiei de neconstituţionalitate fac referire, atât semnificaţia, cât şi modul în care acestea sunt dezvoltate în legislaţia infraconstituţională au fost analizate de Curtea Constituţională în cauze în care a examinat critici de neconstituţionalitate asemănătoare.

90.Astfel, într-o jurisprudenţă constantă, Curtea a statuat că "suveranitatea naţională, principiu fundamental al statului român, aparţine, potrivit art. 2 din Constituţie, poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Textul constituţional invocat exprimă, aşadar, voinţa constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democraţiei reprezentative, suveranitatea naţională aparţine într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranităţii naţionale, manifestată prin exprimarea voinţei cetăţenilor în cadrul alegerilor libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum" (a se vedea Decizia nr. 419 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, la care trimit, deopotrivă, Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010, şi Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012).

91.În ceea ce priveşte alegerile, art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie stabileşte că sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Aşadar, constituantul a lăsat în seama legiuitorului ordinar libertatea de a stabili regulile de organizare şi de desfăşurare a procesului electoral, modalităţile concrete de exercitare a dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales, cu respectarea condiţiilor impuse de Constituţie.

92.Condiţiile de fond şi de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituţional, de art. 16 alin. (3), art. 37 şi 40, precum şi, la nivelul legislaţiei infraconstituţionale, de norme cuprinse în aceleaşi legi electorale, care se subordonează condiţiilor generale constituţionale şi le dezvoltă, totodată, după criteriul funcţiei publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri (a se vedea Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010).

93.În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorii excepţiei, prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că dreptul la alegeri libere nu este absolut, iar statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa acestora şi să le golească de conţinut [a se vedea, de exemplu, hotărârile din 2 martie 1987 şi 22 mai 2012, pronunţate în cauzele Mathieu-Mohin and Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, şi, respectiv, Scoppola împotriva Italiei (nr. 3), paragrafele 83 şi 84]. Dispoziţiile menţionate stabilesc obligaţia statelor contractante de a derula alegeri "libere", "la intervale rezonabile", "prin scrutin secret", "în condiţii care să asigure libera exprimare a voinţei poporului", fără a impune introducerea unui sistem determinat de vot. (Hotărârea pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 54). Există numeroase moduri de a organiza şi de a face să funcţioneze sistemele electorale, după cum se constată existenţa unei multitudini de diferenţe între statele contractante în această materie, datorate evoluţiei lor istorice, diversităţii culturale şi de gândire politică, astfel că fiecare stat va "încorpora" aceste elemente în propria viziune despre democraţie (Hotărârea pronunţată în Cauza Hirst împotriva Regatului Unit, din 6 octombrie 2005, paragraful 61). Pentru a răspunde scopurilor art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice sistem electoral are a fi apreciat în funcţie de evoluţia politică a unui stat, încât detalii inacceptabile în cadrul unui sistem determinat pot să apară ca justificate în altul, cerinţa esenţială rămânând aceea ca sistemul adoptat să îndeplinească, în esenţă, condiţiile asigurării liberei exprimări a voinţei poporului în alegerea corpului legislativ (Hotărârea pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 54). Astfel, niciuna dintre condiţiile impuse, dacă este cazul, nu trebuie să împiedice libera exprimare a poporului cu privire la alegerea corpului legislativ - cu alte cuvinte, ele trebuie să reflecte sau să nu contracareze preocuparea de a menţine integritatea şi eficienţa unei proceduri electorale ce urmăreşte să determine voinţa poporului prin intermediul sufragiului universal (Hotărârea pronunţată în Cauza Yumak şi Sadak împotriva Turciei, din 8 iulie 2008, paragraful 109). Această alegere, dictată de considerente de ordin istoric şi politic care îi sunt proprii, ţine în principiu de domeniul de competenţă exclusivă a statului (Hotărârea pronunţată în Cauza Podkolzina împotriva Letoniei, din 9 aprilie 2002, paragraful 34).

94.Tot astfel, Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), referindu-se la nivelul reglementării în materie electorală, recomandă, la pct. 2 Niveluri normative şi stabilitatea dreptului electoral, următoarele: "66. Una din modalităţile de evitare a manipulărilor ar fi definirea în Constituţie sau într-un text superior legii ordinare a elementelor celor mai sensibile (sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile sau regulile de constituire a circumscripţiilor). O altă soluţie, mai flexibilă, ar fi de a stipula în Constituţie ca, în cazul amendării legii electorale, vechiul sistem va rămâne aplicabil pe timpul viitoarelor alegeri - cel puţin dacă acestea au loc în anul următor - şi că sistemul nou va fi aplicat începând cu scrutinele ulterioare.

67.Pentru restul, dreptul electoral ar trebui sa aibă, în principiu, un rang legislativ. Normele privind implementarea, şi anume cele care reglementează chestiunile de ordin tehnic şi de detaliu, pot fi, totuşi, prezentate sub formă de regulament."

95.Faţă de cele arătate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 37, alături de cele ale art. 16 alin. (3) şi 40 din Constituţie, stabilesc doar condiţiile de principiu, de fond şi de formă, pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales, iar Legea nr. 115/2015 le dezvoltă, în privinţa alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale - consilii locale, consilii judeţene, primari şi preşedinţi ai consiliilor judeţene. În acest cadru, textul criticat consacră o condiţie de exercitare a dreptului fundamental de a fi ales în respectivele autorităţi reprezentative, şi anume aceea de a prezenta o listă de susţinători la depunerea candidaturii. Instituirea unei astfel de condiţii este, de principiu, în acord cu normele constituţionale cuprinse în art. 2 - Suveranitatea, precum şi cu cele ale art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin prisma art. 20 din Constituţia României, astfel încât criticile formulate de autorii excepţiei sub acest aspect sunt neîntemeiate.

96.Revine Curţii Constituţionale să se pronunţe dacă, prin modul în care a fost reglementată, condiţia instituită de legiuitor limitează în mod nepermis dreptul de a fi ales. Pentru aceasta va proceda în continuare la examinarea criticilor potrivit cărora condiţia prezentării unei liste de susţinători pentru candidaturile la alegerile locale depuse de partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale are caracter nejustificat, excesiv, discriminatoriu, în contradicţie cu art. 16, 36 şi 37 din Constituţie, art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, în corelaţie cu dreptul de a fi ales, art. 40 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul de a alege şi de a fi ales în cadrul alegerilor locale, precum şi cu art. 21 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul de a fi ales şi libertatea votului.

97.În motivarea acestor critici, autorii excepţiei susţin, în esenţă, că reglementarea listelor de susţinători/numărului de susţinători, după caz, nu îşi găseşte justificarea, mai ales din perspectiva şi având în vedere considerentele care au fundamentat Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, prin care Curtea a constat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, referitoare la numărul minim de membri fondatori necesari pentru constituirea unui partid politic, potrivit cărora "Lista trebuie să cuprindă cel puţin 25.000 de membri fondatori, domiciliaţi în cel puţin 18 din judeţele ţării şi municipiul Bucureşti, dar nu mai puţin de 700 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeţe şi municipiul Bucureşti". În considerentele deciziei pronunţate, Curtea Constituţională a reţinut, în esenţă, că "nu există un just echilibru între interesele colective şi cele individuale, de vreme ce, prin condiţia de reprezentativitate ridicată, dreptul subiectiv al persoanelor interesate să constituie un partid politic cunoaşte o limitare drastică, ce depăşeşte posibilele avantaje create prin adoptarea normei (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 266 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 25 iunie 2014, paragraful 23). De asemenea, pentru stabilirea şi păstrarea echilibrului corect, legiuitorul trebuie să recurgă la ingerinţa cea mai redusă asupra dreptului de asociere. Or, în speţă, condiţia numărului minim de membri fondatori şi a dispersiei lor teritoriale a depăşit ceea ce este just şi echitabil în raport cu dreptul fundamental protejat - dreptul de asociere". Ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale, Legea nr. 14/2003 a fost modificată şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, astfel încât în prezent art. 19 alin. (3) are următorul cuprins: "Lista trebuie să cuprindă cel puţin 3 membri fondatori." Construindu-şi argumentarea pe un raţionament prin analogie, autorii excepţiei încearcă să acrediteze ideea că în cazul reglementării numărului de susţinători pentru candidaturile la funcţiile de primar/consilier local/consilier judeţean sunt aplicabile considerentele Deciziei nr. 75/2015 a Curţii Constituţionale şi, implicit, soluţia legislativă consacrată ca urmare a acestei decizii. Din această perspectivă, şi pentru considerentele reţinute în decizia menţionată, se afirmă ingerinţa excesivă a statului asupra dreptului de a fi ales, precum şi caracterul discriminatoriu al normelor criticate.

98.Contrar susţinerilor autorilor excepţiei, Curtea reţine că Decizia nr. 75/2015 susţine, de principiu, necesitatea menţinerii soluţiei legislative criticate în prezenta cauză. Astfel cum se poate observa din examinarea considerentelor deciziei, exigenţele pe care legislaţia electorală în ansamblu le instituie în privinţa exercitării drepturilor electorale au fost apreciate de Curte ca justificând eliminarea condiţiei excesive de asigurare a reprezentativităţii partidelor politice încă de la înfiinţarea acestora. Curtea a reţinut că "o parte semnificativă a aspectelor problematice avute în vedere de legiuitor pentru limitarea numărului de partide politice, şi anume fragmentarea parlamentară sau finanţarea acestora de la bugetul de stat, îşi găseşte soluţiile chiar în reglementările în vigoare adoptate în aceste materii, respectiv Legea nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 22 iulie 2010 (art. 14, 15 şi 16 din aceasta), şi legile electorale (Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008, şi Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2007). [...] legislaţia în vigoare conţine suficiente elemente, de natura unor garanţii cu rolul de a limita riscul fragmentării excesive a reprezentării parlamentare sau al supraîncărcării bugetului de stat cu cheltuieli destinate finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale. Posibilele efecte negative ce ar apărea în lipsa adoptării măsurii legale examinate sunt, deci, contracarate prin existenţa unor instrumente legale adecvate, astfel că această condiţie nu îşi mai găseşte raţiunea" (paragrafele 30-31). Referindu-se la "instrumente legale adecvate", Curtea a avut în vedere tocmai limitările inerente în cadrul reglementării unor drepturi fundamentale, pentru evitarea exercitării abuzive a acestora.

99.Reprezentativitatea candidaturilor la funcţiile elective, aşadar şi condiţia instituită de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, pot fi calificate, de principiu, ca fiind ceea ce Curtea a denumit "instrumente legale adecvate". Aceasta pornind de la faptul că desemnarea de candidaţi în alegeri constituie una dintre condiţiile de "existenţă" a partidelor politice. Astfel, potrivit art. 45 coroborat cu art. 46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 14/2003, una dintre situaţiile de dizolvare pe cale judecătorească a unui partid politic este aceea în care "nu a desemnat candidaţi, singur sau în alianţă, în două campanii electorale succesive, cu excepţia celei prezidenţiale, în minimum 75 de circumscripţii electorale în cazul alegerilor locale, respectiv o listă completă de candidaţi în cel puţin o circumscripţie electorală sau candidaţi în cel puţin 3 circumscripţii electorale, în cazul alegerilor parlamentare." Aşadar, indiferent de numărul de membri fondatori, prin instituirea unor condiţii de reprezentativitate în privinţa candidaţilor partidelor se evită o fragmentare politică excesivă; practic, partidele care nu au forţa politică de a desemna candidaţi în alegeri intră sub incidenţa cauzei de dizolvare menţionate. Fără îndoială că nu toate partidele politice au aceeaşi forţă politică, de aceea obligaţia instituită prevăzută de legiuitor a fost configurată în sensul desemnării unui număr minim de candidaţi la alegerile parlamentare şi locale, care să asigure că partidul politic constituit este în măsură să realizeze rolul său constituţional, stabilit de art. 8 din Constituţie, şi anume de a contribui "la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraţiei", respectiv de Legea partidelor politice nr. 14/2003 care prevede, în art. 2, că "prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice şi stimulează participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii." Partidele politice trebuie să aibă un minim de forţă/susţinere pentru a realiza rolul lor constituţional, probată prin posibilitatea de a desemna candidaţi, la alegerile locale şi parlamentare, în caz contrar neputând revendica statutul de partid politic. Pentru acestea din urmă există posibilitatea să îşi continue existenţa ca simple forme de asociere a cetăţenilor, cu condiţia ca înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii lor să se realizeze potrivit legii, pentru realizarea scopurilor dorite de membrii lor şi în conformitate cu opţiunile acestora, exprimate în mod liber, pe plan social, cultural, economic şi chiar politic.

100.Curtea constată în acest sens că textul criticat a fost adoptat chiar ulterior Deciziei nr. 75/2015, în cadrul unui demers realizat, în cursul anului 2015, de adaptare legislativă în considerarea alegerilor locale şi parlamentare din anul 2016, inclusiv de corelare a reglementărilor în materie. Au fost astfel adoptate Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 20 mai 2015, Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 24 iulie 2015, Legea nr. 288/2015 privind votul prin corespondenţă, precum şi modificarea şi completarea Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 866 din 19 noiembrie 2015, respectiv a fost modificată şi republicată Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015. Condiţionarea înregistrării candidaturilor la funcţiile elective de prezentarea unei liste de susţinători apare, din această perspectivă, ca fiind o măsură necesară şi adecvată pentru dovedirea unui anumit grad de reprezentativitate în rândul electoratului, deopotrivă pentru toţi competitorii electorali, şi pentru descurajarea eventualelor candidaturi abuzive.

101.Curtea constată, totodată, că, în condiţiile modificării Legii partidelor politice nr. 14/2003, nu mai subzistă niciun temei pentru reglementarea unei diferenţe de tratament juridic sub acest aspect între candidaţii partidelor politice şi cei independenţi. Astfel, modificarea legislaţiei în sensul eliminării obligaţiei de a proba o anume reprezentativitate la constituirea partidului politic şi situarea, din această perspectivă, a candidaţilor partidelor politice pe aceeaşi poziţie cu candidaţii independenţi susţin aplicarea aceloraşi reguli în privinţa ambelor categorii de candidaţi. În caz contrar ar exista o evidentă discriminare, de exemplu, între un candidat propus de un partid politic cu trei membri fondatori, care, susţinut fiind de un partid, nu ar avea obligaţia de a proba potenţialul său de reprezentativitate, şi un candidat independent, care ar trebui să îl dovedească. Faptul că există diferenţe sub aspectul numărului de membri, aşadar şi în privinţa posibilităţii de a proba acest potenţial, între partidele politice, în funcţie de numărul de membri ai acestora, ţine de regulile democraţiei, ale pluralismului politic şi, în sine, de activitatea partidelor şi modul în care acestea îşi exercită funcţiile pentru care au fost constituite. Existenţa pluralităţii partidelor aflate în concurenţă implică şi stabilirea unor reguli ale competiţiei. Toate partidele, mai mari sau mai mici, deopotrivă candidate la exercitarea legitimă a puterii, cunosc astfel mijloacele pe care au dreptul să le întrebuinţeze şi cele care le sunt refuzate, ceea ce face ca organizarea competiţiei să fie constituţională. Astfel fiind, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, măsura instituită prin textul criticat este în acord cu prevederile art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi şi cu cele ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării, în corelaţie cu dreptul de a fi ales.

102.Cât priveşte proporţionalitatea acestei măsuri, Curtea constată că sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele care fundamentează jurisprudenţa sa în care a analizat constituţionalitatea aceleiaşi condiţii legale impuse candidaţilor independenţi, în care a reţinut că o astfel de soluţie legislativă impune "o condiţie necesară, rezonabilă şi legitimă pentru exercitarea dreptului de a fi ales, ce nu constituie o piedică în prezentarea candidaturilor electorale" (cu referire la alegerile locale - Decizia nr. 522 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din data de 15 mai 2008; ad similis, cu referire la alte categorii de alegeri, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 406 din 15 iunie 2009, Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996, şi Hotărârea nr. 71 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 24 octombrie 1996). Astfel cum Curtea a statuat, "indiferent că este vorba de alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale sau euro-parlamentare, sistemul electoral naţional prevede, în esenţă, aceeaşi condiţie: depunerea unei liste cu semnături de adeziune. Acest criteriu de preselectare a candidaţilor este unul obiectiv şi rezonabil, aplicabil în condiţii de egalitate de tratament fiecăreia dintre cele două categorii de participanţi la alegeri: candidaţii independenţi, pe de o parte, şi cei propuşi pe lista unui partid politic, pe de altă parte. Instituirea condiţiei legale privind depunerea listei cu semnături reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi arată, în acelaşi timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar şi de a asigura, pe de altă parte, accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor eligibile [...] care într-adevăr beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului, astfel încât să existe şanse reale de reprezentare a acestuia [...]" (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, precitată). Deşi o propunere de candidat nu poate privi, potrivit Constituţiei, decât o persoană ce întruneşte condiţiile constituţionale de eligibilitate, alegerile pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale. De aceea, depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, aşa încât cerinţa ca propunerea candidaturii să fie reprezentativă constituie o condiţie legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituţional de a fi ales. (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, precitată, cu referire la Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996, precitată, şi Hotărârea nr. 71 din 16 octombrie 1996, precitată).

103.Textul criticat se corelează cu recomandările cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002). Liniile directoare statuează în acest sens, la art. 1.3 - Prezentarea candidaturilor, pct. i şi ii, următoarele: "i. Prezentarea candidaţilor individuali sau a listelor de candidaţi pot fi condiţionate de obţinerea unui anumit număr de semnături; ii. Legea nu trebuie să impună colectarea semnăturilor a mai mult de un 1% din alegătorii circumscripţiei respective." Această recomandare este dezvoltată în Raportul explicativ, pct. 8, după cum urmează: "Obligaţia de a colecta un anumit număr de semnături pentru prezentarea unei candidaturi nu este, în principiu, incompatibilă cu principiul sufragiului universal. În practică, toate partidele politice, cu excepţia unor formaţiuni politice fantome, par a nu se confrunta cu nicio dificultate în colectarea numărului necesar de semnături, atunci când normele care reglementează colectarea semnăturilor nu sunt utilizate pentru a împiedica unii candidaţi de a se prezenta. Pentru a evita orice manipulări de acest gen, legea trebuie să stabilească un număr maxim de semnături care nu trebuie să depăşească pragul de 1% din alegători." Curtea observă că textul citat distinge între partide care pot dovedi un potenţial de reprezentativitate şi partide care nu pot face acest lucru ("formaţiuni politice fantome"), ceea ce conduce la concluzia că, şi în viziunea Codului bunelor practici în materie electorală, simpla înregistrare a unui partid politic nu reprezintă singurul criteriu pentru a califica o formă de asociere ca atare. Trebuie ca partidul politic astfel constituit să probeze o activitate circumscrisă rolului partidelor politice într-un stat de drept.

104.Faptul că procentul stabilit de legea română se află la limita superioară a pragului reţinut mai sus (minimum 1% din alegători), precum şi instituirea unei condiţii subsidiare referitoare la numărul minim de susţinători (nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I) ţine de marja de apreciere a legiuitorului şi vizează asigurarea unei minime reprezentativităţi a candidaţilor la funcţiile elective.

105.Curtea constată în acest sens că, potrivit art. 2 din Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a IV-a Reţeaua de localităţi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 24 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, reţeaua naţională de localităţi este compusă din localităţi urbane şi din localităţi rurale, ierarhizate pe ranguri, după cum urmează: "rangul 0 - Capitala României, municipiu de importanţă europeană;

b)rangul I - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel european;

c)rangul II - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi;

d)rangul III - oraşe;

e)rangul IV - sate reşedinţă de comună;

f)rangul V - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor." Potrivit aceleiaşi legi (anexa nr. II: Localităţi urbane), unul dintre indicatorii minimali de definire a localităţilor urbane este numărul de locuitori. În cazul oraşelor acest număr este de minimum 10.000, iar în cazul municipiilor este de 40.000. Între condiţiile necesare pentru înfiinţarea unei comune (anexa nr. IV: Localităţi rurale pct. 4.0) se află şi numărul de locuitori, care trebuie să fie de minimum 1.500. Este adevărat că, raportat la aceşti indicatori minimali, prin aplicarea condiţiei legale potrivit căreia listele de susţinători trebuie să cuprindă "nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III" se impune candidaţilor să prezinte liste de susţinători reprezentând mai mult de 1% din numărul de locuitori. Nu se poate susţine însă că în acest mod este golit de conţinut dreptul de a fi ales, în sensul unei imposibilităţi de îndeplinire a condiţiei stabilite de lege. Din configurarea acesteia transpare voinţa legiuitorului de a nu conferi listelor de susţinători un caracter pur formal. Astfel, în condiţiile aplicării procentului de 1% din numărul alegătorilor şi în cazul comunităţilor mici, listele de susţinători ar putea deveni doar o formă fără fond, având ca efect înscrierea în competiţia electorală a unor candidaţi cu o reprezentativitate nesemnificativă. Curtea observă şi faptul că, potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 115/2015, "un susţinător poate sprijini mai mulţi candidaţi la funcţia de consilier local, consilier judeţean şi primar", nefiind îngrădită în niciun fel posibilitatea alegătorului de a-şi manifesta susţinerea pentru potenţialii candidaţi. De altfel, cu privire la problema proporţionalităţii măsurilor utilizate de legiuitor în privinţa limitării dreptului de alegeri libere/dreptului de a fi ales, în jurisprudenţa europeană s-a reţinut că, chiar un sistem ce fixează un prag relativ ridicat, spre exemplu, privitor la numărul de semnături necesare pentru prezentarea unei candidaturi sau ca o listă electorală să obţină un număr de voturi pe ansamblul teritoriului naţional pentru a putea avea reprezentare în Parlament nu au fost considerate că depăşesc marja de apreciere recunoscută statelor în materie (Comis. EDH, 15 aprilie 1996, Magnago et Sudtiroler Volkspartei împotriva Italiei).

106.Raportat la prezenta cauză, Curtea constată că, susţinând caracterul disproporţionat al condiţiilor stabilite de legiuitor, autorii excepţiei formulează critici cu caracter general referitoare la situaţia unor comune cu un număr mic de locuitori, fără însă a preciza care este acest număr, şi în condiţiile în care contestatorii nu sunt candidaţi la funcţii elective din acele comune, ci din oraşe. Curtea nu poate reţine aceste afirmaţii ca fiind argumente de neconstituţionalitate a reglementării, întrucât nu au nicio legătură cu cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Cât priveşte documentele/înregistrarea privitoare la situaţia concretă dintr-un sat, prezentate în cauză, sunt, de asemenea, nerelevante, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 20 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, numai "comunele, oraşele, municipiile şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale". Tot astfel, exemplificarea realizată de unii autori ai excepţiei, cu trimitere la situaţia minorităţilor din anumite comunităţi, al căror număr nu ar permite votarea unui "conaţional", nu poate fi reţinută ca argument în susţinerea încălcării art. 16, 36 şi 37 din Constituţie, întrucât ignoră cerinţa reprezentativităţii, aplicabilă deopotrivă tuturor candidaţilor la funcţiile elective, indiferent cărei minorităţi i-ar aparţine.

107.De altfel, criticile referitoare la caracterul "exagerat", adică la lipsa de proporţionalitate a măsurii criticate în prezenta cauză, pornesc de la o premisă greşită, dedusă dintr-o interpretare eronată a Deciziei nr. 75/2015. Conform acestei interpretări, în condiţiile în care sunt suficienţi trei susţinători pentru a înregistra un partid politic, este exagerat să se pretindă pentru un candidat la alegerile locale prezentarea unei liste de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I.

108.Or, noţiunile cu care operează legile comparate prin prisma Deciziei nr. 75/2015 sunt diferite; decizia menţionată subliniază o importantă distincţie în această privinţă, şi anume diferenţa dintre membri fondatori şi susţinători. Curtea a reţinut că "dacă legislaţiile altor state prevăd condiţia depunerii, la înregistrarea partidului politic, a unei liste cu un anumit număr de semnături ale susţinătorilor/adepţilor/simpatizanţilor, legiuitorul român a impus semnarea de către membrii fondatori, noţiune mult mai restrictivă, deoarece, până la înregistrarea partidului, o persoană poate susţine înfiinţarea mai multor partide, care până la înregistrare nu există, din punct de vedere juridic, ca partide politice şi deci nu pot avea membri, în timp ce aceeaşi persoană nu poate avea calitatea de membru fondator decât al unui singur partid politic; dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 impun, deci, restricţii mult mai mari sub aspectul atingerii în mod real a numărului cerut de membri fondatori decât dacă s-ar fi raportat la susţinători/adepţi/simpatizanţi ai partidului politic" (paragraful 32). Aşadar, caracterul excesiv al condiţiei impuse de legiuitor în privinţa exercitării dreptului de asociere în partide politice a fost apreciat în legătură cu cerinţa referitoare la numărul de membri fondatori, iar nu de susţinători. Acest din urmă număr este, astfel cum am arătat, identic reglementat de Legea nr. 115/2015, deopotrivă pentru partide politice şi pentru candidaţii independenţi. În plus, situaţiile ce sunt comparate de autorii excepţiei sunt diferite. Astfel, în cazul Deciziei nr. 75/2015, Curtea a examinat prevederi referitoare la condiţiile de înregistrare a unui partid politic, în raport cu prevederile art. 40 din Constituţie - Dreptul de asociere. Ca urmare, soluţia şi considerentele care au fundamentato-o au fost în mod evident determinate de interpretarea pe care Curtea Constituţională a dat-o acestui text constituţional de referinţă, interpretare care nu poate fi aplicată, tale quale, în privinţa altui drept fundamental, în speţă dreptul de a fi ales. De altfel, Curtea nu a statuat în sensul reglementării unui anumit număr de membri fondatori pentru înfiinţarea unui partid politic, ci numai asupra condiţiei pe care textul criticat în acea cauză o reglementa în privinţa exercitării dreptului de asociere. Astfel fiind, nu poate fi reţinută concluzia raţionamentului prin analogie enunţată de autorii excepţiei, întrucât situaţiile-premisă comparate sunt diferite. Soluţia legislativă, precum şi sistemul constituţional şi legal de referinţă care a circumstanţiat analiza Curţii în Decizia nr. 75/2015 sunt, astfel cum am demonstrat, diferite de cele supuse analizei în prezenta cauză, neputând susţine, prin urmare, o lipsă de proporţionalitate a acesteia din urmă.

109.Pentru aceste considerente, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile privind încălcarea art. 36 referitoare la dreptul la vot, art. 37 din Constituţie, ale art. 40 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum şi ale art. 21 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul de a fi ales.

110.În motivarea excepţiei se mai susţine şi încălcarea art. 26 din Constituţie, referitor la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, invocându-se eventuale abuzuri legate de întocmirea listelor de susţinători şi de utilizarea datelor consemnate în acestea, de natură a determina o rezervă a cetăţenilor în completarea lor. Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că operaţiunea de colectare a datelor cu caracter personal a semnatarilor listei de susţinere se face de către una sau mai multe persoane special desemnate în acest scop de partidul politic. Obligaţia de întocmire a acestor liste cu semnături incumbă respectivului partid politic, care trebuie să se preocupe de aducerea sa la îndeplinire şi să se asigure, totodată, prin propriile mijloace, de buna-credinţă a persoanei/persoanelor desemnate şi de respectarea, în consecinţă, a păstrării confidenţialităţii asupra conţinutului datelor colectate. Prin urmare, modalitatea în care persoana desemnată în acest scop înţelege să îşi îndeplinească sarcina primită nu poate reprezenta o problemă de neconstituţionalitate în sine a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 14/2003. Totodată, Curtea reţine că depunerea acestor liste este necesară strict pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor legale referitoare la înregistrarea candidaturilor la funcţiile elective, fără a se putea susţine în mod rezonabil că respectivele date ar putea fi utilizate şi în alte scopuri sau că nu vor fi stocate cu respectarea legislaţiei în materie. Astfel de critici vizează însă modul de aplicare a legii, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

111.Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, respectiv a art. 18 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor, Curtea reţine că impunerea prin lege a îndeplinirii anumitor condiţii pentru exercitarea unui drept constituţional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci reflectarea în plan legal a condiţiilor prevăzute de Constituţie pentru realizarea acestui drept, fără a se putea susţine încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie (în acelaşi sens, Decizia nr. 765 din 18 decembrie 2014, paragraful 17).

112.Se invocă, de asemenea, art. 148 din Constituţie, referitor la integrarea în Uniunea Europeană, fără a se motiva în ce constă pretinsa încălcare a acestui text constituţional. Or, simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate, Curtea neputându-se substitui autorilor excepţiei pentru a identifica motivele încălcării acestora (a se vedea, în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011).

113.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 5, de Spânoche Marian, şi, respectiv, de Partidul 200 pentru Bucureşti în dosarele nr. 8.555/302/2016, nr. 8.556/302/2016 şi nr. 8.617/302/2016 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, de Ciucă Claudiu Viorel, şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat - Organizaţia Judeţeană Dolj, respectiv de Neamţu Cornel, şi Partidul România Mare - Filiala Judeţului Dolj în Dosarul nr. 488/230/2016 şi nr. 491/230/2016 ale Judecătoriei Filiaşi, de Partidul Mişcarea Populară - Dolj în dosarele nr. 11.717/215/2016 şi nr. 11.716/215/2016 ale Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Cluj în Dosarul nr. 7.745/211/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia civilă, de Partidul Pirat România în Dosarul nr. 7.178/211/2016 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, de Partidul 200 pentru Bucureşti în Dosarul nr. 12.739/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţie comună, de Sticlaru Gheorghe Cosmin şi, respectiv, de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 4 în Dosarul nr. 10.180/4/2016 şi nr. 10.182/4/2016 ale Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Partidul Verde şi Lungu Liviu în Dosarul nr. 28/C/AL/2016 şi Dosarul nr. 25/ALA/2016 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă, de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Municipiului Bucureşti şi, respectiv, de Partidul M10, Fenechiu Cătălin Daniel, Partidul Comunitar din România, Partidul 200 pentru Bucureşti, Stochiţă Cătălin Aurel, în Dosarul nr. 16/C/AL/2016, Dosarul nr. 10/C/AL/2016, Dosarul nr. 17/C/AL/2016, Dosarul nr. 18/C/AL/2016, Dosarul nr. 21/C/AL/2016, Dosarul nr. 16/ALA/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, de Partidul Uniunea Creştin Democrată din România, Partidul Platforma Acţiune Civică a Tinerilor - PACT, Partidul 200 pentru Bucureşti în dosarele nr. 8.222/303/2016, nr. 8.221/303/2016, nr. 8.226/303/2016, nr. 8.225/303/2016 şi nr. 8.183/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Schmid Daniel, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sectorului 3, Partidul 200 pentru Bucureşti, Covaci Andrei în dosarele nr. 10.442/301/2016, nr. 10.441/301/2016, nr. 10.444/301/2016, nr. 10.510/301/2016 ale Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Arad în Dosarul nr. 2.169/108/2016 al Tribunalului Arad - Secţia a II-a civilă, Partidul Verde - Filiala Judeţeană Dâmboviţa în Dosarul nr. 1.908/120/2016 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, Partidul Socialist Român - PSR Ialomiţa în Dosarul nr. 1.082/98/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Partidul M10 în Dosarul nr. 3.458/30/2016 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă, în Dosarul nr. 10.530/325/2016 şi în Dosarul nr. 10.531/325/2016 ale Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă şi, respectiv, Secţia I civilă, de Partidul Socialist Român - Filiala Dolj în Dosarul nr. 11.606/215/2016, Tribunalul Dolj - Secţia a I civilă, Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Judeţeană Bihor în Dosarul nr. 1.854/111/2016 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă, Judecătoriei Filiaşi, Judecătoriei Craiova - Secţia civilă, Tribunalului Cluj - Secţia civilă, Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţie comună, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă, Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Tribunalului Arad - Secţia a II-a civilă, Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilă Judecătoriei Timişoara - Secţia I civilă, Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, Tribunalul Dolj - Secţia I civilă şi Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

Augustin Zegrean

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta