referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 254 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare
Dosar nr. 2.197/1/2024
| Mariana Constantinescu | - vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului |
| Carmen Elena Popoiag | - președintele Secției I civile |
| Adina Oana Surdu | - președintele Secției a II-a civile |
| Ionel Barbă | - pentru președintele Secției de contencios administrativ și fiscal |
| Lavinia Curelea | - judecător la Secția I civilă |
| Adina Georgeta Nicolae | - judecător la Secția I civilă |
| Lavinia Dascălu | - judecător la Secția I civilă |
| Dorina Zeca | - judecător la Secția I civilă |
| Mihaela Glodeanu | - judecător la Secția I civilă |
| Minodora Condoiu | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ruxandra Monica Duță | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Virginia Florentina Duminecă | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Diana Manole | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Ștefan Ioan Lucaciuc | - judecător la Secția a II-a civilă |
| Maria Hrudei | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Doina Vișan | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Carmen Mihaela Voinescu | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Mădălina Elena Vladu-Crevon | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
| Ramona Maria Gliga | - judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal |
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.197/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).
Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Vaslui - Secția civilă, în Dosarul nr. 160/89/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părți.
Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:
Tribunalul Vaslui - Secția civilă a dispus, prin încheierea din 12 septembrie 2024, în Dosarul nr. 160/89/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), pentru lămurirea următoarelor chestiuni de drept:A. Dacă salariul de bază al cadrelor didactice - profesori pentru învățământul primar - angajate în regim de plata cu ora trebuie majorat cu 10%, conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, ca în cazul profesorilor pentru învățământul primar angajați prin contract individual de muncă cu normă întreagă.B. Dacă salariul orar al profesorilor pentru învățământul primar angajați în regim de plata cu ora trebuie calculat prin raportare la numărul de ore din norma didactică de predare „standard“ (80 de ore de predare pe lună) - conform art. 9 alin. (3) lit. d) din Normele metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control, precum și pentru cadrele didactice metodiste din unitățile de învățământ preuniversitar de stat și unitățile conexe, aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018, cu modificările și completările ulterioare - sau prin raportare la numărul de ore efectiv prestate, ca urmare a faptului că la nivelul învățământului primar un număr de ore sunt predate de către profesori calificați (Limba modernă, Educația fizică, Religia), luând în considerare că, potrivit art. 4 alin. (1) din același act normativ, în contractul individual de muncă trebuie precizat numărul total de ore pe săptămână efectiv desfășurate cu clasa.
Anexa nr. I (Familia ocupațională de funcții bugetare „Învățământ“) la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017):
Articolul 8
Personalul didactic care îndeplinește funcția de diriginte, învățătorii, educatoarele, institutorii, profesorii pentru învățământul primar, profesorii pentru învățământul preșcolar beneficiază de o majorare de 10% a salariului de bază.
Normele metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control, precum și pentru cadrele didactice metodiste din unitățile de învățământ preuniversitar de stat și unitățile conexe, aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018, cu modificările și completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018):
Articolul 4
(1)Cadrele didactice încadrate pe post, conform prevederilor art. 262 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, educatoarele/institutorii/ profesorii pentru învățământul preșcolar și învățătorii/institutorii/ profesorii pentru învățământul primar se pot încadra în regim de plata cu ora, pe baza de contract individual de muncă separat de cel aferent funcției de bază, precizându-se numărul total de ore pe săptămână efectiv desfășurate cu clasa/grupa de elevi/preșcolari.
(2)Personalul didactic de predare pensionat și personalul angajat în alte domenii de activitate pot desfășura activități didactice salarizate în regim de plata cu ora.
Articolul 9
(1)Calculul pentru plata cu ora se raportează la norma didactică de predare-învățare-evaluare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a elevilor în clasă prevăzută la art. 262 alin. (3) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare.
(2)Pentru calculul tarifului la plata cu ora aferent posturilor didactice de predare/catedrelor vacante/rezervate se utilizează salariul de bază aferent cadrului didactic încadrat, având în vedere treapta de vechime în învățământ și gradul didactic corespunzător. La salariul de bază se aplică, după caz, următoarele sporuri: indemnizație pentru învățământ special, indemnizație pentru zone izolate, spor pentru activitatea de predare în sistemul penitenciar, spor pentru predare simultană.
(3)Tarifele orare din învățământul preuniversitar se calculează prin raportarea salariului de bază calculat conform alin. (2) la numărul de ore aferent normei didactice de predare, astfel:a) 1/72 pentru norma didactică de 18 ore pe săptămână;b) 1/64 pentru norma didactică de 16 ore pe săptămână în învățământul special;c) 1/96 pentru norma didactică de 24 de ore pe săptămână, învățători, antrenori din palatele și cluburile copiilor, profesori de instruire practică și maiștri-instructori;d) 1/80 pentru norma didactică de 20 de ore pe săptămână, învățător-educator, institutor-educator, profesor-educator, maistru-instructor și profesor de instruire practică în învățământul special;e) 1/80 pentru profesori pentru învățământul primar, învățători, institutori învățământ primar;f) 1/100 pentru profesori pentru învățământul preșcolar, educatoare, institutori învățământ preșcolar.
(4)Pentru activitatea de dirigenție efectuată de personalul didactic de predare angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată, cu normă întreagă sau cu timp parțial, cu cel puțin jumătate de normă de bază, în una sau mai multe școli, majorarea corespunzătoare se calculează la nivelul prevăzut pentru norma întreagă, la unitatea unde efectuează activitatea de dirigenție.
(5)Personalul didactic de predare care prestează activitate de dirigenție și care își desfășoară activitatea didactică în baza mai multor contracte individuale de muncă poate desfășura activitate de dirigenție doar în executarea unui singur contract individual de muncă.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, la data de 26 ianuarie 2024, cu nr. 160/89/2024, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei școală gimnazială la:
–recalcularea și plata drepturilor salariale corespunzătoare rezultate prin aplicarea majorării de 10% asupra salariului de bază stabilit conform contractelor individuale de muncă avute în regim de plata cu ora, conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, sume actualizate cu indicele de inflație;
–recalcularea și plata drepturilor salariale corespunzătoare aferente contractelor individuale de muncă avute în regim de plata cu ora, drepturi salariale rezultate din calcularea tarifului orar prin raportarea la salariul de bază calculat conform normei didactice de predare efective rezultate din planul-cadru în vigoare, sume actualizate cu indicele de inflație;
–plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data la care ar fi trebuit plătite drepturile respective (de la scadență) și până la data plății efective.
În fapt, reclamanta a avut calitatea de personal angajat - personal didactic de predare, în cadrul unității de învățământ pârâte, pe o funcție de profesor pentru învățământul primar, conform contractelor individuale de muncă cu nr. xxx/8.09.2023 și, respectiv, nr. xxx/10.09.2021, contracte pentru durată determinată, în regim de plata cu ora.
În ceea ce privește activitatea desfășurată în funcția de profesor pentru învățământul primar, reclamanta a arătat că, potrivit adeverințelor eliberate de către unitatea angajatoare, drepturile salariale aferente contractelor individuale de muncă menționate nu au inclus și majorarea de 10%, conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, cu atât mai mult cu cât textul de lege este foarte clar în acest sens, iar legea nu face deosebire între tipurile de contracte (durată ne/determinată, timp parțial/normă întreagă, plata cu ora/cumul).
Astfel, indiferent de tipul de contract individual de muncă, personalul didactic care desfășoară activitate de diriginte/ învățătorul/institutorul/profesorul pentru învățământul primar trebuie să primească această majorare a salariului de bază în plată cu 10%, iar reclamanta, în calitatea sa de profesor pentru învățământul primar, a fost prejudiciată de angajator prin neacordarea acestei majorări de 10% a salariului de bază, în mod nejustificat.
În ceea ce privește încadrarea în regim de plata cu ora și calculul tarifului orar cuvenit, reclamanta a invocat prevederile art. 254 alin. (1) și (16) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 1/2011), precum și normele metodologice incidente în materie.
Pârâta nu a formulat apărări în cauză.
Completul de judecată al instanței de sesizare a apreciat, față de preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, că singura condiție de admisibilitate în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Verificate fiind aceste condiții, instanța de trimitere a reținut că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este obligatorie.
Totodată, a arătat că nu s-a identificat nicio hotărâre prealabilă sau decizie de recurs în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care să privească exact chestiunea de drept care face obiectul prezentei cauze.
Părțile nu au prezentat un punct de vedere.
După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părți.
Completul de judecată al instanței de trimitere a reținut, cu privire la prima chestiune de drept, incidența dispozițiilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017.
Prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 5.415/2018 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control, precum și pentru cadrele didactice metodiste din unitățile de învățământ preuniversitar de stat și unitățile conexe, aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018 (Ordinul ministrului educației naționale nr. 5.415/2018), majorarea a fost reglementată doar pentru activitatea de dirigenție.
Astfel, conform art. I din acest act normativ, „Normele metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control, precum și pentru cadrele didactice metodiste din unitățile de învățământ preuniversitar de stat și unitățile conexe, aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 6 septembrie 2018, se modifică și se completează după cum urmează:
1.La articolul 9, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) și (5), cu următorul cuprins:
(4)Pentru activitatea de dirigenție efectuată de personalul didactic de predare angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată, cu normă întreagă sau cu timp parțial, cu cel puțin jumătate de normă de bază, în una sau mai multe școli, majorarea corespunzătoare se calculează la nivelul prevăzut pentru norma întreagă, la unitatea unde efectuează activitatea de dirigenție.
(5)Personalul didactic de predare care prestează activitate de dirigenție și care își desfășoară activitatea didactică în baza mai multor contracte individuale de muncă poate desfășura activitate de dirigenție doar în executarea unui singur contract individual de muncă.
Instanța de trimitere a apreciat că prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 5.415/2018 (act administrativ în executarea legii) se face o distincție care este contrară textului legii. În cuprinsul legii nu se face o distincție privind modul de angajare a profesorilor pentru învățământul primar, formularea fiind imperativă: „profesorii pentru învățământul primar, profesorii pentru învățământul preșcolar beneficiază de o majorare de 10% a salariului de bază“ - art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, majorarea trebuie să se aplice salariului de bază, indiferent cum este acesta calculat (în regim obișnuit sau în regim de plata cu ora).
În concluzie, opinia completului de judecată care a formulat sesizarea este în sensul că salariul de bază al profesorilor pentru învățământul primar angajați în regim de plata cu ora trebuie majorat cu 10%.
Cu privire la cea de-a doua chestiune de drept, în opinia completului de judecată al instanței de trimitere, salarizarea orară a profesorilor din învățământul primar angajați în regim de plata cu ora trebuie făcută prin respectarea raportului 1/80.
Astfel, regimul juridic al salarizării învățătorului/ profesorului pentru învățământul primar, angajat prin contract de muncă obișnuit, este distinct de cel special în regim de plata cu ora și rezultă din prevederile art. 254 din Legea nr. 1/2011, respectiv art. 181 alin. (1) și art. 207 din Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 198/2023). În esență, în regim obișnuit, programul de lucru este de 8 ore pe zi/40 de ore pe săptămână, care include norma didactică de predare [art. 207 alin. (1) lit. a)], precum și alte activități [art. 207 alin. (1) lit. b)-f)] care ar trebui să ocupe restul intervalului de timp de muncă până la 8 ore/zi.
În cazul cadrelor didactice de predare - inclusiv al profesorilor din învățământul primar, retribuiți în regim de plata cu ora -, acestea sunt obligate să lucreze doar orele de predare efectivă și au dreptul de a fi retribuite doar pentru aceste ore, pentru pensionari existând beneficiul legal al cumulului pensiei cu salariul în regim de plata cu ora.
Salariul orar se calculează prin raportare la o normă standard (80 de ore), însă numărul de ore pentru care este remunerat profesorul pentru învățământul primar în regim de plata cu ora este cel pentru orele de activitate didactică efectiv prestate, număr de ore prevăzut în contractul individual de muncă.
Atât timp cât profesorul pentru învățământul primar nu predă efectiv ora de educație fizică sau limbă străină - în ipoteza în care nu este calificat - este firesc să nu fie retribuit pentru aceasta.
Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, au rezultat următoarele aspecte:
Cu privire la prima întrebare din sesizare, într-o opinie, s-a apreciat că majorarea de 10% se aplică și profesorilor pentru învățământul primar angajați în regim de plata cu ora, această interpretare fiind sprijinită de principiul uniformizării salarizării și de necesitatea unui tratament echitabil pentru toți profesorii, indiferent de tipul de angajare, întrucât legea nu distinge.
Cu titlu de practică judiciară au fost identificate o decizie pronunțată de o curte de apel și o sentință definitivă prin neapelare. De asemenea, au fost exprimate și puncte de vedere teoretice de către judecători.
Într-o altă opinie, regăsită doar la nivel teoretic, s-a considerat că această majorare se aplică doar cadrelor didactice cu normă întreagă, invocându-se necesitatea de a distinge între diferitele forme de angajare și responsabilitățile specifice asociate acestora.
Cu privire la cea de-a doua întrebare din sesizare, într-o opinie, s-a apreciat că, în ceea ce privește calculul salariului orar al profesorilor pentru învățământul primar, conform art. 9 alin. (3) lit. d) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018, acesta ar trebui să fie stabilit prin raportare la norma didactică standard de 80 de ore pe lună. Argumentul principal este că această abordare oferă o bază clară și uniformă pentru remunerare.
Cu titlu de practică judiciară a fost identificată o sentință definitivă prin neapelare, fiind exprimate și puncte de vedere teoretice de către judecători.
Într-o altă opinie, regăsită doar în punctele de vedere teoretice exprimate de judecători, s-a considerat că, în contextul învățământului primar, salariul orar trebuie să fie calculat în funcție de numărul efectiv de ore prestate, având în vedere că anumite discipline sunt predate de profesori calificați și că, în practică, numărul de ore poate varia semnificativ. Conform art. 4 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018, este esențial ca în contractul individual de muncă să fie precizat numărul total de ore desfășurate, ceea ce sugerează că o abordare flexibilă, care să reflecte realitatea activității didactice, este mai adecvată.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.
Verificând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în procedurile de unificare a practicii judiciare, au fost identificate următoarele decizii:
–Decizia nr. 24 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 26 ianuarie 2022, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel București și s-a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și art. 8 din anexa nr. I capitolul I litera B din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, personalul didactic beneficiază de gradația de merit sau de majorarea de dirigenție începând cu data la care salariul de bază este stabilit conform anexelor acestei legi, respectiv data de la care salariul de bază devine egal sau mai mare decât cel stabilit potrivit legii pentru anul 2022.
Până la acel moment, începând cu data de 1 ianuarie 2019, aceste drepturi vor fi luate în considerare în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin aplicarea acestora la salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, din care se scade salariul de bază aferent lunii decembrie 2018 pentru determinarea tranșelor de majorare.;
–Decizia nr. 32 din 24 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit că: „În interpretarea dispozițiilor art. 262 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b), art. 263 alin. (1), alin. (2) și alin. (7) din Legea nr. 1/2011, precum și a dispozițiilor art. 8, art. 12 alin. (4) și alin. (5) din Ordinul nr. 5.560/2011, art. 8 din Ordinul nr. 6.239/2012, art. 8 din Ordinul nr. 5.451/2013 și art. 8 din Ordinul nr. 4.895/2014, orele de educație fizică efectuate de învățători sau de profesori pentru învățământul primar nu se cuprind în norma didactică a acestora și se plătesc separat, cu ora.“;
–Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în consecință, s-au stabilit următoarele: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (4^1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare «Învățământ» capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017, intră sub incidența prevederilor art. 38 alin. (4^1) din această lege.“
Nu au fost identificate decizii relevante ale Curții Constituționale.
Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este admisibilă doar cu privire la prima întrebare, soluția propusă asupra fondului chestiunii de drept fiind în sensul că salariul de bază al cadrelor didactice - profesori pentru învățământul primar - angajate în regim de plata cu ora include majorarea de 10% stabilită conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, ca și în cazul profesorilor pentru învățământul primar angajați prin contract individual de muncă cu normă întreagă. Referitor la cea de a doua întrebare din sesizare s-a apreciat că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate.
Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.
Domeniul de aplicare al acestui act normativ este conturat expres prin dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2), ordonanța de urgență aplicându-se în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), iar, potrivit art. 1 alin. (3), ordonanța de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.
Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, „Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.“
Din analiza dispozițiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor menționate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, inițierea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, concomitent, următoarele condiții:
a)existența unei cauze în stare de judecată;
b)completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac;
c)existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei;
d)chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Se observă că, spre deosebire de condițiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile circumscrise art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiția noutății chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării și că, în această procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție poate fi sesizată și de către completele de judecată învestite cu soluționarea cauzei în primă instanță, iar nu doar de către completele de judecată ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale curților de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluționarea cauzelor în ultimă instanță.
În același timp, însă, având în vedere art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, potrivit căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“, completului de judecată care sesizează instanța supremă în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 îi revine obligația respectării dispozițiilor cu caracter general cuprinse în prevederile art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care, „Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților“.
În cazul prezentei sesizări, examinarea condițiilor în care poate fi declanșat mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 pune în evidență faptul că cerințele legale mai sus enunțate sunt îndeplinite numai cu privire la prima întrebare.
Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect o cerere privind recalcularea și plata drepturilor salariale corespunzătoare în cazul profesorilor pentru învățământul primar - angajați în regim de plata cu ora, prin raportare la salariul de bază al cadrelor didactice, care include majorarea de 10% stabilită conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, ca și în cazul profesorilor pentru învățământul primar angajați, prin contract individual de muncă cu normă întreagă, precum și recalcularea drepturilor salariale corespunzătoare aferente contractelor individuale de muncă avute în regim de plata cu ora prin raportare la norma didactică de predare efectivă rezultată din planul-cadru în vigoare, sume actualizate cu indicele de inflație.
Prin urmare, obiectul acțiunii se circumscrie litigiilor privind plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, respectiv stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.
Se constată, totodată, că procesul în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluționare pe rolul unui complet de judecată al Tribunalului Vaslui - Secția civilă, care judecă în primă instanță, în conformitate cu art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii).
De asemenea, ca urmare a verificărilor efectuate, se constată că este îndeplinită și cerința ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunțate și să nu fie învestită cu soluționarea unui recurs în interesul legii, având acest obiect.
Cerința nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție vizează inexistența unor dezlegări de principiu ale aceleiași chestiuni de drept sau ale unei chestiuni similare date de instanța supremă în cadrul competenței specifice de asigurare a practicii unitare la nivelul tuturor instanțelor judecătorești din țară prin mecanismele reglementate de lege în acest scop, hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și, respectiv, recursul în interesul legii.
Chiar dacă există dezlegări anterioare date de instanța supremă prin hotărâri obligatorii - Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și Decizia nr. 24 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii -, acestea nu sunt suficiente pentru a oferi repere concrete de interpretare utile în soluționarea cauzei pendinte, având în vedere specificitatea acesteia.
În ceea ce privește cerința existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei se constată că aceasta presupune o dublă condiționare: să existe o chestiune de drept, pe de o parte, și să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.
Cu referire la primul aspect, în lipsa unei definiții legale a noțiunii, pe care noul act normativ a preluat-o întocmai, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formată în aplicarea prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a subliniat în mod constant că, pentru a se putea vorbi despre existența unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept supusă dezbaterii „să necesite cu pregnanță a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății“ (de exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragraful 42).
Referitor la sesizarea supusă analizei, intervenția instanței supreme este justificată numai cu privire la prima întrebare formulată, întrucât există o chestiune de drept ce prezintă un grad semnificativ de dificultate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 41 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 21 octombrie 2024; Decizia nr. 53 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1191 din 29 noiembrie 2024; Decizia nr. 89 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1291 din 20 decembrie 2024), având în vedere faptul că, așa cum a rezultat din hotărârile judecătorești evocate și din punctele de vedere exprimate de către instanțele de judecată, există soluții și puncte de vedere divergente referitoare la modalitatea de calcul al tarifului orar pentru cadrele didactice - profesori pentru învățământul primar - angajate în regim de plata cu ora prin raportare la salariul de bază al cadrelor didactice - profesori pentru învățământul primar - cu luarea în considerare a majorării de 10% stabilite conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, ca și în cazul profesorilor pentru învățământul primar angajați prin contract individual de muncă cu normă întreagă.
Referitor la condiția privind caracterul esențial al chestiunii de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei se relevă că hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluției ce urmează a fi pronunțată de către instanța de trimitere, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluționării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluționarea cauzei (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 16 octombrie 2024; Decizia nr. 64 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1251 din 12 decembrie 2024).
Această condiție este îndeplinită, întrucât, așa cum rezultă din încheierea de sesizare, reclamantul contestă modalitatea de calcul al drepturilor salariale, apreciind că angajatorul trebuia să calculeze tariful orar prin raportare la salariul de bază cu luarea în considerare a majorării de 10% stabilite conform art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017.
Așadar, la nivel formal, dezlegarea solicitată în cauză are efect direct asupra fondului litigiului, întrucât vizează o chestiune de drept esențială, pe care se întemeiază pretențiile deduse judecății.
Fiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se impune pronunțarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o dezlegare de principiu primei chestiuni de drept ce face obiectul sesizării.
Referitor la cea de a doua întrebare cuprinsă în sesizarea formulată de Tribunalul Vaslui - Secția civilă se constată că nu este îndeplinită cea de-a treia condiție de admisibilitate.
Definitoriu pentru această procedură este faptul că urmărește interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept (îndoielnice, neclare), stabilită ca incidentă în cauză de către instanța de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, în concret, de către instanța supremă a elementelor care conturează raționamentul juridic, pentru ca, ulterior, instanța de trimitere să recurgă la punerea punctuală în aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecății, întrucât nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu interpretarea și aplicarea legii la circumstanțele concrete ale cauzei aflate pe rol, atribut care se impune cu necesitate să rămână în sfera de competență exclusivă a completului de judecată legal învestit cu soluționarea procesului.
Legiuitorul nu și-a propus o partajare de competențe între instanța de trimitere și instanța supremă, instanțele de trimitere având în continuare obligația de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarității și a sensului său lămurit de către părțile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăți în înțelegerea și aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv (a se vedea Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024).
Astfel, se constată că instanța de trimitere solicită interpretarea unei norme juridice clare, ce derivă dintr-un act normativ infralegal, respectiv ordinul ministrului educației naționale, care nu este susceptibilă de interpretări divergente, având în vedere dispozițiile art. 262 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, art. 12 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 106 alin. (2) din Codul muncii.
Concluzia evidentă cu respectarea principiului legalității este cea argumentată chiar de către instanța de trimitere, și anume că, în privința salariului orar al profesorilor angajați în regim de plata cu ora, dispozițiile art. 9 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018 sunt clare.
Față de cele menționate se constată că această întrebare nu îndeplinește cerințele necesare pentru a fi considerată chestiune de drept, urmând a fi respinsă sesizarea pe acest aspect.
Problema de drept vizează, în esență, chestiunea dacă salariul de bază al cadrelor didactice - profesori pentru învățământul primar - angajate în regim de plata cu ora include majorarea de 10% stabilită conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, ca în cazul profesorilor pentru învățământul primar angajați prin contract individual de muncă cu normă întreagă.
În sesizarea care formează obiectul prezentei dezlegări, reclamantul este beneficiarul unor contracte de muncă în regim de plata cu ora, care sunt guvernate de Legea nr. 1/2011.
În conformitate cu dispozițiile art. 254 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, „În unitățile de învățământ sau în consorțiile școlare poate fi angajat personal didactic cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau perioadă determinată de cel mult un an școlar, cu posibilitatea prelungirii contractului, respectiv în plata cu ora, în condițiile legii“. Aceeași modalitate de reglementare a fost consacrată și prin dispozițiile art. 165 și art. 176 alin. (6) din Legea nr. 198/2023.
Interpretând sistematic și teleologic normele juridice incidente se relevă că personalul didactic de predare din familia ocupațională de funcții bugetare „Învățământ“ poate fi angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, cu contract individual de muncă pentru o perioadă determinată de cel mult un an școlar, cu posibilitatea prelungirii contractului sau în regim de plata cu ora/cumul, în condițiile legii.
Pentru personalul didactic angajat în regim de plata cu ora, în conformitate cu dispozițiile art. 12 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, calculul tarifar orar se realizează prin raportare la norma didactică de predare prevăzută de Legea nr. 1/2011, iar modalitatea de aplicare a prevederilor alin. (1) se stabilește prin ordin al ministrului educației naționale.
În aplicarea normei de trimitere a fost emis Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control, precum și pentru cadrele didactice metodiste din unitățile de învățământ preuniversitar de stat și unitățile conexe, ce a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 5.415/2018.
Legiuitorul delegat a normat, prin dispozițiile art. 9 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018, modalitatea de remunerație, statuând că pentru calculul tarifului la plata cu ora aferent posturilor didactice de predare/catedrelor vacante/rezervate se utilizează salariul de bază aferent cadrului didactic încadrat, având în vedere treapta de vechime în învățământ și gradul didactic corespunzător. La salariul de bază se aplică, după caz, următoarele sporuri: indemnizație pentru învățământ special, indemnizație pentru zone izolate, spor pentru activitatea de predare în sistemul penitenciar, spor pentru predare simultană.
Înalta Curte de Casație și Justiție decelează faptul că, în cuprinsul actului normativ infralegal, este utilizată noțiunea juridică de „salariu de bază“ aferent cadrului didactic încadrat. Semnificația acestei noțiuni este în sensul că reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexa nr. I - Familia ocupațională de funcții bugetare „Învățământ“. Această noțiune este diferită de noțiunea de „salariu lunar“, prevăzută de art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizația lunară sau indemnizația de încadrare, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum și celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar (paragrafele 125 și 126 din Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).
Salarii de bază sunt cele stabilite în anexele Legii-cadru nr. 153/2017, cu luarea în considerare a majorărilor, care nu sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare suplimentare/adiționale salariului de bază, soldei de funcție/salariului de funcție, avute în vedere de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, ci își găsesc o reglementare specifică în anexele legii unice de salarizare, corespunzătoare fiecărei familii ocupaționale, distinctă de cea a sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul lunar.
În acest sens, anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede pentru Familia ocupațională de funcții bugetare „Învățământ“ o serie de drepturi specifice, constând în sporuri, indemnizații și majorări, pentru care stabilește condițiile, limitele în care se acordă și modalitatea de determinare.
Cu privire la semnificația dispozițiilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 s-a statuat că majorarea evocată de lege vizează în mod direct salariul de bază, atrăgând creșterea acestuia, astfel că ea nu reprezintă un element salarial distinct de salariul de bază, asimilabil sporurilor, indemnizațiilor, primelor ș.a. la care se referă (paragraful 134 din Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).
Chiar dacă statuările obligatorii cuprinse în Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privesc majorarea pentru gradația de merit și majorarea pentru dirigenție de 10%, prevăzute de art. 5 și respectiv de art. 8 al capitolului I lit. B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, raționamentul expus de instanța supremă, pentru identitate de rațiune, trebuie să fie identic în interpretarea aceleiași norme juridice.
Astfel, majorarea de 10% prevăzută de art. 8 al capitolului I lit. B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, fie că este acordată pentru activitatea de dirigenție, fie pentru activitatea profesorului pentru învățământul primar, are același regim juridic, având ca efect direct creșterea salariului de bază corespunzător funcției îndeplinite, așa cum este acesta definit de art. 7 lit. a) din legea-cadru, rezultând un salariu de bază calculat cu luarea în considerare a acesteia. Această majorare nu are regimul juridic al unui spor, nu este un drept distinct de salariul de bază și nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar.
În acest sens sunt și considerentele de la paragraful 68 din Decizia nr. 24 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în cuprinsul cărora s-a statuat că, „Date fiind calificarea nouă oferită prin intermediul Legii-cadru nr. 153/2017 (de majorări/creșteri ale salariului de bază) și modalitatea distinctă de calcul (prin raportare la salariul de bază stabilit potrivit anexelor legii-cadru), se constată că în privința acestor drepturi salariale sunt aplicabile deopotrivă concluziile statuate anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție în mecanismele de unificare a practicii judiciare, potrivit cărora majorările salariului de bază prevăzute de noua lege vor fi acordate doar de la momentul în care acesta va fi stabilit conform anexelor acestei legi, respectiv va ajunge la nivelul stabilit pentru anul 2022.“
Plecând de la premisa că salariul de bază aferent activității profesorului pentru învățământul primar este stabilit cu luarea în considerare a majorării de 10% prevăzute de art. 8 al capitolului I lit. B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, rezultă că acest salariu de bază trebuie avut în vedere și la calcularea tarifului orar pentru cadrele didactice - profesori pentru învățământul primar - angajate în regim de plata cu ora. Numai în această modalitate pot fi interpretate dispozițiile art. 9 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018 referitoare la calculul tarifului la plata cu ora aferent posturilor didactice de predare/catedrelor vacante/rezervate prin raportare la salariul de bază.
O interpretare contrară a dispozițiilor actului administrativ normativ, în sensul că salariul de bază nu cuprinde și majorarea de 10% prevăzută de art. 8 al capitolului I lit. B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, ar încălca normele legale, așa cum au fost interpretate prin mecanismele de unificare a practicii judiciare.
Împrejurarea că prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 5.415/2018, care a modificat și completat Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018, au fost completate dispozițiile art. 9 cu alin. (4) și (5) numai cu privire la majorarea pentru activitatea de dirigenție nu poate conduce la concluzia că intenția legiuitorului delegat a fost de a înlătura majorarea de 10% acordată pentru activitatea profesorului pentru învățământul primar, întrucât prin actul administrativ normativ se detaliază numai modalitatea efectivă de calcul al majorării acordate pentru activitatea de dirigenție prin raportare la nivelul prevăzut pentru norma întreagă, la unitatea unde efectuează activitatea de dirigenție, sau că majorarea se acordă doar în executarea unui singur contract individual de muncă.
Se explicitează modalitatea de stabilire a salariului de bază cu luarea în considerare a majorării pentru activitatea de dirigenție, ținându-se cont de specificul acestei activități, evitându-se dublarea acestei majorări, în situația în care activitatea didactică era prestată în baza mai multor contracte individuale de muncă.
În ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariului de bază cu luarea în considerare a majorării aferente activității profesorului pentru învățământ primar sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018 coroborate cu art. 7 lit. a) și art. 8 al capitolului I lit. B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, așa cum au fost interpretate prin Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și prin Decizia nr. 24 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.
Dezlegarea este în concordanță cu Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES, astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/23/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind extinderea la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord a aplicării Directivei 97/81/CE privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat cu UNICE, CEEP și ETUC și cu Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP, prin care se consacră principiul egalității de tratament, respectiv salariatul încadrat cu contract de muncă cu timp parțial se bucură de drepturile stabilite pentru salariații cu normă întreagă, în condițiile prevăzute de lege și contractele colective de muncă. Clauza nr. 4 din acordul-cadru privind munca pe fracțiune de normă, anexă la Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997, reglementează principiul nediscriminării, statuând că „(1) În ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă, lucrătorii pe fracțiune de normă nu sunt tratați într-un mod mai puțin favorabil decât lucrătorii cu normă întreagă comparabili numai din cauză că primii lucrează pe fracțiune de normă, cu excepția cazului în care tratamentul diferențiat este justificat de motive obiective“. Noțiunea de «condiții de încadrare» în interpretarea obligatorie a Curții de Justiție a Uniunii Europene cuprinde condițiile de remunerare. În acest sens, prin Hotărârea din 7 aprilie 2022 pronunțată în cauza C-236/20, la paragraful 36, s-a menționat că: „În ceea ce privește «condițiile de încadrare în muncă» prevăzute de clauza 4 din același acord-cadru, Curtea a constatat deja că acestea cuprind condițiile referitoare la remunerații și la pensii care depind de raportul de încadrare în muncă, excluzând condițiile privind pensiile care rezultă dintr-un sistem obligatoriu de securitate social.“
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, raportate la art. 521 alin. (1) din Codul de procedură civilă,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În numele legii
DECIDE:
Admite, în parte, sesizarea formulată de Tribunalul Vaslui - Secția civilă, în Dosarul nr. 160/89/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință:
În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 254 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 8 și art. 12 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, cu referire la art. 9 din Normele metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare și control, precum și pentru cadrele didactice metodiste din unitățile de învățământ preuniversitar de stat și unitățile conexe, aprobate prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4.827/2018, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Salariul de bază al cadrelor didactice - profesori pentru învățământul primar - angajate în regim de plata cu ora include majorarea de 10% stabilită conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I (Familia ocupațională de funcții bugetare „Învățământ“) la Legea-cadru nr. 153/2017, ca în cazul profesorilor pentru învățământul primar angajați prin contract individual de muncă cu normă întreagă.
Respinge, în rest, sesizarea, ca inadmisibilă.
Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2025.
VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
MARIANA CONSTANTINESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Lorena Repana
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
