Decizie nr. 289 din 11 mai 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) şi art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de George Nicola în Dosarul nr. 12.679/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 626 D/2016.

2.La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 627 D/2016, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sector 2 în Dosarul nr. 12.680/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi în Dosarul nr. 661 D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, ridicată de Cătălin Daniel Fenechiu în Dosarul nr. 3.120/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

4.Pentru autorii excepţiei răspunde domnul avocat Mihai Rapcea. Lipseşte Biroul Electoral al Municipiului Bucureşti - Circumscripţia Electorală nr. 42, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5.Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în aceste dosare, preşedintele pune în discuţie, din oficiu, problema conexării lor. Reprezentantul autorilor excepţiei este de acord cu conexarea. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a cauzelor.

6.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.

7.Având cuvântul, domnul avocat Mihai Rapcea solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele dezvoltate în dosar şi în celelalte cauze având acelaşi obiect. În plus, arată faptul că semnăturile de pe listele de susţinători sunt publice, apărând ca un vot exprimat în favoarea unui candidat înainte de a vota efectiv. Mai învederează că cei care adună semnăturile nu au calitatea de operatori de date cu caracter personal, precum şi faptul că legea nu prevede elemente de verificare care să dea siguranţa Biroului Electoral că nu greşeşte. Tot astfel, legea nu impune verificarea semnăturilor. Având în vedere deficienţele de reglementare sesizate, se ajunge în realitate la lipsa de reprezentativitate a celor care câştigă alegerile. Legea trebuie să se raporteze mai mult la situaţia de fapt reală.

8.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate, şi ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, arătând că acest text de lege nu are legătură cu cauza.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

9.Prin Sentinţa civilă nr. 5.746 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.679/300/2016 şi prin Sentinţa civilă nr. 5.747 din 29 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.680/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. (2) şi art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de George Nicola şi, respectiv, de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sector 2, în cauze având ca obiect respingerea cererilor de candidatură la alegerile locale, pentru neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

10.Prin Decizia civilă nr. 312 A din 3 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.120/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, excepţie ridicată de Cătălin Daniel Fenechiu într-o cauză având ca obiect contestaţia împotriva hotărârii prin care s-a respins înregistrarea candidaturii sale la funcţia de primar general al Municipiului Bucureşti.

11.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, George Nicola susţine, în esenţă, faptul că prevederile art. 37 din Constituţie, care reglementează conţinutul dreptului de a fi ales, nu prevăd nicio condiţionare de genul celei stabilite de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015. Ca urmare, textul criticat îngrădeşte nepermis dreptul de a fi ales. Totodată, acesta încalcă principiul egalităţii în drepturi, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, precum şi prevederile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, dispoziţiile referitoare la alegerea primarului într-un singur tur sunt neconstituţionale, întrucât ca efect al aplicării acestora există probabilitatea ca primarul ales să nu fie reprezentativ pentru majoritatea membrilor comunităţii, iar democraţia înseamnă decizia majorităţii, iar nu a unei minorităţi. Or, prin sintagma "organele sale reprezentative", cuprinsă în art. 2 din Constituţie, legiuitorul a avut în vedere să consacre caracterul reprezentativ al autorităţilor prin care se exercită suveranitatea naţională. Se încalcă astfel prevederile constituţionale potrivit cărora România este stat de drept şi democratic, cele referitoare la suveranitate, dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales. Cetăţeanul cu drept de vot nu este încurajat să voteze persoana în care are încredere, întrucât, ştiind că într-un singur tur de scrutin candidatul preferat nu are şanse, va vota un candidat prezumat cu şanse mai mari, chiar dacă acel candidat preferat ar avea şanse într-un scrutin cu două tururi.

12.Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sector 2 susţine, în esenţă, că prevederile art. 37 din Constituţie care reglementează conţinutul dreptului de a fi ales nu stabilesc nicio condiţionare de genul celei stabilite de art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015. Lipsa trimiterii în textul constituţional la o reglementare prin lege a dreptului de a fi ales denotă, în opinia autorilor excepţiei, voinţa Adunării Constituante de a stabili prin Legea fundamentală nu doar condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un cetăţean pentru a fi ales, cât şi consacrarea accesului liber al cetăţenilor la funcţiile elective. Ca urmare, textul criticat îngrădeşte nepermis dreptul de a fi ales. Totodată, acesta încalcă principiul egalităţii în drepturi, câtă vreme, de exemplu, cetăţenii aparţinând unei minorităţi, români într-o comună precum din Harghita sau Covasna, germani într-o localitate din Timiş sau Braşov sau maghiari într-o localitate din Hunedoara, nu vor putea să voteze un candidat conaţional în localităţi unde numărul acestora nu permite strângerea numărului de susţinători prevăzuţi de lege. Se regăseşte, în această ipoteză, şi încălcarea dreptului de a fi ales. Este încălcat, deopotrivă, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, sub aspectul utilizării datelor cu caracter personal şi se creează o discriminare între partidele care au o bază de date şi partidele noi întrucât primele pot întocmi listele de susţinere doar prin solicitarea semnăturii pe tabele, datele putând fi completate de voluntari. De asemenea, textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât condiţia impusă de lege nu priveşte "apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor", ci constituie, în fapt, o încălcare a acestora. Deşi autorul excepţiei face trimitere la dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, nu formulează critici distincte în privinţa acestora, ci se referă la altă cauză în care textul a fost criticat.

13.Cătălin Daniel Fenechiu arată că democraţia înseamnă reprezentativitate, iar, în cazul primarilor, reprezentativitatea nu poate fi asigurată decât de majoritate. Prin sintagma "organele sale reprezentative", cuprinsă în art. 2 din Constituţie, legiuitorul a avut în vedere să consacre caracterul reprezentativ al autorităţilor prin care se exercită suveranitatea naţională. Astfel fiind, prin textul criticat, referitor la alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin, este alterat caracterul democratic al alegerilor şi are loc demobilizarea cetăţenilor cu drept de vot care, ştiind că nu va fi declarat candidatul ales de majoritate, ci cel care obţine numărul cel mai mare de voturi într-un singur tur, refuză să participe la întreg procesul electoral. Este afectat şi dreptul de a fi ales; "un candidat viabil care ar obţine locul doi în primul tur nu are posibilitatea de a deveni primar, chiar dacă în turul doi ar putea fi votat de majoritatea cetăţenilor cu drept de vot."

14.Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Condiţia suplimentară a numărului de susţinători nu intră în contradicţie cu dreptul de a fi ales, reprezentând un criteriu de preselectare obiectiv şi rezonabil, aplicabil în condiţii de tratament egal pentru diferitele categorii de candidaţi la alegeri. Instituirea acestei condiţii reprezintă o modalitate prin care candidatul îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi o pârghie prin care se împiedică exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales.

15.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Textul criticat restrânge dreptul de a fi ales de vreme ce alegerile pentru funcţia de primar într-un singur tur de scrutin ar putea asigura o reprezentativitate insuficientă a candidatului ales. Totuşi, această restrângere este dispusă prin lege, astfel cum prevede art. 53 din Constituţie. În aceste condiţii instanţa de contencios constituţional urmează să stabilească dacă filozofia legiuitorului, astfel cum a fost concretizată în textul criticat, este compatibilă cu principiile constituţionale.

16.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

17.Guvernul a transmis, cu adresele nr. 5/2.898/2016, 5/2.899/2016 şi nr. 5/2.914/2016 înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 4.033 din 11 mai 2016, nr. 4.036 din 11 mai 2016 şi nr. 4.045 din 11 mai 2016, punctul său de vedere în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere, Guvernul invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie (deciziile nr. 419/2009 şi nr. 61/2010), precum şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, apreciind că cele statuate în aceste cauze îşi menţin valabilitatea. Arată şi că, recent, prin Decizia nr. 246/2016*), nepublicată, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate.

18.Avocatul Poporului a transmis, cu adresele nr. 8.799 din 10 mai 2016 şi nr. 8.819 din 10 mai 2016, înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 3.998 din 10 mai 2016 şi nr. 4.009 din 10 mai 2016, punctul său de vedere prin care apreciază că dispoziţiile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 "instituie un prag de reprezentativitate rezonabil de minimum 1%, uşor de atins în practică, şi care nu este de natură să lipsească de conţinut dreptul de vot şi de a fi ales". Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi Recomandările Comisiei de la Veneţia, cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală. Cât priveşte art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015 apreciază că "sistemul electoral astfel reglementat prevede modalităţi specifice şi concrete de natură să asigure reprezentativitatea organelor constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, şi anume principiul reprezentării proporţionale şi regula pragului electoral". Dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie "au lăsat în seama legiuitorului ordinar libertatea de a alege şi reglementa un anumit tip de scrutin şi de a stabili regulile de organizare şi de desfăşurare a procesului electoral, cu respectarea condiţiilor impuse de Constituţie." Astfel, "opţiunea pentru un anume tip de scrutin pentru alegerile locale, precum şi modalităţile concrete de organizare şi desfăşurare a scrutinului aparţin legiuitorului", soluţie care rezultă şi din prevederile art. 121 alin. (1) şi art. 122 alin. (2) din Constituţie, în acelaşi sens fiind şi prevederile art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Mai arată că prin Decizia nr. 246 din 4 mai 2016, nepublicată la data prezentului punct de vedere, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/2015.

19.Preşedintele Senatului şi Preşedintelui Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20.Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 49 alin. (2) şi art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din data de 20 mai 2015.

22.Textele de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 49 alin. (2): "Pentru fiecare candidat la funcţia de primar şi listă de candidaţi pentru consiliul local şi pentru consiliul judeţean, partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale şi organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să prezinte o listă de susţinători, care trebuie să cuprindă minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi în listele electorale complementare din circumscripţia pentru care candidează, dar nu mai puţin de 100 în cazul comunelor, de 500 în cazul localităţilor urbane de rangul II şi III şi de 1.000 în cazul judeţelor, municipiului Bucureşti, sectoarelor municipiului Bucureşti şi localităţilor urbane de rangul I.";

–Art. 101 alin. (2): "Este declarat ales primar candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi valabil exprimate".

23.În susţinerea excepţiei se invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3), referitoare la principiul democraţiei, art. 2 alin. (1) - Suveranitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 26 - Viaţa intimă, familială şi privată, art. 36 - Dreptul de vot, art. 37 - Dreptul de a fi ales şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

24.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Curtea constată că Legea fundamentală a statului cuprinde norme de principiu care reglementează toate domeniile vieţii economico-sociale, politice şi juridice ale societăţii organizate statal. În Constituţie sunt sistematizate principiile generale care caracterizează regimul politic, organizarea şi funcţionarea instituţiilor statului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, reglementarea detaliată a acestora realizându-se apoi prin legi organice sau ordinare, după caz, în funcţie de distincţiile pe care însăşi Constituţia le stabileşte.

25.În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale la care autorii excepţiei de neconstituţionalitate fac referire, atât semnificaţia, cât şi modul în care acestea sunt dezvoltate în legislaţia infraconstituţională au fost analizate de Curtea Constituţională în cauze în care a examinat critici de neconstituţionalitate asemănătoare.

26.Astfel, într-o jurisprudenţă constantă, Curtea a statuat că "suveranitatea naţională, principiu fundamental al statului român, aparţine, potrivit art. 2 din Constituţie, poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. Textul constituţional invocat exprimă, aşadar, voinţa constituantului român, potrivit căreia, în cadrul democraţiei reprezentative, suveranitatea naţională aparţine într-adevăr poporului român, însă aceasta nu poate fi exercitată într-un mod direct, nemijlocit, la nivel individual, forma de exercitare fiind cea indirectă, mijlocită, prin procedeul alegerii organelor reprezentative. Modalitatea de constituire a acestora din urmă reprezintă expresia suveranităţii naţionale, manifestată prin exprimarea voinţei cetăţenilor în cadrul alegerilor libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum" (a se vedea Decizia nr. 419 din 26 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 28 aprilie 2009, la care trimit, deopotrivă, Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010, şi Decizia nr. 682 din 27 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 11 iulie 2012).

27.În ceea ce priveşte alegerile, art. 73 alin. (3) lit. a) din Constituţie stabileşte că sistemul electoral se reglementează prin lege organică. Aşadar, constituantul a lăsat în seama legiuitorului ordinar libertatea de a stabili regulile de organizare şi de desfăşurare a procesului electoral, modalităţile concrete de exercitare a dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales, cu respectarea condiţiilor impuse de Constituţie.

28.Condiţiile de fond şi de formă pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales sunt prevăzute, la nivel constituţional, de art. 16 alin. (3), art. 37 şi art. 40, precum şi, la nivelul legislaţiei infraconstituţionale, de norme cuprinse în aceleaşi legi electorale, care se subordonează condiţiilor generale constituţionale şi le dezvoltă, totodată, după criteriul funcţiei publice elective pentru care sunt organizate respectivele alegeri (a se vedea Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 3 februarie 2010).

29.În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorii excepţiei, prin raportare la prevederile art. 20 din Constituţie. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că statele au o marjă largă de apreciere în alegerea sistemului electoral şi a condiţiilor de aplicare a acestuia, fără însă a limita drepturile în discuţie atât de mult încât să afecteze esenţa drepturilor consacrate de art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie şi să le golească de conţinut [a se vedea, de exemplu, hotărârile din 2 martie 1987 şi 22 mai 2012, pronunţate în cauzele Mathieu-Mohin and Clerfayt împotriva Belgiei, paragraful 52, şi, respectiv, Scoppola împotriva Italiei (nr. 3), paragrafele 83 şi 84]. Dispoziţiile menţionate stabilesc obligaţia statelor contractante de a derula alegeri "libere", "la intervale rezonabile", "prin scrutin secret", "în condiţii care să asigure libera exprimare a voinţei poporului", fără a impune introducerea unui sistem determinat de vot. (Hotărârea pronunţată în Cauza Mathieu-Mohin şi Clerfayt împotriva Belgiei, din 2 martie 1987, paragraful 54).

30.Tot astfel, Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002), referindu-se la nivelul reglementării în materie electorală, recomandă, la pct. 2 Niveluri normative şi stabilitatea dreptului electoral, următoarele: "66. Una din modalităţile de evitare a manipulărilor ar fi definirea în Constituţie sau într-un text superior legii ordinare a elementelor celor mai sensibile (sistemul electoral propriu-zis, componenţa comisiilor electorale, circumscripţiile sau regulile de constituire a circumscripţiilor). O altă soluţie, mai flexibilă, ar fi de a stipula în Constituţie ca, în cazul amendării legii electorale, vechiul sistem va rămâne aplicabil pe timpul viitoarelor alegeri - cel puţin dacă acestea au loc în anul următor - şi că sistemul nou va fi aplicat începând cu scrutinele ulterioare.

67.Pentru restul, dreptul electoral ar trebui să aibă, în principiu, un rang legislativ. Normele privind implementarea, şi anume cele care reglementează chestiunile de ordin tehnic şi de detaliu, pot fi, totuşi, prezentate sub formă de regulament."

31.Faţă de cele arătate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 37, alături de cele ale art. 16 alin. (3) şi art. 40 din Constituţie, stabilesc doar condiţiile de principiu, de fond şi de formă, pe care o persoană trebuie să le îndeplinească pentru exercitarea dreptului de a fi ales, iar Legea nr. 115/2015 le dezvoltă, în privinţa alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale. În acest cadru, dispoziţiile criticate consacră o condiţie de exercitare a dreptului fundamental de a fi ales, şi anume aceea de a prezenta o listă de susţinători la depunerea candidaturii. Instituirea unei astfel de condiţii este, de principiu, în acord cu normele constituţionale cuprinse în art. 37 referitoare la dreptul de a fi ales, constituind o măsură necesară şi adecvată pentru dovedirea unui anumit grad de reprezentativitate în rândul electoratului, deopotrivă pentru toţi competitorii electorali, şi pentru descurajarea eventualelor candidaturi abuzive. Având în vedere eliminarea condiţiei de reprezentativitate la înfiinţarea unui partid politic, respectiv instituirea, prin art. 19 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 10 iunie 2015, a regulii unui număr de "cel puţin 3 membri fondatori" pentru înfiinţarea unui partid, nu mai subzistă niciun temei pentru reglementarea unei diferenţe de tratament juridic între candidaţii partidelor politice şi cei independenţi. Astfel fiind, contrar susţinerilor autorilor excepţiei, nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi.

32.Cât priveşte proporţionalitatea acestei măsuri, Curtea constată că sunt aplicabile, mutatis mutandis, considerentele care fundamentează jurisprudenţa sa în care a analizat constituţionalitatea aceleiaşi condiţii legale impuse candidaţilor independenţi, în care a reţinut că o astfel de soluţie legislativă impune "o condiţie necesară, rezonabilă şi legitimă pentru exercitarea dreptului de a fi ales, ce nu constituie o piedică în prezentarea candidaturilor electorale" (cu referire la alegerile locale - Decizia nr. 522 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din data de 15 mai 2008; ad similis, cu referire la alte categorii de alegeri, Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010, Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009, Hotărârea nr. 37 din 2 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 octombrie 1996, şi Hotărârea nr. 71 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 24 octombrie 1996). Astfel cum Curtea a statuat, trăsătura esenţială a oricărui mandat dobândit în urma exprimării prin sufragiu a voinţei politice a electoratului o constituie reprezentativitatea sa. Indiferent că este vorba de alegeri locale, parlamentare, prezidenţiale sau europarlamentare, sistemul electoral naţional prevede, în esenţă, aceeaşi condiţie: depunerea unei liste cu semnături de adeziune. Acest criteriu de preselectare a candidaţilor este unul obiectiv şi rezonabil, aplicabil în condiţii de egalitate de tratament fiecăreia dintre cele două categorii de participanţi la alegeri: candidaţii independenţi, pe de o parte, şi cei propuşi pe lista unui partid politic, pe de altă parte. Instituirea condiţiei legale privind depunerea listei cu semnături reprezintă o modalitate prin care candidatul la o funcţie sau demnitate publică îşi dovedeşte potenţialul de reprezentativitate şi arată, în acelaşi timp, preocuparea legiuitorului de a preveni exercitarea abuzivă a dreptului de a fi ales, pe de o parte, dar şi de a asigura, pe de altă parte, accesul efectiv la exerciţiul acestui drept persoanelor eligibile care într-adevăr beneficiază de credibilitatea şi susţinerea electoratului, astfel încât să existe şanse reale de reprezentare a acestuia în forul legislativ. Deşi o propunere de candidat nu poate privi, potrivit Constituţiei, decât o persoană ce întruneşte condiţiile constituţionale de eligibilitate, alegerile pot avea loc numai cu respectarea procedurii electorale. De aceea, depunerea candidaturii face parte din procedura electorală, aşa încât cerinţa ca propunerea candidaturii să fie reprezentativă constituie o condiţie legală ce nu vine în conflict cu dreptul constituţional de a fi ales (Decizia nr. 782 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 15 iunie 2009).

33.Dispoziţiile criticate se corelează şi cu recomandări cuprinse în Codul bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ adoptate de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei dea 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002). Liniile directoare statuează în acest sens, la art. 1.3 - Prezentarea candidaturilor, pct. i şi ii, următoarele: "i. Prezentarea candidaţilor individuali sau a listelor de candidaţi pot fi condiţionate de obţinerea unui anumit număr de semnături; ii. Legea nu trebuie să impună colectarea semnăturilor a mai mult de un 1% din alegătorii circumscripţiei respective." Această recomandare este dezvoltată în Raportul explicativ, pct. 8, după cum urmează: "Obligaţia de a colecta un anumit număr de semnături pentru prezentarea unei candidaturi nu este, în principiu, incompatibilă cu principiul sufragiului universal. În practică, toate partidele politice, cu excepţia unor formaţiuni politice fantome, par a nu se confrunta cu nicio dificultate în colectarea numărului necesar de semnături, atunci când normele care reglementează colectarea semnăturilor nu sunt utilizate pentru a împiedica unii candidaţi de a se prezenta. Pentru a evita orice manipulări de acest gen, legea trebuie să stabilească un număr maxim de semnături care nu trebuie să depăşească pragul de 1% din alegători." Curtea observă că textul citat distinge între partide care pot dovedi un potenţial de reprezentativitate şi partide care nu pot face acest lucru (formaţiuni politice fantome), ceea ce conduce la concluzia că, şi în viziunea Codului bunelor practici în materie electorală, simpla înregistrare a unui partid politic nu reprezintă singurul criteriu pentru a califica o formă de asociere ca atare. Trebuie ca partidul politic astfel constituit să probeze o activitate circumscrisă rolului partidelor politice într-un stat de drept.

34.În motivarea excepţiei se mai susţine şi încălcarea art. 26 din Constituţie, referitor la dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, invocându-se eventuale abuzuri legate de întocmirea listelor de susţinători şi de utilizarea datelor consemnate în acestea, de natură a determina o rezervă a cetăţenilor în completarea lor. Cu privire la aceste critici, Curtea reţine că operaţiunea de colectare a datelor cu caracter personal a semnatarilor listei de susţinere se face de către una sau mai multe persoane special desemnate în acest scop de partidul politic. Obligaţia de întocmire a acestor liste cu semnături incumbă respectivului partid politic, care trebuie să se preocupe de aducerea sa la îndeplinire şi să se asigure, totodată, prin propriile mijloace, de buna-credinţă a persoanei/persoanelor desemnate şi de respectarea, în consecinţă, a păstrării confidenţialităţii asupra conţinutului datelor colectate. Prin urmare, modalitatea în care persoana desemnată în acest scop înţelege să îşi îndeplinească sarcina primită nu poate reprezenta o problemă de neconstituţionalitate în sine a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 14/2003. Totodată, Curtea reţine că depunerea acestor liste este necesară strict pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor legale referitoare la înregistrarea candidaturilor la funcţiile elective, fără a se putea susţine în mod rezonabil că respectivele date ar putea fi utilizate şi în alte scopuri sau că nu vor fi stocate cu respectarea legislaţiei în materie. Astfel de critici vizează însă modul de aplicare a legii, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.

35.Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că impunerea prin lege a îndeplinirii anumitor condiţii pentru exercitarea unui drept constituţional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci reflectarea în plan legal a condiţiilor prevăzute de Constituţie pentru realizarea acestui drept, fără a se putea susţine încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie (în acelaşi sens, Decizia nr. 765 din 18 decembrie 2014, paragraful 17).

36.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, Curtea constată că este inadmisibilă.

37.Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cauze având ca obiect contestaţia formulată împotriva hotărârilor birourilor electorale prin care s-au respins candidaturi în cadrul alegerilor locale, cu motivarea că nu întrunesc condiţia legală referitoare la depunerea listelor de susţinători. Este vorba, aşadar, despre contestaţii formulate în etapa procesului electoral corespunzătoare depunerii candidaturilor, care cunoaşte o reglementare expresă prin dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 115/2015, după cum urmează: "(1) Acceptarea de către biroul electoral de circumscripţie a unei candidaturi poate fi contestată de către cetăţeni, partidele politice, alianţele politice şi alianţele electorale, în termen de cel mult 48 de ore de la data afişării candidaturii.

(2)Respingerea de către biroul electoral de circumscripţie a unei candidaturi poate fi contestată de către candidat, partidele politice, alianţele politice sau alianţele electorale care au propus candidatura respectivă, în termen de cel mult 48 de ore de la data afişării respingerii candidaturii.

(3)Contestaţiile trebuie să cuprindă numele şi prenumele, adresa şi calitatea contestatarului, numele şi prenumele persoanei a cărei candidatură a fost admisă sau respinsă, prezentarea temeiurilor contestaţiei, data şi semnătura contestatarului şi indicarea, dacă este cazul, a persoanei desemnate să îl reprezinte.

(4)Contestaţia şi, dacă este cazul, cererea de apel se depun la instanţa competentă să le soluţioneze, sub sancţiunea nulităţii.

(5)Contestaţiile privind admiterea sau respingerea candidaturilor se soluţionează în termen de 48 de ore de la înregistrare, de către judecătoria, respectiv tribunalul în a cărui rază teritorială se află circumscripţia electorală. Hotărârea nu se comunică.

(6)Împotriva hotărârii date în contestaţie se poate face apel în termen de 24 de ore de la pronunţare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul se soluţionează în termen de 24 de ore de la înregistrare.

(7)Hotărârea pronunţată în apel este definitivă.

(8)Instanţele judecătoreşti competente să soluţioneze contestaţiile formulate împotriva hotărârilor de admitere sau de respingere a unei candidaturi de către biroul electoral de circumscripţie vor lua măsuri de aducere la cunoştinţă, de îndată, a hotărârii definitive, după expirarea termenelor imperative prevăzute la alin. (5) şi (6), biroului electoral de circumscripţie care a pronunţat hotărârea atacată, în vederea definitivării candidaturilor."

38.Or, prevederile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, referitoare la tururile de scrutin pentru alegerea în funcţia de primar, sunt aplicabile în altă etapă a procesului electoral, respectiv a desfăşurării alegerilor, etapă a cărei existenţă este condiţionată de îndeplinirea condiţiilor şi parcurgerea, în consecinţă, a etapelor premergătoare, inclusiv depunerea/acceptarea candidaturilor, fiindu-i aplicabile, în mod corespunzător, alte dispoziţii legale în privinţa procedurii de formulare şi soluţionare a contestaţiilor.

39.Astfel fiind, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a acestui text de lege, sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale potrivit cărora "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia." Pe cale jurisprudenţială, Curtea a stabilit două criterii/condiţii pentru stabilirea/existenţa legăturii excepţiei de neconstituţionalitate cu soluţionarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, condiţii care trebuie întrunite cumulativ: aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014). Prin urmare, condiţia relevanţei excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv a incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii textului de lege criticat. (a se vedea şi Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014; Decizia nr. 189 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 15 iunie 2015; Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015; Decizia nr. 397 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 7 iulie 2015).

40.Dispoziţiile art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 nu sunt nici aplicabile în cauza dedusă judecăţii (contestaţie împotriva hotărârii biroului electoral de circumscripţie de respingere a unei candidaturi) şi nici necesare pentru restabilirea stării de legalitate în această cauză (eventuala înregistrare a candidaturii). Astfel fiind, excepţia de neconstituţionalitate cât priveşte aceste prevederi nu are legătură cu cauza în care a fost ridicată, etapă guvernată de reguli procedurale exprese şi imperative referitoare la subiecţii care pot formula contestaţie, obiectul contestaţiei şi autorităţile competente a o soluţiona. A accepta ideea că, în acest cadru, poate fi contestată însăşi procedura de desfăşurare a alegerilor (subsecventă acceptării candidaturilor) înseamnă, în realitate, a eluda ansamblul reglementărilor care guvernează procedura electorală, reglementări care conferă calitate procesuală în formularea contestaţiilor în mod distinct şi etapizat, în mod corespunzător "actorilor" electorali/autorităţilor/ structurilor implicate în fiecare etapă. În acest fel, orice contestaţie, indiferent de obiect, poate deveni un cadru "flexibil", în care să se invoce, în orice moment al alegerilor, şi indiferent de calitatea celui care o formulează, neconstituţionalitatea oricăreia dintre prevederile Legii nr. 115/2015. În plus, văzând şi dezvoltările jurisprudenţiale mai sus referite, a socoti admisibil a se proceda astfel înseamnă a ignora condiţia "interesului procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate" în cazul unor persoane care, în speţă, nu îndeplinesc condiţiile pentru înregistrarea candidaturii la alegerile locale, deci nici condiţia de a participa la etapa alegerilor, de natură a le conferi calitatea de a contesta modul de organizare şi desfăşurare a acestora.

41.Or, cauzele de inadmisibilitate au caracter imperativ şi sunt de ordine publică. De aceea, nici părţile, într-un proces privind soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, nici Curtea nu ar putea trece peste o cauză de inadmisibilitate. Ele se impun din oficiu, fiind destinate apărării unui interes eminamente public, privind limitele controlului, ca expresie a competenţei de atribuire a Curţii în exercitarea acestuia.

42.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de George Nicola şi, respectiv, de Partidul Naţional Democrat - Organizaţia Sector 2, în dosarele nr. 12.679/300/2016 şi nr. 12.680/300/2016 ale Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

2.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de aceiaşi autori, în aceleaşi dosare ale aceleiaşi instanţe, precum şi de Cătălin Daniel Fenechiu în Dosarul nr. 3.120/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, precum şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 11 mai 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Prim-magistrat-asistent,

Marieta Safta