Decizie nr. 393 din 14 iunie 2016

Mona-Maria Pivniceru - preşedinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simina Popescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi art. 69 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Sorin-Vasile Groza în Dosarul nr. 489/111/2015 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.718D/2015 al Curţii Constituţionale.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.893D/2015, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, excepţie ridicată de Victor Laurenţiu Neghină în Dosarul nr. 2.320/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

4.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, avocatul Francisc Cojocaru Cociangă, din cadrul Baroului Bacău, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar.

5.Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Avocatul autorului excepţiei în Dosarul nr. 1.893D/2015 şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.893D/2015 la Dosarul nr. 1.718D/2015, care a fost primul înregistrat.

6.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 16 şi art. 53 din Constituţie. Precizează că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 creează o discriminare între persoanele sancţionate cu amenda penală şi cele sancţionate cu pedeapsa închisorii. Astfel, potrivit legii, calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean nu încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în cazul condamnării la pedeapsa amenzii pentru săvârşirea, cu intenţie, a unei infracţiuni, în timp ce asemenea calităţi încetează în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate, în cazul săvârşirii din culpă a unei infracţiuni. În aceste condiţii are loc o restrângere nejustificată a dreptului persoanei de a ocupa funcţia publică de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean.

7.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.192 din 13 decembrie 2007, nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010 şi nr. 647 din 13 octombrie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

8.Prin Încheierea din 12 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 489/111/2015, Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 69 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sorin-Vasile Groza într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a ordinului prefectului prin care s-a constatat încetarea mandatului de primar.

9.Prin Încheierea din 25 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.320/110/2015, Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Victor Laurenţiu Neghină într-o cauză având ca obiect cererea de suspendare a executării unui act administrativ.

10.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 încalcă principiul egalităţii în drepturi, în măsura în care prin noţiunea de "pedeapsă privativă de libertate" se înţelege şi pedeapsa închisorii pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării. O asemenea interpretare creează o situaţie de discriminare gravă în raport cu alte demnităţi publice (de exemplu, deputat sau senator), unde nu există o astfel de reglementare. De asemenea, se susţine încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece pentru situaţii juridice identice se instituie o inegalitate de tratament evidentă.

11.În acelaşi timp, autorii mai susţin că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 fac trimitere doar la categoria primarilor care sunt sancţionaţi cu o pedeapsă privativă de libertate şi, prin urmare, este înlăturată aplicarea acestor prevederi în cazul celor care primesc o pedeapsă cu amenda, întrucât ea nu ar fi privativă de libertate. Astfel, deşi ambele categorii se află în aceeaşi situaţie, prevederile de lege criticate creează o discriminare a primarilor sancţionaţi cu o pedeapsă privativă de libertate în raport cu cei sancţionaţi cu amendă penală şi determină, nejustificat, un tratament juridic inegal.

12.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, se susţine că acestea sunt neconstituţionale, deoarece persoana interesată nu are posibilitatea de a exercita o cale de atac împotriva hotărârii prin care se soluţionează acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea ordinului prefectului prin care se constată încetarea de drept a mandatului de primar.

13.Tribunalul Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, reţinând că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 nu intră în contradicţie cu exigenţele impuse de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Sancţiunea încetării de drept a calităţii de primar, ca urmare a pronunţării unei hotărâri definitive de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, indiferent de forma de executare a pedepsei, nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi şi al nediscriminării. Mai mult, practica judiciară a fost în sensul că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 sunt incidente şi în situaţia în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei cu închisoarea, şi nu numai în situaţia în care s-a dispus executarea acesteia în penitenciar, tocmai în considerarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus. Prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţându-se, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, a statuat că "prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali sunt aplicabile în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu aplicarea dispoziţiilor art. 81-82, respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 57 alin. 1 din Codul penal".

14.Cât priveşte dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, instanţa judecătorească constată că acestea au mai format obiect al excepţiei de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 239 din 4 martie 2008 Curtea Constituţională a stabilit că prevederile de lege criticate cuprind norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, fără a îngrădi exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac şi fără a încălca principiul accesului liber la justiţie.

15.Tribunalul Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi alin. (2) din Constituţie, sens în care invocă Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi precizează că funcţia de primar este o demnitate publică, ce nu poate fi exercitată de o persoană condamnată pentru o faptă penală. De asemenea, dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 nu sunt neconstituţionale nici în raport cu art. 53 din Constituţie, deoarece exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns prin lege şi numai dacă se impune în situaţiile enumerate de acest text de lege.

16.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

17.Guvernul, în Dosarul nr. 1.718D/2015, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu deciziile nr. 1.192 din 13 decembrie 2007, nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010 şi nr. 239 din 4 martie 2008. În plus, susţine că prevederile legale criticate se înscriu în ipoteza art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit căruia exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns şi pentru apărarea moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. În speţă, restrângerea dreptului de a exercita funcţia de demnitate publică, pe perioada pedepsei închisorii a cărei executare a fost suspendată condiţionat, a fost stabilită de lege, este necesară într-o societate democratică, este proporţională cu situaţia care a determinat-o, se aplică nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în situaţia descrisă de norma juridică şi nu aduce atingere existenţei dreptului. În Dosarul nr. 1.893D/2015, Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 este neîntemeiată în raport cu art. 16 din Constituţie. De asemenea, consideră că, în absenţa motivării susţinerilor de neconstituţionalitate, excepţia este inadmisibilă în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 53.

18.Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.718D/2015, consideră că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, precum şi ale art. 69 alin. (2) şi (3) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale. Astfel, prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 nu instituie niciun fel de discriminare între persoanele cărora acestea se adresează, şi anume primarii care au fost condamnaţi, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Invocând Decizia nr. 18/2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine că măsura încetării de drept a mandatului de primar, în condiţiile prevăzute de textul de lege, se aplică în mod egal, fără privilegii şi fără discriminări, tuturor celor care se găsesc în ipoteza normei legale. Referitor la dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 215/2001, invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 153 din 12 martie 2013 şi nr. 239 din 4 martie 2008, reţinând că normele legale criticate nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac şi nu contravin nici principiului accesului liber la justiţie. În Dosarul nr. 1.893D/2015, Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 sunt constituţionale, sens în care reţine că pretinsa inegalitate invocată de autorul excepţiei între primari şi celelalte categorii de cetăţeni nu poate fi reţinută, statutul juridic al persoanelor vizate de ipoteza normei criticate fiind, în mod obiectiv, diferit şi, de aceea, tratamentul juridic diferit este pe deplin justificat. Sancţiunea administrativă a încetării, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului funcţiei de primar, respectiv de preşedinte al consiliului judeţean, în cazul unei condamnări pentru o faptă penală, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de cel în cauză. Faptul că persoana în cauză a fost condamnată la pedeapsa închisorii cu suspendarea executării pedepsei nu înlătură săvârşirea infracţiunii şi stabilirea răspunderii penale. În aceste condiţii, consideră că nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Legea fundamentală, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale.

19.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului autorului excepţiei în Dosarul nr. 1.893D/2016, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

20.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

21.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, modificate prin Legea nr. 58/2009 pentru modificarea art. 15 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 7 aprilie 2009, precum şi ale art. 69 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare. Prevederile de lege criticate au următorul cuprins:

–Art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004: "Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: [...] e) condamnarea, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate;";

–Art. 69 din Legea nr. 215/2001: "(1) Mandatul primarului este de 4 ani şi se exercită până la depunerea jurământului de către primarul nou-ales. Mandatul primarului poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război, calamitate naturală, dezastru sau sinistru deosebit de grav.

(2)Mandatul primarului încetează de drept în condiţiile legii statutului aleşilor locali, precum şi în următoarele situaţii:

a)dacă acesta se află în imposibilitatea exercitării funcţiei datorită unei boli grave, certificate, care nu permite desfăşurarea activităţii în bune condiţii timp de 6 luni pe parcursul unui an calendaristic;

b)dacă acesta nu îşi exercită, în mod nejustificat, mandatul timp de 45 de zile consecutiv.

(3)În cazurile prevăzute la alin. (2), prefectul, prin ordin, ia act de încetarea mandatului primarului.

(4)Ordinul prefectului poate fi atacat de primar la instanţa de contencios administrativ în termen de 10 zile de la comunicare.

(5)Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă."

22.În opinia autorilor excepţiilor, prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, iar prevederile art. 69 din Legea nr. 215/2001 contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie şi art. 129 privind folosirea căilor de atac.

23.De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

24.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 1.192 din 13 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 17 ianuarie 2008, Decizia nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 13 decembrie 2010, şi Decizia nr. 647 din 13 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a constatat că prevederile legale criticate nu instituie niciun fel de discriminare între persoanele cărora acestea se adresează, şi anume primarilor care au fost condamnaţi, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate. Astfel, măsura încetării de drept a mandatului de primar, în condiţiile prevăzute de textul de lege, se aplică în mod egal, fără privilegii şi fără discriminări, tuturor celor care se găsesc în ipoteza normei legale.

25.Curtea a mai observat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 18 din 8 iunie 2015, pronunţându-se pe calea unei hotărâri prealabile, prin care s-a dat o rezolvare de principiu cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 393/2004), în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81-82 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul penal din 1969), respectiv cu executarea în alte condiţii decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Codul penal din 1969, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 29 iunie 2015, a reţinut că, în cazul dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004, legea face referire numai la tipul de pedeapsă aplicată, respectiv privativă de libertate, fără a distinge în funcţie de modul de individualizare a executării pedepsei privative de libertate aplicate. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că "suspendarea condiţionată a executării pedepsei, ca măsură de individualizare judiciară a pedepsei, nu are ca efect modificarea calificării juridice a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării caracterului său privativ de libertate, ci are ca efect provizoriu neexecutarea pedepsei privative de libertate pe perioada termenului de încercare" şi că "dispoziţiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 vizează pedeapsa aplicată, iar nu modul de executare a pedepsei aplicate".

26.Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Legea fundamentală privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, în jurisprudenţa sa Curtea a reţinut, în esenţă, că prin textul de lege examinat nu s-a constatat restrângerea exerciţiului niciunui drept sau libertăţi fundamentale, în sensul normei constituţionale invocate.

27.De asemenea, Curtea reţine că prevederile art. 69 din Legea nr. 215/2001 au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate exercitat în raport cu art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 129 din Constituţie, iar prin Decizia nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010, citată mai sus, şi Decizia nr. 239 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate cu acest obiect. Curtea a statuat că, în contextul reglementat de prevederile legale criticate, şi anume modalitatea de contestare în justiţie a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar, procedura specifică de contestare şi de soluţionare a acestor litigii este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc impunând o rezolvare promptă şi definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanşării procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor locale. Totodată, Curtea a observat că, pe parcursul soluţionării contestaţiei de către instanţa de contencios administrativ, ambele părţi din litigiu - atât primarul, cât şi prefectul - îşi pot exercita neîngrădit drepturile şi garanţiile procesuale specifice procesului echitabil într-un stat democratic, astfel că nu se poate susţine încălcarea accesului liber la justiţie sub toate aspectele sale.

28.Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sorin-Vasile Groza în Dosarul nr. 489/111/2015 al Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi de Victor Laurenţiu Neghină în Dosarul nr. 2.320/110/2015 al Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 69 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bihor - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalului Bacău - Secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 14 iunie 2016.

PREŞEDINTE,

prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu