LegeFormă consolidată
Lege nr. 58 din 5 martie 1998 (republicată) (actualizata)
privind activitatea bancara (actualizata până la data de 19 mai 2006
- Emitent
- Parlamentul
privind activitatea bancara (actualizata până la data de 19 mai 2006
*)Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 443/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, dandu-se textelor o noua numerotare.
Legea nr. 58/1998 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 23 martie 1998 şi a mai fost modificata prin: Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 24/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 31 martie 1999, aprobata cu modificari prin Legea nr. 246/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 9 mai 2002; Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 56/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, aprobata prin Legea nr. 437/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 20 iulie 2001; Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 137/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 24 octombrie 2001, aprobata cu modificari prin Legea nr. 357/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002; Legea nr. 485/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 10 decembrie 2003; Legea nr. 116/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 29/2004 pentru reglementarea unor măsuri financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 aprilie 2004; Legea nr. 278/2004 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizarii judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 30 iunie 2004.
*)Textul initial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 24 ianuarie 2005. Aceasta este forma actualizata de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de 19 mai 2006, cu modificările şi completările aduse de LEGEA nr. 131 din 12 mai 2006.
Activitatea bancara în România se desfăşoară prin institutii de credit autorizate, în condiţiile legii.
Institutia de credit reprezinta:
a)entitatea care desfăşoară cu titlu profesional activitate de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi de acordare de credite în cont propriu;
b)entitatea emitenta de moneda electronică, alta decat cea prevăzută la lit. a), denumita în continuare institutie emitenta de moneda electronică.
Prin public, în sensul prezentei legi, se înţelege orice persoană fizica, persoana juridica ori entitate fără personalitate juridica, ce nu are capacitatea şi experienta necesare pentru evaluarea riscului de nerambursare a sumelor depuse. Nu intră în categoria de public: statul, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, agentiile guvernamentale, băncile centrale, instituţiile de credit, instituţiile financiare şi alte institutii similare.
În România instituţiile de credit se pot constitui şi pot functiona ca bănci, organizaţii cooperatiste de credit, institutii emitente de moneda electronică şi case de economii pentru domeniul locativ.
Prin lege speciala se pot reglementa constituirea şi desfăşurarea activităţii de către institutii de credit, altele decat cele prevăzute la alin. 4, cu respectarea principiilor prezentei legi.
Prezenta lege se aplică băncilor şi instituţiilor emitente de moneda electronică, persoane juridice române, şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit straine.
Începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana, regimul instituţiilor de credit, inclusiv al instituţiilor emitente de moneda electronică, sau al instituţiilor financiare autorizate în alt stat membru, care funcţionează în România printr-o sucursala sau furnizeaza servicii în mod direct, va fi cel prevăzut în cap. XVII.
Prevederile cap. X se aplică sistemelor de plati din România, inclusiv participantilor la aceste sisteme şi administratorilor acestora, în condiţiile stabilite prin reglementarile Băncii Naţionale a României.
Organizarea şi functionarea instituţiilor de credit care se constituie ca organizaţii cooperatiste de credit şi case de economii pentru domeniul locativ sunt reglementate prin legi speciale.
În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
1.activitate bancara - atragerea de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public şi acordarea de credite în cont propriu;
2.institutie financiară - o entitate, alta decat o institutie de credit, al carei obiect principal de activitate consta în dobandirea de participatii sau în efectuarea uneia sau mai multora dintre activităţile financiare prevăzute la art. 11 alin. 1 lit. b)-l);
3.societate-mama - entitatea care se afla în una dintre urmatoarele situaţii:
a)detine direct şi/sau indirect majoritatea drepturilor de vot intr-o alta entitate, denumita în continuare filiala;
b)are dreptul sa numeasca sau sa revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor unei alte entităţi, denumita în continuare filiala, şi este în acelasi timp acţionar sau asociat al acelei entităţi;
c)are dreptul de a exercita o influenţa dominantă asupra unei entităţi, denumita în continuare filiala, la care este acţionar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte incheiate cu entitatea respectiva sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acestei entităţi, în situaţia în care legislatia care guverneaza statutul filialei permite existenta unor astfel de clauze ori prevederi;
d)este acţionar sau asociat al unei entităţi, denumita în continuare filiala, şi în ultimii 2 ani a numit singur, ca rezultat al exercitarii drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor filialei;
e)este acţionar sau asociat al unei entităţi, denumita în continuare filiala, şi controlează singur, în baza unui acord incheiat cu ceilalti actionari sau asociaţi, majoritatea drepturilor de vot în acea filiala;
4.sucursala - unitatea operationala fără personalitate juridica a unei institutii de credit, care efectueaza în mod direct toate sau unele dintre activităţile institutiei de credit, în limita mandatului dat de aceasta;
5.autoritate competentă - autoritatea naţionala însărcinată cu supravegherea prudentiala a instituţiilor de credit;
6.depozit - suma de bani incredintata în urmatoarele condiţii:
a)să fie rambursata în totalitate, cu sau fără dobânda sau orice alte facilităţi, la cerere ori la un termen convenit de către deponent cu depozitarul;
b)sa nu se refere la transmiterea proprietăţii, la furnizarea de servicii sau la acordarea de garantii;
7.credit - orice angajament de punere la dispoziţie sau acordarea unei sume de bani ori prelungirea scadentei unei datorii, în schimbul obligaţiei debitorului la rambursarea sumei respective, precum şi la plata unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice angajament de achizitionare a unui titlu care incorporeaza o creanta ori a altui drept la incasarea unei sume de bani;
8.conducatori - persoanele care, potrivit actelor constitutive şi/sau hotărârii organelor statutare ale institutiei de credit, sunt imputernicite sa conduca şi sa coordoneze activitatea zilnica a acesteia şi sunt investite cu competenţa de a angaja raspunderea institutiei de credit; nu intră în această categorie persoanele care asigura conducerea nemijlocita a compartimentelor din cadrul băncii, a sucursalelor şi a altor sedii secundare. În cazul sucursalelor instituţiilor de credit straine care desfăşoară activitate pe teritoriul României, conducătorii sunt persoanele imputernicite de institutia de credit sa conduca activitatea sucursalei şi sa angajeze legal în România institutia de credit străină;
9.acţionar semnificativ - persoana fizica, persoana juridica sau grupul de persoane fizice şi/sau juridice care acţionează împreună şi care deţin direct sau indirect o participatie de 10% ori mai mult din capitalul social al unei societăţi sau din drepturile de vot ori o participatie care permite exercitarea unei influente semnificative asupra gestiunii şi politicii de afaceri a acesteia;
10.grup de persoane care acţionează împreună - doua ori mai multe persoane fizice sau juridice care infaptuiesc o politica comuna faţă de societate;
11.autorizatie - actul emis de autoritatea competentă, care da dreptul de a desfăşura activităţile specificate în acesta;
12.institutie emitenta de moneda electronică - persoana juridica emitenta de mijloace de plată în forma de moneda electronică;
13.moneda electronică - valoarea monetara reprezentand o creanta asupra emitentului, care indeplineste cumulativ urmatoarele condiţii:
a)este stocata pe un suport electronic;
b)este emisa în schimbul primirii de fonduri a caror valoare nu poate fi mai mica decat valoarea monetara emisa;
c)este acceptata ca mijloc de plată şi de alte entităţi decat emitentul;
14.capital initial - partea fondurilor proprii, cuprinzand capitalul social sau capitalul de dotare şi alte elemente bilantiere, calculată şi actualizata conform metodologiei stabilite prin reglementarile Băncii Naţionale a României;
15.fonduri proprii - fondurile de care dispun instituţiile de credit, a caror metodologie de calcul este stabilita de Banca Naţionala a României prin reglementari;
16.state membre - statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state aparţinând Spatiului Economic European;
17.stat membru de origine - statul membru în care institutia de credit a fost autorizata;
18.un singur debitor - orice persoană ori grup de persoane fizice şi/sau juridice faţă de care banca are o expunere şi care sunt legate economic între ele, în sensul că:
a)una dintre persoane exercita controlul asupra celorlalte, direct sau indirect;
b)nivelul cumulat al expunerilor reprezinta un singur risc de credit pentru banca, intrucat persoanele sunt legate intr-o asemenea măsura încât, dacă unele dintre ele vor intampina dificultati de rambursare, alta sau celelalte vor intampina dificultati similare; în cazul acestor persoane se vor lua în considerare, fără a fi limitative, urmatoarele situaţii:
–sunt filiale ale aceleiasi entităţi;
–au aceeasi conducere;
–între ele exista o interdependenta comerciala directa, care nu poate fi substituita într-un termen scurt;
19.expunere - orice risc al unei bănci, efectiv sau potenţial, care trebuie evidentiat în bilant şi/sau în afara bilantului şi care decurge din urmatoarele, fără a se limita la acestea:
a)credite;
b)investitii în acţiuni şi alte valori mobiliare;
c)alte participatii de natura imobilizarilor financiare;
d)efecte de comert scontate sau avalizate;
e)garantii emise;
f)acreditive deschise sau confirmate;
20.societatea prestatoare de servicii auxiliare sau conexe - societatea al carei obiect de activitate consta în principal în detinerea şi administrarea de bunuri mobile şi imobile, în servicii de procesare a datelor şi administrare de baze de date ori în alte activităţi, având un caracter conex în raport cu activitatea principala a uneia sau mai multor institutii de credit;
21.stat membru gazda - statul membru în care institutia de credit are deschisa o sucursala sau în care presteaza servicii în mod direct;
22.holding financiar - o societate-mama, institutie financiară ale carei filiale sunt exclusiv institutii de credit sau sunt în principal institutii de credit ori institutii financiare, dar cel puţin una să fie o institutie de credit;
23.societate tip holding - o societate-mama, alta decat un holding financiar sau o institutie de credit, ale carei filiale includ cel puţin o institutie de credit;
24.legaturi stranse - relatiile existente între doua ori mai multe persoane fizice şi/sau juridice aflate în una dintre urmatoarele situaţii:
a)una dintre persoane detine o participatie directa sau prin intermediul unei relatii de control de cel puţin 20% din capitalul social ori din drepturile de vot ale celeilalte persoane;
b)una dintre persoane exercita controlul asupra celeilalte persoane;
c)persoanele sunt legate permanent cu una şi aceeasi persoana printr-o relaţie de control;
25.sistem de plati - aranjamentul colectiv formalizat, cuprinzand reguli şi proceduri standardizate comune cu privire la executarea ordinelor de transfer între participanti, precum şi infrastructura corespunzătoare prin care se realizează toate sau o parte din activităţile de procesare, manipulare, compensare şi decontare a oricăror mijloace de plată şi/sau plata oricăror sume de bani prin intermediul mijloacelor de plată, aranjament intervenit între cel puţin 3 participanti, care pot fi: institutii de credit, societăţi de servicii de investitii financiare, Trezoreria Statului sau alte entităţi din strainatate care desfăşoară activităţi specifice instituţiilor de credit sau societatilor de servicii de investitii financiare.
În sensul prezentei legi:
a)toate sediile secundare din România ale unei institutii de credit straine vor fi considerate o singura sucursala;
b)toate filialele unei societăţi-mama care, la randul sau, este o filiala a altei societăţi-mama vor fi considerate filiale ale celei din urma.
O persoana se afla sub controlul unei persoane fizice sau juridice în situaţiile în care între acestea exista o relaţie de natura celei dintre o societate-mama şi o filiala a acesteia, asa cum este aceasta prevăzută la art. 3 pct. 3, sau o relaţie similara, de genul relatiilor existente între:
a)soti, rude şi afini până la gradul al doilea inclusiv;
b)persoanele prevăzute la lit. a) şi societăţile aflate sub controlul acestora;
c)o societate, administratorii şi persoanele fizice sau juridice care exercită controlul asupra acesteia;
d)societăţi aflate sub controlul aceleiasi ori acelorasi persoane fizice sau juridice.
Persoanele aflate în situaţiile prevăzute la alin. 1 se prezuma ca formeaza un grup de persoane care acţionează împreună.
Banca Naţionala a României poate decide ca un grup de persoane acţionează împreună, având în vedere şi alte circumstanţe decat cele prevăzute la art. 4.
La stabilirea drepturilor de vot ale unei persoane se vor lua în calcul urmatoarele:
a)drepturile de vot deţinute de alte persoane sau entităţi în nume propriu, dar în contul persoanei respective;
b)drepturile de vot deţinute de o entitate care se afla sub controlul persoanei respective;
c)drepturile de vot deţinute de un tert cu care persoana respectiva a incheiat un acord scris, prin care acestea se obliga sa actioneze în mod concertat, astfel încât prin exercitarea drepturilor de vot pe care le deţin sa realizeze o politica comuna cu caracter de continuitate faţă de entitatea în care deţin aceste drepturi de vot;
d)drepturile de vot deţinute de o terta parte în baza unui acord scris incheiat cu persoana respectiva sau cu o entitate aflata sub controlul acestei persoane, prin care se prevede transferul temporar al drepturilor de vot către terta parte;
e)drepturile de vot aferente acţiunilor deţinute de persoana respectiva, chiar dacă aceste acţiuni au fost gajate, cu excepţia cazului în care persoana în favoarea careia au fost gajate actiunile controlează drepturile de vot şi îşi declara intentia de a le exercita, caz în care drepturile de vot vor fi considerate ca aparţinând persoanei în favoarea careia actiunile au fost gajate;
f)drepturile de vot aferente acţiunilor asupra cărora persoana respectiva are un drept de uzufruct;
g)drepturile de vot pe care persoana respectiva sau o entitate care se afla sub controlul acesteia este indreptatita să le dobandeasca din iniţiativa sa în baza unui acord formal;
h)drepturile de vot aferente acţiunilor depozitate la persoana respectiva, pe care aceasta le poate exercita în mod discretionar, în absenta unor instrucţiuni specifice de la terta parte care detine aceste acţiuni.Secţiunea a 3-a Interdictii
Se interzice oricarei persoane fizice care acţionează în cont propriu, în contul altei/altor persoane ori în calitate de administrator sau reprezentant al unei entităţi care nu este autorizata ca institutie de credit sa desfasoare activitate de atragere de depozite ori alte fonduri rambursabile de la public ori o activitate de atragere şi/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii şi acordarii de credite într-un sistem colectiv.
Se interzice oricarei persoane, care nu are autorizatie emisa de Banca Naţionala a Romanei, sa utilizeze denumirea de banca sau derivatele denumirii de banca, în legătură cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu excepţia cazului în care aceasta utilizare este stabilita sau recunoscută prin lege sau printr-un acord international, sau când, din contextul în care este folosit cuvantul banca, rezultă neindoielnic că nu este vorba de activităţi bancare.
În orice formă de publicitate, acte oficiale, contracte ori alte asemenea documente, initialele, sigla, emblema sau alte elemente de identificare a unei bănci care funcţionează în România ori care sugereaza o legătură cu aceasta pot fi utilizate numai de către şi în legătură cu o filiala a băncii, inclusiv în denumirea acesteia.
În scopul exercitarii activităţilor specifice, instituţiile de credit straine pot utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizeaza şi în tara de origine, fără a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la utilizarea denumirilor "casa de economii pentru domeniul locativ", "banca" sau alti termeni utilizati în România, care denumesc institutii de credit. În situaţia în care exista pericolul unor confuzii, în scopul asigurarii unei clarificari corespunzătoare, Banca Naţionala a României poate să solicite ca numele institutiei de credit respective să fie însoţit de o menţiune explicativa.
Se interzice oricarei institutii de credit straine sa desfasoare activitate în România, cu excepţia cazului în care activitatea este desfăşurată printr-o sucursala pentru care a fost emisa o autorizatie de către Banca Naţionala a României.
Se interzice oricarei entităţi care nu este autorizata ca institutie de credit să se angajeze, în cont propriu sau în contul altei/altor persoane, intr-o activitate de atragere de depozite şi/sau alte fonduri rambursabile de la public, intr-o activitate de emitere de moneda electronică ori intr-o activitate de atragere şi/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii şi creditarii într-un sistem colectiv.
Interdictia prevăzută la alin. 1 nu se aplică în cazul atragerii de depozite şi alte fonduri rambursabile*):
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui alineat se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
a)de către statul român sau de un stat membru ori de către autorităţile regionale sau ale administraţiei publice locale ale statului român ori ale unui stat membru;
b)de către organisme publice internationale la care statul român sau unul ori mai multe state membre participa în calitate de membru;
c)în cazurile expres prevăzute în legislatia română sau în legislatia naţionala a unui stat membru ori în legislatia comunitara, cu condiţia ca aceste activităţi sa faca obiectul unei reglementari şi unui control adecvate, în scopul protejarii deponentilor şi investitorilor.
Interdictia prevăzută la alin. 1 referitoare la emiterea de moneda electronică nu se aplică instituţiilor emitente de moneda electronică exceptate, total sau parţial, de la aplicarea dispoziţiilor prezentei legi. Exceptarea poate fi facuta, în condiţiile prevăzute prin reglementarile Băncii Naţionale a României emise în conformitate cu legislatia comunitara, din considerente legate de volumul activităţii ori de sfera entitatilor care accepta ca mijloc de plată moneda electronică emisa de acestea.
Băncile pot desfăşura, în limita autorizatiei acordate, urmatoarele activităţi:
a)atragere de depozite şi de alte fonduri rambursabile;
b)contractare de credite, incluzând printre altele: credite de consum, credite ipotecare, finantarea tranzactiilor comerciale, operaţiuni de factoring, scontare, forfetare;
c)leasing financiar;
d)servicii de transfer monetar;
e)emitere şi administrare de mijloace de plată, cum ar fi: cărţi de credit, cecuri de calatorie şi altele asemenea, inclusiv emitere de moneda electronică;
f)emitere de garantii şi asumare de angajamente;
g)tranzactionare în cont propriu sau în contul clientilor, în condiţiile legii, cu:
–instrumente ale pieţei monetare, cum sunt: cecuri, cambii, bilete la ordin, certificate de depozit;
–valuta;
–contracte futures şi options;
–instrumente având la baza cursul de schimb şi rata dobanzii;
–valori mobiliare şi alte instrumente financiare;
h)intermediere, în condiţiile legii, în oferta de valori mobiliare şi alte instrumente financiare, prin subscrierea şi plasamentul acestora ori prin plasament şi prestarea de servicii aferente;
i)acordare de consultanţă cu privire la structura capitalului, strategia de afaceri şi alte aspecte legate de aceasta, consultanţă şi prestare de servicii cu privire la fuziuni şi achizitii de societăţi comerciale;
j)intermediere pe piaţa interbancara;
k)administrare de portofolii ale clientilor şi consultanţă legata de aceasta;
l)pastrare în custodie şi administrare de valori mobiliare şi alte instrumente financiare;
m)prestare de servicii privind furnizarea de date şi referinţe în domeniul creditarii;
n)închiriere de casete de siguranţă.
Furnizarea de date şi referinţe prevăzută la alin. 1 lit. m) se face cu respectarea dispoziţiilor legale referitoare la obligaţia pastrarii secretului profesional.
Băncile pot desfăşura, în limita autorizatiei acordate, şi alte activităţi permise de legislatia în vigoare, cum ar fi: depozitarea activelor fondurilor de investitii şi societatilor de investitii, distribuirea de titluri de participare la fonduri de investitii şi acţiuni ale societatilor de investitii, actionarea ca operator al Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare, operaţiuni cu metale şi pietre pretioase şi obiecte confectionate din acestea, operaţiuni în mandat, servicii de procesare de date, administrare de baze de date ori alte asemenea servicii pentru terti, participare la capitalul social al altor entităţi.
Băncile pot presta servicii auxiliare sau conexe legate de activităţile desfăşurate, cum ar fi: detinerea şi administrarea de bunuri mobile şi imobile necesare desfăşurării activităţii sau pentru folosinţă salariatilor, şi pot efectua orice alte activităţi ori operaţiuni necesare pentru realizarea obiectului de activitate autorizat, fără a fi necesară includerea lor în autorizatia acordată.
Operaţiunile de leasing financiar vor putea fi desfăşurate în mod direct începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana. Până la această dată, operaţiunile de leasing financiar pot fi desfăşurate prin societăţi distincte, constituite ca filiale în acest scop.
Băncile nu pot desfăşura alte activităţi în afara celor prevăzute la art. 11. De asemenea, băncile nu pot desfăşura urmatoarele activităţi:
a)operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile, cu excepţia celor prevăzute la art. 13;
b)gajarea propriilor acţiuni în contul datoriilor băncii;
c)acordarea de credite sau furnizarea altor servicii clientilor, condiţionată de vanzarea sau cumpararea acţiunilor băncii;
d)acordarea de credite garantate cu actiunile emise de banca;
e)primirea de depozite, titluri sau alte valori, când banca se afla în incetare de plati;
f)acordarea de credite condiţionată de acceptarea de către client de alte servicii care nu au legătură cu operaţiunea de creditare respectiva.
Băncile pot desfăşura urmatoarele operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile:
a)operaţiuni necesare desfăşurării activităţii, potrivit prezentei legi;
b)operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile destinate perfectionarii pregatirii profesionale a salariatilor, organizarii unor spatii de odihnă şi recreare sau asigurarii de locuinte pentru salariati şi familiile acestora;
c)închiriere de bunuri mobile şi imobile către terţe părţi, cu condiţia ca valoarea bunurilor mobile şi imobile inchiriate sa nu depăşească 5% din fondurile proprii ale băncii şi ca totalul veniturilor obtinute din aceste operaţiuni sa nu depăşească 5% din totalul veniturilor băncii, mai puţin veniturile obtinute din aceste operaţiuni; aceste niveluri pot fi depăşite în cazuri bine justificate, numai cu aprobarea Băncii Naţionale a României;
d)operaţiuni cu bunuri mobile şi imobile dobandite ca urmare a executarii silite a creanţelor băncii.
Bunurile mobile şi imobile dobandite în urma executarii silite a creanţelor băncii vor fi vandute de către banca în termen de un an de la data dobândirii, dacă aceste bunuri nu sunt utilizate în condiţiile prevăzute la alin. 1. Pentru motive justificate, termenul poate fi prelungit cu aprobarea Băncii Naţionale a României.
Dispozitiile art. 11-13 se aplică în mod corespunzător şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit straine.
Băncile, persoane juridice române, pot functiona numai pe baza autorizatiei emise de Banca Naţionala a României. Ele se constituie sub forma juridica de societate comerciala pe acţiuni, în baza aprobării Băncii Naţionale a României, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, aplicabile societatilor comerciale.
Băncile, persoane juridice române, vor avea sediul social şi, după caz, sediul real, reprezentand locul unde se afla centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare, pe teritoriul României.
La autorizarea unei bănci, persoana juridica română, constituita ca filiala a unei institutii de credit straine sau ca filiala a unei entităţi care detine ca filiala o institutie de credit străină ori care se va afla sub controlul acelorasi persoane fizice sau juridice care controlează o institutie de credit străină, Banca Naţionala a României se va consulta cu autoritatea competentă din tara de origine a institutiei de credit straine.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. b) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Cererea de autorizare va fi inaintata Băncii Naţionale a României în forma stabilita de aceasta.
Documentaţia care trebuie să insoteasca cererea, termenele şi procedura de autorizare vor fi stabilite prin reglementarile Băncii Naţionale a României.
Condiţiile în care autorizatia poate fi acordată vor fi reglementate de Banca Naţionala a României şi se vor referi, fără a fi limitative, la:
a)calificarea şi experienta profesionala a conducătorilor băncii;
b)nivelul minim al capitalului initial;
c)studiul de fezabilitate, care va cuprinde cel puţin tipul de operaţiuni prevăzute a se desfăşura şi structura organizatorica a băncii;
d)actionarii semnificativi şi fondatorii băncii;
e)structura actionariatului;
f)sediile băncii;
g)auditorul financiar.
Banca Naţionala a României poate cere unui solicitant să prezinte orice informatie şi documente suplimentare, dacă cele prezentate sunt incomplete sau insuficiente.
În termen de cel mult 4 luni de la primirea cererii, Banca Naţionala a României va aproba constituirea unei bănci sau va respinge cererea şi va comunică în scris solicitantului hotărârea sa, împreună cu motivele care au stat la baza acesteia, în cazul respingerii cererii.
În termen de doua luni de la comunicarea aprobării de constituire, în vederea obtinerii autorizatiei de functionare vor fi prezentate Băncii Naţionale a României documentele care atesta constituirea legala a băncii. În cazul băncilor care se constituie pe calea subscriptiei publice, termenul de prezentare a acestor documente este de 8 luni.
Banca Naţionala a României decide cu privire la autorizarea funcţionarii unei bănci în termen de cel mult 4 luni de la data primirii documentelor prevăzute la alin. 2. Prevederile alin. 1 se aplică în mod corespunzător.
În cazul în care Banca Naţionala a României nu se pronunţă asupra unei cereri de autorizare în termenele prevăzute în cuprinsul acestui articol, solicitantul poate cere Consiliului de administratie al Băncii Naţionale a României, în termen de 15 zile de la expirarea acestor termene, eliberarea unei decizii. Procedura prevăzută la art. 149 este aplicabila în mod corespunzător.
Cererea de autorizare va fi respinsa, dacă:
a)documentaţia prezentată este incompleta sau nu este întocmită în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare;
b)capitalul initial se situeaza sub nivelul minim stabilit de Banca Naţionala a României;
c)forma juridica este alta decat cea prevăzută la art. 15;
d)din evaluarea documentatiei prezentate rezultă ca banca nu poate asigură realizarea obiectivelor propuse în condiţii compatibile cu buna functionare a sistemului bancar şi cu regulile unei practici bancare prudente, care să asigure protejarea intereselor deponentilor şi ale altor creditori;
e)Banca Naţionala a României constata ca persoanele numite în calitate de conducator sau administrator nu corespund obiectivelor propuse şi necesităţii desfăşurării activităţii băncii în conformitate cu cerinţele legii şi cu regulile unei practici bancare prudente şi sanatoase;
f)Banca Naţionala a României constata ca actionarii băncii, atât din perspectiva calităţii acestora, cat şi a structurii grupului din care acestia fac parte, sau alte persoane care au legaturi stranse cu banca nu corespund cerințelor asigurarii unei gestiuni sanatoase şi prudente a băncii şi realizării unei supravegheri eficiente, potrivit prezentei legi;
g)înainte de obtinerea aprobării de constituire, fondatorii au facut comunicari publice asupra funcţionarii băncii;
h)nu sunt respectate prevederile prezentei legi sau reglementarile date în aplicarea acesteia;
i)Banca Naţionala a României constata ca dispozitiile legale, regulamentare sau administrative existente în tara de origine, care guverneaza statutul persoanelor având legaturi stranse cu banca, sau dificultatile în implementarea acestor dispozitii împiedica realizarea unor supravegheri prudentiale eficiente ori ca supravegherea din tara de origine a unei institutii de credit straine care a solicitat autorizarea unei sucursale este insuficienta;
j)auditorul financiar nu indeplineste cerinţele de experienta, independenta şi alte cerinţe prevăzute de lege.Secţiunea a 2-a Regimul instituţiilor de credit straine
Instituţiile de credit straine pot desfăşura activităţi în România prin sucursale, ale caror înfiinţare şi functionare sunt supuse autorizarii Băncii Naţionale a României. În acest sens, prevederile art. 17-20 se aplică în mod corespunzător.
Instituţiile de credit straine au obligaţia sa notifice Băncii Naţionale a României deschiderea de reprezentante în România în conformitate cu reglementarile date de aceasta.
Reprezentantele îşi vor limita activitatea la acte de informare, de reprezentare, de cercetare a pieţei, contactare de clienti şi nu vor efectua nici un fel de operaţiuni supuse dispoziţiilor prezentei legi.
Instituţiile emitente de moneda electronică se pot constitui în România ca societăţi comerciale pe acţiuni în baza aprobării Băncii Naţionale a României, cu respectarea legislaţiei aplicabile societatilor comerciale, şi pot functiona numai pe baza autorizatiei emise de aceasta.
În acest sens, prevederile art. 15 alin. 2, art. 16 şi art. 17-20 se aplică în mod corespunzător.*)
*)Art. VII din Legea nr. 485/2003 prevede că: "Instituţiile emitente de moneda electronică, altele decat băncile, inclusiv sucursalele din România ale unor astfel de institutii din strainatate, care desfăşoară activitate în România, se considera ca deţin o autorizatie, potrivit prezentei legi.
Instituţiile prevăzute la alin. 1 trebuie să prezinte Băncii Naţionale a României, în termen de 6 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, documentaţia necesară care să permită evaluarea indeplinirii de către acestea a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 58/1998, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, şi de reglementarile Băncii Naţionale a României date în aplicarea acesteia şi, după caz, adoptarea masurilor necesare, inclusiv retragerea autorizatiei."
Obiectul de activitate al instituţiilor emitente de moneda electronică va fi limitat la desfăşurarea activităţii de emitere de moneda electronică şi la prestarea urmatoarelor categorii de servicii:
a)servicii financiare şi nefinanciare strans legate de activitatea de emitere de moneda electronică, cum ar fi: administrarea de moneda electronică prin indeplinirea unor functii operationale şi a altor functii conexe legate de emiterea de moneda electronică, emiterea şi administrarea altor mijloace de plată, fără ca prin aceasta să se acorde credite sub orice formă;
b)servicii de stocare a informaţiilor pe un suport electronic, în numele unei institutii publice sau al altei entităţi.
Instituţiile emitente de moneda electronică nu vor atrage alte fonduri rambursabile decat cele care sunt transformate imediat în moneda electronică.
Banca Naţionala a României poate retrage autorizatia acordată unei bănci, persoana juridica română, sau unei sucursale din România a unei institutii de credit straine, fie la cererea băncii, când actionarii au decis dizolvarea şi lichidarea acesteia, respectiv la cererea institutiei de credit straine, fie ca sanctiune, conform art. 99 alin. 2 lit. d), fie pentru urmatoarele motive:
a)banca nu a inceput operaţiunile pentru care a fost autorizata, în termen de un an de la primirea autorizatiei, sau nu şi-a exercitat, de mai mult de 6 luni, activitatea de acceptare de depozite;
b)autorizatia a fost obtinuta pe baza unor declaratii false sau prin orice alt mijloc ilegal;
c)a avut loc o fuziune sau o divizare a băncii;
d)autoritatea competentă din tara în care are sediul institutia de credit străină ce a înfiinţat o sucursala în România i-a retras acesteia autorizatia de a desfăşura activităţi bancare;
e)s-a pronuntat o hotărâre de declansare a procedurii falimentului băncii, dacă aceasta mai detine autorizatie de functionare la data pronuntarii hotărârii;
f)actionariatul băncii nu mai indeplineste condiţiile prevăzute de lege şi de norme pentru asigurarea unei gestiuni prudente şi sanatoase a băncii ori nu mai permite realizarea unei supravegheri eficiente;
g)Banca Naţionala a României apreciaza ca menţinerea autorizatiei băncii pericliteaza interesele deponentilor şi ale altor creditori ai băncii, prin aceea ca banca nu mai poseda suficiente fonduri proprii pentru desfăşurarea în condiţii normale a activităţii sau exista elemente care conduc la concluzia ca într-un termen scurt banca nu îşi va mai putea îndeplini oblibaţiile către deponenti sau către alti creditori, ori ca banca nu mai justifica prezenta sa în piaţa intrucat activitatea desfăşurată nu corespunde scopului pentru care banca s-a înfiinţat sau aceasta activitate nu poate fi desfăşurată decat prin atragerea de resurse la rate ale dobanzii mult mai mari decat cele practicate pe piaţa;
h)conducerea băncii nu a fost asigurata de cel puţin două persoane pe o perioadă de cel mult 3 luni;
i)nu mai sunt indeplinite orice alte condiţii care au stat la baza emiterii autorizatiei.
Cererea de retragere a autorizatiei, formulata potrivit prevederilor art. 25, de către banca, persoana juridica română, respectiv de către institutia de credit străină, va fi însoţită cel puţin de planul de lichidare a activului şi de stingere a pasivului, care să asigure plata integrală a creanţelor deponentilor şi ale altor creditori.
Lichidarea la iniţiativa acţionarilor este permisa numai în cazul în care banca nu se afla în vreuna dintre situaţiile prevăzute de lege pentru declanşarea procedurii falimentului.
În cazul retragerii autorizatiei unei bănci, persoana juridica română, sau unei sucursale din România a unei institutii de credit straine care nu are sediul social pe teritoriul unui stat membru, Banca Naţionala a României va informa în consecinţa autorităţile competente din statele membre gazda în care banca, respectiv institutia de credit străină, desfăşoară activitate.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. c) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Hotărârea Băncii Naţionale a României de retragere a autorizatiei se comunică în scris băncii sau sucursalei în cauza, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi cel puţin în doua cotidiene de circulatie naţionala.
Hotărârea de retragere a autorizatiei produce efecte de la data publicarii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau de la o dată ulterioară, specificata în hotărârea respectiva.
Ca urmare a retragerii autorizatiei, banca va intra în lichidare, dispozitiile cuprinse în cap. XIV referitoare la lichidarea băncilor fiind aplicabile în consecinţa.
Începând cu data intrarii în vigoare a hotărârii de retragere a autorizatiei, banca, persoana juridica română, respectiv sucursala din România a institutiei de credit straine, nu va putea desfăşura alte activităţi decat cele legate de lichidare.
Fuziunea sau divizarea băncilor se va efectua potrivit dispoziţiilor legale, precum şi cu respectarea reglementarilor Băncii Naţionale a României.
Fuziunea se poate realiza:
a)între doua sau mai multe bănci;
b)între bănci şi institutii emitente de moneda electronică;
c)între bănci şi institutii financiare;
d)între bănci şi entităţi prestatoare de servicii auxiliare sau conexe.
Fuziunea şi divizarea, în condiţiile alin. 1, sunt supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României.
Dacă în urma procesului de fuziune sau de divizare a unei bănci rezultă institutii de credit noi, acestea sunt obligate să obţină autorizatia de functionare din partea Băncii Naţionale a României.
Organizarea şi conducerea băncilor se stabilesc prin actele constitutive ale băncilor, în conformitate cu legislatia comerciala şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi.
În toate actele sale oficiale banca trebuie să se identifice în mod clar printr-un minimum de date: firma sub care este inmatriculata în registrul comerţului, capitalul social, adresa sediului social, codul unic de înregistrare, numărul de ordine în registrul comerţului, numărul şi data înmatriculării în registrul bancar.
Banca este angajata prin semnatura a cel puţin 2 conducatori, având competentele stabilite prin actul constitutiv, sau a cel puţin 2 salariati ai băncii, împuterniciţi de conducerea acesteia.
Se asimileaza semnaturilor prevăzute la alin. 1:
a)semnatura electronică extinsa, bazata pe un certificat calificat emis de un furnizor de servicii de certificare calificata, în conformitate cu prevederile legale privind semnatura electronică;
b)orice alta tehnica echivalenta de garantare a autenticităţii semnaturii, aprobata de Banca Naţionala a României.
Fiecare banca va avea un regulament propriu de functionare, aprobat de organele statutare, prin care va stabili cel puţin:
a)structura organizatorica a băncii;
b)atribuţiile fiecarui compartiment al băncii şi relatiile dintre acestea;
c)atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale băncii;
d)atribuţiile comitetului de audit, comitetului de administrare a riscurilor, ale caror constituire şi functionare se vor stabili prin reglementarile Băncii Naţionale a României;
e)atribuţiile comitetului de administrare a activelor şi pasivelor, ale comitetului de credite şi ale altor organe specializate ale băncii, ale caror constituire şi functionare se vor stabili în baza deciziei organelor statutare;
f)competentele conducătorilor băncii, ale persoanelor care asigura conducerea compartimentelor din cadrul băncii, a sucursalelor şi a altor sedii secundare şi ale altor salariati care efectueaza operaţiuni în numele şi pe contul băncii;
g)sistemul de control intern şi organizarea şi functionarea activităţii de audit intern.
Conducătorii şi administratorii unei bănci trebuie să aibă o buna reputatie, calificare şi competenţa adecvate pentru realizarea obiectivelor propuse şi pentru crearea premiselor necesare în vederea desfăşurării activităţii băncii în conformitate cu cerinţele legii şi cu regulile unei practici bancare prudente şi sanatoase, în scopul asigurarii credibilitatii şi viabilitatii sistemului bancar, inclusiv protejarea intereselor deponentilor şi ale altor creditori ai băncii.
Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. 1 trebuie să fie aprobata de Banca Naţionala a României înainte de începerea exercitarii responsabilitatilor.
La numirea conducătorilor banca trebuie să asigure indeplinirea cerinței ca fiecare dintre tipurile de activităţi pe care le desfăşoară să se afle sub coordonarea unui conducator cu experienta în aceste activităţi.
Banca Naţionala a României are autoritatea de a analiza în ce măsura sunt respectate condiţiile minime prevăzute în prezenta lege şi reglementarile date în aplicarea acesteia, de a evalua toate circumstantele şi informaţiile legate de activitatea, reputatia, integritatea morala şi de experienta fiecarei persoane şi de a decide dacă aceste persoane corespund cerințelor prevăzute la alin. 1.
Evaluarea se va face atât la nivel individual, cat şi la nivel colectiv, astfel încât să se asigure şi indeplinirea cerințelor prevăzute la alin. 4.
Conducerea băncii trebuie să fie asigurată de cel puţin două persoane. Conducătorii trebuie să fie salariati ai băncii şi pot fi membri ai consiliului de administratie. Conducătorii băncii trebuie să asigure efectiv conducerea de zi cu zi a activităţii băncii, sa exercite exclusiv functia pentru care au fost numiti şi cel puţin unul dintre acestia sa ateste cunoasterea limbii române. Ei trebuie să fie licentiati în unul dintre domeniile economic, juridic ori în alt domeniu care se circumscrie activităţii financiar-bancare şi/sau sa fi absolvit cursuri post-universitare în unul dintre aceste domenii şi să aibă experienta de minimum 7 ani în domeniul financiar-bancar, care să fie relevanta pentru specificul şi volumul activităţii desfăşurate de banca.
Administratorii băncii pot fi numai persoane fizice. Aceste persoane trebuie să aibă experienta de minimum 3 ani în domeniul financiar-bancar sau într-un domeniu care poate fi considerat relevant pentru activitatea băncii.
În scopul asigurarii credibilitatii şi viabilitatii sistemului bancar Banca Naţionala a României va stabili prin reglementari şi alte criterii specifice de evaluare a calităţii, activităţii şi experientei persoanelor desemnate în calitate de conducator sau administrator al unei bănci, precum şi alte reguli şi norme etice şi profesionale pentru personalul bancar.
În cazul în care conducătorii băncii fac parte din consiliul de administratie, numărul membrilor acestuia trebuie să fie stabilit astfel încât administratorii care nu au şi calitatea de conducator sa constituie majoritatea.
În afară de condiţiile prevăzute de legislatia în vigoare referitoare la administratori, o persoană nu poate fi aleasa în consiliul de administratie al unei bănci, iar dacă a fost aleasa, decade din mandatul sau, dacă:
a)este salariat al băncii în cauza, cu excepţia conducătorilor acesteia;
b)este salariat, administrator sau auditor financiar la o alta institutie de credit, persoana juridica română, cu excepţia cazului în care banca este o filiala a institutiei de credit respective;
c)în ultimii 5 ani i s-a retras aprobarea de către autoritatea competentă de a conduce o institutie de credit sau a fost inlocuita ca urmare a unei măsuri de remediere luate de o institutie de credit;
d)îi este interzis, printr-o dispoziţie legala, o hotărâre judecătorească sau o decizie a unei alte autorităţi, sa conduca o institutie de credit, o institutie financiară sau o societate de asigurare/reasigurare ori sa desfasoare activitate în unul dintre domeniile specifice instituţiilor respective.
Dispozitiile legislaţiei în vigoare, referitoare la situaţiile de incompatibilitate prevăzute pentru administratori, inclusiv cele ale alin. 1, şi prevederile cap. VII se aplică şi conducătorilor băncii care nu sunt membri ai consiliului de administratie.
Dispozitiile art. 32-38 se aplică în mod corespunzător şi sucursalelor instituţiilor de credit straine, autorizate sa functioneze în România. Conducătorilor acestor sucursale li se aplică şi dispozitiile art. 40 alin. 2.
La data aderarii României la Uniunea Europeana dispozitiile art. 37 alin. 2 şi 3 şi cele ale art. 38 se abroga.
Administratorul notifica în scris băncii natura şi intinderea interesului sau relatiei sale materiale, dacă:
a)este parte a unui contract cu banca;
b)este administrator al unei persoane juridice care este parte a unui contract cu banca;
c)are un interes material sau o relaţie materiala cu o persoană care este parte într-un contract cu banca, cu excepţia contractelor de depozit sau de pastrare de valori.
Obligaţia prevăzută la art. 43 revine administratorului atunci când a cunoscut sau trebuia sa cunoasca faptul ca a fost incheiat sau este în curs de a fi incheiat un astfel de contract.
Administratorul unei bănci este obligat ca, ori de cate ori este necesar, dar nu mai puţin de o dată pe an, să prezinte, în scris, consiliului de administratie al băncii o declaratie din care să rezulte numele şi adresa asociatilor săi şi date referitoare la interesele materiale de natura financiară, comerciala, agricola, industriala sau de alta natura ale administratorului şi ale familiei sale.
Un administrator care are un interes material sau o relaţie materiala, în sensul art. 43, 45 şi 47, nu va participa la dezbaterile asupra contractului şi se va abtine de la vot asupra oricarei probleme legate de acest contract.
În scopul realizării cvorumului necesar luării unei decizii asupra contractului în cauza, administratorul va fi considerat prezent.
Un interes este considerat material, în sensul prevederilor art. 43 şi 45, dacă se referă la averea, afacerea sau interesele familiei (sotului/sotiei, rudelor şi afinilor până la gradul al doilea inclusiv) persoanei care are interes.
Când un administrator nu declara un conflict de interese, în conformitate cu prevederile prezentului capitol:
a)banca, un acţionar al acesteia sau Banca Naţionala a României poate cere instanţei judecătorești anularea oricărui contract în care acesta are un interes material nedeclarat, potrivit celor prevăzute în prezentul capitol;
b)Banca Naţionala a României, potrivit art. 100, poate cere băncii suspendarea administratorului pe o perioadă care să nu depăşească un an sau inlocuirea acestuia.
Banca va pastra confidentialitatea asupra tuturor faptelor, datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea desfăşurată, precum şi asupra oricărui fapt, data sau informatie, aflate la dispoziţia sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relatiile personale sau de afaceri ale clientilor ori informaţii referitoare la conturile clientilor - solduri, rulaje, operaţiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele incheiate cu clientii.
Orice persoană care beneficiaza de serviciile unei bănci este considerata client al acesteia.
Orice membru al consiliului de administratie al unei bănci, angajatii acesteia şi orice persoană care, sub o formă sau alta, participa la conducerea, administrarea ori activitatea băncii are obligaţia sa pastreze secretul profesional asupra oricărui fapt, date sau informaţii la care se referă art. 49, de care a luat cunoştinţa în cursul desfăşurării activităţii sale profesionale.
Persoanele prevăzute la alin. 1 nu au dreptul de a folosi sau de a dezvălui, nici în timpul activităţii şi nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, dacă ar deveni publice, ar dauna intereselor ori prestigiului unei bănci sau ale unui client al acesteia.
Prevederile alin. 1 şi 2 se aplică şi persoanelor care obtin informaţii de natura celor aratate, din rapoarte ori alte documente ale băncii.
Obligaţia de pastrare a secretului profesional nu poate fi opusa autorităţii competente în exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de lege.
Informaţii de natura secretului profesional pot fi furnizate, în măsura în care acestea sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate, în urmatoarele situaţii:
a)la solicitarea titularilor sau a mostenitorilor acestora, inclusiv a reprezentantilor lor legali şi/sau statutari, ori cu acordul expres al acestora;
b)în cazurile în care banca justifica un interes legitim;
c)la solicitarea scrisa a altor autorităţi sau institutii ori din oficiu, dacă prin lege speciala sunt prevăzute autorităţile sau instituţiile care sunt indrituite să solicite şi/sau sa primeasca astfel de informaţii şi sunt identificate clar informaţiile care pot fi furnizate de către banca, în scopul indeplinirii atribuţiilor specifice ale acestor autorităţi sau institutii;
d)la solicitarea scrisa a sotului titularului de cont, atunci când face dovada ca a introdus în instanţa o cerere de impartire a bunurilor comune, sau la solicitarea instanţei.
În cererea adresata băncii, conform alin. 2 lit. c), trebuie să se precizeze temeiul legal al solicitarii de informaţii, identitatea clientului la care se referă informaţiile confidentiale care se solicita, categoria datelor solicitate şi scopul pentru care se solicita acestea.
Persoanele abilitate să solicite şi/sau sa primeasca informaţii de natura secretului profesional în domeniul bancar sunt obligate sa pastreze confidentialitatea acestora şi le pot utiliza numai în scopul pentru care le-au solicitat sau le-au fost furnizate, potrivit legii.
Personalul băncii nu poate utiliza în folos personal sau în folosul altuia, direct ori indirect, informaţii de natura celor prevăzute la art. 49, pe care le detine sau de care a luat cunoştinţa în orice mod.
În cauzele penale, la solicitarea scrisa a procurorului sau a instanţei judecătorești ori, după caz, a organelor de cercetare penala, cu autorizarea procurorului, băncile vor furniza informaţii de natura secretului profesional.
Dispozitiile art. 51 alin. 4 se aplică în mod corespunzător.
Nu se considera încălcări ale obligaţiei de pastrare a secretului profesional;
a)furnizarea de date agregate, astfel încât identitatea şi informaţiile privind activitatea fiecarui client nu pot fi identificate;
b)furnizarea de date structurilor constituite sub forma centralei riscurilor bancare, centralei incidentelor de plată sau fondului de garantare a depozitelor, organizate în condiţiile legii;
c)furnizarea de date auditorului financiar al băncii;
d)furnizarea de informaţii la cererea băncilor corespondente;
e)furnizarea de date şi informaţii necesare pentru realizarea supravegherii pe baza consolidata.
Dispozitiile cuprinse în prezentul capitol se aplică în mod corespunzător şi sucursalelor instituţiilor de credit straine autorizate sa functioneze în România, precum şi persoanelor juridice prevăzute la art. 2 alin. 2.
În exercitarea atribuţiilor sale prevăzute de lege, Banca Naţionala a României asigura schimbul de informaţii cu autorităţi din România şi cu autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naţionale a României.
În activitatea lor, băncile se supun reglementarilor şi ordinelor emise de Banca Naţionala a României, date în aplicarea legislaţiei privind politica monetara, de credit, valutara, de plati, de asigurare a prudentei bancare şi de supraveghere bancara.
Băncile trebuie să-şi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sanatoase, cu cerinţele legii şi ale reglementarilor Băncii Naţionale a României. În acest sens băncile trebuie să dispună de proceduri de administrare şi contabile corespunzătoare şi de sisteme adecvate de control intern.
Modificările în situaţia băncii sunt supuse aprobării Băncii Naţionale a României, în condiţiile stabilite de aceasta prin reglementari. Inregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind respectivele modificari se va face numai după obtinerea acestei aprobari.
În statutele lor, băncile nu vor putea stabili excepţii de la principiul potrivit caruia o actiune da dreptul la un singur vot.
Actiunile emise de bănci vor putea fi numai nominative.
În vederea funcţionarii, în termen de 30 de zile de la data obtinerii autorizatiei, fiecare banca este obligata sa deschidă cont curent la Banca Naţionala a României, conform reglementarilor emise de aceasta.
Transferurile banesti operate prin inscrieri în contul curent deschis în evidentele Băncii Naţionale a României sunt irevocabile şi neconditionate.
Băncile pot deschide la Banca Naţionala a României şi alte conturi, în condiţiile stabilite de aceasta.
Capitalul social al unei bănci trebuie varsat, integral şi în forma baneasca, la momentul subscrierii.
Nivelul minim al capitalului initial este stabilit de Banca Naţionala a României prin reglementari, fără a putea fi mai mic decat echivalentul în moneda naţionala a 5 milioane euro.
La constituire, aportul de capital va fi varsat într-un cont deschis la o institutie de credit, care va fi blocat până la inmatricularea băncii în registrul comerţului.
La constituirea unei bănci, capitalul initial este egal cu capitalul social, cu excepţia cazurilor în care banca nou-constituita este rezultata dintr-un proces de reorganizare prin fuziune sau divizare. La deschiderea unei sucursale, capitalul initial se va asigura prin punerea la dispoziţie acesteia a capitalului de dotare de către institutia de credit străină.
Băncile pot majoră capitalul social numai prin utilizarea urmatoarelor surse:
a)noi aporturi în forma baneasca;
b)prime de emisiune sau de aport şi alte prime legate de capital, integral încasate, rămase după acoperirea cheltuielilor neamortizate cu astfel de operaţiuni, precum şi rezervele constituite pe seama unor astfel de prime;
c)dividende din profitul net cuvenit acţionarilor, după plata impozitului pe dividende, potrivit legii;
d)rezerve constituite din profitul net, existente în sold, potrivit ultimului bilant contabil.
Sucursalele instituţiilor de credit straine, autorizate sa functioneze în România, pot majoră capitalul de dotare prin utilizarea urmatoarelor surse:
a)noi aporturi în forma baneasca puse la dispoziţie sucursalei de către institutia de credit străină, cu destinaţia "capital de dotare";
b)rezerve constituite din profitul net, existente în sold potrivit ultimei situaţii financiare anuale.*)
*)Art. IX din Legea nr. 485/2003 prevede că: "Rezervele existente în sold, precum şi diferentele favorabile din reevaluarea patrimoniului, inclusiv diferentele aferente disponibilitatilor în devize din semestrul I al anului 2002, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 217/1999 pentru modificarea şi completarea Ordonantei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 189/2001, constituite de bănci până la data intrarii în vigoare a prezentei legi şi care, până la această dată, puteau constitui sursa de majorare a capitalului social, potrivit legislaţiei aplicabile, vor putea fi utilizate în continuare în acest scop până la epuizarea acestora.
Rezervele existente în sold la sfârşitul semestrului I al anului 2002, constituite de sucursalele din România ale instituţiilor de credit straine din diferentele din evaluarea disponibilitatilor în valută reprezentand capital de dotare, vor putea fi utilizate pentru majorarea capitalului de dotare până la epuizarea acestor rezerve".
Băncile repartizeaza 20% din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, pentru constituirea unui fond de rezerva, până când fondul astfel constituit egaleaza capitalul social, apoi maximum 10% până în momentul în care fondul a ajuns de doua ori mai mare decat capitalul social. După atingerea acestui nivel, alocarea de sume pentru fondul de rezerva se face din profitul net.
Băncile repartizeaza din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit sumele destinate constituirii rezervei generale pentru riscul de credit, în limita a 2% din soldul creditelor acordate.
Prevederile alin. 1 şi 2 sunt aplicabile până la incheierea exercitiului financiar al anului 2003 inclusiv.
Începând cu exercitiul financiar al anului 2004, băncile constituie fondul de rezerva potrivit dispoziţiilor legislaţiei privind societăţile comerciale şi, de asemenea, constituie fondul pentru riscuri bancare generale din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, în limita a 1% din soldul activelor purtătoare de riscuri specifice activităţii bancare, asa cum sunt stabilite prin reglementarile Băncii Naţionale a României, cu avizul Ministerului Finanţelor Publice, în măsura în care sumele respective se regăsesc în profitul net.
La determinarea nivelului fondului pentru riscuri bancare generale se au în vedere şi sumele reprezentand rezerva generală pentru riscul de credit, constituita potrivit alin. 2, existenta în sold.
Fondul de rezerva şi rezerva generală pentru riscul de credit, constituite potrivit alin. 1 şi 2, nu vor fi diminuate în functie de limitele şi cotele prevăzute la alin. 4 şi vor fi utilizate potrivit destinatiilor prevăzute de reglementarile legale.
Modul de utilizare a fondului pentru riscuri bancare generale se stabileste prin reglementari ale Băncii Naţionale a României.
La acordarea creditelor, băncile urmaresc ca solicitanţii să prezinte credibilitate pentru rambursarea acestora la scadenta. În acest scop băncile cer solicitantilor garantarea creditelor în condiţiile stabilite prin normele lor de creditare.
Băncile trebuie să respecte cerinţele prudentiale, la nivel individual sau consolidat, după caz, prevăzute în reglementarile emise de Banca Naţionala a României, care se referă, fără a fi limitative, la:
a)solvabilitate;
b)lichiditate;
c)expunerea maxima faţă de un singur debitor şi expunerea maxima agregata;
d)expunerea faţă de persoanele aflate în relatii speciale cu banca;
e)riscul valutar;
f)calitatea activelor, constituirea şi utilizarea provizioanelor de risc;
g)organizare şi control intern.
Indicatorii aferenti cerințelor prevăzute la lit. a), c)-e) ale alin. 1 se vor calcula în functie de nivelul fondurilor proprii; acest nivel nu va putea fi mai mic decat nivelul minim al capitalului initial, stabilit prin reglementarile Băncii Naţionale a României.
În scopul determinarii indicatorului de solvabilitate, Banca Naţionala a României poate recunoaste diminuarea riscului de credit în cazul incheierii urmatoarelor tipuri de contracte de compensare a creanţelor şi a obligaţiilor reciproce decurgând din operaţiuni cu instrumente având la baza cursul de schimb şi rata dobanzii şi operaţiuni similare cu aur:
a)contracte bilaterale prin care părţile stipuleaza ca, la termenele stabilite sau la data aparitiei unui eveniment determinat - de regula, imposibilitatea unei părţi de a-şi onora oblibaţiile asumate -, oblibaţiile reciproce initiale, chiar neajunse la scadenta, se sting automat, fiind inlocuite de o noua obligaţie, astfel încât o singura suma neta rezultata din compensarea obligaţiilor initiale va fi datorata de partea debitoare;
b)alte contracte bilaterale de compensare.
Operaţiunile şi condiţiile în care Banca Naţionala a României recunoaste diminuarea riscului de credit, potrivit alin. 1, şi modalitatea de calcul al acestuia vor fi stabilite prin reglementarile emise de Banca Naţionala a României.
Băncile, persoane juridice române, pot deschide pe teritoriul României sucursale şi alte sedii secundare - agentii şi altele asemenea -, în condiţiile prevăzute de reglementarile Băncii Naţionale a României.
Băncile, persoane juridice române, vor putea desfăşura activitate bancara şi alte activităţi financiare în strainatate, în limita autorizatiei acordate de Banca Naţionala a României, numai prin intermediul unei sucursale.
Deschiderea de sucursale în strainatate este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, conform reglementarilor emise de aceasta.
Cererea de aprobare a deschiderii unei sucursale în strainatate va indica tara în care se intenţionează deschiderea sucursalei şi va fi însoţită, fără a se limita la acestea, de urmatoarele:
a)un studiu de fezabilitate, care va cuprinde cel puţin tipurile de activităţi care vor fi desfăşurate prin intermediul sucursalei şi structura organizatorica a acesteia;
b)identitatea persoanelor desemnate să asigure conducerea sucursalei şi informaţii privind calificarea, experienta şi onorabilitatea acestora;
c)adresa sediului sucursalei.
Banca Naţionala a României poate respinge o cerere de aprobare a deschiderii unei sucursale în strainatate de către o banca, persoana juridica română, dacă, pe baza informaţiilor deţinute şi a documentatiei prezentate de banca, constata ca:
a)banca nu dispune de capacitate administrativa sau de o situaţie financiară adecvata, în raport cu activitatea propusa a fi desfăşurată prin intermediul sucursalei;
b)cadrul legislativ existent în tara gazda şi/sau modul de aplicare a acestuia împiedica realizarea unei supravegheri conform principiilor prezentei legi;
c)banca înregistrează o evolutie necorespunzatoare a indicatorilor aferenti cerințelor de prudenta bancara.
Orice modificare a elementelor prevăzute la alin. 4 este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României.
Prin derogare de la dispozitiile art. 64 alin. 3, băncile, persoane juridice române, pot desfăşura în statele membre activitate bancara şi alte activităţi financiare, conform art. 11 alin. 1, pentru care sunt autorizate, prin intermediul unei sucursale sau în mod direct, dacă indeplinesc condiţiile stabilite de legislatia respectivului stat membru, prin care se urmareste protejarea interesului general.
Banca, persoana juridica română, care intenţionează sa deschidă o sucursala într-un stat membru, va notifica acest lucru Băncii Naţionale a României, împreună cu informaţiile prevăzute la art. 64 alin. 4.
În termen de 3 luni de la primirea notificarii, Banca Naţionala a României va comunică autorităţii competente din statul membru gazda informaţiile primite sau, după caz, va refuza transmiterea acestora şi va informa banca în consecinţa. În cazul în care Banca Naţionala a României nu informeaza banca în termenul prevăzut, aceasta, în 15 zile de la expirarea termenului, se poate adresa Consiliului de administratie al Băncii Naţionale a României, solicitand eliberarea unei decizii, procedura prevăzută la art. 149 fiind aplicabila în mod corespunzător.
Banca Naţionala a României va putea refuza transmiterea comunicarii către autoritatea competentă din statul membru gazda, pe considerentele prevăzute la art. 64 alin. 5 lit. a) şi c), caz în care va notifica băncii şi motivele care au stat la baza luării deciziei.
Comunicarea către autoritatea competentă din statul membru gazda va cuprinde, pe lângă informaţiile furnizate de banca, potrivit art. 64 alin. 4, şi informaţii referitoare la:
a)valoarea fondurilor proprii ale băncii şi nivelul indicatorilor de solvabilitate;
b)o descriere a sistemului de garantare a depozitelor existent în România.
La cererea autorităţii competente din statul membru gazda, Banca Naţionala a României va putea comunică şi alte informaţii solicitate de aceasta.
Orice intentie de modificare a informaţiilor furnizate conform alin. 2 va fi comunicata Băncii Naţionale a României cu cel puţin o luna înainte de data la care modificarea respectiva urmeaza să fie efectuata, termen în care Banca Naţionala a României va proceda conform prevederilor alin. 3.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. d) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Băncile, persoane juridice române, care intenţionează sa desfasoare pentru prima data activitate bancara şi alte activităţi financiare în mod direct într-un stat membru, vor notifica acest lucru Băncii Naţionale a României. Notificarea va indica statul membru în cauza şi va cuprinde activităţile prevăzute la art. 11 alin. 1 care urmeaza să fie desfăşurate.
În termen de o luna de la primirea notificarii, conform alin. 1, Banca Naţionala a României o va comunică autorităţii competente din statul membru gazda.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. d) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
O banca nu poate efectua repartizari din profit pentru dividende dacă, în urma acestei repartizari, banca înregistrează un nivel de solvabilitate sub cel minim prevăzut de reglementarile Băncii Naţionale a României.
Orice participatie de natura imobilizarilor financiare, deţinută - direct şi/sau indirect - de o banca, în părţi sociale, acţiuni sau alte titluri de natura participativa la entităţi, altele decat institutii de credit, institutii financiare, de asigurări şi societăţi prestatoare de servicii auxiliare sau conexe, nu poate să depăşească:
a)15% din fondurile sale proprii; b) 20% din capitalul social al entitatii respective sau, după caz, din valoarea totala a titlurilor de natura participativa emise de o asemenea entitate.
Valoarea totala a imobilizarilor financiare prevăzute la alin. 1 nu poate depăşi 60% din fondurile proprii ale băncii.
Este supusă aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, conform reglementarilor acesteia:
a)orice participatie pe care banca intenţionează sa o detina în institutii de credit, institutii financiare, de asigurări sau în alte entităţi care, ca rezultat al achizitionarii participatiei respective, ar intră în perimetrul de consolidare a conturilor, conform reglementarilor aplicabile;
b)orice participatie a carei valoare este de cel puţin 10% din fondurile proprii ale băncii, pe care aceasta intenţionează sa o detina în acţiuni sau alte titluri de natura participativa necotate pe o piaţa reglementata;
c)orice participatie a carei valoare se situeaza între 10% şi 15% din fondurile proprii ale băncii, pe care aceasta intenţionează sa o detina în acţiuni sau alte titluri de natura participativa, cotate pe o piaţa reglementata, emise de entităţi, altele decat institutii de credit, institutii financiare, de asigurări ori societăţi prestatoare de servicii auxiliare sau conexe;
d)orice participatie a băncii, de natura celor prevăzute la art. 68 alin. 1, care, în situaţii justificate de circumstanţe excepţionale, depăşeşte limitele stabilite la acest articol.**)
**)Art. VI din Legea nr. 485/2003 prevede că: "Băncile, persoane juridice române, şi sucursalele instituţiilor de credit straine care beneficiaza de autorizatie de functionare din partea Băncii Naţionale a României trebuie să se conformeze dispoziţiilor Legii nr. 58/1998, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, în termenele stabilite de Banca Naţionala a României.
Participatiile de natura investitiilor financiare pe care băncile le deţin la data intrarii în vigoare a prezentei legi vor fi considerate ca fiind autorizate, conform prevederilor art. 49***) din Legea nr. 58/1998, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege. În situaţia în care Banca Naţionala a României constata ca cerinţele art. 49^1****) nu sunt indeplinite, poate dispune băncii limitarea sau, după caz, lichidarea acestor participatii, într-un termen rezonabil."
***)Art. 49 a devenit prin renumerotare art. 69.
****)Art. 49^1 a devenit prin renumerotare art. 70.
Printre obiectivele urmarite de Banca Naţionala a României, la aprobarea participatiilor prevăzute la art. 69, se va avea în vedere ca:
a)achizitionarea participatiilor respective sa nu supuna banca la riscuri nejustificate sau sa impiedice realizarea unei supravegheri eficiente pe baza consolidata;
b)banca sa dispună de suficiente resurse financiare şi de natura organizatorica pentru achizitionarea şi administrarea participatiilor respective.
În cazul aprobării unei participatii, în condiţiile prevăzute la art. 69 lit. d), Banca Naţionala a României va solicita băncii să-şi majoreze în mod corespunzător fondurile proprii şi va stabili termenul în care se va realiza aceasta majorare.
Participatiile de natura imobilizarilor financiare, altele decat cele supuse aprobării prealabile a Băncii Naţionale a României, vor fi notificate acesteia, în termen de 5 zile de la data achizitionarii lor de către banca.
Imprumuturile acordate persoanelor aflate în relatii speciale cu banca sau personalului acesteia, inclusiv familiilor acestora, pot fi permise numai în condiţiile stabilite de reglementarile Băncii Naţionale a României.
Orice persoană fizica sau juridica ori grup de persoane care intenţionează sa devina acţionar semnificativ al unei bănci trebuie să notifice aceasta intentie Băncii Naţionale a României, în conformitate cu reglementarile emise de aceasta, informand asupra marimii participatiei pe care doreste sa o achizitioneze.
În termen de cel mult 3 luni de la primirea notificarii, Banca Naţionala a României se poate opune intentiei de achizitionare a unei participatii, conform alin. 1, având în vedere cerinţele prevăzute la art. 74.
Dacă Banca Naţionala a României nu se opune intentiei prevăzute la alin. 2, aceasta poate stabili un termen maxim în care aceasta intentie să se materializeze.
Orice acţionar semnificativ care intenţionează să-şi majoreze participatia ori proportia drepturilor de vot, astfel încât acestea sa atinga sau să depăşească nivelurile de 20%, 33% ori 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot ori banca sa devina o filiala a sa, trebuie să notifice aceasta intentie Băncii Naţionale a României, caz în care prevederile art. 72 se aplică în mod corespunzător.
Orice acţionar semnificativ care intenţionează să-şi diminueze participatia sau proportia drepturilor de vot, astfel încât aceasta sa reprezinte mai puţin de 10%, 20%, 33% ori 50% din capitalul social sau din totalul drepturilor de vot ori banca sa inceteze sa mai fie o filiala a sa, va notifica aceasta intentie Băncii Naţionale a României.
Băncile vor informa de îndată Banca Naţionala a României cu privire la orice achizitie sau instrainare a acţiunilor lor care depăşeşte, respectiv se situeaza sub nivelurile prevăzute la alin. 1 şi 2.
Cel puţin o dată pe an băncile vor comunică Băncii Naţionale a României identitatea acţionarilor lor semnificativi şi, după caz, orice alte date şi informaţii cu privire la aceste persoane, cerute prin reglementarile Băncii Naţionale a României.
Calitatea acţionarilor şi structura grupurilor din care fac parte trebuie să corespunda nevoii garantarii unei gestiuni prudente şi sanatoase a băncii şi să permită realizarea unei supravegheri eficiente, în scopul asigurarii credibilitatii şi viabilitatii sistemului bancar, inclusiv protejarea intereselor deponentilor şi ale altor creditori ai unei bănci.
Banca Naţionala a României are autoritatea de a analiza în ce măsura sunt respectate condiţiile stabilite de prezenta lege şi reglementarile date în aplicarea acesteia, de a evalua toate circumstantele şi informaţiile legate de activitatea, reputatia şi integritatea morala ale persoanelor menţionate la art. 72 şi 73, inclusiv provenienţă fondurilor destinate obtinerii participatiei, şi de a decide dacă acestea corespund cerințelor prevăzute la alin. 1.
Dacă persoana care intenţionează sa devina acţionar semnificativ al unei bănci, persoana juridica română, este o institutie de credit străină sau o entitate care detine ca filiala o institutie de credit străină ori este o persoană fizica sau juridica ce controlează o institutie de credit străină şi dacă, în urma achizitionarii participatiei, banca va deveni filiala a persoanei care a achizitionat participatia ori va fi controlata de aceasta persoana, evaluarea actionarului semnificativ va face obiectul unei consultari prealabile cu autoritatea competentă din tara de origine a institutiei de credit straine.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. e) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui alineat se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
În sensul celor prevăzute la art. 74 persoanele menţionate la art. 72 şi 73 trebuie să indeplineasca cel puţin urmatoarele condiţii:
a)sa dispună de o situaţie financiară stabila, care să justifice în mod satisfacator provenienţă fondurilor destinate obtinerii participatiei la capitalul social al băncii şi care să creeze premise pentru o eventuala sustinere financiară a băncii;
b)sa furnizeze suficiente informaţii care să asigure transparenta necesară pentru identificarea structurii grupului din care fac parte;
c)persoanele juridice sa functioneze de minimum 3 ani, cu excepţia celor rezultate dintr-o fuziune sau divizare, caz în care termenul de 3 ani include şi functionarea persoanei ori a persoanelor juridice din care acestea provin;
d)să fie supravegheate în mod adecvat de către autoritatea competentă din tara de origine.
În situaţia în care persoanele prevăzute la alin. 1 sunt institutii de credit sau filiale ale acestora ori în alte cazuri justificate, Banca Naţionala a României poate să excepteze aceste persoane de la indeplinirea condiţiei prevăzute la lit. c) a alin. 1.
În scopul asigurarii stabilitatii şi viabilitatii sistemului bancar Banca Naţionala a României va stabili prin reglementari şi alte criterii specifice de evaluare a calităţii actionariatului unei bănci.
Fiecare banca întocmeşte şi păstrează, la sediul sau social, documente şi evidente, în limba română, cuprinzand:
a)contractul de societate şi statutul, precum şi toate actele aditionale prin care acestea au fost modificate;
b)un registru al acţionarilor săi, cu excepţia cazurilor în care evidenta acţionarilor este ţinuta de o societate de registru independent, potrivit legii;
c)minutele şi hotărârile adunarii generale a acţionarilor;
d)minutele sedintelor şi hotărârile consiliului de administratie şi ale comitetelor prevăzute de lege sau de reglementarile Băncii Naţionale a României şi, după caz, ale comitetelor constituite pe baza hotărârii organelor statutare ale băncii;
e)registrele şi inregistrarile contabile care evidentiaza clar şi corect situaţia activităţii sale, explicarea tranzactiilor şi situaţiei sale financiare, astfel încât să permită Băncii Naţionale a României sa determine dacă banca s-a conformat prevederilor prezentei legi;
f)reglementarile proprii referitoare la desfăşurarea activităţii, precum şi toate amendamentele acestora;
g)alte înregistrări care sunt cerute potrivit prezentei legi ori prevederilor reglementarilor Băncii Naţionale a României.
Documentele prevăzute la lit. a) şi f) se transmit la Banca Naţionala a României, iar documentele reprezentand evidentierea zilnica a înregistrărilor pentru fiecare client al băncii, caracteristicile tranzactiilor sale cu acel client ori în contul acestuia şi soldul datorat clientului sau de către acesta se păstrează la sediul social al băncii sau la sediile secundare.
Fiecare banca întocmeşte şi păstrează la sediul social sau la sediile sale secundare un exemplar al documentatiei de credit adecvate şi orice informaţii privitoare la relatiile sale de afaceri cu clientii şi cu alte persoane pe care Banca Naţionala a României le poate prevedea prin reglementari şi care se pun la dispoziţie personalului autorizat al Băncii Naţionale a României, la cererea acestuia.
Toate operaţiunile de credit şi garantie ale băncilor trebuie consemnate în documente contractuale din care să rezulte clar toţi termenii şi toate condiţiile respectivelor tranzactii. Aceste documente trebuie pastrate de bănci şi puse la dispoziţie personalului autorizat al Băncii Naţionale a României, la cererea acestuia.
Contractele de credit bancar, precum şi garantiile reale şi personale, constituite în scopul garantarii creditului bancar, constituie titluri executorii.
De la data iniţierii unei proceduri judiciare faţă de un debitor, inclusiv în cazul solicitarii de către banca a investirii cu formula executorie a contractului de credit ori, după caz, al iniţierii de către aceasta a unei alte proceduri de executare silita prevăzută de lege, dobânda stabilita conform contractului sau, după caz, dobânda legala se va calcula în continuare, dacă prin lege nu se prevede faptul ca de la data deschiderii procedurii nu se mai datorează dobanzi; dobânda şi creditele respective se vor evidentia de către banca în afara bilantului.
Garantiile constituite în favoarea băncii în scopul garantarii creditelor, care indeplinesc condiţiile de publicitate prevăzute de lege, conferă băncilor prioritate faţă de tertii, inclusiv statul, ale caror creante şi garantii au indeplinit ulterior condiţiile de publicitate.
Dispozitiile art. 79 alin. 1 se aplică în cazul tuturor operaţiunilor şi tranzactiilor băncii.
Băncile care emit moneda electronică sunt obligate sa incheie contracte cu detinatorii, prin care să se stabileasca în mod clar condiţiile de rascumparare a acesteia. În perioada de valabilitate pentru care a fost emisa moneda electronică, băncile emitente sunt obligate sa o rascumpere, la cererea deţinătorilor, la o valoare egala cu valoarea acesteia existenta în sold. Rascumpararea se va realiza prin schimbarea valorii sale în numerar sau prin transfer în cont, fără retinerea altor taxe şi comisioane decat cele strict necesare efectuării operaţiunii de rascumparare.
Contractul poate prevedea un prag minim de rascumparare, care nu poate fi mai mare decat echivalentul a 10 euro.
Băncile trebuie să tina permanent evidenţa contabilă, în concordanta cu prevederile legii contabilitatii şi ale reglementarilor specifice date în aplicarea acesteia, şi sa intocmeasca situaţii financiare care să ofere o imagine fidela a pozitiei financiare, a performantei financiare, a fluxurilor de trezorerie şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată. Evidenta contabila şi situaţiile financiare ale unei bănci trebuie să reflecte, de asemenea, operaţiunile şi situaţia financiară a filialelor, a sucursalelor şi a celorlalte sedii secundare, pe baza individuala şi, după caz, pe baza consolidata.
Băncile sunt obligate să prezinte Băncii Naţionale a României situaţiile lor financiare constand în elemente ale bilantului contabil, precum şi alte date cerute de Banca Naţionala a României, la termenele şi în forma stabilite prin reglementari.
Situaţiile financiare ale băncii, intocmite pe baza individuala şi, după caz, pe baza consolidata, trebuie să fie auditate, potrivit prezentei legi, de auditori financiari aprobati de Banca Naţionala a României.
Situaţiile financiare ale băncilor vor fi certificate, până la exercitiul financiar al anului 2001 inclusiv, de către cenzori autorizati, în vederea depunerii în termenul legal la autorităţile în drept.
Consiliile de administratie ale băncilor vor contracta servicii de audit financiar cu auditori financiari, membri ai Camerei Auditorilor Financiari din România sau societăţi internationale de audit financiar agreate de Camera Auditorilor Financiari din România, în conformitate cu legislatia privind auditul financiar şi în acord cu Programul de implementare a reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a bis 86/635 CEE şi cu standardele internationale de contabilitate.
În scopul auditarii situaţiilor financiare, fiecare banca va incheia contracte cu auditori financiari, persoane juridice autorizate de Camera Auditorilor Financiari din România, potrivit legii.
Auditorul financiar:
a)va întocmi un raport anual împreună cu opinia sa, din care să rezulte dacă situaţiile financiare prezinta o imagine fidela a pozitiei financiare, a performantei financiare, a fluxurilor de trezorerie ale băncii şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată, potrivit standardelor profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România;
b)va analiza practicile şi procedurile controlului şi auditului intern şi, dacă considera ca acestea nu sunt corespunzătoare, va face recomandari băncii pentru remedierea lor;
c)va furniza, la solicitarea Băncii Naţionale a României, orice detalii, clarificari, explicatii referitoare la datele cuprinse în situaţiile financiare ale băncii.
Raportul auditorului financiar împreună cu opinia sa vor fi prezentate adunarii generale a acţionarilor şi vor fi publicate împreună cu situaţiile financiare anuale.
Auditorul financiar al unei bănci trebuie să informeze Banca Naţionala a României de îndată ce, în exercitarea atribuţiilor sale, a luat cunoştinţa despre orice act sau fapt în legătură cu banca ori cu entitatile care intră în perimetrul de consolidare, act sau fapt care:
a)constituie o încălcare grava a legii şi/sau a reglementarilor ori a actelor emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condiţiile de autorizare şi de desfăşurare a activităţii băncii;
b)este de natura sa afecteze situaţia patrimoniala a băncii sau buna sa functionare;
c)poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-şi exprima opinia asupra situaţiilor financiare ale băncii sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.
Indeplinirea cu buna-credinta de către auditorul financiar a obligaţiei de a informa Banca Naţionala a României, conform alin. 1 şi art. 85 alin. 2 lit. c), nu constituie o încălcare a obligaţiei de pastrare a secretului profesional, care revine acestuia potrivit legii sau clauzelor contractuale, şi nu poate atrage raspunderea materiala a acestuia.
Fiecare banca va publică situaţiile financiare, după aprobarea acestora de către adunarea generală a acţionarilor, în forma stabilita de Banca Naţionala a României şi aprobata de Ministerul Finanţelor Publice, la termenele prevăzute de lege.
Dispozitiile art. 56, 57, 61, 63, art. 64 alin. 1, art. 77-84, 85 şi 87 se aplică în mod corespunzător şi sucursalelor instituţiilor de credit straine, autorizate sa functioneze în România.
În cazurile în care instituţiile de credit straine decid constituirea la nivelul sucursalelor din România a fondului pentru riscuri bancare generale, prevăzut la art. 60, dispozitiile acestui articol se aplică în mod corespunzător şi acestor sucursale.
Sucursalele instituţiilor de credit straine vor publică în limba română situaţiile financiare anuale ale institutiei de credit straine, intocmite şi auditate conform legislaţiei din tara de origine.*)
Dispozitiile art. 62 şi 71 se aplică sucursalelor menţionate la alin. 1 numai dacă se prevede astfel în reglementarile Băncii Naţionale a României.
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. f) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui alineat se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Banca Naţionala a României reglementeaza, autorizeaza şi supraveghează sistemele de plati din România, inclusiv administratorii acestora, în scopul asigurarii funcţionarii sistemelor în conformitate cu standardele internationale în acest domeniu.
Sistemele de plati menţionate la alin. 1 nu pot functiona pe teritoriul României fără obtinerea autorizatiei Băncii Naţionale a României.
Banca Naţionala a României emite reglementari cu privire la sistemele de plati, care se vor referi la:
a)condiţiile şi modalitatea de organizare a sistemelor de plati;
b)condiţiile şi procedura de autorizare, cazurile în care autorizatia poate fi revocata;
c)criteriile şi regulile pentru supravegherea sistemelor de plati, inclusiv a participantilor la aceste sisteme şi a administratorilor acestora;
d)informaţiile şi raportarile care trebuie furnizate Băncii Naţionale a României;
e)cerinţele minime referitoare la functionarea, auditul operational şi administrarea riscurilor unui sistem de plati şi cele referitoare la situaţiile financiare şi auditul intern ale participantilor şi ale administratorului unui sistem de plati;
f)orice alte cerinţe specifice necesare bunei functionari a unui sistem de plati.
Fondurile şi instrumentele financiare ale participantilor la sistemele de plati, constituite la dispoziţia agentului de decontare, în limitele solicitate prin regulile sistemului, în scopul garantarii indeplinirii obligaţiilor care decurg din calitatea de participant la sistem, nu pot face obiectul executarii silite de către terti şi nu pot fi grevate de alte garantii reale ori sarcini de către participantul debitor.
Fondurile şi instrumentele financiare prevăzute la alin. 1 sunt exceptate de la procedura inscrierii în Arhiva Electronică de Garantii Reale Mobiliare.
În cazul falimentului unui participant la sistemul de plati, fondurile şi instrumentele financiare prevăzute la alin. 1 vor fi utilizate numai în scopul indeplinirii obligaţiilor decurgând din ordinele de transfer irevocabile şi din pozitiile nete rezultate din compensare, care revin participantului până la data pronuntarii, inclusiv a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului.
În cazul încetării calităţii de participant la sistemul de plati, fondurile şi instrumentele financiare prevăzute la alin. 1 vor fi utilizate numai în scopul indeplinirii obligaţiilor decurgând din ordinele de transfer irevocabile şi din pozitiile nete rezultate din compensare, care revin participantului până la momentul încetării calităţii de participant.
În scopul protejarii intereselor deponentilor şi al asigurarii stabilitatii şi viabilitatii intregului sistem bancar, Banca Naţionala a României asigura supravegherea prudentiala a băncilor, persoane juridice române, şi a sucursalelor instituţiilor de credit straine, autorizate sa desfasoare activitate pe teritoriul României, prin stabilirea unor norme şi indicatori de prudenta bancara, urmarirea respectarii acestora şi a altor cerinţe prevăzute de lege şi de reglementarile aplicabile, impunerea masurilor necesare şi aplicarea de sancţiuni, în vederea prevenirii şi limitarii riscurilor specifice activităţii bancare.
Urmarirea respectarii cerințelor de natura prudentiala şi a altor cerinţe prevăzute de legislatia banca se realizează de Banca Naţionala a României pe baza raportarilor facute potrivit prezentei legi şi a reglementarilor date în aplicarea acesteia şi prin inspecţii desfăşurate la:
a)sediul băncilor, persoane juridice române, al sucursalelor şi al altor sedii secundare ale acestora din tara şi din strainatate;
b)sediile sucursalelor instituţiilor de credit straine care desfăşoară activitate în România.
Inspecţiile la sediul băncii se efectueaza de către personalul Băncii Naţionale a României, imputernicit în acest sens, sau de către auditori financiari numiti de Banca Naţionala a României.
Pentru verificarea sucursalelor deschise în statele membre de către bănci, persoane juridice române, Banca Naţionala a României poate efectua inspecţii la sediul acestor sucursale, cu informarea prealabila a autorităţilor competente din statele membre gazda sau poate solicita acestor autorităţi sa realizeze verificarea.*)
În cazul sucursalelor şi filialelor instituţiilor de credit straine, echipele de inspecţie pot include şi reprezentanti ai autorităţii competente din tara de origine a institutiei de credit straine.
Pentru supravegherea băncilor române care funcţionează în strainatate, Banca Naţionala a României coopereaza cu autorităţile competente ale statelor respective.
Informaţiile referitoare la instituţiile de credit straine care desfăşoară activităţi în România pot fi furnizate autorităţilor competente din tara de origine, numai în condiţii de reciprocitate.
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. g) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui alineat se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Băncile sunt obligate să permită personalului Băncii Naţionale a României şi auditorilor financiari, numiti potrivit prevederilor art. 93, care efectueaza inspecţia, să le examineze evidentele, conturile şi operaţiunile şi sa furnizeze toate documentele şi informaţiile legate de administrarea, controlul intern şi operaţiunile băncii, astfel cum vor fi solicitate de către acestia.
Băncile sunt obligate sa transmita Băncii Naţionale a României orice informaţii solicitate de aceasta, în scris sau în cadrul acţiunilor de supraveghere şi control, în scopul exercitarii competentelor sale prevăzute de lege.
Dispozitiile alin. 1 şi 2 se aplică şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit straine.
Banca Naţionala a României supraveghează activitatea băncilor, persoane juridice române, pe baza individuala şi pe baza consolidata, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Orice banca, persoana juridica română, care are drept filiale alte institutii de credit şi/sau institutii financiare cu sediul în România sau în strainatate, va fi supravegheata de Banca Naţionala a României pe baza situaţiei sale financiare consolidate.
Orice banca, persoana juridica română, care este o filiala a unui holding financiar cu sediul în România sau în strainatate, va fi supravegheata de Banca Naţionala a României pe baza situaţiei financiare consolidate a holdingului financiar. În acest sens, holdingul financiar va transmite băncii informaţii referitoare la situaţia financiară pe baza consolidata a acestuia.
Dispozitiile alin. 3 nu vor fi interpretate în sensul că Banca Naţionala a României are atribuţii de supraveghere pe baza individuala a holdingului financiar.
În aplicarea prevederilor alin. 2 şi 3, Banca Naţionala a României va stabili prin reglementari perimetrul de consolidare, excepţiile de la principiile de consolidare, metodele de consolidare, informaţiile care trebuie furnizate în scopul realizării supravegherii pe baza consolidata şi cerinţele prudentiale care trebuie respectate la nivel consolidat, care se vor referi cel puţin la urmatoarele elemente:
a)solvabilitate;
b)adecvarea fondurilor proprii pentru acoperirea riscului de piaţa;
c)controlul expunerilor mari;
d)limitarea participatiilor în entităţi care nu desfăşoară activităţi financiare;
e)organizarea şi controlul intern care să asigure mecanisme adecvate pentru producerea şi transmiterea oricăror date şi informaţii necesare pentru scopul supravegherii consolidate;
f)controlul expunerilor faţă de persoanele aflate în relatii speciale cu banca.
În cazul în care banca, persoana juridica română, şi o institutie de credit autorizata într-un stat membru sunt filiale ale aceluiasi holding financiar, Banca Naţionala a României este competenţa să asigure supravegherea pe baza consolidata în cazul în care:
a)holdingul financiar are sediul în România;
b)holdingul financiar are sediul într-un alt stat membru, în care nu mai detine drept filiale institutii de credit şi banca, persoana juridica română, în raport cu celelalte institutii de credit care sunt filiale ale holdingului financiar, fie are cea mai mare valoare a activului balantier, fie, în caz de egalitate a acestuia, a fost prima autorizata, dacă printr-un acord de colaborare incheiat cu autoritatea competentă din statul membru respectiv nu se prevede altfel.
Prin derogare de la dispozitiile alin. 1, prin acorduri de colaborare incheiate de Banca Naţionala a României cu autorităţile competente din statele membre, se poate stabili ca atribuţiile privind supravegherea pe baza consolidata să fie exercitata de autorităţile competente respective.
Acordurile de colaborare prevăzute la alin. 1 lit. b) şi alin. 2 vor cuprinde modalitatile de colaborare şi de transmitere a informaţiilor necesare realizării supravegherii pe baza consolidata.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. h) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Toate instituţiile de credit, instituţiile financiare, de asigurări sau alte entităţi aflate în categoria celor care intră în perimetrul de consolidare, societăţile tip holding şi filialele acestora şi filialele unei bănci sau ale unui holding financiar, care nu sunt incluse în perimetrul de consolidare, sunt obligate să asigure schimbul de informaţii necesare realizării supravegherii conform alin. 2, art. 95 şi 98.
Banca Naţionala a României poate solicita filialelor unei bănci sau unui holding financiar, care nu sunt incluse în perimetrul de consolidare, sa transmita orice informaţii necesare supravegherii băncii.
Banca Naţionala a României poate solicita, fie direct societatilor tip holding, fie prin intermediul filialelor acestora - bănci, persoane juridice române -, orice date şi informaţii necesare pentru scopurile realizării supravegherii băncii.
Dispozitiile alin. 1 nu vor fi interpretate în sensul că Banca Naţionala a României are atribuţii de supraveghere în legătură cu activitatea societatii tip holding sau a filialelor acesteia.
Pentru verificarea informaţiilor primite potrivit alin. 1, Banca Naţionala a României poate efectua inspecţii la sediul societatilor tip holding şi al filialelor acestora, când acesta este situat pe teritoriul României, dispozitiile art. 93 alin. 1 aplicandu-se în mod corespunzător.
Pentru verificarea societatilor tip holding şi a filialelor acestora, având sediul în statele membre, Banca Naţionala a României poate efectua inspecţii la sediul acestora, cu acordul autorităţii competente din statul membru de origine, sau poate solicita autorităţii competente respective realizarea acestei verificări.**)
**)Potrivit art. III alin. 1 lit. i) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui alineat se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
În situaţia în care Banca Naţionala a României constata ca o banca şi/sau oricare dintre administratorii ori conducătorii băncii sau persoanele desemnate să asigure conducerea compartimentelor, a sucursalelor ori a altor sedii secundare se fac vinovati de:
a)incalcarea unei prevederi a prezentei legi ori a reglementarilor sau a ordinelor emise de Banca Naţionala a României ori a reglementarilor proprii ale băncii;
b)incalcarea oricarei condiţii sau restrictii prevăzute în autorizatia emisa băncii;
c)efectuarea de operaţiuni fictive şi fără acoperire reala;
d)neraportarea, raportarea cu intarziere sau raportarea de date eronate privind indicatorii de prudenta bancara ori alti indicatori prevăzuţi în reglementarile Băncii Naţionale a României;
e)nerespectarea masurilor stabilite prin actele de control sau în urma acestora;
f)periclitarea credibilitatii şi viabilitatii băncii prin administrarea necorespunzatoare a fondurilor ce i-au fost încredinţate,
Banca Naţionala a României poate aplica urmatoarele sancţiuni:
a)avertisment scris dat băncii;
b)amenda aplicabila băncii, între 0,05% şi 1% din capitalul social, sau administratorilor, conducătorilor ori persoanelor prevăzute la alin. 1, între 1-6 salarii medii nete/banca, conform situaţiei salariale existente în luna precedenta datei la care s-a constatat fapta. Amenzile încasate se fac venit la bugetul de stat;
c)retragerea aprobării date conducătorilor şi/sau administratorilor băncii;
d)retragerea autorizatiei băncii.
În urma constatarilor, Banca Naţionala a României poate lua urmatoarele măsuri:
a)incheierea unui acord scris cu consiliul de administratie al băncii, care să cuprindă un program de măsuri de remediere;
b)obligarea băncii aflate în culpa sa ia măsuri de remediere a consecintelor faptelor constatate;
c)instituirea masurilor de supraveghere speciala şi de administrare speciala, potrivit dispoziţiilor cap. XIII;
d)suspendarea exercitiului dreptului de vot al acţionarilor, în cazurile în care persoanele respective nu mai indeplinesc cerinţele prevăzute de prezenta lege şi de reglementarile emise în aplicarea acesteia privind calitatea actionariatului unei bănci ori infaptuiesc o politica individuala sau comuna care pericliteaza asigurarea unei gestiuni sanatoase şi prudente a băncii, în detrimentul interesului deponentilor şi al altor creditori;
e)limitarea operaţiunilor băncii, inclusiv prin închiderea sucursalelor din strainatate, cu retragerea aprobării pentru acestea sau limitarea operaţiunilor acestora, în situaţiile în care banca nu asigura o supraveghere adecvata a activităţii sucursalei;
f)retragerea aprobării acordate pentru participatiile băncii la capitalul social al unor filiale sau limitarea acestor participatii, inclusiv în cazul în care supravegherea pe baza consolidata este împiedicată prin netransmiterea informaţiilor necesare de către aceste filiale;
g)retragerea aprobării acordate auditorului financiar, în situaţia în care acesta nu îşi indeplineste în mod corespunzător atribuţiile prevăzute de lege sau nu respecta cerinţele de conduita etica şi profesionala specifice.
Actionarii faţă de care s-au dispus masurile prevăzute la alin. 1 lit. d) nu vor mai putea achizitiona noi acţiuni ale băncii, aplicandu-li-se în mod corespunzător dispozitiile art. 108.
Masurile prevăzute la alin. 1 lit. d) pot fi dispuse inclusiv în cazurile în care societatea-mama, holding financiar sau societate tip holding a băncii împiedica supravegherea pe baza consolidata, potrivit prezentei legi, prin netransmiterea informaţiilor necesare realizării acesteia.
În cazul retragerii aprobării pentru participatiile băncii la capitalul social al unor filiale sau al limitarii acestor participatii, banca trebuie să-şi vanda participatiile deţinute peste nivelul stabilit de Banca Naţionala a României.
Masurile de remediere ce pot fi luate de banca potrivit art. 100 alin. 1 lit. a) şi b) vor include, fără a se limita la acestea, urmatoarele:
a)stabilirea unui plan de majorare a fondurilor proprii;
b)inlocuirea administratorilor;
c)inlocuirea persoanelor desemnate să asigure conducerea compartimentelor, a sucursalelor ori a altor sedii secundare ale băncii;
d)îmbunătăţirea sistemului de control intern.
Aplicarea de sancţiuni, potrivit art. 99, nu împiedica adoptarea masurilor prevăzute la art. 100.
În cazul instituirii administrarii speciale, Banca Naţionala a României va decide şi cu privire la retragerea aprobarilor acordate conducătorilor, administratorilor şi auditorului financiar ai băncii şi, respectiv, la suspendarea drepturilor de vot ale acţionarilor.
La sesizarea primita din partea autorităţilor competente din statele membre gazda cu privire la incalcarea de către bănci, persoane juridice române, a cerințelor privind desfăşurarea activităţii în statele membre respective, Banca Naţionala a României va dispune masurile pe care le considera necesare, potrivit prezentei legi, şi va informa autorităţile competente din statele membre gazda asupra acestora.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. j) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Banca Naţionala a României poate dispune participantilor şi/sau administratorului unui sistem de plati adoptarea unor măsuri de remediere a deficientelor constatate în cadrul sistemului.
În situaţia în care Banca Naţionala a României constata ca persoanele prevăzute la alin. 1 se fac vinovate de nerespectarea dispoziţiilor cap. X, a reglementarilor emise de Banca Naţionala a României în aplicarea acestor dispozitii sau nu se conformeaza celor dispuse de aceasta, Banca Naţionala a României poate aplica urmatoarele sancţiuni:
a)avertisment scris;
b)amenda cuprinsa între 100.000.000 lei şi 1.000.000.000 lei;
c)excluderea unuia sau mai multor participanti;
d)retragerea autorizatiei acordate pentru functionarea unui sistem de plati.
Nivelurile prevăzute la alin. 2 lit. b) vor putea fi modificate de Banca Naţionala a României, în functie de evolutia ratei anuale a inflatiei.
Constatarea faptelor cuprinse în prezentul capitol, care constituie încălcări ale disciplinei bancare sau a celei în domeniul sistemelor de plati, se face de către personalul Băncii Naţionale a României, imputernicit în acest sens de persoanele menţionate la alin. 2.
Actele de aplicare a masurilor şi a sanctiunilor prevăzute în prezentul capitol se emit de către guvernatorul sau viceguvernatorii Băncii Naţionale a României, cu excepţia sanctiunilor prevăzute la art. 99 alin. 2 lit. c) şi d) şi a masurilor prevăzute la art. 100 alin. 1 lit. c), a caror aplicare este de competenţa consiliului de administratie.
Aplicarea sanctiunilor prevăzute la art. 99 şi 104 se prescrie în termen de un an de la data luării la cunoştinţa, dar nu mai mult de 3 ani de la data savarsirii faptei.
Aplicarea sanctiunilor nu inlatura raspunderea materiala, civila, administrativa sau penala, după caz.
Dispozitiile art. 99-106 se aplică în mod corespunzător şi sucursalelor din România ale instituţiilor de credit straine, cu excepţia masurilor de administrare speciala prevăzute la art. 100 alin. 1 lit. c).
Exercitiul dreptului de vot al acţionarilor semnificativi ai unei bănci care nu au notificat Băncii Naţionale a României, conform art. 72 şi 73, intentia de a deveni actionari semnificativi sau de a-şi majoră participatia deţinută la banca ori care deţin o participatie din capitalul social sau din drepturile de vot la achizitionarea careia Banca Naţionala a României a facut opozitie, conform art. 72 alin. 2, se suspenda.
Banca Naţionala a României dispune acţionarilor semnificativi prevăzuţi la alin. 1 să-şi vanda, în termen de 3 luni, actiunile aferente participatiei la care Banca Naţionala a României a facut opozitie. După expirarea acestui termen, dacă actiunile nu au fost vandute, Banca Naţionala a României dispune băncii anularea acţiunilor respective, emiterea unor noi acţiuni purtând acelasi numar şi vanzarea acestora, urmand ca preţul incasat din vanzare să fie consemnat la dispoziţia dobanditorului initial, după retinerea cheltuielilor ocazionate de vanzare.
Dispozitiile alin. 2 se aplică şi în cazul celorlalţi actionari faţă de care Banca Naţionala a României a dispus măsura suspendarii exercitiului dreptului de vot, conform art. 100 alin. 1 lit. d).
Actionarii al caror drept de vot nu este suspendat vor putea sa participe la adunarea generală şi sa ia orice hotărâre de competenţa adunarii, cu majoritatea voturilor lor sau cu o alta majoritate prevăzută în actul constitutiv pentru acest caz.
Consiliul de administratie al băncii este răspunzător de indeplinirea masurilor necesare pentru anularea acţiunilor, potrivit alin. 2, şi vanzarea acţiunilor nou-emise.
Dacă din lipsa de cumpărători vanzarea nu a avut loc sau s-a realizat numai o vanzare parţială a acţiunilor nou-emise, banca va proceda de îndată la reducerea capitalului social cu diferenţa dintre capitalul social înregistrat şi cel detinut de actionarii cu drept de vot.*)
*)Art. VIII din Legea nr. 485/2003 prevede că: "Actionarii băncilor care, la data intrarii în vigoare a prezentei legi, au dreptul de vot suspendat trebuie să-şi vanda actiunile deţinute la banca în termen de 3 luni de la această dată. După trecerea termenului se vor aplica dispozitiile art. 73**) din Legea nr. 58/1998, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege."
**)Art. 73 a devenit prin renumerotare art. 108.
Constituie infractiuni şi se pedepsesc cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă savarsirea de către persoanele fizice a faptelor prevăzute la secţiunea a 3-a din cap. I.
Persoanele juridice care se fac vinovate de incalcarea dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a 3-a a cap. I vor fi sanctionate în condiţiile prevăzute de legislatia privind desfăşurarea de activităţi comerciale ilicite. Dacă persoana juridica desfăşoară în principal activităţile interzise, potrivit dispoziţiilor art. 7 şi 10, sau dacă aceasta, desi sanctionata, continua desfăşurarea activităţilor respective, instanţa judecătorească competentă poate hotari dizolvarea, respectiv intrarea în lichidare.***)
Banca Naţionala a României este imputernicita sa determine dacă o activitate reprezinta ori nu atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public, activitate bancara, activitate de emitere de moneda electronică ori activitate de atragere şi/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii şi acordarii de credite într-un sistem colectiv. În acest caz decizia Băncii Naţionale a României este obligatorie pentru părţile interesate.
***)Art. XI din Legea nr. 485/2003 prevede că: "Societăţile comerciale care, la data intrarii în vigoare a prezentei legi, desfăşoară activităţi de atragere de fonduri rambursabile de la public ori alte activităţi de natura activităţii bancare, inclusiv activitate de atragere şi/sau administrare a unor sume de bani rezultate din asocierea în vederea economisirii şi acordarii de credite într-un sistem colectiv, vor lua măsuri pentru încetarea de îndată a unor asemenea activităţi. În caz contrar, devin incidente dispozitiile art. 74****) din Legea nr. 58/1998, cu modificările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege."
****)Art. 74 devine prin renumerotare art. 109.
Deschiderea de conturi bancare sub nume fictive constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.
Banca Naţionala a României, în calitate de autoritate competentă, poate hotari măsuri de instituire a supravegherii speciale şi de administrare speciala a băncilor.
Consiliul de administratie al Băncii Naţionale a României poate hotari măsuri de instituire a supravegherii speciale a băncilor, persoane juridice române, pentru incalcarea legii sau a reglementarilor emise de Banca Naţionala a României, constatata în urma efectuării acţiunilor de supraveghere şi/sau a analizei raportarilor băncilor, precum şi în cazul constatarii unei situaţii financiare precare.
Supravegherea speciala se asigura printr-o comisie instituita în acest scop, formata din maximum 7 specialisti din cadrul Băncii Naţionale a României, dintre care unul va îndeplini functia de presedinte al comisiei şi unul, pe cea de vicepresedinte al acesteia.
Atribuţiile acestei comisii se stabilesc de Consiliul de administratie al Băncii Naţionale a României şi se referă, în principal, la:
a)urmarirea modului în care conducerea băncii acţionează pentru stabilirea şi aplicarea masurilor necesare remedierii deficientelor inscrise în actul de control întocmit de organele de inspecţie ale Băncii Naţionale a României;
b)suspendarea sau desfiintarea unor acte de decizie ale organelor statutare ale băncii, contrare reglementarilor prudentiale sau care conduc la deteriorarea situaţiei financiare a băncii;
c)formularea de solicitări privind modificarea/ completarea reglementarilor proprii ale băncii;
d)limitarea şi/sau suspendarea unor activităţi şi operaţiuni bancare pe o anumita perioada;
e)orice alte măsuri care se considera necesare pentru remedierea situaţiei băncii;
f)formularea de propuneri către Banca Naţionala a României de aplicare a sanctiunilor şi/sau a masurilor de remediere prevăzute de lege, în situaţia în care conducerea băncii nu respecta masurile dispuse de comisie.
Comisia de supraveghere speciala nu se substituie conducerii băncii în ceea ce priveste coordonarea activităţii zilnice şi competenţa de a angaja banca. Raspunderea pentru legalitatea, realitatea, exactitatea şi oportunitatea operaţiunilor efectuate şi a documentelor intocmite de banca revine exclusiv organelor statutare de conducere şi/sau persoanelor care intocmesc şi semneaza documentele în cauza, potrivit atribuţiilor şi competentelor acestora.
În perioada exercitarii supravegherii speciale, adunarea generală a acţionarilor, consiliul de administratie şi conducătorii băncii nu pot hotari măsuri contrare celor dispuse de comisia de supraveghere speciala.
Membrii comisiei de supraveghere speciala au acces la toate documentele şi registrele băncii, fiind obligati sa pastreze secretul privind operaţiunile bancare.
Comisia de supraveghere speciala prezinta rapoarte periodice Consiliului de administratie al Băncii Naţionale a României asupra situaţiei băncii.
În functie de concluziile rezultate din aceste rapoarte, Consiliul de administratie al Băncii Naţionale a României hotaraste asupra încetării sau continuarii supravegherii speciale, fără a se depăşi însă o perioadă mai mare de 120 de zile de la instituirea masurii de supraveghere speciala.
În cazul în care în activitatea băncii se constata în continuare deficiente grave, Banca Naţionala a României poate hotari, de la caz la caz, instituirea masurii de administrare speciala a băncii sau adoptarea altor măsuri prevăzute de lege, inclusiv retragerea autorizatiei.
Banca Naţionala a României poate decide instituirea masurii de administrare speciala asupra unei bănci, persoana juridica română, inclusiv asupra sediilor sale secundare din România şi din strainatate. Măsura administrarii speciale se poate dispune în cazurile în care:
a)masurile de supraveghere speciala nu au dat rezultate într-o perioadă de până la 120 de zile;
b)indicatorul de solvabilitate, calculat în conformitate cu reglementarile Băncii Naţionale a României în raport cu fondurile proprii, se situeaza la un nivel care nu depăşeşte jumătate din nivelul minim prevăzut de aceste reglementari;
c)banca a încălcat în mod repetat prevederile legii şi/sau ale reglementarilor emise în aplicarea acesteia;
d)banca nu mai are nici un conducator şi nici un administrator.
Un anunt privind instituirea administrarii speciale va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
Instituirea masurilor de administrare speciala se dispune de Banca Naţionala a României şi în cazul sesizarii de către aceasta a instanţei competente pentru declanşarea procedurii falimentului unei bănci, până la numirea de către judecatorul-sindic a lichidatorului.
Administrarea speciala se va institui pe o perioadă de un an de la data hotărârii Băncii Naţionale a României, cu excepţia cazului în care prin hotărâre se stabileste o perioadă mai scurta sau Banca Naţionala a României hotaraste încetarea administrarii speciale, potrivit art. 127 alin. 4.
În situaţii excepţionale Banca Naţionala a României poate prelungi, în condiţiile prevăzute pentru instituirea administrarii speciale, perioada prevăzută la alin. 1, cu maximum 6 luni.
Administrarea speciala se exercită de către un administrator special, desemnat de Banca Naţionala a României prin hotărârea de instituire a acestei măsuri.
Administrator special poate fi o persoană fizica sau o persoană juridica, inclusiv Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.
Pentru motive intemeiate, Banca Naţionala a României poate să inlocuiasca administratorul special.
Toate cheltuielile legate de administrarea speciala se suporta de banca supusă acestei măsuri.
În cazul în care considera necesar, Banca Naţionala a României poate stabili anumite limite şi/sau condiţii privind activitatea băncii în privinta careia s-a hotarat instituirea administrarii speciale. Acestea vor fi comunicate administratorului special, care va raspunde de respectarea lor.
Administratorul special preia integral atribuţiile consiliului de administratie şi ale conducătorilor băncii supuse regimului de administrare speciala, asa cum aceste atribuţii rezultă potrivit legii şi actului constitutiv.
După preluarea administrarii băncii, administratorul special va instiinta de îndată compartimentele din cadrul băncii, sediile secundare ale acesteia, băncile corespondente, oficiul registrului comerţului şi, după caz, Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar cu privire la luarea acestei măsuri.
Comunicarea se face în scris şi va cuprinde şi specimenul de semnatura a administratorului special.
Comunicarea facuta băncilor corespondente va cuprinde şi menţionarea faptului ca toate operaţiunile viitoare prin contul băncii vor fi autorizate numai de către administratorul special sau de persoanele imputernicite în mod expres de către acesta.
Atributia principala a administratorului special consta în stabilirea condiţiilor optime pentru conservarea valorii activului băncii, eliminarea deficientelor existente în administrare, incasarea creanţelor şi stabilirea posibilităţii de redresare a situaţiei financiare a băncii; în acest sens administratorul special poate lua toate masurile pe care le considera necesare, în limita competentelor sale prevăzute de lege.
Masurile care pot fi luate au în vedere:
a)negocierea creanţelor băncii şi/sau rescadentarea acestora;
b)suspendarea atragerii de depozite şi/sau a acordarii de credite;
c)închiderea sediilor secundare neprofitabile sau a caror activitate nu se justifica;
d)redimensionarea schemei de personal, prin reorganizarea activităţii, în scopul reducerii cheltuielilor;
e)alte măsuri pe care consiliul de administratie al unei bănci sau conducătorii acesteia le pot lua, potrivit legii, în cursul unei administrari normale.
Administratorul special va lua cel puţin masurile necesare pentru:
a)reducerea pierderilor;
b)încetarea activităţilor frauduloase şi a abuzurilor de orice natura ale persoanelor aflate în relatii speciale cu banca;
c)introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase, incheiate anterior de către banca, inclusiv a acelor contracte în care oblibaţiile asumate de către banca sunt disproportionate în raport cu prestatia la care s-a obligat cealalta parte contractantă;
d)pastrarea în siguranţa a activelor şi a documentelor băncii;
e)sesizarea organelor competente, în cazul în care exista indicii cu privire la savarsirea unor infractiuni.
Prin excepţie de la prevederile art. 121, în cazul instituirii administrarii speciale, potrivit art. 115 alin. 1 lit. d), atributia principala a administratorului special este luarea masurilor necesare pentru numirea unui nou consiliu de administratie şi a noilor conducatori ai băncii. În cursul acestei administrari, administratorul special poate lua orice alte măsuri pe care consiliul de administratie al unei bănci sau conducătorii acesteia le pot lua, potrivit legii, în cursul unei administrari normale, dispozitiile art. 117-120, 123, 126, art. 127 alin. 1-3, art. 128 alin. 1 şi 2 şi art. 129 alin. 1 fiind aplicabile.
Dacă situaţiile financiare aferente perioadei incheiate înainte de instituirea administrarii speciale nu au fost aprobate conform legii sau administratorul special considera ca acestea nu reflecta situaţia patrimoniala reala a băncii, va proceda la intocmirea unei noi situaţii financiare şi va lua măsuri pentru aprobarea, publicarea şi depunerea acesteia la organele competente, conform legii.
În vederea adoptarii unor hotărâri privind situaţia băncii, în domenii care excedeaza competentelor sale stabilite prin lege pentru consiliul de administratie, administratorul special poate convoca adunarea generală a acţionarilor băncii. Ordinea de zi a adunarii va fi stabilita de către administratorul special, cu consultarea prealabila a Băncii Naţionale a României, şi nu poate fi schimbata de către persoanele convocate.
După instituirea administrarii speciale, prevederile legale privind obligativitatea convocarii adunarii generale la cererea acţionarilor băncii nu sunt aplicabile pe durata acesteia. Actionarii reprezentand 50% din capitalul social vor putea inainta administratorului special propuneri viabile de redresare financiară a băncii, acesta urmand sa decida asupra acestora.
În cazul în care adunarea generală a acţionarilor decide majorarea capitalului social, pentru exercitarea dreptului de preemtiune se va acorda un termen de cel puţin 5 zile, cu incepere de la data publicarii deciziei.
Pentru motive temeinice, justificate de existenta unei intentii serioase din partea unui investitor, de participare la capitalul băncii, administratorul special va putea sa ridice acţionarilor dreptul de subscriere de noi acţiuni, în tot sau în parte, cu aprobarea Băncii Naţionale a României.
Prin decizia de majorare a capitalului social trebuie să se asigure cel puţin un nivel al capitalului initial care să permită incadrarea băncii în indicatorii de solvabilitate prevăzuţi prin reglementarile Băncii Naţionale a României.
În cazul reducerii capitalului social, aceasta va putea fi facuta numai după trecerea a 30 de zile de la data publicarii hotărârii în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
În termen de 60 de zile de la numire, administratorul special va prezenta Consiliului de administratie al Băncii Naţionale a României un raport scris cu privire la masurile intreprinse de la instituirea administrarii speciale şi efectele acestora, la starea financiară a băncii şi posibilitatea redresarii situaţiei acesteia din punct de vedere al sigurantei financiare, prezentand în acest sens recomandarile sale. La raport se vor anexa: documente referitoare la evaluarea activelor şi pasivelor băncii, situaţia recuperării creanţelor, costul mentinerii activelor şi situaţia lichidarii pasivelor.
Raportul trebuie să fie suficient de detaliat pentru a fundamenta recomandarile facute de administrator. Pentru motive intemeiate, Consiliul de administratie al Băncii Naţionale a României poate prelungi termenul prevăzut la alin. 1, la propunerea administratorului special, dar nu mai mult de 30 de zile.
În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Consiliul de administratie al Băncii Naţionale a României va lua o hotărâre cu privire la oportunitatea mentinerii masurii de administrare speciala şi se va pronunţă asupra recomandarilor facute de administratorul special.
Dacă pe baza raportului administratorului special se constată că nu sunt condiţii pentru îmbunătăţirea situaţiei financiare a băncii, astfel încât aceasta sa atinga nivelul minim al indicatorilor de solvabilitate, sau, după caz, nu au fost numiti şi aprobati noii conducatori şi administratori ai băncii, Banca Naţionala a României va retrage autorizatia băncii şi va sesiza instanţa competenţa pentru declanşarea procedurii falimentului băncii sau va dispune dizolvarea urmata de lichidare, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. XIV, dacă nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru declanşarea procedurii falimentului.
În cazul continuarii administrarii speciale, administratorul special va prezenta Băncii Naţionale a României, la termenele stabilite de aceasta, rapoarte privind situaţia financiară a băncii.
Pe baza rapoartelor administratorului special, Consiliul de administratie al Băncii Naţionale a României poate hotari în orice moment încetarea administrarii speciale, cu reluarea activităţii băncii sub controlul organelor sale statutare, sau poate retrage autorizatia băncii, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor alin. 2.
Dacă Banca Naţionala a României constata, pe baza rapoartelor administratorului special, ca banca la care s-a instituit administrarea speciala s-a redresat din punct de vedere financiar şi se încadrează în cerinţele prudentiale stabilite de prezenta lege şi de reglementarile emise în aplicarea acesteia sau, după caz, au fost numiti şi aprobati noii conducatori şi administratori ai băncii, Banca Naţionala a României poate hotari încetarea administrarii speciale şi reluarea activităţii băncii sub controlul organelor sale statutare.
Un anunt privind încetarea administrarii speciale va fi publicat în conformitate cu prevederile art. 115 alin. 2. Administratorul special va lua masurile necesare pentru desemnarea noului consiliu de administratie, inclusiv a noilor conducatori ai băncii.
Până la numirea şi aprobarea noilor conducatori şi administratori ai băncii, administratorul special va asigura conducerea şi administrarea acesteia.
În cazul în care Banca Naţionala a României constata ca redresarea financiară a institutiei de credit nu este posibila, aceasta hotaraste retragerea autorizatiei institutiei de credit şi sesizarea instanţei competente în vederea declanşării procedurii falimentului.
O dată cu retragerea autorizatiei, în alte cazuri decat cele în care retragerea s-a facut la cererea acţionarilor, Banca Naţionala a României va dispune dizolvarea urmata de lichidare a băncii, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 25 lit. c) şi e).
Lichidarea în caz de faliment se realizează în condiţiile prevăzute de legislatia care reglementeaza regimul procedurii falimentului instituţiilor de credit.
În cazul retragerii autorizatiei unei sucursale a unei institutii de credit straine care desfăşoară activitate pe teritoriul României, institutia de credit în cauza va fi obligata să-şi lichideze activitatea din România.
Dacă nu sunt realizate condiţiile prevăzute de lege pentru declanşarea procedurii falimentului instituţiilor de credit, lichidarea băncii, inclusiv a sucursalelor din România şi din strainatate, se va realiza cu respectarea legislaţiei române aplicabile în cazul dizolvarii şi lichidarii societatilor comerciale pe acţiuni şi a dispoziţiilor care urmeaza.
În cazul băncilor, persoane juridice române, lichidator va fi Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, denumit în continuare lichidator, atât în cazul în care lichidarea a fost dispusa conform art. 130, cat şi în cazul în care lichidarea are loc la iniţiativa acţionarilor.
În cazul retragerii autorizatiei unei bănci, persoana juridica română, care desfăşoară activitate pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, Banca Naţionala a României va informa fără intarziere, prin orice mijloace disponibile, autorităţile competente din statele membre gazda asupra deciziei adoptate şi a efectelor pe care le implica aceasta.
Lichidatorul va lua de îndată masurile necesare pentru publicarea unui extras din hotărârea Băncii Naţionale a României, în baza careia s-a declansat lichidarea băncii, în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene şi în doua ziare de circulatie naţionala pe teritoriul fiecarui stat membru gazda, în limba oficiala a acestuia sau, după caz, în una dintre limbile oficiale ale acestuia.
Lichidatorul va putea actiona pe teritoriul statelor membre gazda, în baza unei copii certificate de pe hotărârea Băncii Naţionale a României sau în baza unui certificat emis de aceasta, fără alta formalitate.
Lichidatorul va putea exercita pe teritoriul statelor membre gazda toate competentele care îi revin potrivit legii române. El va putea sa numeasca alte persoane care să îl sprijine sau sa îl reprezinte pe teritoriul acestor state, inclusiv în scopul de a acorda asistenţa creditorilor pe parcursul lichidarii.
În exercitarea competentelor sale lichidatorul va respecta legislatia statului membru pe teritoriul caruia acţionează, în special cu privire la procedurile de valorificare a activelor şi la furnizarea de informaţii angajatilor băncii din statul membru respectiv. Competentele nu pot include utilizarea forţei sau dreptul de a solutiona litigii ori dispute.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
În cazul lichidarii unei bănci, persoana juridica română, care desfăşoară activitate pe teritoriul unuia sau mai multor state membre, se aplică legislatia română, cu excepţiile prevăzute la art. 138-146.
Hotărârea Băncii Naţionale a României va produce efecte în toate statele membre gazda, fără alta formalitate, şi va deveni efectiva de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 28.
Dacă considera necesar, lichidatorul poate solicita inregistrarea hotărârii Băncii Naţionale a României în registrul imobiliar, registrul comerţului sau în orice alt registru public tinut în statele membre gazda. Dacă legislatia unui stat membru gazda prevede obligativitatea unei asemenea formalitati, lichidatorul va lua toate masurile pentru indeplinirea acesteia. Sumele necesare realizării înregistrării vor fi considerate cheltuieli aferente lichidarii.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Orice creditor al băncii aflate în lichidare, având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social într-un alt stat membru decat România, inclusiv autorităţile publice, are dreptul să-şi declare creantele sau sa formuleze observatii scrise în legătură cu creantele sale asupra băncii, care se vor adresa lichidatorului. Declaratia de creante sau, după caz, observatiile formulate pot fi inaintate în limba oficiala ori în limbile oficiale ale acelui stat membru şi trebuie să poarte menţiunea "declaratie de creante" sau, după caz, "observatii privind creantele", în limba română.
Creantele creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social în afara teritoriului României vor fi tratate în acelasi mod şi vor avea acelasi rang de preferinta ca şi creantele de aceeasi natura ale creditorilor având domiciliul/reşedinţa sau, după caz, sediul social pe teritoriul României.
Creditorii care îşi exercită dreptul prevăzut la alin. 1 vor transmite copii de pe actele care atesta creantele lor, dacă exista, şi vor indica natura creantei, data la care aceasta a luat nastere şi valoarea acesteia, dacă exista privilegii, garantii reale şi alte asemenea drepturi în legătură cu creantele respective şi care sunt creantele garantate astfel.
La solicitarea lichidatorului, creditorii trebuie să furnizeze şi traducerea în limba română a declaraţiei de creante sau, după caz, a observatiilor formulate şi a documentelor prezentate.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Lichidatorul va asigura informarea periodica a creditorilor, în modalitatea considerata corespunzătoare, în special cu privire la progresele înregistrate în valorificarea activelor băncii.
Lichidatorul este tinut de obligaţia de pastrare a secretului profesional, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. VIII.
Efectele lichidarii băncii asupra anumitor contracte şi drepturi vor fi reglementate după cum urmeaza:
a)contractele şi relatiile de muncă vor fi guvernate de legislatia statului membru aplicabila în cazul fiecarui contract de muncă;
b)contractele prin care se dobandeste dreptul de folosinţă sau dreptul de achizitionare a unor bunuri imobile vor fi guvernate de legea statului membru pe teritoriul caruia este situat imobilul, potrivit careia se va determina şi natura bunului: mobil sau imobil;
c)drepturile asupra bunurilor imobile, a navelor şi a aeronavelor, care sunt supuse obligaţiei de înregistrare într-un registru public, vor fi guvernate de legea statului membru sub autoritatea caruia este tinut registrul respectiv.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Deschiderea procedurii de lichidare asupra băncii nu va afecta drepturile reale ale creditorilor sau tertelor părţi asupra bunurilor - corporale sau necorporale, mobile ori imobile, individual determinate sau determinate generic - aflate în proprietatea băncii, care, la data intrarii în vigoare a hotărârii de lichidare, sunt situate pe teritoriul altor state membre decat România.
Drepturile prevăzute la alin. 1 se referă în special la:
a)dreptul de a dispune de un bun sau de a-l avea la dispoziţie şi dreptul de preferinta, în cazul executarii bunului, sau de a-i culege fructele, rezultand în special dintr-un drept de gaj sau de ipoteca;
b)dreptul de preferinta inaintea altor titulari de drepturi asupra bunului;
c)dreptul de urmărire a bunului în mainile oricui s-ar gasi acesta;
d)dreptul de uzufruct asupra bunului.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Deschiderea procedurii de lichidare, în situaţia în care banca este parte într-un contract de vanzare-cumparare a unui bun, în calitate de cumparator, nu va afecta dreptul vânzătorului decurgând dintr-o clauza prin care acesta şi-a rezervat dreptul de proprietate până la un anumit termen sau până la indeplinirea unei condiţii, dacă, la data intrarii în vigoare a hotărârii de lichidare, bunul este situat pe teritoriul altui stat membru decat România.
Deschiderea procedurii de lichidare, în cazul în care banca este parte într-un contract de vanzare-cumparare, în calitate de vânzător, nu va constitui motiv pentru anularea sau desfiintarea contractului şi nu va afecta drepturile cumparatorului, dacă aceasta a avut loc după livrarea bunului şi dacă, la data intrarii în vigoare a hotărârii de lichidare, bunul este situat pe teritoriul altui stat membru decat România.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Deschiderea procedurii de lichidare nu va afecta drepturile creditorilor de a invoca compensarea legala, atunci când legea aplicabila creanţelor băncii permite o asemenea compensare.
În cazul compensarii contractuale se va aplica legea care guverneaza contractele respective.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Dispozitiile art. 139-141 alin. 1 nu împiedica exercitarea de acţiuni în constatarea sau declararea nulitatii ori în constatarea inopozabilitatii actelor juridice, potrivit legii române.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Exercitarea dreptului de proprietate sau a altor drepturi asupra titlurilor de valoare, a caror existenta ori transmitere este supusă înregistrării într-un registru, într-un cont sau într-un sistem centralizat de depozitare, tinut ori localizat într-un stat membru, va fi guvernata de legea statului membru respectiv.
Contractele de report şi contractele care stau la baza tranzactiilor desfăşurate pe o piaţa organizata vor fi guvernate de legea aplicabila contractelor respective, dacă nu sunt incalcate dispozitiile alin. 1.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Legislatia română cu privire la nulitatea actelor frauduloase incheiate în dauna creditorilor nu este aplicabila în cazul în care beneficiarul unui asemenea act dovedeste ca actul, ca intreg, este guvernat de legea altui stat membru şi ca această lege nu permite nici o modalitate de contestare a actului în cazul în speta.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Validitatea actelor incheiate după deschiderea procedurii lichidarii, prin care banca instraineaza bunuri imobile, nave ori aeronave supuse înregistrării într-un registru public sau titluri de valoare ori drepturi asupra unor astfel de titluri a caror existenta sau transfer este supus obligaţiei de înregistrare într-un registru, într-un cont ori într-un sistem centralizat de depozitare, tinut sau localizat într-un stat membru, va fi guvernata de legea statului membru pe teritoriul caruia este situat imobilul respectiv sau, după caz, sub autoritatea caruia este tinut acel registru, cont ori sistem centralizat de depozitare.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Actiunile aflate pe rolul instanţelor judecătorești, având ca obiect bunuri sau drepturi de care banca a fost privată, vor fi guvernate de legea statului membru în care se desfăşoară procesul.*)
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. k) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui articol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Lichidarea băncii conform dispoziţiilor art. 130 sau la iniţiativa acţionarilor acesteia nu împiedica declanşarea procedurii falimentului, dacă pe parcursul procesului de lichidare banca ajunge în una dintre situaţiile prevăzute de lege în care sunt indeplinite condiţiile pentru declararea stării de faliment.
Dispozitiile cuprinse în legislatia privind falimentul instituţiilor de credit, referitoare la atribuţiile lichidatorului, la suportarea cheltuielilor legate de lichidare, la ordinea de stingere a creanţelor, se aplică în mod corespunzător şi în cazul lichidarii băncii, potrivit dispoziţiilor prezentului capitol.
Actele emise în aplicarea prezentei legi pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicarea acestora la Consiliul de administratie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţă prin hotărâre în termen de 30 de zile de la data sesizarii.
Hotărârea consiliului de administratie poate fi atacata la Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.
Până la adoptarea unei hotărâri de către Banca Naţionala a României potrivit art. 149 alin. 1 sau, după caz, până la pronuntarea unei hotărâri definitive şi irevocabile de către instanţa judecătorească potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, executarea actelor Băncii Naţionale a României nu se suspenda.
Banca Naţionala a României este singura autoritate în măsura să se pronunte asupra considerentelor de oportunitate, evaluarilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
În cazul contestarii în instanţa a actelor Băncii Naţionale a României, instanţa judecătorească se va pronunţă asupra legalităţii acestor acte.
Instituţiile emitente de moneda electronică sunt supuse reglementarii şi supravegherii Băncii Naţionale a României.
Capitalul initial, condiţiile de autorizare, nivelul minim al fondurilor proprii şi investiţiile permise ale instituţiilor emitente de moneda electronică vor fi stabilite de Banca Naţionala a României prin reglementari.
Instituţiile emitente de moneda electronică trebuie să dispună de un management prudent şi sanatos, de proceduri administrative şi contabile şi sisteme de control intern adecvate, care să le permita evaluarea riscurilor financiare şi nefinanciare la care sunt expuse, inclusiv a riscurilor tehnice şi procedurale şi a celor rezultate din cooperarea cu entitatile care le furnizeaza servicii conexe.
Instituţiile emitente de moneda electronică nu pot detine participatii în alte entităţi, cu excepţia celor al caror obiect de activitate consta exclusiv în furnizarea de servicii de operare sau alte servicii conexe legate de emiterea ori distribuirea de moneda electronică de către institutia în cauza.
În perioada de valabilitate pentru care a fost emisa moneda electronică, instituţiile emitente de moneda electronică sunt obligate sa o rascumpere, la cererea deţinătorilor, la o valoare egala cu valoarea acesteia existenta în sold, fără retinerea altor taxe şi comisioane decat cele strict necesare efectuării operaţiunii de rascumparare. În acest sens, dispozitiile art. 80 alin. 2 şi 3 se aplică în mod corespunzător şi acestor institutii.
Dispozitiile cuprinse la art. 25-30, 32-40, cap. VII, cap. VIII, art. 56-60, 62-67, 72-77, 81-83, art. 84 alin. 2, art. 85-87, 92-106, 108, cap. XIII, cap. XIV, cap. XV şi la art. 157-164 sunt aplicabile în mod corespunzător şi instituţiilor emitente de moneda electronică. În acest caz, în textele respective în loc de bănci, persoane juridice române, sau bănci se va citi institutii emitente de moneda electronică.
Dispozitiile art. 65 şi 66 şi, respectiv, ale art. 157-164 privind condiţiile de desfăşurare a activităţii în alte state membre de către instituţiile emitente de moneda electronică se aplică numai pentru desfăşurarea activităţii de emitere de moneda electronică.
Instituţiile emitente de moneda electronică pot fuziona cu bănci, cu alte institutii emitente de moneda electronică sau cu alte entităţi care presteaza servicii auxiliare ori conexe, prevăzute la art. 24.
State membre
*)Potrivit art. III alin. 1 lit. l) din Legea nr. 485/2003, dispozitiile acestui capitol se vor aplica începând cu data aderarii României la Uniunea Europeana.
Art. III alin. 2 din Legea nr. 485/2003 prevede că: "Până la data aderarii, pentru sucursalele din România ale instituţiilor de credit având sediul în statele membre, cerinţa autorizarii prevăzută la art. 15**) poate fi inlaturata în condiţii de reciprocitate, în baza acordurilor de cooperare incheiate de Banca Naţionala a României cu autorităţile competente din statele membre de origine. Supravegherea acestor sucursale se va realiza în condiţiile prevăzute în acordurile respective."
**)Art. 15 a devenit prin renumerotare art. 21.
Prin excepţie de la dispozitiile art. 9 şi 21, instituţiile de credit autorizate şi supravegheate de autoritatea competentă dintr-un stat membru pot desfăşura în România, în limita autorizatiei acordate de statul membru de origine, activitate bancara ori alte activităţi de natura financiară prevăzute la art. 11 alin. 1, printr-o sucursala sau în mod direct, fără a fi necesară obtinerea unei autorizaţii din partea Băncii Naţionale a României.
Instituţiile de credit prevăzute la alin. 1 vor notifica Băncii Naţionale a României deschiderea de reprezentante în România, în conformitate cu reglementarile date de aceasta. Reprezentantele îşi vor limita activitatea la acte de informare, de reprezentare, de cercetare a pieţei, contactare de clienti şi nu vor efectua nici un fel de operaţiuni supuse dispoziţiilor prezentei legi.
În termen de doua luni de la primirea comunicarii din partea autorităţii competente din statul membru de origine, cuprinzand informaţiile prevăzute la art. 64 alin. 4 şi la art. 65 alin. 5, Banca Naţionala a României va comunică institutiei de credit în cauza, dacă este necesar, condiţiile în care, în scopul protejarii interesului general, sucursala din România a acesteia urmeaza să-şi desfasoare activitatea.
Institutia de credit va putea sa inceapa activitatea prin intermediul sucursalei, de la data primirii comunicarii din partea Băncii Naţionale a României sau, în lipsa acesteia, după trecerea termenului prevăzut la alin. 1.
În vederea începerii activităţii, sucursala va deschide cont curent la Banca Naţionala a României, conform reglementarilor emise de aceasta. Transferurile banesti operate prin inscrieri în contul curent deschis în evidentele Băncii Naţionale a României sunt irevocabile şi neconditionate.
Orice intentie de modificare a informaţiilor cuprinse în comunicarea primita de Banca Naţionala a României, conform alin. 1, trebuie să fie notificata acesteia de către institutia de credit în cauza, cu cel puţin o luna înainte de data la care modificarea respectiva urmeaza să fie efectuata; în acest termen Banca Naţionala a României va comunică institutiei de credit în cauza, dacă este necesar, noile condiţii în care activitatea urmeaza să fie desfăşurată pe teritoriul României.
Supravegherea prudentiala a instituţiilor de credit prevăzute la art. 157, inclusiv a sucursalelor din România ale acestora, se realizează de către autorităţile competente din statele membre de origine.
Banca Naţionala a României realizează, în cooperare cu autorităţile competente din aceste state, supravegherea sucursalelor instituţiilor de credit prevăzute la art. 157, din punct de vedere al lichidităţii, şi are competenţa de a dispune masurile necesare în aplicarea politicii sale monetare.
Sucursalelor din România ale instituţiilor de credit prevăzute la art. 157 li se aplică în mod corespunzător:
a)dispozitiile legale şi cele cuprinse în reglementarile Băncii Naţionale a României, emise în aplicarea legii, referitoare la raportarea indicatorilor şi la furnizarea altor date şi informaţii necesare pentru exercitarea corespunzătoare a competentelor prevăzute de lege ale Băncii Naţionale a României în domeniul politicii monetare, supravegherii riscului de lichiditate şi statistic;
b)dispozitiile privind secretul profesional în domeniul bancar;
c)alte dispozitii ale legislaţiei din România aplicabile băncilor, care urmaresc protejarea interesului general, protectia consumatorului, prevenirea utilizarii sistemului financiar în scopul spalarii banilor şi altele asemenea;
d)dispozitiile art. 88 alin. 3, referitoare la intocmirea şi publicarea de către sucursalele instituţiilor de credit straine a situaţiilor financiare proprii şi la publicarea de către acestea a situaţiilor financiare anuale ale institutiei de credit straine.
Prevederile alin. 3 lit. b) şi c) se aplică şi instituţiilor de credit, prevăzute la art. 157, care desfăşoară în mod direct în România activitate bancara sau alte activităţi de natura financiară.
În scopul exercitarii activităţilor specifice, instituţiile de credit autorizate într-un alt stat membru pot utiliza pe teritoriul României denumirea pe care o utilizeaza în statul membru de origine, fără a aduce atingere dispoziţiilor referitoare la utilizarea denumirilor "casa de economii pentru domeniul locativ", "banca" sau alti termeni utilizati în România, care denumesc institutii de credit. În situaţia în care exista pericolul unor confuzii, în scopul asigurarii unei clarificari corespunzătoare, Banca Naţionala a României poate să solicite ca numele să fie însoţit de o menţiune explicativa.
În toate actele sale oficiale, sucursalele din România ale instituţiilor de credit autorizate într-un alt stat membru trebuie să se identifice în mod clar printr-un minim de date: firma sub care sunt înmatriculate în registrul comerţului, adresa sediului principal, codul unic de înregistrare, numărul de ordine în registrul comerţului, numărul şi data înmatriculării în registrul bancar.
Sucursalele din România ale instituţiilor de credit autorizate într-un alt stat membru pot sa repartizeze, din profitul contabil determinat înainte de deducerea impozitului pe profit, sumele destinate constituirii fondului pentru riscuri bancare generale, în limita a 1% din soldul activelor purtătoare de riscuri specifice activităţii bancare, asa cum sunt stabilite prin reglementarile Băncii Naţionale a României, în măsura în care sumele respective se regăsesc în profitul net.
Inspecţiile la sediile sucursalelor din România ale instituţiilor de credit autorizate într-un stat membru pot fi realizate de către autorităţile competente din statul membru de origine, prin persoane imputernicite, cu informarea prealabila a Băncii Naţionale a României.
În cazul în care autorităţile competente din statul membru de origine solicita Băncii Naţionale a României realizarea verificării activităţii sucursalelor din România ale instituţiilor de credit autorizate în statul membru în cauza, Banca Naţionala a României va putea realiza aceasta verificare în mod direct prin personalul sau ori va permite realizarea acesteia de către auditori ori experti financiari.
Dacă o institutie de credit dintr-un stat membru, care desfăşoară activitate bancara ori alte activităţi de natura financiară, prevăzute la art. 11, în România, printr-o sucursala sau în mod direct, nu respecta cerinţele de desfăşurare a activităţii în România, conform celor prevăzute la art. 159 alin. 2 şi 3, Banca Naţionala a României va putea dispune acesteia sa ia măsuri de remediere a faptelor constatate.
În cazul în care institutia de credit nu se conformeaza dispoziţiilor alin. 1, Banca Naţionala a României va informa autoritatea competentă din statul membru de origine.
Dispozitiile alin. 2 nu împiedica aplicarea de către Banca Naţionala a României a sanctiunilor sau a masurilor pe care le considera necesare, conform prevederilor art. 107, ori interzicerea desfăşurării activităţii în România în mod direct.
Banca Naţionala a României va informa Comisia Europeana şi autorităţile competente din statul membru de origine cu privire la sanctiunile şi/sau masurile dispuse.
Sanctiunile şi/sau masurile dispuse de Banca Naţionala a României pot fi contestate în condiţiile prevăzute la cap. XV.
Aplicarea sanctiunilor se prescrie în termen de un an de la data luării la cunoştinţa, dar nu mai mult de 3 ani de la data savarsirii faptei. Aplicarea sanctiunilor nu inlatura raspunderea materiala, civila, administrativa sau penala, după caz.
Dacă Banca Naţionala a României este informata de autorităţile competente din statul membru de origine cu privire la decizia de a retrage autorizatia unei institutii de credit care desfăşoară activitate pe teritoriul României, în scopul protejarii intereselor deponentilor şi ale altor creditori, Banca Naţionala a României va lua masurile necesare pentru ca institutia de credit în cauza sa nu mai desfasoare activităţi pe teritoriul României.
Dacă asupra unei institutii de credit dintr-un stat membru care desfăşoară activitate pe teritoriul României au fost dispuse măsuri de reorganizare, administrare speciala, lichidare, faliment sau alte asemenea măsuri, acestea se vor aplica fără alte formalitati pe teritoriul României şi vor produce efecte în condiţiile şi de la data prevăzute în legislatia din statul membru respectiv.
Procedurile de reorganizare, administrare, lichidare şi faliment se vor aplica în conformitate cu legislatia din statul membru de origine, cu excepţiile prevăzute la art. 138-146, care se aplică în mod corespunzător, caz în care în loc de România şi legea/legislatia română se va citi statul membru de origine şi, respectiv, legea/legislatia statului membru de origine.
Persoanele imputernicite sa puna în aplicare masurile dispuse de autoritatea administrativa sau judiciara, conform art. 163 alin. 1, vor putea actiona pe teritoriul României în baza unei copii certificate de pe actul de numire ori a unui certificat emis de aceasta autoritate, insotit de o traducere în limba română, fără alta formalitate.
Persoanele prevăzute la alin. 1 vor putea exercita pe teritoriul României toate competentele care le revin potrivit legislaţiei din statul membru de origine. Aceste persoane vor putea sa numeasca alte persoane care să le reprezinte pe teritoriul României, inclusiv în scopul de a acorda asistenţa creditorilor pe parcursul aplicarii masurilor în cauza.
Instituţiile financiare cu sediul în unul dintre statele membre vor putea desfăşura pe teritoriul României activităţile financiare prevăzute în actele lor constitutive, prin intermediul unei sucursale sau în mod direct, cu respectarea dispoziţiilor art. 158, 159 şi 161, dacă aceste institutii financiare sunt filiale ale uneia sau mai multor institutii de credit şi indeplinesc cumulativ urmatoarele condiţii:
a)societatea-mama sau societăţile-mama sunt autorizate ca institutii de credit în statul membru a cărui legislatie guverneaza statutul institutiei financiare respective;
b)activităţile în cauza sunt efectiv desfăşurate pe teritoriul aceluiasi stat membru;
c)societatea-mama sau societăţile-mama deţin 90% sau mai mult din drepturile de vot aferente acţiunilor reprezentand capitalul social al institutiei financiare;
d)societatea-mama sau societăţile-mama trebuie să satisfaca cerinţele prudentiale ale autorităţilor competente din statele membre de origine cu privire la managementul institutiei financiare-filiala şi trebuie să declare, cu acordul acestor autorităţi, ca garanteaza în solidar oblibaţiile asumate de filiala;
e)institutia financiară-filiala este inclusa efectiv în supravegherea pe baza consolidata a societatii-mama sau, după caz, a fiecarei societăţi-mama, în special în ceea ce priveste activităţile financiare în cauza, în mod deosebit pentru calculul indicatorului de solvabilitate, al expunerilor mari şi al nivelului participatiilor de natura imobilizarilor financiare la entităţi care nu desfăşoară activităţi financiare.
Verificarea indeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. 1 se realizează de către autoritatea competentă din statul membru de origine, care va certifica acest lucru, concomitent cu transmiterea informaţiilor prevăzute la art. 158 alin. 1.
Autoritatea competenţa din statul membru de origine va asigura supravegherea filialelor prevăzute la alin. 1.
În cazul în care Banca Naţionala a României este informata de autoritatea competentă din statul membru de origine cu privire la faptul ca institutia financiară nu mai indeplineste una dintre condiţiile prevăzute la alin. 1, activităţile desfăşurate în România de institutia financiară respectiva vor intra sub incidenţa legislaţiei române aplicabile acestor activităţi.
Dispozitiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul instituţiilor financiare cu sediul în România, care vor sa desfasoare activitate pe teritoriul statelor membre, dacă aceste institutii financiare sunt filiale ale unor bănci, persoane juridice române, şi indeplinesc condiţiile prevăzute la alin. 1. Verificarea acestor condiţii se realizează de către Banca Naţionala a României, care va asigura şi supravegherea acestor institutii financiare în conformitate cu prevederile alin. 3.
Dispozitiile art. 165 se aplică în mod corespunzător şi filialelor instituţiilor financiare care indeplinesc condiţiile prevăzute la acest articol.
Pentru supravegherea prudentiala a băncilor, persoane juridice române, care desfăşoară activitate pe teritoriul altor state membre şi a instituţiilor de credit autorizate în alte state membre, care desfăşoară activitate în România, Banca Naţionala a României va colabora strans cu autorităţile competente din statele membre respective.
Prin derogare de la prevederile art. 93 ultimul alineat, colaborarea se va putea realiza prin schimb de informaţii sau în orice alt mod, de natura sa faciliteze supravegherea instituţiilor de credit în cauza şi verificarea indeplinirii condiţiilor care au stat la baza autorizarii acestora de către autoritatea competentă. Informaţiile se vor referi în principal la administrarea, conducerea şi actionariatul acestora, dar şi la alte aspecte de natura prudentiala, vizand în special lichiditatea, solvabilitatea, limitarea expunerilor mari, procedurile de administrare şi contabile, controlul intern, garantarea depozitelor.
La solicitarea autorităţilor competente din statele membre responsabile cu supravegherea pe baza consolidata a instituţiilor de credit filiale ale unui holding financiar cu sediul în România, Banca Naţionala a României este imputernicita sa ceara holdingului orice informaţii relevante pentru realizarea supravegherii pe baza consolidata, pe care le va transmite autorităţilor solicitante.
În cazul în care autorităţile competente din statele membre solicita Băncii Naţionale a României realizarea verificării informaţiilor referitoare la o institutie de credit, un holding financiar, o institutie financiară, o societate prestatoare de servicii bancare auxiliare, o societate tip holding şi filialele acesteia ori la filialele prevăzute la art. 97 alin. 2, având sediul social în România, Banca Naţionala a României fie va realiza aceasta verificare în mod direct prin personalul sau, fie va permite autorităţii competente solicitante sa realizeze verificarea sau va permite realizarea acesteia de către auditori ori experti financiari.
Banca Naţionala a României va notifica Comisiei Europene asupra urmatoarelor elemente:
a)orice autorizatie acordată unei bănci ori altei institutii de credit, persoana juridica română;
b)orice retragere de autorizatie acordată unei bănci ori altei institutii de credit, persoana juridica română;
c)orice refuz de transmitere a informaţiilor, conform prevederilor art. 65 alin. 4;
d)orice autorizatie acordată unei institutii de credit, persoana juridica română, care s-a constituit ca filiala deţinută direct sau indirect de una ori mai multe societăţi-mama care nu sunt guvernate de legislatia română sau a altui stat membru şi orice achizitionare de către o asemenea societate-mama a unei participatii semnificative intr-o institutie de credit, persoana juridica română, dacă, ca urmare a acestei achizitionari, institutia de credit, persoana juridica română, devine o filiala a societatii-mama respective; în acest caz notificarea va cuprinde şi structura grupului din care aceasta face parte;
e)dificultatile intampinate de bănci ori alte institutii de credit, persoane juridice române, la deschiderea de sucursale sau în desfăşurarea activităţii în strainatate, pe teritoriul unui stat, altul decat un stat membru;
f)cerere de autorizare a unei filiale, care se constituie ca institutie de credit, persoana juridica română, deţinută direct sau indirect de una ori mai multe societăţi-mama care nu sunt guvernate de legislatia română sau a altui stat membru şi orice cerere de aprobare a unei participatii semnificative intr-o institutie de credit, persoana juridica română, formulata de către o asemenea societate-mama, dacă prin achizitionarea acestei participatii institutia de credit, persoana juridica română, ar deveni o filiala a societatii-mama respective;
g)lista holdingurilor financiare care sunt societăţi-mama ale băncilor, persoane juridice române, supravegheate pe baza consolidata de către Banca Naţionala a României potrivit prezentei legi;
h)orice autorizatie acordată sucursalelor instituţiilor de credit straine cu sediul în afara spatiului comunitar;
i)orice alte informaţii care trebuie raportate Comisiei Europene, la cererea acesteia sau în conformitate cu prevederile legislaţiei comunitare.
Informaţiile prevăzute la lit. f) se transmit la solicitarea expresa a Comisiei Europene.
Lista prevăzută la lit. g) se va transmite şi autorităţilor competente din statele membre, iar informaţiile prevăzute la lit. h) se transmit şi Comitetului Bancar Consultativ.
În cazul în care Comisia Europeana decide ca autorităţile competente din statele membre trebuie să suspende sau sa intrerupa procedura de adoptare a unei decizii cu privire la cererile menţionate la art. 170 lit. f), Banca Naţionala a României, prin hotărâre, va suspenda sau intrerupe procedura de autorizare/aprobare; termenul de suspendare, respectiv de intrerupere, nu va putea depăşi 3 luni.
În cazul în care, înainte de incheierea termenului prevăzut la alin. 1, Consiliul European va decide continuarea masurii adoptate de Comisia Europeana, Banca Naţionala a României, prin hotărâre, va prelungi termenul pentru care procedura de autorizare/aprobare se suspenda sau se intrerupe, pe perioada prevăzută în decizia Consiliului European.
Dispozitiile alin. 1 şi 2 nu se aplică în cazul cererilor de autorizare/aprobare prevăzute la art. 170 lit. f), dacă societatea-mama este o institutie de credit care este autorizata sa desfasoare activitate bancara pe teritoriul unui stat membru sau este o filiala a unei astfel de institutii de credit.
Instituţiile de credit care funcţionează în România în condiţiile prezentei legi se evidentiaza de către Banca Naţionala a României în registrul instituţiilor de credit, care este accesibil persoanelor interesate.
Băncile pot sa organizeze o asociaţie profesionala, care să le reprezinte interesele colective faţă de autorităţile publice, sa studieze probleme de interes comun, sa promoveze cooperarea, sa informeze membrii asociaţiei şi publicul şi sa organizeze serviciile de interes comun. Asociaţia profesionala a băncilor colaboreaza cu Banca Naţionala a României.
Separat sau în cadrul asociaţiei profesionale, băncile vor putea să îşi organizeze un corp propriu de executori, a cărui activitate va fi strict legata de punerea în executare a titlurilor executorii ale băncii şi ale societatilor aparţinând grupului acesteia.
Statutul acestui corp de executori va fi aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
Alin. 2 al art. 173 a fost modificat de articolul unic din LEGEA nr. 131 din 12 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 420 din 16 mai 2006.
Deschiderea procedurii de reorganizare, faliment sau a altei proceduri similare nu afectează contractele bilaterale de compensare a creanţelor şi a obligaţiilor reciproce decurgând din operaţiuni cu instrumente având la baza cursul de schimb şi rata dobanzii şi operaţiuni similare cu aur, incheiate de partea contractantă, cu privire la care au fost dispuse aceste măsuri.
Reglementarile emise de Banca Naţionala a României pot include:
a)regulamente, norme, circulare şi alte acte cu caracter general, emise în aplicarea legii, obligatorii pentru una sau mai multe categorii de institutii de credit;
b)ordine emise în aplicarea legii sau a unei reglementari, obligatorii pentru una sau mai multe institutii de credit.
Toate reglementarile emise de Banca Naţionala a României în aplicarea prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicarii ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Legea se completeaza cu dispozitiile legislaţiei aplicabile societatilor comerciale, în măsura în care acestea nu contravin prevederilor prezentei legi.
Banca Naţionala a României va elabora reglementari şi ordine în aplicarea prezentei legi, în termen de 180 de zile de la data intrarii în vigoare a acesteia.
Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 3 aprilie 1991, Legea nr. 36/1997 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 40/1996 privind modificarea şi completarea reglementarilor referitoare la majorarea capitalului social al societatilor bancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 1 aprilie 1997, precum şi orice alte dispozitii contrare.
Fac excepţie de la prevederile alineatului precedent reglementarile actuale ale Băncii Naţionale a României, care, până la adoptarea noilor reglementari, rămân în vigoare.
2.Reproducem mai jos art. IV, art. V, art. X şi art. XII din Legea nr. 485/2003 pentru modificarea şi completarea Legii bancare nr. 58/1998, care nu au fost incluse în prezenta forma republicabila:
Art. IV. – Reglementarile emise de Banca Naţionala a României, existente la data intrarii în vigoare a prezentei legi, se vor aplica în continuare.
Art. V. – Cererile de autorizare nesolutionate la data intrarii în vigoare a prezentei legi şi care nu sunt conforme cu prevederile acesteia pot fi retrase şi prezentate din nou de titularii cererilor după înlăturarea deficientelor.
..............................................................................................
Art. X. – După data intrarii în vigoare a prezentei legi, comitetele constituite de bănci în baza Legii nr. 58/1998, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, vor putea functiona în continuare, conform deciziei organelor statutare ale acestora, ca organe specializate, în măsura în care atribuţiile acestora nu vor fi preluate de alte comitete constituite potrivit legii şi/sau reglementarilor Băncii Naţionale a României.
..............................................................................................
Art. XII. – La data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga art. 160 alin. 3, art. 161, art. 162 alin. 1 şi art. 163 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 200/2002.
*)Art. 13 a devenit în forma republicabila art. 19.
**)Art. 14 a devenit în forma republicabila art. 20.
***)Art. 69 a devenit în forma republicabila art. 99.
****)Art. 70 a devenit în forma republicabila art. 100.
*****)Art. 16 a devenit în forma republicabila art. 25.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.