Decizia nr. 527 din 24 septembrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 alin. (1) și ale art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Traian Petru Conchi, în Dosarul nr. 11.938/94/2017 al Judecătoriei Buftea - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.450 D/2017.2. La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se susține că obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală ce reglementează plângerea împotriva actelor procurorului. Pe de altă parte, se susține că argumentele formulate în susținerea excepției ar putea viza și art. 111 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care să prevadă o cale de atac în ipoteza invocată de autorul excepției. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale, respectiv la Decizia nr. 610 din 28 septembrie 2017.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea nr. 1.159 din 5 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 11.938/94/2017, Judecătoria Buftea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 340 alin. (1) și ale art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Traian Petru Conchi într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unei ordonanțe de soluționare a unei plângeri referitoare la măsura administrativă de suspendare a dreptului de a conduce, dispusă conform art. 111 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că imposibilitatea contestării ordonanțelor prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor dispuse de procuror, potrivit textelor criticate, încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al persoanei interesate, în ipoteza în care împotriva acesteia a fost dispusă o măsură administrativă ce constituie o pedeapsă penală. Or, se susține că sancțiunea suspendării dreptului de a conduce, luată în privința autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit art. 111 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, cu toate că are natură administrativă, potrivit dreptului intern, constituie o pedeapsă penală conform criteriilor Engel stabilite prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, aceasta fiind, de altfel, reglementată și ca pedeapsă penală complementară la art. 66 alin. (1) lit. i) din Codul penal. Se arată că, pentru asigurarea drepturilor fundamentale invocate în susținerea excepției, actul prin care a fost stabilită o astfel de sancțiune trebuie să poată fi supus controlului instanței judecătorești.

6.Judecătoria Buftea - Secția penală opinează că textele criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Se arată că posibilitatea de a formula plângere, conform art. 339 alin. (1) din Codul de procedură penală, împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, la procurorul ierarhic superior, constituie o garanție a drepturilor fundamentale ale persoanei care are un interes procesual în formularea acesteia. Se susține că împrejurarea că legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva plângerii soluționate potrivit art. 339 din Codul de procedură penală la judecătorul de cameră preliminară nu este de natură a încălca accesul liber la justiție și dreptul la apărare ale petentului, întrucât obiectul unei astfel de cauze nu are în vedere soluționarea raportului juridic penal de conflict.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele Deciziei nr. 398 din 28 mai 2015 și se arată că suspendarea exercitării dreptului de a conduce constituie o măsură cu caracter administrativ dispusă de polițistul rutier, și nu o acuzație în materie penală, motiv pentru care textele criticate nu aduc atingere prezumției de nevinovăție.

9.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate sunt constituționale. Se arată că dispozițiile criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate și că este menținut punctul de vedere exprimat și reținut de Curtea Constituțională în deciziile nr. 599 din 21 octombrie 2014, nr. 663 din 11 noiembrie 2014, nr. 394 din 28 mai 2015, nr. 521 din 7 iulie 2015 și nr. 29 din 19 ianuarie 2017.

10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii, de sesizare, prevederile art. 340 alin. (1) și ale art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea deduce însă că autorul critică, în realitate, prevederile art. 339 alin. (5) și ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:

–Art. 339 alin. (5): „Ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate.“;

–Art. 340 alin. (1): „Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.“.

13.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la statul de drept și la calitatea legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție, ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 339 alin. (5) și ale art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, Curtea Constituțională pronunțând, în acest sens, Decizia nr. 478 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 12 septembrie 2017, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, Decizia nr. 610 din 28 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 15 noiembrie 2017, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală și, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, și Decizia nr. 105 din 28 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 aprilie 2019, prin care a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală.

15.Prin Decizia nr. 610 din 28 septembrie 2017, paragrafele 16-21, Curtea a statuat că, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituție, „procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic [...]“. Ca o garanție a respectării de către procurori a principiilor imparțialității și legalității în activitatea lor, Constituția a consacrat și principiul unității de acțiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic. Prin urmare, dispoziția legală ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate reprezintă o reflectare a exigențelor constituționale instituite de art. 132, fără ca prin aceasta să fie afectate drepturile consacrate de art. 21 și art. 24 din Legea fundamentală. Aceasta întrucât părțile interesate nu sunt obstrucționate în niciun fel în a-și exercita dreptul la apărare în condițiile prevăzute de lege, având deplina libertate de a-și angaja un apărător ales care să le reprezinte interesele.

16.Prin aceeași decizie, s-a arătat că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul soluționării plângerilor împotriva actelor procurorului este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, însă în formele și modalitățile instituite de lege. Așa fiind, prin instituirea procedurii potrivit căreia ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor procurorului nu mai pot fi atacate cu o nouă plângere la procurorul ierarhic superior, ca de altfel în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitare a sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21 din Constituție. O asemenea chestiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Constituție, acest text legal reglementând accesul la justiție, și nu la diverse căi procedurale în cadrul ierarhiei Ministerului Public. Astfel, se previn abuzurile și se asigură protecția drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

17.Așa fiind, Curtea a constatat că nu poate fi primită critica referitoare la afectarea accesului liber la justiție, deoarece cauza penală, odată rezolvată de către procuror, în condițiile art. 327 din Codul de procedură penală, va putea fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară, ocazie cu care partea interesată va putea critica inclusiv acele acte ale procurorului care au fundamentat soluția pronunțată. Astfel, atunci când procurorul va emite rechizitoriul prin care dispune trimiterea în judecată, cauza va ajunge în faza camerei preliminare, fază în care, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră va verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Atunci când procurorul va emite o ordonanță prin care clasează cauza, aceasta va putea ajunge, de asemenea, în fața unui judecător de cameră preliminară în condițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, petentul și intimații putând formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, conform art. 341 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală. În sfârșit, atunci când procurorul va emite o ordonanță prin care renunță la urmărirea penală, ordonanța astfel pronunțată va fi verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Ulterior, această ordonanță se transmite, spre confirmare, judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, iar, în fața acestuia, persoana care a făcut sesizarea, părțile, suspectul, persoana vătămată ori altă persoană interesată vor putea releva aspecte de legalitate și temeinicie a soluției pronunțate.

18.De asemenea, prin Decizia nr. 105 din 28 februarie 2019, precitată, paragrafele 14 și 15, referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, invocată într-o situație similară celei în care a fost invocată prezenta excepție, Curtea a reținut că, în fapt, autorul excepției a formulat la judecătorul de cameră preliminară o plângere întemeiată pe dispozițiile art. 340 și următoarele referitoare la plângerea împotriva soluțiilor de clasare din Codul de procedură penală, cadru procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate prin care s-a susținut că aceste dispoziții contravin Legii fundamentale, deoarece persoana nemulțumită de soluția de renunțare la urmărirea penală nu mai poate formula plângere împotriva unei astfel de ordonanțe, nici pe cale ierarhică, nici în fața judecătorului de cameră preliminară. Cu alte cuvinte, Curtea a reținut că ceea ce se solicită prin invocarea excepției este modificarea prevederilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală prin consacrarea în conținutul lor a posibilității persoanei interesate de a formula plângere la judecătorul de cameră preliminară, nu numai împotriva ordonanțelor de clasare, ci și împotriva celor de renunțare la urmărirea penală. Curtea a constatat că o astfel de critică nu poate fi primită, fiind inadmisibilă, deoarece, așa cum rezultă din motivarea autorului, acesta este nemulțumit nu de conținutul reglementării deduse controlului de contencios constituțional, ci de forma eliptică a acesteia. Curtea a reținut că ceea ce se urmărește constă în revenirea la redactarea art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală în varianta existentă anterior Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Așa fiind, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

20.Distinct de cele reținute prin jurisprudența anterior invocată, Curtea constată că prevederile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt precise și previzibile, reglementând cu claritate categoria de ordonanțe ale procurorului care nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și faptul că acestea se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate. Așa fiind, textul criticat este în conformitate cu standardele de calitate a legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituție, destinatarul dispozițiilor procesual penale analizate putând să înțeleagă cu claritate, interpretând sistematic dispozițiile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală și apelând, la nevoie, la serviciile de consultanță, care sunt mijloacele juridice prevăzute în cuprinsul Codului de procedură penală prin care își poate apăra drepturile și interesele procesuale.

21.De asemenea, având în vedere considerentele mai sus invocate, Curtea reține că textul criticat nu încalcă prezumția de nevinovăție, prevăzută la art. 23 alin. (11) din Constituție, persoana în privința căreia este emisă ordonanța prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor luate de procuror, potrivit art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, nefiind considerată vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală ce fac obiectul urmăririi penale.

22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție invocată de Traian Petru Conchi în Dosarul nr. 11.938/94/2017 al Judecătoriei Buftea - Secția penală.

2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că prevederile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Buftea - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop