Decizia nr. 869 din 18 decembrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horațiu Radu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Stelian Liviu Danco și Radu Ovidiu Ciascai în Dosarul nr. 45/84/2017 al Tribunalului Sălaj - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.206D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 601 din 28 septembrie 2017.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.Prin Încheierea din 8 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 45/84/2017, Tribunalul Sălaj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Stelian Liviu Danco și Radu Ovidiu Ciascai cu ocazia soluționării unei cereri de confirmare a redeschiderii urmăririi penale ca urmare a revocării unei ordonanțe de clasare.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și principiul legalității și ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public, precum și prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât nu stabilesc o limită temporală a revocării ordonanțelor de clasare și nicio altfel de limită în exercitarea acestei puteri discreționare. Invocă în acest sens jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a stabilit că se bucură de autoritate de lucru judecat și o hotărâre prin care s-a dispus stingerea acțiunii penale de către Ministerul Public, fără intervenția unei instanțe de judecată (Hotărârea din 11 februarie 2003, pronunțată în cauzele conexate C-187/01 și C-385/01 - Acțiuni penale împotriva lui Hüseyin Gözütok și Klaus Brügge, Hotărârea din 28 septembrie 2006, pronunțată în Cauza C-150/05 - Jean Leon Van Straaten împotriva Olandei și Italiei). Deduc de aici că, în concepția instanței europene, o soluție de finalizare a unui dosar penal fără trimitere în judecată este asimilată unei hotărâri judecătorești de achitare, ceea ce ar face, de plano, imposibilă repunerea în discuție a soluției fără a afecta principiul securității raporturilor juridice. De asemenea, invocă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și anume Hotărârea din 4 august 2005, pronunțată în Cauza Stoianova și Nedelcu împotriva României. Autorii excepției susțin că o soluție de clasare necontestată poate fi repusă în discuție doar în situații excepționale și reglementate expres. Astfel, consideră că, pentru a proteja securitatea raporturilor juridice, este imperios necesar ca posibilitatea de a redeschide urmărirea penală să aibă o limită temporală și să fie restrânsă la anumite motive excepționale, care să nu vizeze o eventuală netemeinicie sau nelegalitate. Din acest punct de vedere, apreciază că zecile de hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului care au avut ca obiect procedura de recurs în anulare constituie argumente suficiente (Hotărârea din 26 aprilie 2016, pronunțată în Cauza S.C. Britanic World S.R.L. împotriva României). Or, dispozițiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală nu instituie suficiente limitări pentru a asigura caracterul excepțional al redeschiderii unui proces penal, întrucât nu precizează cadrul legal în care trebuie obținute probele noi și nici nu exclude posibilitatea redeschiderii procesului în temeiul unor probe care nu au fost administrate ca urmare a culpei organelor de urmărire penală. Totodată, consideră că este ineficient controlul judecătoresc asupra redeschiderii urmăririi penale, câtă vreme condițiile menționate mai sus nu sunt îndeplinite. Prin urmare, susțin că dispozițiile de lege criticate permit arbitrariul, dând procurorului posibilitatea să revoce oricând, fără nicio limitare clară, o rezoluție sau o ordonanță prin care s-a finalizat un dosar penal.

6.Tribunalul Sălaj - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

7.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 335 alin. (2) și (4) din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece intervenția prescripției răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului prevăzut de lege pentru infracțiunea cercetată, împiedică redeschiderea urmăririi penale. Pe de altă parte, redeschiderea urmăririi penale este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, care verifică nu doar temeinicia, ci și legalitatea soluției procurorului, inclusiv din perspectiva existenței cazurilor ce împiedică exercitarea acțiunii penale. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale privind dispozițiile art. 335 din Codul de procedură penală, respectiv prevederile similare ale art. 273 din Codul de procedură penală din 1968, și anume deciziile nr. 540 din 7 decembrie 2004 și nr. 177 din 29 martie 2016.

9.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă deciziile nr. 177 din 29 martie 2016 și nr. 688 din 24 noiembrie 2016, pronunțate de Curtea Constituțională.

10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(2) În cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea, procurorul revocă ordonanța și dispune redeschiderea urmăririi penale.“ 13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și principiul legalității și ale art. 131 alin. (1) referitor la rolul Ministerului Public, precum și a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la dreptul la un proces echitabil - invocat și în prezenta cauză - și față de critici similare.

15.Astfel, prin Decizia nr. 601 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 7 noiembrie 2017, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, reținând că lipsa prevederii unui termen legal în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale echivalează cu dreptul organelor judiciare de a proceda la reluarea urmăririi penale, prin redeschiderea acesteia, până la împlinirea termenului legal de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile săvârșite. În acest sens, dispozițiile art. 153 alin. (1) din Codul penal prevăd că prescripția înlătură răspunderea penală. Prin urmare, scopul instituției prescripției răspunderii penale constă în înlăturarea răspunderii penale, prin stingerea dreptului statului de a sancționa și a obligației infractorului de a suporta consecințele infracțiunii comise, după trecerea unui anumit interval de timp, prevăzut de lege, de la data săvârșirii faptei, indiferent dacă infracțiunea a fost sau nu descoperită ori infractorul identificat. Prin dispozițiile art. 154 din Codul penal, legiuitorul a stabilit, în mod expres, atât durata termenelor de prescripție, cât și data la care acestea încep să curgă. Totodată, referitor la prescripția răspunderii penale, legiuitorul a prevăzut la art. 155 din Codul penal întreruperea cursului prescripției răspunderii penale. Potrivit alin. (1) al articolului anterior referit, cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. De asemenea, art. 155 alin. (5) din Codul penal prevede că admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale.

16.Astfel, Curtea a reținut că, având în vedere modul de reglementare a prescripției răspunderii penale, dreptul organelor judiciare de a relua urmărirea penală, prin redeschiderea acesteia, conform art. 335 din Codul de procedură penală, apare ca fiind consecința juridică a acestei instituții, respectiv consecința dreptului statului de a trage la răspundere penală persoanele care săvârșesc infracțiuni, în termenele de prescripție stabilite prin lege. Curtea a constatat că aceste termene sunt, în mod expres, determinate de către legiuitor, atât sub aspectul întinderii, cât și sub aspectul momentului la care încep să curgă, motiv pentru care nu se poate susține că legea procesual penală este lipsită de claritate, precizie sau previzibilitate sub aspectul intervalului de timp în care poate fi dispusă redeschiderea urmăririi penale și nici că redeschiderea urmăririi penale se poate face sine die, creând o stare de incertitudine pentru autorul faptelor prevăzute de legea penală. De altfel, dispozițiile art. 335 alin. (1)-(3) și (5) din Codul de procedură penală prevăd că redeschiderea urmăririi penale se face în următoarele situații: dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (1) din Codul de procedură penală], în cazul în care au apărut fapte sau împrejurări noi, din care rezultă că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia clasarea [art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală], când constată că suspectul sau inculpatul nu și-a îndeplinit cu rea-credință obligațiile stabilite în cazul renunțării la urmărirea penală [art. 335 alin. (3) din Codul de procedură penală] și atunci când judecătorul de cameră preliminară a admis plângerea împotriva soluției de neurmărire sau netrimitere în judecată și a trimis cauza la procuror în vederea completării urmăririi penale [art. 335 alin. (5) din Codul de procedură penală]. Astfel reglementate, motivele de redeschidere a urmăririi penale nu reprezintă altceva decât cauze de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, ele reprezentând o aplicare directă a dispozițiilor art. 155 din Codul penal.

17.În aceste condiții, Curtea a reținut că instituția redeschiderii urmăririi penale - sub aspectul termenelor în care ea poate fi dispusă - este, în mod corect, corelată de către legiuitor cu instituția prescripției răspunderii penale, fiind o consecință directă a acesteia. De asemenea, Curtea a mai observat că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 335 din Codul de procedură penală, redeschiderea urmăririi penale nu se face în mod arbitrar de către organele judiciare, ci doar în condițiile expres reglementate la art. 335 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală. Totodată, spre deosebire de reglementarea anterioară, instituția redeschiderii urmăririi penale nu mai este prerogativa exclusivă a procurorului, ci, în trei dintre cele patru situații prevăzute la art. 335 din Codul de procedură penală, este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară care, cu această ocazie, verifică legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale. Pentru aceste motive, prin decizia mai sus citată, Curtea a constatat că nu poate fi reținută încălcarea dreptului la un proces echitabil.

18.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

19.De altfel, în același sens este și jurisprudența Curții Constituționale referitoare la dispozițiile similare ale art. 273 din Codul de procedură penală din 1968, și anume Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 15 din 5 ianuarie 2005, Decizia nr. 120 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008, și Decizia nr. 841 din 24 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010.20. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Stelian Liviu Danco și Radu Ovidiu Ciascai în Dosarul nr. 45/84/2017 al Tribunalului Sălaj - Secția penală și constată că dispozițiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 decembrie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică