Decizie nr. 654 din 8 noiembrie 2016

Valer Dorneanu - preşedinte

Marian Enache - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Livia Doina Stanciu - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Vasile Bâle în Dosarul nr. 1.411/83/2015 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 20D/2016 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

4.Prin Încheierea din 18 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.411/83/2015, Tribunalul Satu Mare - Secţia a ii-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Vasile Bâle într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea de drept a mandatului de primar.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că modul de formulare a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 şi, prin urmare, interpretarea care poate fi dată acestuia de instanţele judecătoreşti sunt contrare dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la previzibilitatea legii. Astfel, sintagma "pedeapsă privativă de libertate" din cuprinsul textului de lege criticat nu conferă destinatarilor normei posibilitatea de a-şi adapta conduita, de a se conforma dispoziţiei ei, deoarece creează confuzii între instituţia individualizării pedepsei şi cea a individualizării modului de executare a pedepsei. Invocând reglementări din Codul penal din 1969 în materia executării pedepselor privative de libertate şi aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind criteriile de calitate a legilor, se susţine că sintagma enunţată anterior nu permite destinatarilor normei să înţeleagă dacă se referă la o pedeapsă executată în penitenciar sau dacă vizează şi pedepsele a căror executare a fost suspendată.

6.Tribunalul Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde (...) opinia instanţei asupra excepţiei [...]", nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

8.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. Precizează că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, a reţinut că, în cazul art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, "legea face referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate aplicate." Prin urmare, constată că motivul invocat de autorul excepţiei nu vizează, în realitate, neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, ci modul lor de interpretare şi aplicare, ceea ce este de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

10.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

11.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificate prin Legea nr. 58/2009 pentru modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, având următorul cuprins: "Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: [...] e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate".

12.În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor.

13.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin mai multe decizii, spre exemplu, Decizia nr. 647 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015, Decizia nr. 393 din 14 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 26 septembrie 2016, şi Decizia nr. 544 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 28 octombrie 2016, instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect.

14.Astfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 au constituit obiectul analizei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iunie 2015, a pronunţat o hotărâre prealabilă, prin care a dat o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: aplicabilitatea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81-82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul penal din 1969), respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Codul penal din 1969. Prin această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a arătat că dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 fac referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei aplicate. De asemenea, această instanţă judecătorească a reţinut că suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu închisoarea este doar o măsură de individualizare judiciară a pedepsei, care nu schimbă caracterul privativ de libertate al pedepsei închisorii. Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că, dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca încetarea de drept a mandatului primarului să opereze doar în cazul condamnării cu executare la o pedeapsă privativă de libertate, ar fi prevăzut în mod expres această ipoteză. În concluzie, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a acesteia.

15.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele statuate prin deciziile menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

16.De asemenea, Curtea precizează că, prin Decizia sa nr. 536 din 6 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 730 din 21 septembrie 2016, soluţionând obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, instanţa de contencios constituţional a constatat neconstituţionalitatea prevederilor legale referitoare la încetarea de drept a calităţii de consilier local, de consilier judeţean, de primar sau de preşedinte al consiliului judeţean, în cazul condamnării prin hotărâre judecătorească definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu executare. Cu privire la instituţia încetării de drept a mandatului aleşilor locali în cazul unei condamnări penale, Curtea a constatat că valoarea socială protejată este integritatea persoanei care deţine mandatul şi exercită demnitatea publică pentru care a fost aleasă şi pentru care i-a fost acordată încrederea de către alegători. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumţia de nevinovăţie a persoanei acuzate şi plasează prin ea însăşi alesul local în afara cadrului legal de exercitare a funcţiei. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrităţii, element fundamental al mandatului electiv fără de care persoana care ocupă respectiva demnitate publică nu mai are legitimitatea de a-şi continua activitatea. Modalitatea de executare a pedepsei aplicate de către instanţa judecătorească nu este decât un mijloc de individualizare a executării pedepsei, care, deşi are un impact direct, negativ asupra activităţii alesului local dacă pedeapsa trebuie executată în regim de detenţie, întrucât este doar o consecinţă a condamnării, vizează indirect valoarea protejată, respectiv integritatea persoanei care deţine mandatul. Condamnarea este cea care determină schimbarea situaţiei juridice a persoanei care exercită demnitatea publică şi o descalifică pe aceasta din punct de vedere legal şi moral pentru ocuparea funcţiei pentru care a fost aleasă. Prezumţiile de nevinovăţie, de bună-credinţă şi de loialitate a acesteia au fost desfiinţate ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare al pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredinţa de către stat exerciţiul autorităţii publice, întrucât, prin condamnarea penală, persoana care ocupă demnitatea publică pierde legitimitatea şi încetează de a mai fi în acord cu interesele generale ale comunităţii care i-a încredinţat mandatul.

17.În aceste condiţii, Curtea reţine că prevederile de lege criticate conţin norme suficient de clare, precise şi previzibile, care permit destinatarilor acestora să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Pe cale de consecinţă, criticile de neconstituţionalitate privind imprecizia normei supuse controlului de constituţionalitate nu pot fi reţinute. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie nu sunt încălcate.

18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Bâle în Dosarul nr. 1.411/83/2015 al Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Satu Mare - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 8 noiembrie 2016.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

PROF. UNIV. DR. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu